interpretarea și aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) raportat la art. 3 lit. i) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat
Dosar nr. 2.372/1/2025
| Ana Hermina Iancu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Mariana Hortolomei | - judecător la Secția I civilă |
| Dorina Zeca | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Ponea | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adriana Nicolae | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ionel Barbă | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andreea Bercaru | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Vasile Bîcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.372/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 31.991/3/2025.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere de către pârât, prin care arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a raportului, iar, pe fond, arată că poate beneficia de stagiul de cotizare „cumpărat“ și pentru accesarea pensiei anticipate parțiale, și de către reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, care arată că chestiunea de drept supusă examinării nu este una veritabilă, iar, pe fond, învederează că stagiul de cotizare „cumpărat“ este destinat exclusiv valorificării în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, iar nu și pentru accesarea pensiei anticipate parțiale. Au fost depuse mai multe memorii amicus curiae de către părți care au dosare similare.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 19 noiembrie 2025, în Dosarul nr. 31.991/3/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind:
Dacă, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) raportat la art. 3 lit. i), perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parțială în temeiul art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, denumită în continuare Legea nr. 223/2015
Articolul 3În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (…)
i)stagiu de cotizare - perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuții de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii; (…)
Articolul 18
(1)Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații (...):
b)sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 31.991/3/2025, reclamanta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul - persoană fizică, anularea Deciziei din 24 aprilie 2023 prin care s-a deschis dreptul la pensie militară de stat și obligarea acestuia la restituirea sumelor de bani încasate, de la data deschiderii dreptului și până la data rămânerii definitive a hotărârii, ca fiind sume nedatorate.
În motivarea acțiunii arată, în esență, că pârâtul este beneficiarul unui drept de pensie anticipată parțială, stabilit în temeiul art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015, și că, deși la momentul deschiderii drepturilor de pensie, la nivelul casei de pensii s-a apreciat că acesta îndeplinea condițiile de acordare a pensiei militare, ulterior, ca urmare a analizării la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a dispozițiilor legale incidente, a rezultat că stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială poate fi recunoscut în sistemul militar doar în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate și pensie de urmaș.
Precizează că, în condițiile în care în perioada iunie 2020-iunie 2024 pensiile militare au fost asimilate ca sistem propriu neintegrat sistemului public de pensii, recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare se impunea a fi analizată și din perspectiva prevederilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, doar pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate, iar nu și în cazul pensiei anticipate parțiale.
În acest context, perioada în care pârâtul a contribuit la sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială nu putea fi avută în vedere la deschiderea dreptului la pensie anticipată parțială, împrejurare în care decizia de pensie emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale se impune a fi anulată. Prin urmare, drepturile achitate în baza acesteia apar a fi achitate necuvenit și sunt supuse restituirii conform art. 1.341, 1.635 și 1.636 din Codul civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la data înscrierii la pensie anticipată parțială îndeplinea condițiile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015.
A făcut trimitere la dispozițiile art. 3 lit. f), g) și i) și ale art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 223/2015 și a arătat că, în opinia sa, rezultă că legiuitorul a inclus în mod expres stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii, inclusiv cele achitate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020, în calculul vechimii efective necesare pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu anticipată parțială.
Subliniază că în situația sa este aplicabilă exclusiv Legea nr. 223/2015, care consacră autonomia pensiilor militare de stat, astfel că dispozițiile Legii nr. 263/2010 nu sunt incidente cauzei deoarece restrâng definițiile și regulile prevăzute de Legea nr. 223/2015.
Consideră că anularea deciziei de pensie, cu consecința obligării sale la restituirea sumelor încasate cu titlu de pensie, ar reprezenta o încălcare vădită a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, întrucât ar lipsi de efect stabilitatea actelor administrative și ar transfera asupra sa consecințele unor pretinse erori de interpretare ale reclamantei.
De asemenea, apreciază că în speță interesul său legitim de a beneficia de pensia stabilită potrivit dispozițiilor legale prevalează, emiterea deciziei în discuție nefiindu-i imputabilă, căci nu are nicio culpă în legătură cu emiterea actului atacat în prezenta cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la restituirea sumelor de bani încasate în baza deciziei de pensie, pârâtul apreciază că sumele încasate nu constituie plată nedatorată, astfel că nu pot fi supuse restituirii.
Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Tribunalul a reținut că perioadele de stagiu de cotizare constituite prin încheierea unui contract de asigurare socială în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 constituie stagiu de cotizare în sistemul public, astfel că, în principiu, pot fi recunoscute în sistemul pensiilor militare de stat, însă doar în măsura în care acestea pot constitui stagiu de cotizare în sistemul public, iar nu și în situații în care aceste perioade de stagiu nu pot fi avute în vedere în sistemul public.
O altfel de interpretare ar conduce la concluzia că militarii care, pentru a beneficia de un anumit tip de pensie, au apelat la modalitatea de completare a vechimii instituită în mod derogatoriu de la dispozițiile legii generale, Legea nr. 263/2010, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020 ar beneficia de un tratament privilegiat față de contribuabilii din sistemul public de pensii (care nu pot valorifica un astfel de stagiu), ceea ce nu poate fi admis.
În acest context, tribunalul a observat că în expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 s-a menționat că „măsura legislativă are drept consecință evitarea excluderii unor categorii de persoane care nu ar putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului public de pensii, întrucât nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la stagiul de cotizare, și care, în lipsa îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, ar apela la sistemul de asistență socială, fapt ce ar împovăra bugetul de stat“.
S-a observat, de asemenea, că scopul edictării (pe durată determinată, de altfel) dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020, acela de a permite completarea stagiului de cotizare realizat cu maximum 6 ani, în vederea îndeplinirii condiției stagiului minim de cotizare în sistemul public (15 ani), rezultă și din cuprinsul contractului de asigurare socială încheiat în temeiul acestui act normativ, contract ce se regăsește în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020 și care prevede în mod expres la art. 1: „Obiectul prezentului contract de asigurare socială este asigurarea în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă.“
Tribunalul a concluzionat astfel că perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în sistemul public exclusiv în vederea deschiderii dreptului de pensie pentru limită de vârstă și nu și pentru alte categorii de pensii (de exemplu, pensia anticipată parțială).
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că perioada ce reprezintă stagiu de cotizare ce face obiectul contractului de asigurare socială încheiat în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 nu poate fi valorificată la deschiderea dreptului de pensie militară de stat anticipată parțială.
Pârâtul a arătat în susținerea cererii de sesizare că situația juridică analizată a creat divergențe de interpretare/ opinie chiar între structurile de specialitate ale Ministerului Afacerilor Interne, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de audit întocmit, punctul de vedere al Casei de Pensii fiind contrar celor susținute prin prezenta acțiune. A mai arătat că din cuprinsul aceluiași material rezultă că numărul pensionarilor aflați în aceeași situație cu pârâtul este foarte mare (757), iar la data formulării întâmpinării au fost deja identificate mai multe dosare înregistrate pe rolul Tribunalului București având același obiect.
Reclamanta a precizat prin acțiunea formulată că stagiul de cotizare „cumpărat“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 nu poate fi valorificat la deschiderea dreptului la pensie anticipată parțială.
La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanțele naționale au comunicat că nu au identificat practică judiciară cu privire la chestiunea de drept în discuție.
Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău și Curtea de Apel Suceava au comunicat punctul de vedere asupra chestiunii în discuție, în sensul că apreciază că perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în sistemul public exclusiv în vederea deschiderii dreptului de pensie pentru limită de vârstă, iar nu pentru alte categorii de pensii. Curtea de Apel Ploiești a înaintat o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia civilă nr. 1.038/2024 a Curții de Apel Ploiești) pronunțată în sensul menționat. Unele dintre instanțele enunțate au comunicat că au pe rol astfel de cauze, însă nesoluționate încă.
Totodată, se remarcă că doar la nivelul Secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București opinia majoritară a magistraților a fost în sensul că, atât timp cât perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 presupun plata de către beneficiar a contribuțiilor de asigurări sociale în sistemul public de asigurări sociale, anterior îndeplinirii condițiilor de pensionare, atunci aceste perioade reprezintă vechime efectivă prevăzută de art. 3 lit. g) din Legea nr. 223/2015, vechime care poate fi utilizată în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parțială, desigur dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea acestui drept de pensie.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată o decizie care ar putea fi relevantă cu privire la soluționarea sesizării, respectiv Decizia nr. 16/2024 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 52/118/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 23 mai 2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, asigurații care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiții speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010?“.
Decizia Curții Constituționale nr. 99 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Decizia Curții Constituționale nr. 119 din 27 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 21 august 2025, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publiceX. Raportul asupra chestiunii de drept
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme și unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii sau plății drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice ori în materia stabilirii sau plății drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal.
În privința domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, art. 1 stabilește că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Condițiile de admisibilitate a sesizării sunt reglementate de prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, conform cărora „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Totodată, sunt relevante dispozițiile cuprinse în art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu normele generale cuprinse în art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
În raport cu cele arătate, rezultă că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrise domeniului de aplicare al art. 1 din ordonanța de urgență;
b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;
c)existența unei chestiuni de drept veritabile;
d)de lămurirea problemei de drept respective să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
e)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procedând la verificarea cerințelor legale anterior menționate, se constată că sesizarea supusă analizei a fost formulată într-un litigiu de asigurări sociale, prin care reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul - persoană fizică, a solicitat anularea unei decizii emise la data de 24.04.2023 prin care s-a deschis dreptul la pensie militară de stat, pensie anticipată parțială, și obligarea pârâtului la restituirea sumelor de bani încasate cu acest titlu, de la data deschiderii dreptului și până la data rămânerii definitive a hotărârii, ca fiind sume nedatorate.
Observând pretenția concretă a cererii de chemare în judecată, este cert că aceasta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un litigiu care privește stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, este realizată a doua cerință de admisibilitate menționată, întrucât sesizarea emană de la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță învestită cu soluționarea în primă instanță a litigiului de asigurări sociale, conform art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme a rezultat că este îndeplinită și condiția referitoare la inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și la nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema semnalată de instanța de trimitere.
Deși se constată întrunirea și a cerinței legăturii de dependență dintre problema de drept supusă dezlegării și soluționarea pe fond a cauzei respective, chestiunea de drept constituind chiar obiectul concret al primului capăt de cerere dedus judecății tribunalului, în schimb, se observă că nu este îndeplinită a treia condiție de admisibilitate, respectiv cea referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile.
În legătură cu această cerință de admisibilitate este necesar a se sublinia că trebuie avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru determinarea înțelesului acestei noțiuni, fiind relevant că, sub acest aspect, prevederile speciale cuprinse în art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă de la norma generală cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, ambele dispoziții legale făcând referire la existența unei chestiuni de drept.
Așa fiind, în mod consecvent, instanța supremă a stabilit că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).
Tot astfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai statuat, cu valoare de principiu, că în cadrul acestei proceduri Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).
De asemenea, se impune sublinierea în sensul că dezlegarea raportului juridic litigios și modul de soluționare a unei cauze deduse judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele concrete ale fiecărui litigiu, sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului pricinii, reprezentând atribuții ce reflectă îndeplinirea funcției jurisdicționale a instanței învestite cu soluționarea cauzei, și garantează, totodată, accesul la o justiție independentă.
Pentru a se reține îndeplinirea condiției referitoare la deducerea spre interpretare a unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect, trebuie identificată existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Așadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul.
Aplicând aceste repere jurisprudențiale în cazul prezentei sesizări, se constată că întrebarea adresată de instanța de trimitere se referă, în esență, la determinarea din perspectiva elementului vechimii a domeniului de aplicare a dispoziției cuprinse în cadrul art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, potrivit căreia „(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parțială militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin 10 ani vechime în serviciu, și care se află în una dintre următoarele situații: (...) b) sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară“, prin raportare la prevederile art. 25 alin. (1) („Constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condițiile art. 16-18 și 32 și perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condițiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi“) și art. 3 lit. i) din aceeași lege [„În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (...) i) stagiu de cotizare - perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuții de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii“] și la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii.
Or, chestiunea vizând posibilitatea valorificării în procedura de obținere a pensiei militare de stat anticipate parțiale, prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, a perioadelor de stagiu de cotizare pentru care s-a efectuat plata contribuției de asigurări sociale în temeiul unui contract de asigurare socială încheiat în baza Ordonanței de urgență nr. 163/2020 nu reprezintă o veritabilă problemă de drept din perspectiva dificultății, întrucât ea își găsește facil rezolvarea prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale.
Ab initio, completul de judecată are la îndemână în acest sens, inter alia:
–în raport cu rezultatul interpretării, interpretarea literală, declarativă a normelor de drept respective;
–în raport procedeele folosite:
–metoda de interpretare sistematică a normelor juridice (analizate, așadar, în corelare cu alte prevederi normative, cum ar fi, între altele, dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020 sau anexa nr. 1 la aceeași ordonanță de urgență, anexă care ilustrează cuprinsul contractului de asigurare socială);
–metoda de interpretare teleologică (prin raportare la identificarea finalității concrete urmărite de legiuitor la adoptarea prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2020, finalitate ilustrată atât în cadrul notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 realizate de Guvernul României, în cadrul preambulului ordonanței de urgență a Guvernului, cât și în cadrul expunerii de motive a proiectului de lege elaborat pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020, înregistrat sub nr. PL-x 666/2020 la Camera Deputaților, expunere regăsită la adresa de internet chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.cdep.ro/proiecte/2020/600/60/6/em858.pdf );
–în fine, metoda interpretării raționale, logice reprezintă un alt instrument juridic util de lucru la îndemâna instanței de trimitere, chestiunea de drept prezentă putând fi dezlegată inclusiv prin aplicarea regulilor de interpretare logică.
Înalta Curte subliniază că argumentele anterioare au fost expuse doar în scopul configurării concluziei asupra inexistenței caracterului dificil al respectivei probleme de drept, ca cerință de admisibilitate a prezentei sesizări, fără însă a impune în niciun fel instanței de trimitere soluția pe care aceasta ar trebui să o adopte asupra chestiunii de drept în discuție, întrucât, în acest ultim caz, Înalta Curte ar proceda practic la soluționarea chestiunii de drept obiect al sesizării, în pofida însă a neregularității identificate a sesizării care împiedică cercetarea sub aspectul fondului a problemei de drept exhibate.
Lecturând statuările și opinia asupra chestiunii de drept ale completului de judecată expuse în încheierea de sesizare, se observă și că instanța de judecată respectivă nu învederează și nu întâmpină vreo dificultate în rezolvarea problemei de drept pendinte, considerentele sale neilustrând niciun atribut juridic de dificultate a chestiunii de drept (prin - de exemplu - prezentarea argumentată a mai multor posibilități de interpretare a textului normativ în discuție).
În egală măsură, împrejurarea că, în lipsă de practică judiciară pe marginea acestei probleme de drept (fiind înaintată de către instanțele naționale doar o singură hotărâre judecătorească definitivă, hotărâre prin care problema de drept a fost soluționată în sensul indicat de către instanța de trimitere, existând însă astfel de cauze - nesoluționate încă - pe rolul unora dintre instanțele de judecată), punctul de vedere exprimat de colectivele de magistrați - din cadrul doar a patru curți de apel, restul comunicând exclusiv aspectul lipsei de astfel de pricini pe rol - este unul cvasiunanim reprezintă un alt motiv convergent în direcția concluziei atributului facil al chestiunii de drept în discuție.
Se observă că doar Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București a exprimat o opinie diferită, însă acest aspect nu constituie un argument apt să circumscrie caracterul dificil al problemei de drept, întrucât se contrapun motivele prezentate supra, la paragraful 53, motive care configurează inexistența atributului dificil al chestiunii de drept în discuție.
Prin urmare, chestiunea supusă analizei nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a reclama o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în privința sesizării prezente, astfel că se impune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 31.991/3/2025, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept:
Dacă, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) raportat la art. 3 lit. i), perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate“ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parțială în temeiul art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2026.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ANA HERMINA IANCU
Magistrat-asistent,
Georgiana Toader
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
