Decizie nr. 110 din 14 februarie 2008

Acsinte Gaspar - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Salubritate, Apă şi Canal" Voluntari - S.R.L. în Dosarul nr. 4.029/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.616D/2007.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr. 1.673D/2007 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.616D/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre părţi şi dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr. 1.673D/2007 la Dosarul nr. 1.616D/2007.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării, întrucât dosarele au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr. 1.673D/2007 la Dosarul nr. 1.616D/2007, care este primul înregistrat.

Primul-magistrat asistent referă că autorul excepţiei a formulat, în fiecare dosar, câte o cerere de amânare a cauzei la un alt termen de judecată, în vederea angajării unui apărător care să îndeplinească cerinţele de reprezentare în faţa Curţii Constituţionale.

Având cuvântul asupra cererilor formulate, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării.

Curtea respinge cererile ca fiind neîntemeiate, având în vedere că autorul excepţiei a avut timp suficient în scopul pregătirii apărării, începând de la 14 noiembrie 2007, data sesizării Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cauzele conexate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2007, 4 octombrie 2007, 11 octombrie 2007 şi 1 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 3.350/300/2007, 3.704/300/2007, 3.708/300/2007, 4.029/301/2007, 3.930/301/2007 şi nr. 4.030/301/2007, şi prin Încheierea din 23 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.164/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 102/2006. Excepţia a fost ridicată de Societatea comercială "Salubritate, Apă şi Canal" Voluntari - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei sancţiuni contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 102/2006, prin care s-a instituit obligaţia generală de obţinere a licenţei de traseu, încalcă dispoziţiile art. 53 şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece restrâng în mod nejustificat "exercitarea unui drept fundamental cu privire la libertatea economică". Autorul excepţiei susţine că, în cazul neadmiterii excepţiei, se va crea premisa încălcării art. 47, art. 49 şi art. 50 din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, care au următorul cuprins: "Art. 34. - (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu judeţean sau interjudeţean se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza licenţei de traseu eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, perioada de valabilitate a acesteia fiind limitată de perioada de valabilitate a programului de transport."

Autorul excepţiei, în esenţă, susţine că prevederile criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) referitor la economia României, iar în situaţia respingerii excepţiei, susţine că se va crea premisa încălcării art. 47, art. 49 şi art. 50 din Constituţie.

Examinând dispoziţiile criticate în contextul întregului act normativ, Curtea Constituţională constată că scopul reglementării a fost organizarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere în condiţii de siguranţă, de calitate şi de protecţia mediului. Având în vedere că activitatea de transport public rutier este de interes general, Curtea reţine că legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa autorităţilor publice de resort, de a organiza serviciul regulat de persoane prin elaborarea programului de transport şi prin acordarea licenţelor de transport acelor operatori ce îndeplinesc condiţii de onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională.

Faţă de acestea, Curtea reţine că prin dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 102/2006, s-a instituit o garanţie a siguranţei transportului de interes public, or, în aceste condiţii, prevederile criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Textul criticat are ca obiectiv final siguranţa transporturilor rutiere de interes public, şi de aceea el se constituie ca o garanţie a dreptului la viaţă şi la integritate fizică, fiind în consens cu art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "România este stat de drept [...] în care[...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor [...] reprezintă valori supreme [...]". Tocmai de aceea dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie prevăd că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege, şi numai dacă se impune, printre altele, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Curtea Constituţională reţine, însă, că autorul excepţiei, în realitate, nu a invocat restrângerea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, având în vedere că "libertatea economică" nu este consacrată prin Constituţie ca fiind o libertate fundamentală. Aceasta este o valoare economică ce îşi extrage dinamismul din libertatea comerţului şi din libera concurenţă.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu aduc atingere libertăţii economice, principiilor economiei de piaţă, libertăţii comerţului şi concurenţei loiale. Legiuitorul a urmărit ca prin adoptarea dispoziţiilor criticate să asigure condiţii egale de desfăşurare a activităţii operatorilor de transport rutier, care le oferă cadrul necesar concurenţei loiale, în condiţii de ordine şi de siguranţă.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, la art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi la art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.

Faţă de aceste considerente, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Salubritate, Apă şi Canal" Voluntari - S.R.L. în dosarele nr. 3.350/300/2007, nr. 3.704/300/2007, nr. 3.708/300/2007, nr. 4.029/301/2007, nr. 3.930/301/2007 şi nr. 4.030/301/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi în Dosarul nr. 9.164/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Prim-magistrat asistent,

Claudia Miu