Decizie nr. 807 din 21 iunie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Frâncu în Dosarul nr. 113/64/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele formulate în faţa instanţei care a sesizat Curtea.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat reprezintă rezultatul opţiunii legiuitorului, opţiune similară celei exprimate prin art. 86 alin. 3 din Codul familiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 113/64/2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu Ştefan Frâncu într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la înlăturarea stării de discriminare şi la plata sumei de 60.000 lei, contravaloarea indemnizaţiei stabilite conform textului de lege criticat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Astfel, în art. 4 din Legea nr. 341/2004 sunt desemnaţi ca urmaşi de erou-martir soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia. Toate aceste categorii au suferit în egală măsură pierderea unui membru al familiei în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, însă textul de lege criticat vizează acordarea unei indemnizaţii copiilor eroilor-martiri condiţionată de vârsta acestora, pe când acordarea indemnizaţiei soţului supravieţuitor este necondiţionată de timp sau de vârstă. Prin urmare, reglementarea în mod diferit a drepturilor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie, respectiv pierderea unui membru al familiei, este discriminatorie pentru copiii eroului-martir prin aceea că sprijinul acordat prin indemnizaţie este retras după împlinirea vârstei de 18 ani dacă nu se află în continuarea studiilor sau după împlinirea vârstei de 26 de ani în cazul în care îşi continuă studiile. În susţinerea excepţiei, autorul acesteia invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece prin art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 legiuitorul a urmărit să asigure întreţinerea persoanelor care au calitatea de urmaş al eroilor-martiri, respectiv a soţului supravieţuitor, a părinţilor celui decedat şi a copiilor acestuia, reluând prevederile Codului familiei referitoare la acordarea întreţinerii şi a perioadei pe care aceasta se acordă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 sunt constituţionale, acestea constituind opţiunea legiuitorului, care are libertatea de a stabili categoriile de persoane ce beneficiază de indemnizaţia lunară reparatorie, criteriile obiective, precum şi modalităţile de acordare a acesteia. Principiul egalităţii presupune aplicarea unui tratament juridic identic pentru situaţii egale, or, pentru cele 3 categorii distincte de persoane beneficiare ale indemnizaţiei lunare reparatorii este justificat un tratament diferit, apreciat în funcţie de starea de nevoie şi de necesitatea satisfacerii unor cerinţe de ordin social.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, care au următorul conţinut: "Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la alin. (1) au dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel: [...]

c)fiecare dintre copiii celui decedat, până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află - un coeficient de 1,10."

Astfel, din economia textului art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 Curtea reţine ca obiect al excepţiei numai teza a doua a acestuia.

Textele de lege la care face referire autorul sunt următoarele:

–Art. 4 alin. (1): "Prin urmaş de erou-martir se înţelege persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile prezentei legi, şi anume soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia.

(2)Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la alin. (1) au dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel:

a)soţul supravieţuitor al celui decedat, dacă nu s-a recăsătorit - un coeficient de 1,10;".

Textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 legiuitorul, în aplicarea principiului respectului şi gratitudinii faţă de eroii-martiri ai Revoluţiei din decembrie 1989, a acordat urmaşilor acestora, respectiv soţii supravieţuitori, părinţii şi fiecare dintre copii, o indemnizaţie lunară reparatorie.

Referitor la modul de acordare a indemnizaţiilor reparatorii prin prevederile Legii nr. 341/2004, Curtea observă că s-a pronunţat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 1087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, statuând că legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea observă că evenimentul care a determinat acordarea indemnizaţiei, decesul eroului-martir, este acelaşi pentru toate categoriile de urmaşi, însă situaţia fiecărei categorii în parte este diferită de a celorlalte.

Astfel, în ce priveşte indemnizaţia acordată fiecăruia dintre copiii eroului-martir, Curtea constată că legiuitorul a folosit un raţionament similar celui din reglementarea în materia dreptului familiei, respectiv a pornit de la prezumarea stării de nevoie în care se află copiii, până la majorat.

În consecinţă, pentru copiii eroului-martir, s-a reglementat acordarea indemnizaţiei, până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, prezumându-se că acesta este momentul până la care se află în incapacitate de muncă, aşa încât părintele decedat ar fi fost obligat să le acorde întreţinere, în temeiul relaţiei de filiaţie.

În ce priveşte soţul eroului-martir, legiuitorul a căutat să compenseze prin indemnizaţie lipsirea, datorită decesului eroului-martir, de sprijinul material firesc pe care soţii şi-l acordă în timpul căsătoriei. Prin urmare, indemnizaţia se acordă soţului supravieţuitor al celui decedat dacă nu s-a recăsătorit.

Prin urmare, Curtea constată că acordarea indemnizaţiei diferă în funcţie de situaţia categoriilor de urmaşi ai eroului-martir, respectiv de relaţiile juridice în care acesta se afla, înainte de deces, cu fiecare categorie în parte.

Aşa fiind, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, în deplin acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Or, în ceea ce priveşte acordarea indemnizaţiei, legiuitorul a prevăzut soluţii diferite, deoarece situaţiile urmaşilor sunt diferite, astfel încât Curtea va respinge critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

În final, prin prisma celor anterior reţinute, Curtea observă că textul de lege criticat nu instituie o discriminare între copiii eroului-martir şi soţul acestuia, pe criteriul vârstei, astfel încât şi critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 1 referitoare la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. c) teza a doua din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Claudiu Ştefan Frâncu în Dosarul nr. 113/64/2010 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu