Decizie nr. 825 din 16 noiembrie 2006

Ion Predescu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.333/2006, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Roland Caruso în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale criticate, care spre deosebire de prevederile ce reglementează în mod amănunţit condiţiile în care pot fi desfăşurate activităţile de înregistrare audio înscrise la secţiunea VI - Interceptările şi înregistrările audio şi video din Codul de procedură penală, aduc atingere principiului referitor la prezumţia de nevinovăţie, deoarece nu prevăd în mod explicit dreptul inculpatului de a lua cunoştinţă de conţinutul unor astfel de înregistrări şi nici obligativitatea instanţei de judecată de a verifica legalitatea lor.

În lipsa unei autorizări exprese, autorul consideră că înregistrările telefonice efectuate de părţi violează secretul corespondenţei şi nu asigură suficiente garanţii în vederea desfăşurării unui proces echitabil, deoarece în lipsa unor sancţiuni referitoare la nerespectarea strictă a condiţiilor de admisibilitate a unor astfel de probe se poate ajunge la situaţia paradoxală de a fi analizate procese-verbale de transcriere ce nu au ataşate integral redactările în formă scrisă ori suportul care conţine înregistrarea nu are ataşat la procesul-verbal sigiliul organului de urmărire penală, făcând practic imposibilă o expertizare tehnică. În plus, există posibilitatea ca partea care a efectuat înregistrarea să păstreze trunchiat convorbirea cu consecinţa denaturării înţelesului anumitor afirmaţii care au fost rupte din context.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice reprezintă mijloace de probă care urmează a fi apreciate de instanţă în ansamblul probatoriului administrat, putând fi combătute de către oricare dintre părţi. În plus, nu se poate pune problema lezării principiului inviolabilităţii convorbirilor telefonice, întrucât înregistrarea pusă la dispoziţia organelor de cercetare penală a fost efectuată de partea vătămată în memoria telefonului mobil propriu.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă şi imparţială stabilită de lege. Faptul că se oferă părţilor posibilitatea de a prezenta înregistrări realizate în afara prevederilor art. 91^1 din Codul de procedură penală nu înseamnă că se stabileşte a priori vinovăţia vreunei persoane. Vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului se stabileşte de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

De asemenea, dreptul fundamental privind secretul corespondenţei nu este un drept absolut, el putând cunoaşte, potrivit art. 53 din Constituţie, anumite limite. Astfel, poate comporta o restrângere necesară în interesul justiţiei, atât în scopul descoperirii infracţiunilor şi infractorilor, cât şi în vederea aflării adevărului.

Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, inculpatul putând fi asistat de un apărător care dispune de toate mijloacele procesuale necesare pentru a combate eventualele înregistrări prezentate de partea adversă şi admise de instanţă.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia, în cadrul unui proces public, judecat într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, de toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare.

De asemenea, interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri fără acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului la secretul corespondenţei, acceptată, în conformitate cu art. 53 din Constituţie, în cazuri şi condiţii limitativ şi precis determinate, cum ar fi acela al apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ori al desfăşurării instrucţiei penale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Verificarea mijloacelor de probă", aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 51 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut:

Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când servesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 28 referitoare la secretul corespondenţei, precum şi cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 91^6 alin. 2 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, şi nr. 593 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, au fost respinse excepţiile ca neîntemeiate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru