Decizie nr. 602 din 20 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia locală de fond funciar Sălătrucu din comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.119/216/2006, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia locală de fond funciar Sălătrucu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege sunt neconstituţionale, întrucât imobilele avute în vedere de aceste prevederi trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se află aceste imobile, cu titlu gratuit, fără să se prevadă plata unei despăgubiri, realizându-se astfel o expropriere a proprietarului construcţiilor.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că, potrivit textelor de lege criticate, construcţiile aflate pe terenurile forestiere intră cu titlu gratuit în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Menţionează că, în celelalte acte normative cu caracter reparator (cum ar fi Legea nr. 10/2001) se prevede obligaţia persoanei căreia i s-a restituit terenul de a plăti despăgubiri pentru investiţiile preluate odată cu acesta, or, în cazul de faţă nu se prevăd astfel de despăgubiri, încălcându-se principiul egalităţii în faţa legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că trecerea construcţiilor de pe terenurile forestiere în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li se reconstituie dreptul de proprietate asupra acestora este condiţionată de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Se susţine că "această trecere este condiţionată tocmai în scopul înfăptuirii unui interes public, iar această condiţionare restrânge sfera retrocedărilor şi implică o împroprietărire justificată a actualului proprietar".

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor din Legea fundamentală, care garantează dreptul de proprietate. În argumentarea acestui punct de vedere face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nefiind stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia. Aşa fiind, dreptul fostului proprietar de a i se restitui pădurea se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Apreciază că dispoziţiile criticate îi favorizează pe "titularii proprietăţii private particulare în raport cu titularii proprietăţii private de stat". Consideră că dispoziţiile referitoare la trecerea construcţiilor de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor, condiţionată de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice, instituie o discriminare pe criterii de avere, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, fiind contrare şi art. 16 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Constituţie. Apreciază critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 53 din Legea fundamentală ca fiind întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere însăşi existenţei dreptului de proprietate asupra construcţiilor.

Şi, în fine, consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 135 nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Art. 31 a fost modificat prin art. I pct. 36 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

(3)Construcţiile de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică cu condiţia deţinerii în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice.

[...]

(7)Sediile ocoalelor silvice trec în proprietatea persoanelor juridice sau fizice dacă suprafaţa care se retrocedează acestora, individual sau în asociere, este mai mare decât jumătate din suprafaţa administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării.

(8)Obiectivele realizate ca urmare a finanţărilor din împrumuturile aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999, Ordonanţa Guvernului nr. 97/2000 şi Legea nr. 400/2003 trec în proprietate privată în condiţiile de la alin. (3) şi (4).

(9)Obiectivele aflate în curs de realizare finanţate din împrumuturile menţionate la alin. (8) trec în proprietate privată după finalizarea lucrărilor aflate în curs şi punerea în funcţiune, cofinanţarea şi rambursarea asigurându-se prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.

Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine că, potrivit acestora, construcţiile de pe terenurile forestiere, cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, cele aflate în curs de execuţie, amplasate pe suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor. Trecerea în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor a construcţiilor aflate pe acestea este condiţionată de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau persoane juridice. Totodată, trecerea în proprietatea persoanelor juridice sau persoanelor fizice a sediilor ocoalelor silvice se face cu condiţia ca suprafaţa ce se restituie acestora, individual sau în asociere, să fie mai mare decât jumătate din suprafaţa administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării.

Examinând excepţia, Curtea constată că textele criticate reglementează un transfer gratuit de proprietate privată a statului către persoane fizice sau persoane juridice private, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie cu privire la expropriere.

Prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care dispun că "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită, în mod egal, de lege indiferent de titular", deoarece îi favorizează pe titularii dreptului de proprietate privată - persoane fizice sau persoane juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se află investiţiile enumerate de textele de lege criticate, în raport cu ceilalţi titulari îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pe care nu se află astfel de construcţii. Aşadar, nimeni nu poate beneficia în ceea ce priveşte bunurile proprietate privată de o protecţie juridică diferită, indiferent că aceasta are ca titulari persoane fizice sau persoane juridice private, statul sau unităţile administrativ-teritoriale.

Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere persoanelor fizice şi persoanelor juridice nu împiedică constituirea unui drept de superficie în favoarea statului, în condiţiile art. 492 şi următoarele din Codul civil, sau înstrăinarea construcţiilor cu titlu oneros persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

Curtea constată că prevederile de lege criticate încalcă şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie prin care se instituie obligaţia statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie ca atare şi a investiţiilor făcute cu contribuţia întregii societăţi, ocrotindu-se astfel interesul naţional.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comisia locală de fond funciar Sălătrucu din comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu