Decizie nr. 231 din 16 decembrie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, Emil Ionascu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 20, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, acesta considera ca textul de lege criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privitoare la acelaşi drept fundamental al omului. Dispoziţiile criticate nu se referă la administrarea de noi probe în instanţa de revizuire, ci la readministrarea aceloraşi probe deja administrate în instanţa de fond sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, cu privire la care instanţa are dreptul de a aprecia dacă este sau nu necesară aceasta operaţiune.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 559/1999, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Ionascu.

În motivarea excepţiei autorul acesteia considera ca sintagma "dacă găseşte necesar" din alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituţie, întrucât se încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecata public, echitabil şi într-un termen rezonabil de către un tribunal independent şi impartial. De asemenea, acesta arata ca prin textul de lege criticat se încalcă şi prevederile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privitoare la acelaşi drept fundamental al omului. Totodată, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt în discordanta cu alin. 1 al aceluiaşi articol 405 din Codul de procedură penală, care prevede că rejudecarea în cazul revizuirii decurge "potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanţa". Se mai arata ca în speta instanţa nu a admis cererea de administrare a unei noi probe şi nu a asigurat dreptul la apărare al inculpatului.

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa arata ca aceasta este neîntemeiată, pentru ca, potrivit art. 405 alin. 1 din Codul de procedură penală, rejudecarea în cazul revizuirii se face potrivit regulilor de procedura privind rejudecarea în prima instanţa, iar în cadrul cercetării judecătoreşti se pot administra noi probe numai dacă instanţa le considera necesare pentru lămurirea cauzei. Referitor la probele deja administrate cu ocazia judecării anterioare sau a judecării în principiu a cererii de revizuire, legea prevede, într-adevăr, la art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală ca instanţa procedează la administrarea din nou a acestora numai dacă găseşte necesar, dar ea este obligată sa ţină seama de ele, coroborandu-le cu noile probe administrate. Pe de altă parte, rezolvarea în principiu a cererii de revizuire consta în examinarea de către instanţa, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, a probelor efectuate de procuror în cursul cercetării, pentru admiterea în principiu a cererii. În final instanţa arata ca în cadrul cercetării judecătoreşti instanţa verifica toate probele pe care se întemeiază cererea de revizuire sau care au fost administrate de procuror şi, numai atunci când considera necesar, administrează orice noi probe fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a părţii participante la judecata.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, corelate cu celelalte dispoziţii referitoare la procedura rejudecarii cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, satisfac în realitate exigenţele pe care le conţine art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul persoanei la un proces echitabil şi, în consecinţa, nu este încălcat nici art. 20 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

Instanţa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire.

În opinia autorului excepţiei dispoziţia "dacă socoteşte necesar", cuprinsă în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală, este neconstitutionala, deoarece permite instanţei de judecare a cauzei, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, sa nu mai administreze din nou probele deja administrate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire, atunci când ea considera ca aceasta readministrare nu este necesară. Totodată se susţine ca aceasta limitare a principiului nemijlocirii determina o rejudecare "limitată", care nu permite realizarea unui proces echitabil, incalcandu-se astfel prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale are următoarea redactare: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."

Art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, prevede următoarele: "Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se afla să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi impartial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil [...]."

Art. 20 din Constituţie are următorul cuprins: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca prin dispoziţia "dacă socoteşte necesar", cuprinsă în alin. 2 al art. 405 din Codul de procedură penală, nu a fost încălcat dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un timp rezonabil, de către o instanţa independenta şi impartiala instituită prin lege, drept prevăzut la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Exigenţele pe care le consacra aceste tratate internaţionale sunt: accesul liber la justiţie, examinarea cauzei în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de un tribunal independent şi impartial stabilit prin lege şi pronunţarea în public a hotărârii. Examinarea echitabila a cauzei necesita asigurarea respectării unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea.

Curtea constata ca dispoziţiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la rejudecarea în cazul revizuirii nu încalcă nici una dintre aceste exigente impuse de respectarea dreptului la un proces echitabil. Aprecierea instanţei de rejudecare după admiterea în principiu a cererii de revizuire privind administrarea din nou a probelor deja efectuate cu ocazia primei judecati sau a admiterii în principiu a cererii de revizuire nu constituie o atingere adusă dreptului la apărare al revizuientului, deoarece textul se referă la administrarea din nou a unor probe deja efectuate. De asemenea, aceste prevederi nu constituie o "limitare" a principiului nemijlocirii, probele fiind administrate cu respectarea acestor exigente procedurale.

Textul de lege criticat trebuie examinat în corelare cu prevederile alin. 1 al aceluiaşi articol 405 din Codul de procedură penală, conform cărora: "Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanţa" şi, evident, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procedurale.

Lăsarea la aprecierea instanţei de rejudecare a administrării din nou a unor probe efectuate nu aduce, în realitate, nici o restrangere dreptului la apărare al revizuientului, pentru ca aceste probe au fost administrate anterior în şedinţa de judecată, cu respectarea principiilor publicităţii, legalităţii, contradictorialităţii şi oralitatii.

Pentru considerentele expuse, constatând ca prin dispoziţiile legale criticate nu s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de tratatele internaţionale privind drepturile omului, tratate invocate de autorul excepţiei, şi, în consecinţa, nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Ionascu în Dosarul nr. 559/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan