Decizia nr. 741 din 22 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Király Emese Tünde și de Horváth Gyula György în Dosarul nr. 1.023/268/2016 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.575D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Fondul de garantare a asiguraților, doamna consilier juridic Elena Nechita, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Fondul de garantare a asiguraților a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că autorii acesteia sunt nemulțumiți de interpretarea și aplicarea normelor legale, dorind chiar o completare a acestora. În acest context expune aspecte legate de activitatea Fondului de garantare a asiguraților, respectiv procedura, numărul cauzelor aflate în soluționare etc., și precizează că nu este încălcat accesul liber la justiție, deoarece există mijloace procedurale de contestare a deciziilor acestei instituții în fața instanțelor de judecată.

5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorii acesteia critică modalitatea de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.Prin Încheierea din 25 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.023/268/2016, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Király Emese Tünde și de Horváth Gyula György într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea autorităților, îndrituite prin lege, la plata unor sume cu titlu de despăgubiri.

7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin interpretarea și aplicarea dată prevederilor criticate de către Fondul de Garantare a Asiguraților se încalcă dreptul la un proces echitabil și se limitează accesul liber la justiție, precum și celeritatea procesului civil, deoarece nu se prevede expres termenul de soluționare a solicitărilor de despăgubire a creditorilor asigurați.

8.Judecătoria Odorheiu Secuiesc opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Existența unei proceduri administrative nu este în sine neconstituțională. Legislația cu privire la restituirea proprietăților (Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989) instituie proceduri administrative. În soluționarea cererii de despăgubire, Fondul de garantare a asiguraților emite decizii care pot fi contestate, în condițiile Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Astfel, legea prevede accesul la o instanță independentă și imparțială. De asemenea, la art. 15 din Legea nr. 213/2015 se prevede că după finalizarea listei cu creanțe se vor efectua plățile, astfel există criterii clare pentru determinarea intervalului de timp în care se vor efectua plățile.

9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Guvernul arată că autorii excepției invocă o problemă de interpretare și aplicare a legii, noțiuni care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice. Astfel, acestea sunt chestiuni ce intră în competența instanței de judecată, care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii, și nu intră în sfera contenciosului constituțional.

11.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale și nu pun în discuție îngrădirea dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru valorificarea drepturilor pretinse, dar și a intereselor lor legitime și de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Însă obținerea drepturilor pretinse trebuie realizată în cadrul unui litigiu ce se desfășoară după anumite reguli instituite de legiuitor. Accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale.

12.De asemenea arată că autorii invocă mai degrabă aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la o situație de fapt, aspect ce este de competența exclusivă a instanței de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a legii.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 și art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins:

–Art. 14:

(1)În vederea încasării indemnizațiilor/ despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2)Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3)În cazul imposibilității de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declarație pe propria răspundere, în sensul susținerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilității depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidențele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

(4)În cerere se vor menționa, în principal, următoarele elemente: natura creanței, momentul nașterii sale și cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanție reală în ceea ce privește creanța, precum și care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5)Cererea, precum și actele și informațiile solicitate potrivit alin. (2)-(4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulație internațională, acestea se depun însoțite de traducerea autorizată conform legii.

–Art. 16: „În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.“16. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție. De asemenea sunt menționate prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Legea nr. 213/2015 s-a constituit Fondul de garantare a asiguraților ca persoană juridică de drept public. Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are drept scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător. Pentru înlesnirea raporturilor de drept internațional privat în materia insolvenței unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state și cu alte părți interesate în dezvoltarea protecției deținătorilor de polițe de asigurare.

18.În esență, Fondul garantează plata de indemnizații/ despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite în lege. În cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.

19.Legea nr. 213/2015 cuprinde la capitolul III procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile Fondului, fiind stabilite etapele de desfășurare a acestei proceduri și condițiile de efectuare a plăților. Astfel, Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege. Orice persoană care invocă vreun drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data închiderii procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului.

20.În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare.

21.Ca atare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunțate împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, criticat în prezenta cauză, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior.

22.Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează să fie plătite din disponibilitățile Fondului. Lista se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată a creanțelor de asigurare solicitate. După aprobarea acestor liste de către comisia specială se efectuează plățile indemnizațiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări. În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.

23.În acest context, Curtea reține că asupra soluției legislative criticate în prezenta cauză s-a mai pronunțat, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 80 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, prin care instanța de contencios constituțional a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, întrucât nu erau formulate veritabile critici de neconstituționalitate. Totodată, la paragraful 17 al deciziei precitate, Curtea a constatat că art. 14 din Legea nr. 213/2015 instituie doar o procedură necontencioasă pentru soluționarea pretențiilor formulate de creditorii de asigurări. Dispozițiile acestui act normativ prevăd că obținerea de despăgubiri din disponibilitățile Fondului nu se face prin acțiune în justiție pe calea dreptului comun, creditorii de asigurări trebuind să sesizeze în prealabil Fondul de garantare a asiguraților prin formularea unei cereri de plată, declanșând astfel procedura de plată administrativă, necontencioasă, pusă la dispoziție de Legea nr. 213/2015 și prevăzută de art. 22 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 16 din 31 august 2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, care stipulează că indemnizațiile/ despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice și/sau juridice, potrivit condițiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare în faliment, în conformitate cu prevederile prezentei norme. Astfel, în urma analizării cererii de plată, Fondul va emite o decizie care, în situația în care petentul nu este mulțumit de modalitatea de soluționare a cererii de plată (în sensul respingerii parțiale sau totale a cererii de plată), poate fi contestată la Curtea de Apel București, în termen de 10 zile, fiind astfel garantat dreptul de acces la justiție. Exercitarea dreptului de a formula o cerere adresată instanței de judecată nu poate exclude respectarea unor proceduri prealabile, care sunt prevăzute de legiuitor tocmai în ideea soluționării amiabile, cu celeritate, a pretențiilor exprimate de creditorii de asigurări, fără a fi nevoie de învestirea instanțelor de judecată. În acest sens este Legea nr. 213/2015, care stabilește o procedură necontencioasă prealabilă acțiunii în instanță, ce trebuie urmată de creditorul de asigurări, a priori formulării unei cereri de chemare în judecată.

24.De altfel, referitor la constituționalitatea unei astfel de proceduri prealabile, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, Curtea a reținut faptul că o astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.

25.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și art. 16 din Legea nr. 213/2015, în prezenta cauză, critica este formulată, atât din perspectiva interpretării și aplicării acestor prevederi de către Fondul de Garantare a Asiguraților, cât și din perspectiva unei omisiuni de reglementare, dorindu-se completarea normei legale criticate, în sensul inserării în cuprinsul acesteia a unui termen-limită de soluționare a acestor cereri de despăgubire pe cale administrativă.

26.Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, Parlamentul fiind, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, singura autoritate legiuitoare a țării, și nici nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de către Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al autorităților îndrituite în acest sens de lege.

27.Față de cele prezentate, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

28.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 și ale art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Király Emese Tünde și de Horváth Gyula György în Dosarul nr. 1.023/268/2016 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu