Decizie nr. 330 din 27 noiembrie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, excepţie ridicată de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu în Dosarul nr. 798/2001 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, arătând ca dispoziţiile art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind incalcate. În acest sens este menţionată jurisprudenta Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 798/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, excepţie ridicată de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu într-un dosar având ca obiect judecarea cererii acestora de anulare a notificării prin care Serviciul de impozite şi taxe al Primăriei Tulcea i-a somat sa plătească suma de 751.050 lei, cu titlu de impozit pentru locuinta cumpărată în baza Decretului-lege nr. 61/1990. În motivarea cererii reclamanţii au arătat ca sunt proprietarii unui apartament dobândit în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, apartament pentru care nu datorează impozit, fiind scutiţi pe o perioadă de 10 ani, în conformitate cu art. 16 alin. 3 din decretul-lege.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) şi (7), precum şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca prin adoptarea Decretului-lege nr. 61/1990 statul a acţionat într-o dubla calitate, şi anume de proprietar al locuinţelor supuse vânzării şi de autoritate publică. Prin acest act normativ s-a stabilit, între altele, ca locuintele cumpărate sunt scutite de impozitul pe clădiri pe timp de 10 ani de la data dobândirii. Abrogarea acestei prevederi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Autorul excepţiei mai susţine ca scutirea de impozitul pe clădiri, pe timp de 10 ani de la data dobândirii, a locuinţelor cumpărate în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, constituia, la data adoptării acestui act normativ, unul dintre elementele ofertei de vânzare către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului. Abrogarea Decretului-lege nr. 61/1990 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 produce, între alte efecte, încetarea scutirii de impozitul pe clădiri a locuinţelor cumpărate în aplicarea decretului-lege. În felul acesta ordonanţa de urgenţă desfiinţează retroactiv oferta de vânzare, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prin aplicarea retroactivă a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, în ceea ce priveşte încetarea scutirii de impozit pentru locuintele cumpărate de la stat pe baza Decretului-lege nr. 61/1990, se încalcă şi prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, pentru ca încetarea, în condiţiile arătate, a scutirii de impozit contravine exigenţei de aşezare justa a sarcinilor fiscale, prevăzută de acest text constituţional. În sfârşit, se arata ca impunerea, în aceste condiţii, a locuinţelor cumpărate de la stat mai înainte de împlinirea termenului de scutire de impozit de 10 ani constituie şi o încălcare a prevederilor art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, ţinând seama de faptul ca prin definiţie impozitul este o prelevare nerambursabilă şi fără contraprestatie din averea unei persoane.

Tribunalul Tulcea, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în speta nu operează nici o confiscare, statul putând interveni din ratiuni de politica fiscală, în sensul acordării sau anulării unor obligaţii financiare ale cetăţenilor.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu numai că nu contravine dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, ci are în vedere tocmai îndeplinirea de către stat a indatoririi de a asigura aşezarea justa a sarcinilor fiscale în exercitarea contribuţiilor financiare de către cetăţeni. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, potrivit punctului de vedere al Guvernului, aceasta critica nu poate fi primită, întrucât aceste texte se referă la ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, şi, respectiv, la faptul ca averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Or, încetarea aplicabilitatii scutirii de impozit pe clădiri nu poate fi considerată ca o atingere adusă proprietăţii private sau ca o confiscare a averii. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece încetarea aplicabilitatii scutirii de impozit pe clădiri a avut loc începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenta criticate, şi nu retroactiv, cum susţin autorii excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999), dispoziţii care au următorul conţinut:

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi încetează aplicabilitatea scutirile de impozite şi de taxe acordate în temeiul prevederilor:

a)art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificările ulterioare;.

Prin art. 16 alineatul ultim din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, s-a stabilit ca: "Sunt scutite de impozitul pe clădiri, pe timp de 10 ani de la data dobândirii, locuintele cumpărate în condiţiile prezentului decretlege. Scutirea de impozit se aplică, în continuare, şi locuinţelor care au fost transmise altor persoane, până la împlinirea termenului de 10 ani."

Autorul excepţiei susţine ca textul de lege criticat încalcă următoarele dispoziţii constituţionale:

–art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.";

–art. 41 alin. (2) fraza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de proprietar.";

–art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

–art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. În legătură cu prima critica de neconstituţionalitate, şi anume cea referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999. Cu acel prilej s-a constatat ca prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", precum şi cu cele ale art. 78, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei".

În acelaşi sens Curtea constata ca o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

În cauza, prevederile art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi-au încetat aplicabilitatea începând cu data de 30 decembrie 1998 (data publicării Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 în Monitorul Oficial al României), fiind deci neintemeiate susţinerile autorului excepţiei referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, întrucât acestea produc efecte numai pentru viitor, chiar dacă legea noua se aplică şi efectelor produse de situaţiile juridice anterioare după intrarea ei în vigoare.

II. Curtea Constituţională constata ca este neîntemeiată şi critica potrivit căreia abrogarea Decretului-lege nr. 61/1990 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, în partea privind scutirea de impozit pe timp de 10 ani, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Prin adoptarea ordonanţei de urgenta Guvernul nu a acţionat, asa cum susţin, fără temei, autorii excepţiei, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra locuinţelor vândute în baza Decretului-lege nr. 61/1990, ci în virtutea calităţii sale de autoritate publică abilitata, prin dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, sa adopte ordonanţe de urgenţă.

Ulterior Parlamentul a aprobat ordonanţa prin Legea nr. 149/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999. În consecinţa, Ordonanţa de urgenta nr. 62/1998 a fost adoptată în limitele prerogativelor Guvernului, stabilite prin Legea fundamentală, fiind respectate principiile statului de drept.

III. Este, de asemenea, nefondata susţinerea ca prin ordonanţa de urgenţă menţionată, nesocotindu-se dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, se încalcă dreptul de proprietate al persoanelor care au cumpărat locuinţe de la stat în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990.

Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală prevăzută la art. 53 din Constituţie, neputându-se retine, în consecinţa, ca prin stabilirea pe cale legală a unui impozit sau prin încetarea, pe aceeaşi cale, a unei scutiri de plată a impozitului s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

IV. Este, în sfârşit, nefondata susţinerea ca prin încetarea scutirii de impozit pentru locuintele cumpărate de la stat în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 se încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie. Obligaţia de a contribui la cheltuielile publice având, în virtutea prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, un caracter general, scutirea de plată impozitelor a unor categorii de persoane constituie o măsura cu caracter de excepţie, pe care legiuitorul o poate adopta în funcţie de condiţiile concrete ale perioadei în care este chemat sa stabilească aşezarea sarcinilor fiscale. În cauza de faţa nu se evidenţiază nici un element din care să rezulte ca încetarea cu începere de la 1 ianuarie 1999 a neimpunerii locuinţelor dobândite în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 ar constitui o aşezare nejusta a sarcinilor fiscale ale proprietarilor acestor locuinţe.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/1999, excepţie ridicată de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu în Dosarul nr. 798/2001 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta