Convenţie nr. 138 din 26 iunie 1973

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita aici la 6 iunie 1973 în cea de-a cincizeci şi opta sesiune a sa,

după ce a hotărît sa adopte diferite propuneri relative la vîrsta minimă de încadrare în munca, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,

luînd nota de termenii Convenţiei asupra virstei minime (industrie), 1919; ai Convenţiei asupra virstei minime (munca maritima), 1920; ai Convenţiei asupra virstei minime (agricultura), 1921; ai Convenţiei asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921; ai Convenţiei asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munca maritima), 1936; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie), 1937; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937; ai Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959 şi ai Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965,

considerind ca a sosit momentul să se adopte un instrument general asupra acestui subiect care va trebui sa înlocuiască treptat instrumentele existente ce se aplică unor sectoare economice limitate, în vederea abolirii totale a muncii copiilor,

după ce a hotărît ca acest instrument va lua forma unei convenţii internaţionale,

adopta, la 26 iunie 1973, următoarea convenţie, care se va numi Convenţia asupra virstei minime, 1973:

Articolul 1

Orice stat membru care aplica prezenta convenţie se angajează sa urmărească o politica naţionala care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor şi sa ridice în mod progresiv vîrsta minimă de încadrare în funcţie sau de folosire la munca la un nivel care să permită adolescentilor cea mai completa dezvoltare fizica şi mintală.

Articolul 2

1.Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie va specifică, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, o vîrsta minimă de încadrare în funcţie sau folosire la munca pe teritoriul sau sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul sau; cu excepţia dispoziţiilor art. 4 şi 8 ale prezentei convenţii, nici o persoană de vîrsta inferioară acestei limite minime nu va putea fi încadrată într-o funcţie sau folosită la munca în vreo profesie oarecare.

2.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie va putea, în consecinţa, sa informeze, prin noi declaraţii, pe directorul general al Biroului Internaţional al Muncii ca ridica vîrsta minimă stabilită anterior.

3.Vîrsta minimă stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol nu va putea fi inferioară virstei la care încetează şcolarizarea obligatorie şi, în nici un caz, virstei de 15 ani.

4.Deosebit de dispoziţiile paragrafului 3 al prezentului articol, orice stat membru a carei economie şi instituţii şcolare nu sînt suficient de dezvoltate va putea, după consultarea organizaţiilor celor ce angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, sa stabilească, într-o primă etapa o vîrsta minimă de 14 ani.

5.Orice stat membru care va stabili o vîrsta minimă de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii:

a)fie ca motivul hotărîrii sale persista;

b)fie ca renunţa de a se prevala de paragraful 4 de mai sus cu începere de la o anumită data.

Articolul 3

1.Vîrsta minimă de încadrare în orice fel de funcţie de folosire în orice fel de muncă ce prin natura sa sau prin condiţiile în care se exercită este susceptibilă de a dăuna sănătăţii, securităţii sau moralităţii adolescentilor nu trebuie să fie sub 18 ani.

2.Funcţiile sau muncile prevăzute la paragraful 1 de mai sus vor fi determinate de către legislaţia naţionala sau autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii exista.

3.Fără a mai tine seama de dispoziţiile paragrafului 1 de mai sus, legislaţia naţionala sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea în munca a adolescentilor începînd cu vîrsta de 16 ani, cu condiţia ca sănătatea, securitatea şi moralitatea lor să fie pe deplin garantate şi sa primească, pentru ramura respectiva de activitate, o instruire corespunzătoare sau o şcolarizare profesională.

Articolul 4

1.În măsura în care este necesar şi după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi a organizaţiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, autoritatea competentă poate excepta de la aplicarea prezentei convenţii anumite categorii de funcţii sau de munci dacă aplicarea dispoziţiilor convenţiei la aceste categorii ridica dificultăţi de executare deosebite şi importante.

2.Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie trebuie ca în primul sau raport asupra aplicării acesteia, pe care este obligat sa-l prezinte conform art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, sa indice motivat categoriile de funcţii sau munci care au fost exceptate în baza paragrafului 1 al prezentului articol; în rapoartele ulterioare se va arata starea legislaţiei şi practicii proprii în ce priveşte aceste categorii, precizîndu-se în ce măsura s-a aplicat sau s-a propus să se aplice prezenta convenţie în ce priveşte numitele categorii.

3.Prezentul articol nu exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei convenţii funcţiile sau muncile arătate la art. 3.

Articolul 5

1.Orice stat membru a cărui economie şi servicii administrative nu sînt suficient de dezvoltate va putea, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, sa limiteze, într-o primă etapa, cîmpul de aplicare a prezentei convenţii.

2.Statul membru care se prevalează de paragraful 1 al prezentului articol trebuie să arate, printr-o declaraţie anexată ratificării sale, ramurile de activitate economică sau tipurile de întreprinderi cărora urmează a li se aplică dispoziţiile prezentei convenţii.

3.Cîmpul de aplicare a prezentei convenţii trebuie să cuprindă cel puţin: industriile extractive; industriile de manufactura; de construcţii şi lucrări publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele şi comunicaţiile; plantaţiile şi alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri comerciale, cu excepţia întreprinderilor familiale sau de mici proporţii care produc pentru consumul local şi nu folosesc în mod regulat lucrători salarizaţi.

4.Orice stat membru care a limitat cîmpul de aplicare a convenţiei în virtutea prezentului articol:

a)trebuie să arate, în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, situaţia generală a folosirii muncii adolescentilor şi copiilor în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei convenţii, precum şi orice progres realizat în vederea largirii aplicării dispoziţiilor convenţiei;

b)poate oricînd sa extindă cîmpul de aplicare a convenţiei printr-o declaraţie adresată directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.

Articolul 6

Prezenta convenţie nu se aplică muncii efectuate de copii sau adolescenti în institutele de învăţămînt general, în şcolile profesionale sau tehnice ori în alte institute de formare profesională şi nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani în întreprinderi, dacă aceasta munca se îndeplineşte în conformitate cu condiţiile stabilite de autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizaţii exista, şi dacă face parte integrantă:

a)fie dintr-o şcoala sau dintr-un curs de formare profesională a cărui responsabilitate revine conducătorului unei şcoli sau unei instituţii de formare profesională;

b)fie dintr-un program de formare profesională aprobat de autoritatea competentă şi executat în principal sau în întregime într-o întreprindere;

c)fie dintr-un program de orientare destinat sa faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesională.

Articolul 7

1.Legislaţia naţionala poate autoriza încadrarea în munci uşoare a persoanelor între 13 şi 15 ani sau executarea de către aceste persoane a astfel de munci cu condiţia ca muncile respective:

a)sa nu fie susceptibile de a le prejudicia sănătatea sau dezvoltarea;

b)sa nu fie de natura a le prejudicia: interesul pentru şcoala, participarea la programele de orientare sau formare profesională aprobate de autoritatea competentă, posibilitatea de a beneficia de instruirea primită.

2.Legislaţia naţionala poate, de asemenea, cu excepţia condiţiilor prevăzute de alin. a) şi b) ale paragrafului 1 de mai sus, să permită încadrarea în funcţie sau folosirea la munca a persoanelor în vîrsta de cel puţin 15 ani care nu şi-au terminat încă scolarizatea obligatorie.

3.Autoritatea competenţa va determina activităţile în care încadrarea în funcţie sau folosirea la munca poate fi permisă în conformitate cu paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol şi va fixa durata în ore şi condiţiile funcţiei sau muncii respective.

4.Fără a mai tine seama de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispoziţiile paragrafului 4 al art. 2 poate, atît timp cît înţelege să se prevaleze de aceste dispoziţii, sa înlocuiască virstele de 12 şi 14 ani cu virstele de 13 şi 15 ani indicate la paragraful 1 şi vîrsta de 14 ani cu vîrsta de 15 ani indicată la paragraful 2 al prezentului articol.

Articolul 8

1.După consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor, dacă acestea exista, autoritatea competentă poate autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdicţia de încadrare în funcţie sau folosire la munca prevăzută de art. 2 al prezentei convenţii, participarea la activităţi de genul spectacolelor artistice.

2.Autorizările astfel acordate trebuie să limiteze durata în ore a serviciului sau muncii autorizate şi să-i fixeze condiţiile.

Articolul 9

1.Autoritatea competenţa va lua toate măsurile necesare, inclusiv prevederea de sancţiuni corespunzătoare, în vederea asigurării aplicării efective a prezentei convenţii.

2.Legislaţia naţionala sau autoritatea competentă va stabili persoanele cărora le revine sarcina respectării dispoziţiilor de aplicare ale prezentei convenţii.

3.Legislaţia naţionala sau autoritatea competentă va stabili registrele sau alte documente pe care cel care angajează este obligat să le ţină şi să le păstreze la dispoziţia sa; aceste registre sau documente vor indica numele şi vîrsta sau data naşterii, certificate, pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în munca de el sau care muncesc pentru el şi a căror vîrsta este sub 18 ani.

Articolul 10

1.Prezenta convenţie revizuieste Convenţia asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenţia asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenţia asupra virstei minime (agricultura), 1921, Convenţia asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921, Convenţia asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenţia asupra virstei minime (pescari), 1959 şi Convenţia asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

2.Intrarea în vigoare a prezentei convenţii nu închide calea ratificării ulterioare a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959 şi Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

3.Convenţia asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenţia asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenţia asupra virstei minime (agricultura), 1921 şi Convenţia asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921 vor inceta sa mai fie deschise ratificării ulterioare din momentul în care toate statele membre părţi ale acestei convenţii vor consimţi la aceasta închidere, fie ratificind prezenta convenţie, fie printr-o declaraţie comunicată directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.

4.Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii:

a)faptul ca un stat parte la Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (industrie), 1937, accepta obligaţiile prezentei convenţii şi fixează, conform art. 2 al acesteia, o vîrsta minimă de cel puţin 15 ani, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie) 1937;

b)faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenţii, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932;

c)faptul ca un stat membru parte la Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenţii şi fixează, conform art. 2 al prezentei convenţii, o vîrsta minimă de cel puţin 15 ani, antreneaza de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937;

d)faptul ca un stat membru parte la Convenţia (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru munca maritima şi, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenţii, o vîrsta minimă de cel puţin 15 ani, fie ca precizează ca art. 3 al prezentei convenţii se aplică muncii maritime, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936;

e)faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (pescari), 1959, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru pescuitul maritim şi, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenţii, o vîrsta minimă de cel puţin 15 ani, fie ca precizează ca art. 3 al prezentei convenţii se aplică la pescuitul maritim, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959;

f)faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (munci subterane), 1965, accepta obligaţiile prezentei convenţii şi, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenţii, o vîrsta minimă cel puţin egala cu cea pe care a indicat-o în executarea convenţiei din 1965, fie ca precizează ca o astfel de vîrsta se aplică conform art. 3 al prezentei convenţii la muncile subterane, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

5.Cu începere de la intrarea în vigoarea a prezentei convenţii:

a)acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (industrie), 1919, în ce priveşte aplicarea art. 12 al acesteia;

b)acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii pentru agricultura atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (agricultura), 1921 în ce priveşte aplicarea art. 9 al acesteia;

c)acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii pentru munca maritima atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (munca maritima), 1920, în ce priveşte aplicarea art. 10 al acesteia şi a Convenţiei asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921 cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.

Articolul 11

Ratificarile formale ale prezentei convenţii se vor comunică directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 12

1.Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a căror ratificare va fi înregistrată de către directorul general.

2.Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea statelor membre.

3.Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, după 12 luni de la data la care a fost înregistrată ratificarea sa.

Articolul 13

1.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani după data intrării iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care îl va inregistra.

Denunţarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea ei.

2.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, timp de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionată în paragraful precedent, nu va uza de facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o perioadă de 10 ani şi, în consecinţa, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 14

1.Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denuntarilor comunicate lui de către statele membre ale organizaţiei.

2.Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţiei va intra în vigoare.

Articolul 15

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete asupra tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare înregistrate conform articolelor precedente.

Articolul 16

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va constata dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.

Articolul 17

1.În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie de revizuire, totală sau parţială, a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:

a)ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va atrage de plin drept, fără a se mai tine seama de art. 13 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b)cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre.

2.Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.

Articolul 18

Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au egala valoare.