Decizie Nr. 2 din 10 ianuarie 1996

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Mihai Constantinescu - preşedinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vinatului, invocată de inculpatul Moiş Gheorghe în Dosarul nr. 738/1994 al Curţii de Apel Oradea.

La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constata lipsa părţilor, legal citate.

Procedura de citare este îndeplinită.

Preşedintele completului de judecată da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii în sensul că textul de lege ce face obiectul excepţiei este constituţional, în măsura în care valoarea prejudiciului, respectiv despăgubirile, sunt la nivelul rezultat din preţul stabilit potrivit legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Oradea, prin Încheierea din 28 martie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, invocată de inculpatul Moiş Gheorghe în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 738/1994 al acestei instanţe.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 81/1993 "Limita valorică a pagubei, în funcţie de care faptele prevăzute la art. 30 şi art. 31 alin. 1 din Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională, economică şi menţinerea echilibrului ecologic constituie infracţiuni, rezultă din majorarea de 5 ori a preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior la data constatării. Acest preţ se stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului".

În motivarea excepţiei se susţine ca aceste prevederi sunt neconstituţionale, deoarece:

–încalcă dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, potrivit cărora prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, întrucît se lasă în competenţa unui minister, deci al unui organ central de specialitate al administraţiei de stat, sa stabilească limita minima valorică în funcţie de care faptele prevăzute la art. 30 şi art. 31 alin. 1 din Legea nr. 2/1987 sunt sau nu infracţiuni;

–încalcă obligativitatea publicării legii în Monitorul Oficial al României, prevăzută de art. 78 din Constituţie, având în vedere ca Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu a publicat niciodată preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior;

–încalcă principiul supremaţiei legii.

Curtea de Apel Oradea, exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia neîntemeiată.

În vederea soluţionării excepţiei, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, iar în baza art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a fost solicitată şi opinia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, în esenta, ca excepţia este nefondata, deoarece, pe de o parte, infracţiunea este stabilită prin lege, iar, pe de altă parte, circumscrierea faptei de un element obiectiv - valoarea pagubei, care se stabileşte prin ordinul ministrului - nu are ca efect decît realizarea unei operaţiuni aritmetice, acest ordin netransformându-se într-o norma penală.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

În răspunsul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului se subliniaza ca, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, ministerul a stabilit ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, care se ia în calcul pentru determinarea despăgubirilor, este cel negociat în condiţiile legii, în vigoare la data constatării faptei. Faptul ca stabilirea preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior aparţine Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu poate conduce la concluzia ca stabilirea infracţiunii este lăsată la latitudinea acestui minister, deoarece modul în care se efectuează evaluarea pagubelor respective este precis stabilit de lege, competenţa ministerului limitându-se la precizarea unui calcul strict aritmetic. Ca urmare, apreciază excepţia de neconstituţionalitate invocată ca neîntemeiată.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, raportul judecătorului-raportor, precum şi concluziile reprezentantului Ministerului Public şi vazind dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 81/1993 raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi prevederilor art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca a fost legal investită şi este competenţa să soluţioneze excepţia invocată.

Neconstituţionalitatea art. 5 din Legea nr. 81/1993 este invocată în raport cu art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, întrucît preţul metrului cub de masa lemnoasă pe picior de la data constatării faptei se stabileşte de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Astfel, se susţine ca un element de care depinde incriminarea, respectiv preţul metrului cub de masa lemnoasă, nu este stabilit nemijlocit de lege, ci de un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, respectiv Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ceea ce contravine principiului legalităţii incriminării şi, implicit, principiului supremaţiei legii, invocat, de asemenea, ca un motiv de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 şi 31 din Legea nr. 2/1987, elementele constitutive ale infracţiunilor în cauza sunt însă instituite prin lege. Sub acest aspect, imperativele principiului legalităţii incriminării prevăzut de art. 23 alin. (9) din Constituţie, coroborat cu art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, şi ale supremaţiei legii sunt îndeplinite. În legătură cu atributia ministerului de a preciza preţul în funcţie de care se determina cuantumul pagubei, se retine ca acest preţ nu poate fi altul decît cel stabilit potrivit legii, deci pe baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective şi discretionare, care ar avea semnificatia încălcării principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii. De aceea, prin competenţa Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului de a stabili preţul respectiv nu se poate înţelege decît obligaţia acestuia de a-l calcula în raport cu parametrii prevăzuţi de lege. Textul de lege nu conferă ministerului atributia de a stabili preţul în mod subiectiv, discretionar, exclusiv în funcţie de aprecierea sa, ci îi impune obligaţia, inerenta unui expert, de a-l calcula în mod concret, ceea ce invedereaza un criteriu obiectiv. Astfel, cum se arata în opinia ministerului, în acest scop se ia în calcul preţul negociat, în condiţiile legii. De aceea cerinţa legalităţii incriminării şi a supremaţiei legii este satisfacuta. Ea însă nu poate fi considerată îndeplinită, dacă prin preţul stabilit de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului s-ar înţelege altceva decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, calculat pe baza preţurilor negociate în condiţiile legii, precizate ca atare în actul de stabilire a preţului mediu. Necesitatea precizarii preţurilor negociate în actul de stabilire a preţului mediu se justifica prin aceea ca numai astfel este posibila cenzura judecătorească a modului de calcul al preţului de către minister, ceea ce este necesar tocmai având în vedere rolul de expert pe care îl are ministerul în determinarea preţului.

Numai interpretată în acest mod dispoziţia legală poate fi considerată constituţională, asigurindu-se prevenirea oricărui subiectivism în stabilirea preţurilor, legalitatea incriminării şi suprematia legii în acest domeniu.

Susţinerea potrivit căreia art. 5 din Legea nr. 81/1993 este neconstitutional ca urmare a nepublicarii preţului mediu rezultat din negociere nu poate fi reţinută, deoarece principiul legalităţii incriminării şi supremaţiei legii nu implica ca şi aceste preţuri să fie publicate, preţul mediu nefiind un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, în funcţie de care depinde incriminarea. Paguba poate fi condiţionată şi de numeroase alte elemente de naturi diferite, iar legalitatea incriminării şi asigurarea supremaţiei legii nu înseamnă ca toate aceste elemente să fie şi publicate.

De aceea cerinţa constituţională a art. 15 din Constituţie, privind publicarea legii, este satisfacuta cît timp Legea nr. 2/1987, care incrimineaza faptele respective, şi Legea nr. 81/1993 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52/1987 şi nr. 275 din 29 noiembrie 1993.

Faţa de considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul Moiş Gheorghe în Dosarul nr. 738/1994 al Curţii de Apel Oradea şi constata ca prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993 sunt constituţionale, numai în măsura în care prin preţ stabilit de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului se înţelege preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, calculat pe baza preţurilor negociate, în condiţiile legii, precizate în actul de stabilire a preţului mediu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 ianuarie 1996.

PREŞEDINTE,

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu