Decizie nr. 556 din 3 mai 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iaşi, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iaşi, în Dosarul nr. 8.236/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi faliment.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iaşi, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iaşi, a depus o cerere scrisă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Preşedintele acordă cuvântul procurorului, care se opune cererii de amânare. Curtea, având în vedere data sesizării sale, respectiv 23 iunie 2010, constată că autorul excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, astfel încât respinge cererea de amânare formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 401 din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.236/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi faliment a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A. din Iaşi, prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iaşi, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar şi de continuare a procedurii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 contravin principiului egalităţii tuturor persoanelor în faţa justiţiei, întrucât stabilesc desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului de către creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar nu de majoritatea creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe al societăţii debitoare.

Cu privire la art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006, autorul excepţiei consideră că acesta încalcă principiul colectivităţii, al unicităţii şi caracterului consensual al procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, având în vedere faptul că legiuitorul a optat pentru criteriul valorii creanţelor, iar nu pentru cel al numărului creditorilor.

Referitor la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, autorul consideră că obligaţia părţilor de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvenţă, precum şi termenul scurt de 3 zile restrâng accesul liber la justiţie.

Cu privire la critica art. 19 din lege în integralitatea sa, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, venind în contradicţie cu art. 44 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, întrucât numirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, numai la propunerea creditorului majoritar a cărui creanţă depăşeşte 50% din valoarea totală a creanţelor unei societăţi comerciale, este lăsată la latitudinea unei persoane care dă dovadă de pasivitate şi toleranţă oficială şi care, în măsura în care are interese, poate subevalua bunurile patrimoniale, în detrimentul celorlalţi creditori.

Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi faliment, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie doar prevederile art. 19 alin. (2), (2^1) şi (3) din Legea nr. 85/2006, texte de lege care au următorul conţinut: "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

(2^1)Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.

(3)Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (2^1), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 4 alin. (2) referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei din Constituţie şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constituţionale.

Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, a stabilit în privinţa art. 19 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 85/2006, că opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată, şi anume posibilitatea creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată şi nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

În ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar - în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege ceilalţi creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentală.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, raportată la prevederile art. 21 din Constituţie şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că din prevederile Legii privind procedura insolvenţei reiese regula citării părţilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii prevăzute de legea insolvenţei. Totodată, excepţiile de la această regulă au fost instituite în cazurile strict şi limitativ prevăzute, şi anume în art. 7 şi 8 din lege.

Curtea a constatat că liberul acces la justiţie, consacrat prin prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, având, evident, o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus.

Astfel, faptul că împotriva deciziei creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesaţi pot face contestaţie la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi are drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţia care decurge pentru părţi în acest caz, şi anume aceea de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvenţă, precum şi termenul scurt, de 3 zile, prevăzut de dispoziţiile de lege criticate nu pot fi privite ca aducând o restrângere accesului liber la justiţie, din moment ce chiar prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea creditorilor interesaţi de a promova o contestaţie pentru motive de nelegalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în privinţa art. 44 din Constituţie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2), (2^1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mica Industrie" - S.A., prin lichidator judiciar "Express Lichidator" I.U.P.R. din Iaşi, în Dosarul nr. 8.236/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi faliment.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae