Decizie nr. 832 din 8 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.669/197/2007 şi de Tiberiu Gheorghe Coprean şi Aurelia Coprean în Dosarul nr. 11.068/197/2007, ambele dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.136D/2008 la Dosarul nr. 535D/2008, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.669/197/2007, şi prin Încheierea din 26 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11.068/197/2007, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Braşov, respectiv de Tiberiu Gheorghe Coprean şi Aurelia Coprean.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat recunoaşte calitatea de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată, cum este contractul de împrumut încheiat de o instituţie de credit şi o persoană fizică sau juridică, fără ca acest act să fi fost supus unei minime analize a legalităţii. Odată consacrat caracterul de titlu executoriu al contractului, potrivit art. 371^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, nu mai este necesară învestirea lui cu formulă executorie, creditorul putându-se adresa direct propriilor angajaţi, ce formează Corpul executorilor bancari, pentru a trece la executarea silită a acestui contract. Aşa fiind, asistăm la o veritabilă justiţie privată pusă la îndemâna instituţiilor bancare, care sunt în mod vădit privilegiate şi scutite de un minim control al legalităţii ce ar trebui realizat prin intermediul instanţelor de judecată.

Prin urmare, autorii consideră că principiul egalităţii în drepturi şi dreptul la un proces echitabil sunt serios afectate prin poziţia privilegiată de care beneficiază instituţiile bancare în cadrul raporturilor contractuale cu clienţii lor şi, mai apoi, în faza executării silite a actelor încheiate de aceste instituţii.

Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care au următorul conţinut: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în art. 21 care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.

Curtea constată că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit, care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiţie, prin instituirea unei justiţii private, puse la îndemâna instituţiilor bancare, Curtea reţine că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală sau personală sunt puse în executare silită, potrivit art. 399 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, acestea pot face obiectul unei contestaţii la executare. În aceste condiţii, Curtea consideră nefondată susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, contractul încheiat de către instituţia de credit scapă controlului instanţelor judecătoreşti. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.

Referitor la pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor, aşa cum consideră autorii excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "As Curier" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.669/197/2007 şi de Tiberiu Gheorghe Coprean şi Aurelia Coprean în Dosarul nr. 11.068/197/2007, ambele dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu