Decizie nr. 417 din 16 iunie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Babetto Orazio în Dosarul nr. 3.752/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.478D/2015.

2.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Marian Diaconescu din Baroul Argeş, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate care apreciază că dispoziţiile art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale în raport cu art. 44 din Constituţie şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol la Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

4.În continuare, arată că participanţii la procedura executării silite sunt creditorul, debitorul şi alţi participanţi, dar şi terţi care, într-o situaţie ca cea din prezenta cauză, au la îndemână două posibilităţi, fie contestaţia la executarea silită, fie o altă acţiune separată, reală imobiliară în realizarea dreptului lor.

5.Dispoziţiile legale criticate ar fi constituţionale în măsura în care s-ar aplica doar participanţilor la executarea silită care au avut cunoştinţă de actele de executare silită întocmite, care au cunoscut nemijlocit începerea executării silite, şi şi-au asumat toate riscurile continuării unei asemenea proceduri, dar care nu acţionează în vreun fel.

6.Or, apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost privat de dreptul său de proprietate dobândit în condiţiile legii atât timp cât nu a ştiut şi nu a putut să prevadă faptul că adjudecatarul şi-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate. Dispoziţia legală criticată este neconstituţională, deoarece înlătură dreptul de proprietate al terţilor fără ca aceştia să fi avut posibilitatea să participe la executarea silită, fără să fi avut cunoştinţă de o asemenea executare şi fără să fi fost previzibilă crearea unei asemenea situaţii.

7.Mai arată că din anul 1990, în materia cărţii funciare, nu a existat o normă legală care să oblige proprietarii de imobile ca, într-un anumit termen, să îşi întocmească documentaţia cadastrală şi să le intabuleze în cartea funciară. Astfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu avea, până în anul 2005, când a avut loc licitaţia publică, obligaţia să îşi intabuleze dreptul său de proprietate în cartea funciară.

8.În concluzie, solicită admiterea excepţiei şi depune concluzii scrise.

9.Reprezentantul Ministerului Public arată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat, respectiv prin Decizia nr. 388 din 27 mai 2015, şi, întrucât apreciază că nu au apărut elemente noi de natură a schimba soluţia Curţii, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

10.În replică, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate precizează că decizia menţionată se referă la reaua sau buna-credinţă a terţului sau a adjudecatarului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

11.Prin Încheierea din 6 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.752/280/2013, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Babetto Orazio într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revendicare imobiliară.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Potrivit Legii fundamentale dreptul de proprietate nu se poate pierde decât prin expropriere pentru interesul public, nemaifiind prevăzută nicio altă modalitate de pierdere a proprietăţii.

13.Judecătoria Piteşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

15.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 520 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

19.Însă, având în vedere că textul de lege criticat, reglementând un termen special de prescripţie, reprezintă o normă de dreptul substanţial al cărei regim juridic este dat de legea în vigoare la data naşterii raportului juridic, se reţine ca obiect al excepţiei dispoziţia legală în vigoare la data încheierii actului de adjudecare, respectiv 29 aprilie 2005, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale (în acest sens a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 388 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2015).

20.Aşadar, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 459/2006, texte de lege care aveau următorul cuprins: "Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor, minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie."

21.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că actul de adjudecare este un act de autoritate publică întocmit cu respectarea normelor şi formalităţilor legale, iar persoana care dobândeşte bunul valorificat prin vânzarea la licitaţia publică este convinsă că a participat la o procedură legală, desfăşurată cu respectarea strictă a exigenţelor legale în materia executării silite, prin procedura execuţională privind adjudecarea urmărindu-se realizarea efectivă a dreptului şi restabilirea urgentă a ordinii sociale esenţiale statului de drept (în acest sens, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 388 din 27 mai 2015, paragrafele 13-14).

23.Aşadar, Curtea observă că, potrivit art. 517 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului pentru a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară. În temeiul dispoziţiei legale criticate, de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, orice persoană care pretinde un drept asupra imobilului trebuie să exercite acţiunea în termen de 3 ani de la această dată. După împlinirea acestui termen orice acţiune este stinsă.

24.Dispoziţia legală criticată, prin instituirea termenului special de prescripţie, contribuie la protecţia juridică a adjudecatarului şi la stabilitatea raporturilor juridice şi nu împiedică cu nimic persoanele care pretind un drept asupra imobilului să-şi valorifice respectivul drept în termenul prevăzut. O asemenea prevedere legală reprezintă în sine o limitare a accesului liber la justiţie, limitare proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, respectiv stabilitatea raporturilor juridice. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) şi că el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decădere; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93). Prin executarea silită se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Astfel, stabilirea unui termen pentru exercitarea cererii de evicţiune, având ca reper data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, este unul obiectiv, orice persoană putând introduce o atare acţiune, publicitatea adjudecării reprezentând un aspect care favorizează introducerea cererii în termen.

25.Raportat la textul de lege criticat, Curtea reţine că prin reglementarea unui asemenea termen de prescripţie, aspect care vizează în mod direct accesul liber la justiţie al titularului dreptului acţiunii în evingere şi în subsidiar dreptul de proprietate privată, nu se aduce atingere acestui din urmă drept fundamental, întrucât stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o structurare a conţinutului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează circumstanţele valorificării în condiţii optime a dreptului de proprietate privată.

26.De aceea, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865 în raport cu art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată nu poate fi primită.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Babetto Orazio în Dosarul nr. 3.752/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă din 1865, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin