Decizie nr. 235 din 4 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Aurelian-Nicuşor Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate. De asemenea, apreciază că prevederile Legii nr. 112/1995, la care autorul excepţiei face trimitere, nu au relevanţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.157/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Aurelian-Nicuşor Lupulescu într-o cauză având ca obiect obligaţie de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 42 alin. (3) din legea criticată este "vădit neconstituţional", întrucât contravine art. 16 din Constituţie, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi prin raportare la art. 9 din Legea nr. 112/1995, deoarece "suntem în faţa a două situaţii juridice similare reglementate într-o manieră complet diferită cu toate că privesc aceeaşi categorie de persoane, respectiv chiriaşii şi aceeaşi categorie de bunuri, respectiv imobilele având destinaţia de locuinţe, efect al preluării de către statul comunist a căror restituire nu a fost cerută de foştii proprietari." În esenţă, arată că, potrivit Legii nr. 112/1995, chiriaşii pot dobândi proprietatea asupra unei locuinţe doar prin simpla lor manifestare de voinţă, pe când chiriaşilor care au solicitat cumpărarea apartamentelor în baza Legii nr. 10/2001 li se garantează doar un drept de preemţiune, astfel încât "suntem în faţa unui tratament juridic discriminatoriu". Autorul excepţiei consideră că "persoanelor având statutul de chiriaş trebuie să li se asigure aceleaşi drepturi, indiferent sub incidenţa căror prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă care să recunoască un tratament juridic egal persoanelor care au aceeaşi calitate de chiriaş şi deţin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat de fostul proprietar".

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, care "vizează egalitatea în drepturi pentru cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitate de tratament juridic asupra aplicării unor dispoziţii legale, indiferent de natura lor, cu atât mai mult cu cât scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 10/2001 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât comparaţia dintre două categorii de chiriaşi ce au dobândit această calitate în contexte diferite "nu îşi găseşte sensul", iar "coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare". În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 25 mai 1999.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. În acest sens, arată că, "fiind adoptate în materia revendicării imobilelor preluate abuziv, asigură chiriaşilor o protecţie prin instituirea unui drept de preemţiune în cazul înstrăinării de către deţinătorii actuali ai imobilelor cu destinaţie de locuinţe, care nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite, reglementând situaţia în care un terţ ar oferi un preţ egal sau inferior celui oferit de chiriaş". Consideră că invocarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu are relevanţă, întrucât constituţionalitatea unui text de lege se raportează la prevederi din Constituţie, iar nu la prevederi din alte legi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, text de lege care are următorul cuprins: "(3) Imobilele cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de preemţiune." [Alin. (1) la care se face trimitere prevede că "(1) imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptăţite rămân în administrarea deţinătorilor actuali", iar Capitolul III din lege prevede "Proceduri de restituire."]

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat este neconstituţional prin raportare la art. 16 din Constituţie privind "Egalitatea în drepturi", precum şi "prin raportare la art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, potrivit cărora chiriaşii pot cumpăra imobilele în care locuiesc printr-o simplă cerere adresată deţinătorului, sunt mai favorabile chiriaşilor decât prevederile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză. În consecinţă, invocându-se încălcarea art. 16 din Constituţie, se susţine că "persoanelor având statutul de chiriaş trebuie să li se asigure aceleaşi drepturi, indiferent sub incidenţa căror prevederi legale s-ar afla, printr-o reglementare uniformă care să recunoască un tratament juridic egal persoanelor care au aceeaşi calitate de chiriaş şi deţin cu chirie un apartament care nu a fost solicitat de fostul proprietar".

Din analiza acestor critici, Curtea constată că, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionalitatea art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se întemeiază pe modul diferit în care sunt reglementate "două situaţii juridice similare", "cu toate că privesc aceeaşi categorie de persoane, respectiv chiriaşii şi aceeaşi categorie de bunuri, respectiv imobilele având destinaţia de locuinţe". Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale legile, tratatele internaţionale, regulamentele Parlamentului şi ordonanţele Guvernului "care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Aşa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât raportarea dispoziţiilor de lege atacate la prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 nu reprezintă un aspect de constituţionalitate, ci de contrarietate cu alte dispoziţii de lege, iar coordonarea legislaţiei în vigoare intră în competenţa autorităţii legiuitoare.

De altfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din Constituţie nu sunt formulate şi alte critici de neconstituţionalitate, astfel că şi sub acest aspect excepţia este inadmisibilă.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Aurelian-Nicuşor Lupulescu în Dosarul nr. 9.157/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu