Program de guvernare din 28 decembrie 2004

Program de guvernare din 28 decembrie 2004 · Legislație

Capitolul 1Angajamentul Guvernului României

Guvernul României îşi asumă şi promovează democraţia, capitalismul şi valorile europene în scopul dezvoltării economice durabile a României, creşterii bunăstării cetăţenilor şi redobândirii demnităţii naţionale.

Opţiunile fundamentale pe care Guvernul României le împărtăşeşte şi le promovează sunt:

1.Consolidarea statului de drept şi a democraţiei în România

2.Redefinirea rolului statului prin restrângerea intervenţiei sale în economie şi întărirea funcţiilor acestuia de garant al legalităţii

3.Întărirea libertăţilor individuale, sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei

4.Garantarea şi dezvoltarea proprietăţii private, restituirea integrală a proprietăţilor abuziv confiscate de regimul comunist, tratamentul egal al proprietăţii

5.Instituirea economiei de piaţă funcţionale

6.Stimularea spiritului întreprinzător

7.Coeziunea economică şi socială, reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale

8.Egalitatea şanselor

9.Respectarea drepturilor minorităţilor

10.Integrarea deplină a României în structurile economice şi de securitate euroatlantice.

Capitolul 2Principiile de guvernare

Guvernul României îşi va desfăşura activitatea având în vedere următoarele principii:

Principiul comunicării şi transparenţei

Guvernul va informa permanent publicul asupra activităţii sale, atât în stadiul de evaluare a politicilor publice, cât şi în momentul adoptării şi implementării deciziilor, furnizând în orice moment informaţii complete, obiective şi consistente de natură financiară ori în legătură cu misiunea şi planificarea sa strategică. În comunicarea publică, Guvernul va utiliza un limbaj accesibil pentru public.

Principiul participării

Calitatea şi legitimitatea politicilor publice se vor asigura prin consultarea şi participarea reprezentanţilor comunităţii de afaceri şi societăţii civile în faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice.

Principiul responsabilităţii

În îndeplinirea misiunii pentru care a fost învestit şi subordonat unor norme etice şi juridice, Guvernul prin reprezentanţii săi va avea funcţii clare, care vor fi explicate publicului, şi îşi va asuma în orice moment responsabilitatea pentru activitatea sa.

Principiul eficienţei

Politicile publice vor fi elaborate şi aplicate numai în situaţia în care corespund unei nevoi, în baza unor obiective bine definite, ierarhizate şi a unor evaluări de impact prealabile. Politicile publice vor fi aplicate în termenul planificat, pentru a nu mări costurile.

Coerenţa

Politicile publice vor fi elaborate şi aplicate în mod coerent şi uşor de înţeles atât de funcţionarii publici, cât şi de cetăţeni în calitate de beneficiari sau receptori ai acestora.

Aplicarea principiilor guvernării vor avea ca axe instituţionale:

■ proporţionalitatea între puterea deţinută de Guvern cu privire la dreptul de reglementare şi implementare a politicilor şi puterea deţinută de autorităţile locale, societatea civilă ori sectorul privat;

■ subsidiaritatea - Guvernul este obligat să intervină numai dacă obiectivele de dezvoltare pe plan local nu pot fi realizate în mod eficient şi suficient de către administraţia publică şi comunitatea locală.

Capitolul 3Integrarea europeană

Integrarea europeană constituie, de aproape cincisprezece ani, principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare. Confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie a.c. reprezintă al doilea mare eveniment al anului 2004 după realizarea celei mai mari extinderi din istoria UE.

Trecerea la moneda euro şi finalizarea discuţiilor cu privire la Constituţia europeană reprezintă pentru România semnale clare cu privire la necesitatea de a accelera eforturile interne în scopul obţinerii cât mai rapide a convergenţei cu structurile UE. Aceasta va permite ţării noastre să devină partener cu drepturi depline în cadrul noii construcţii instituţionale europene şi parte a unei structuri economice stabile.

Obiectivele Guvernului României cu privire la integrarea europeană

O dată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, în care europenizarea va trebui să consolideze instituţiile şi reglementările preluate din acquisul comunitar pe parcursul negocierilor şi în care societatea românească va trebui să îşi păstreze şi să îşi reafirme identitatea naţională şi moştenirea culturală.

În ceea ce priveşte procesul de integrare europeană, obiectivele Guvernului sunt:

I. Respectarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană astfel încât 2007 să reprezinte anul integrării politice

Pentru atingerea acestui obiectiv, Guvernul României va accelera implementarea măsurilor prevăzute în acquisul comunitar şi va elabora şi pune în aplicare programele necesare pentru etapa postaderare. Acest obiectiv presupune accentuarea procesului de europenizare a României prin:

■ respectarea condiţionalităţilor rezultate în urma încheierii negocierilor tehnice

■ accelerarea introducerii reglementărilor europene în legislaţia internă simultan cu asigurarea transparenţei cu privire la costurile publice şi private, ca urmare a intrării în efectivitate a reglementărilor conţinute în acquisul comunitar

■ fundamentarea politicilor publice pe principiile şi orientările formulate în documentele UE

■ creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice, în special în ceea ce priveşte procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de preaderare, de coeziune şi a celor structurale

■ redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice, în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE

■ întărirea colaborării cu societatea civilă în scopul reducerii riscurilor culturale datorate procesului de europenizare.

II. Integrarea instituţională

În viziunea Guvernului României, un obiectiv fundamental postaderare al ţării noastre este participarea la construcţia europeană. Acest obiectiv se referă la creşterea capacităţii ţării noastre de a participa la elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare. În acest sens Guvernul va adopta o poziţie activă cu privire la suportul tehnic corespunzător structurii lărgite a Comisiei Europene în funcţie de reprezentativitatea instituţională a ţării noastre.

În acelaşi timp Guvernul României va promova o relaţie privilegiată cu S.U.A.

Eficienţa participării României la decizia europeană este condiţionată de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici români, membri ai Parlamentului european, vor trebui să-şi asume responsabilitatea de a deveni promotori ai interesului naţional şi identităţii naţionale.

III. Atingerea convergenţei în raport cu structura economică europeană

Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia. În acest sens noua Comisie Europeană a reiterat intenţia de a relua şi accentua prevederile Strategiei de la Lisabona, adoptată în anul 2000, prevederi legate de conceptul de economie a cunoaşterii. În acest context Guvernul va avea în vedere realizarea următoarelor obiective strategice:

■ fundamentarea politicilor publice conform principiilor de funcţionare a pieţei unice (criteriile de la Maastricht, Copenhaga, Madrid) şi direcţiilor prevăzute în documentele de politică europeană: Noua politică agricolă a UE, Strategia de dezvoltare durabilă a UE, Politici de dezvoltare regională

■ elaborarea şi înaintarea către Comisia Europeană a unei noi Strategii de dezvoltare pe termen mediu, document care să fundamenteze orientările strategice ale României pentru un interval de cel puţin 4 ani

■ promovarea unor politici sustenabile în ceea ce priveşte capitalul uman şi natural

■ gestionarea eficientă a poziţiei pe care România o are ca beneficiar net al fondurilor de preaderare

■ reducerea costurilor integrării europene, nu numai prin gestionarea eficientă şi transparentă a fondurilor interne şi externe, dar şi prin preluarea corectă a prevederilor din acquisul comunitar şi prin diminuarea birocraţiei şi a corupţiei din sistemele de alocare a fondurilor

■ creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice

■ participarea activă la elaborarea noilor documente cu caracter de orientare strategică pentru UE.

Trecerea României de la etapa normativă a integrării - prin raportarea la reglementările acquisului comunitar, la etapa europenizării - prin consolidarea sistemului socioeconomic reprezintă cea mai mare provocare a perioadei 2005-2008. Acest proces reprezintă, de fapt, a doua modernizare a României.

Capitolul 4Mediul de afaceri

Politica Guvernului României în ceea ce priveşte mediul de afaceri este centrată pe susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi pe stimularea liberei iniţiative.

Pentru atingerea acestor obiective este necesară înlăturarea obstacolelor din calea iniţiativei private. Este nevoie de conştientizarea faptului că prosperitatea cetăţeanului se regăseşte într-o economie de piaţă funcţională, care, la rândul ei, nu poate exista în afara statului de drept, a proprietăţii private, a unei clase de mijloc puternice.

I. Relaxarea fiscală

În ceea ce priveşte politica fiscală, Guvernul României are în vedere următoarele:

–reducerea cotei impozitului pe profit de la 25% la 16%;

–introducerea cotei unice de 16% pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice. Deducerile de bază şi deducerile suplimentare vor fi menţinute astfel încât persoanele cu venituri mici să nu fie afectate;

–reducerea graduală a cotei de impozitare pentru contribuţiile la fondurile sociale începând cu anul 2006, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, astfel încât în anul 2008 aceasta să fie de 39,5% faţă de 49,5% cât este în prezent.

Măsurile privind reducerea impozitelor directe se vor regăsi în modificările Codului fiscal, care vor intra în vigoare începând cu anul 2005.

În paralel cu relaxarea fiscală Guvernul va avea în vedere măsuri care să contribuie la creşterea veniturilor bugetare, în spiritul respectării legii, astfel:

–înlăturarea practicilor de scutire sau de reeşalonare a datoriilor la buget;

–sporirea ponderii economiei fiscalizate, în detrimentul economiei subterane;

–pedepsirea evaziunii fiscale ca infracţiune economico- financiară.

II. Pieţele financiare

Guvernul României va adopta norme, din perspectiva atribuţiilor sale constituţionale şi convergente cu politica Băncii Naţionale, care să conducă, pe termen mediu şi lung, la următoarele efecte asupra pieţelor financiare:

–consolidarea sistemului bancar şi creşterea credibilităţii acestuia, pe de o parte, respectiv participarea mai activă şi mai determinată a băncilor comerciale la efortul de restructurare a economiei, pe de altă parte;

–diminuarea dominanţei bancare a surselor de finanţare externă a mediului de afaceri, prin sprijinirea, cu mijloace specifice, a dezvoltării pieţei de capital;

–limitarea producerii efectului de evicţiune pe pieţele financiare ca urmare a finanţării deficitelor de cont curent al trezoreriei publice;

–limitarea creării de hazard moral ca urmare a preponderenţei împrumutului public de pe piaţa monetară (bancară) internă;

–limitarea producerii de efecte cvasimonetare ca urmare a vânzării titlurilor de stat la rate ale dobânzii cu marje exagerate faţă de rata dobânzii bancare;

–limitarea, prin mijloace specifice la îndemâna Guvernului şi prin cooperare cu Banca Naţională, a tendinţelor de structurare oligopolistă a pieţei bancare, în scopul reducerii costului capitalului pentru IMM.

III. Combaterea corupţiei

Guvernul României declară toleranţă zero la fenomenul corupţiei.

Fiind expresia unei crize de sistem, fundamental în lupta împotriva corupţiei este transformarea modului de funcţionare a sistemului.

În acest sens Guvernul României va lua măsuri de reducere a domeniului privat al statului şi a birocraţiei, măsuri pentru o mai bună claritate şi stabilitate legislativă, asigurarea transparenţei decizionale, depolitizarea justiţiei.

În viziunea Guvernului, libera competiţie, liberul acces la informaţiile publice, accesul transparent la resurse constituie, alături de piaţă, cele mai eficiente forme de combatere a corupţiei.

Principalele măsuri anticorupţie care vor fi luate în scopul îmbunătăţirii mediului de afaceri sunt:

–retragerea treptată şi ireversibilă a statului din administrarea economiei;

–restrângerea ariei de cuprindere a deciziei publice;

–eliminarea procedurilor economice preferenţiale;

–dezvoltarea pieţelor financiare, cu deosebire a burselor de mărfuri şi a burselor de valori;

–renunţarea definitivă la poziţia de monopol în furnizarea utilităţilor publice;

–clarificarea sistemului de subvenţii în economie;

–renunţarea la presiunile de ordin politic exercitate asupra managerilor.

IV. Eliminarea barierelor administrative

În ceea ce priveşte eliminarea barierelor administrative, măsurilor privind combaterea corupţiei le vor fi adăugate următoarele:

–elaborarea unei legislaţii simple, clare şi stabile;

–simplificarea formalităţilor privind intrarea şi ieşirea de pe piaţă a firmelor;

–reducerea procedurilor administrative referitoare la obţinerea de autorizaţii, aprobări şi avize.

V. Consolidarea mediului de afaceri

Măsurile privind consolidarea mediului de afaceri vor fi corelate cu cele privind stimularea iniţiativei private şi a investiţiilor. Acţiunile Guvernului vor fi îndreptate spre consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, eliminarea monopolurilor de stat nejustificate din punct de vedere economic sau al considerentelor de siguranţă naţională şi privatizarea utilităţilor publice, destrămarea structurilor oligarhice şi consolidarea liberei competiţii, creşterea transparenţei mediului de afaceri şi a politicilor guvernamentale, respectiv a politicii monetare, precum şi liberalizarea pieţei muncii.

VI. Politica de concurenţă

Asigurarea condiţiilor instituţional-normative pentru funcţionarea liberei concurenţe va constitui un deziderat major al Guvernului României. În acest scop se vor urmări, cu precădere, următoarele obiective:

–independenţa Consiliului Concurenţei, inclusiv prin numirea membrilor acestuia la recomandarea comisiilor parlamentare de specialitate;

–o legislaţie antitrust eficientă;

–limitarea sectorului de stat la producţia şi distribuţia bunurilor publice;

–reglementarea ajutorului de stat şi a altor intervenţii publice care deformează competitivitatea agenţilor economici şi distorsionează libera concurenţă în acord cu prevederile acquisului comunitar în materie.

VII. Politica în domeniul IMM şi cooperaţiei

Sprijinirea sectorului IMM reprezintă o soluţie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şi de restructurare a industriei, generând alternative economice şi sociale şi susţinând consolidarea clasei mijlocii.

Prin urmare, acţiunile specifice ale Guvernului vor avea ca obiectiv crearea cadrului instituţional, legislativ şi financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei private.

Principalele direcţii de acţiune ale Guvernului sunt:

–reducerea costului creditelor pentru IMM prin îmbunătăţirea cadrului legislativ privind instituţii financiare private adaptate nevoilor întreprinzătorilor mici şi mijlocii: cooperative de credit, bănci populare, instituţii specializate pentru finanţarea lucrărilor agricole, fonduri de garantare a creditului;

–îmbunătăţirea relaţiei dintre autorităţile statului şi întreprinzători prin simplificarea procedurilor de control şi prin modificarea atitudinii faţă de investitori;

–introducerea de stimulente economice care să încurajeze IMM pentru ca acestea să devină furnizori de servicii pentru marile întreprinderi din economia naţională;

–simplificarea procedurilor administrative în vederea înscrierii firmelor sau a actualizării datelor legate de "viaţa" firmei;

–administrarea transparentă a utilizării fondurilor comunitare destinate dezvoltării IMM-urilor în România;

–alocarea unui cuantum adecvat din PIB pentru programe de pregătire a resurselor umane, marketing, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor, în vederea facilitării accesului IMM-urilor pe piaţa unică europeană;

–dezvoltarea reţelei centrelor judeţene de consultanţă şi informare pentru IMM, precum şi crearea unei reţele a reprezentanţelor teritoriale ale Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM.

În domeniul cooperaţiei, principalele direcţii de acţiune ale Guvernului României sunt:

–restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziată a noii legi-cadru privind cooperaţia;

–stimularea înfiinţării cooperativelor pentru valorificarea produselor agroalimentare constituite pe baza modelului Uniunii Europene;

–implementarea unor proiecte destinate stimulării cooperativelor meşteşugăreşti.

VIII. Piaţa muncii

Guvernul României va avea ca principal obiectiv liberalizarea completă a pieţei muncii, precum şi asigurarea libertăţii contractuale în domeniul stabilirii şi negocierii relaţiilor de muncă.

Măsurile ce vor fi adoptate vizează următoarele direcţii de acţiune:

–reglementarea relaţiilor dintre angajat şi angajator pe baza simetriei juridice;

–reglementarea relaţiilor de muncă astfel încât să fie respectat caracterul de piaţă al economiei româneşti; modificarea prevederilor din actualul Cod al muncii care restrâng dreptul managerilor de a lua decizii privind firmele pe care le conduc, în scopul creşterii productivităţii muncii şi în general al creşterii eficienţei economice şi financiare;

–reintroducerea convenţiilor civile ca instrument juridic de stabilire a relaţiilor de muncă;

–legiferarea corectă a unor instituţii juridice esenţiale pentru dreptul muncii, cum ar fi răspunderea angajaţilor.

Un guvern puternic nu este acela care doreşte să controleze totul, ci acela care ştie să renunţe la o parte din puterea lui pentru a da forţă pieţei şi legii. Dezvoltarea pieţelor este calea prin care actul de guvernare va îndeplini o seamă de cerinţe ale unei economii funcţionale de piaţă: stabilitatea şi predictibilitatea mediului de afaceri, utilizarea eficientă a resurselor, libera circulaţie a forţei de muncă, a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor, limitarea exceselor birocratice şi diminuarea corupţiei.

Capitolul 5Politica în domeniul educaţiei

Oferta politică a Guvernului în domeniul educaţiei este construită în jurul următoarelor obiective majore:

■ acces egal şi sporit la educaţie;

■ calitate ridicată a educaţiei şi pregătirea societăţii bazate pe cunoaştere;

■ descentralizarea şi depolitizarea sistemului educativ;

■ transformarea educaţiei în resursă de bază a modernizării României;

■ considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung;

■ reconstrucţia învăţământului în mediul rural;

■ combinarea eficientă a educaţiei de elită cu educaţia generală;

■ compatibilizarea europeană şi scoaterea învăţământului românesc din izolarea din ultimii ani;

■ dezvoltarea instituţională a educaţiei permanente.

Guvernul României va asigura, în mod efectiv, accesul egal şi sporit la educaţie al tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de apartenenţa socială, etnică, de gen, confesiune, zonă de rezidenţă, prin:

–generalizarea efectivă a învăţământului obligatoriu de 10 ani, prin soluţii în concordanţă cu tradiţiile româneşti şi cu evoluţiile din ţările europene;

–restructurarea reţelei şcolare - în funcţie de programele de dezvoltare locală şi regională;

–asigurarea mijloacelor financiare pentru reabilitarea şcolilor şi asigurarea dotărilor necesare printr-un program guvernamental special;

–sprijinirea socială a elevilor şi studenţilor prin: credite de studii garantate de stat; aplicarea unui sistem de burse de studiu ţinând cont de performanţa şcolară; formarea reţelei de sprijinire a învăţământului de către economia privată; crearea suportului local pentru studii; accesul la programe internaţionale etc.;

–mărirea participării şcolare şi universitare prin forme de pregătire diversificate în raport de vârstă şi de nevoile existente de calificare, astfel încât fiecare cetăţean să se poată bucura de şansa de a putea învăţa;

–dezvoltarea învăţământului în limba maternă conform nevoilor cetăţenilor, inclusiv elaborarea manualelor şcolare, conform dezideratelor comunităţilor, tradiţiilor democratice şi reperelor europene;

–crearea condiţiilor instituţionale prin elaborarea cadrului legal, privind înfiinţarea unor facultăţi de stat în limbile minorităţilor naţionale;

–asigurarea cadrului legal de organizare şi finanţare a învăţământului confesional, la toate profilurile şi nivelurile;

–extinderea educaţiei celei de a doua şanse, a reconversiei profesionale sistematice, precum şi a educaţiei adulţilor şi crearea unui sistem eficient de formare continuă şi de pregătire antreprenorială;

–transformarea şcolilor, liceelor şi universităţilor în centre de iradiere a ştiinţei şi culturii la nivel local, regional şi naţional.

Guvernul României va fi un garant al autonomiei şcolare şi universitare prin:

–consacrarea legală a autonomiei şcolilor şi liceelor în stabilirea unei părţi din curriculum, în elaborarea de programe, în angajarea de personal, în acumularea şi folosirea de resurse financiare, în diferenţierea veniturilor;

–extinderea autonomiei universităţilor în materie de patrimoniu, în acumularea şi folosirea de resurse, în selectarea şi angajarea personalului didactic şi nedidactic, în stabilirea formei de admitere şi a cifrelor de şcolarizare şi în diferenţierea veniturilor;

–depolitizarea administrării învăţământului, conform practicilor europene, ce va reface demnitatea socială şi autonomia profesională a institutorilor şi profesorilor, considerând dascălul drept intelectual autonom şi forţă a schimbării;

–sprijinirea învăţământului superior prin elaborarea de programe de modernizare, însoţite de resurse financiare corespunzătoare;

–formele de învăţământ - public şi privat - care se vor bucura de aceeaşi legislaţie, aceleaşi criterii de evaluare, de recunoaştere şi posibila finanţare conform practicilor internaţionale.

Prin politicile sale educaţionale, prin crearea unui nou cadru legislativ şi instituţional, precum şi prin alocarea resurselor financiare necesare, Guvernul României îşi propune să reconstruiască sistemul educativ al ţării conform nevoilor cetăţenilor, comunităţilor şi societăţii româneşti şi în concordanţă cu evoluţiile europene.

Reconstrucţia sistemului de învăţământ în mediul rural reprezintă o prioritate a guvernării. Se vor avea în vedere:

–reabilitarea şcolilor din mediul rural, construcţia de noi şcoli şi dotarea lor cu utilităţi prin alocaţii de la bugetul de stat, în sistem de cofinanţare şi cu contribuţia autorităţilor administraţiei publice locale;

–alocarea distinctă de la bugetul de stat a 100 milioane de euro, anual, pentru reabilitarea şcolilor şi construcţiilor şcolare în mediul rural;

–dotarea şcolilor cu materiale didactice şi echipamente informatice destinate procesului didactic (calculatoare, softuri educaţionale, echipamente multimedia);

–asigurarea de personal didactic calificat în mediul rural prin sporuri salariale stimulative (incluzând sporul de mediu rural), facilităţi pentru transport, cazare şi stabilizare;

–sprijinirea formării iniţiale de cadre didactice din mediul rural prin alocarea anuală a unui important număr de locuri distincte în învăţământul superior şi organizarea formării continue specializate pentru cei care lucrează în învăţământul rural;

–organizarea cadrului folosirii pe scară largă a învăţământului la distanţă (formare continuă, reconversie profesională etc.) de către locuitorii din mediul rural.

Guvernul României va asigura creşterea calităţii educaţiei prin:

–abordarea educaţiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei, economiei, administraţiei şi a promovării de valori în societate;

–transformarea învăţământului într-o reţea de unităţi şi instituţii cu rezultate măsurabile în ceea ce priveşte dobândirea de către elevi şi studenţi a cunoştinţelor, competenţelor şi aptitudinilor necesare societăţii cunoaşterii;

–adecvarea sistemului educaţional la nevoile pieţei forţei de muncă locale, naţionale şi europene;

–proiectarea unui sistem modern de evaluare a cunoştinţelor şi competenţelor (ce optimizează relaţia dintre evaluarea sumativă şi evaluarea formativă şi accentuează importanţa competenţelor dobândite etc.), astfel încât obiectivitatea evaluării să crească;

–schimbarea modalităţilor de absolvire şi a modalităţilor de acces în diferite cicluri ale învăţământului, în acord cu documentele europene în materie;

–reducerea efectivului elevilor în clase la 25, creşterea atractivităţii învăţării, diversificarea metodelor şi practicilor didactice, deplasarea accentului de la caracterul informativ la cel formativ, de la reproducere la iniţiativă şi creativitate;

–restabilirea sistemului de formare continuă a personalului didactic şi a managerilor şcolari;

–lansarea programului învăţământului solicitat de firme şi companii şi sprijinirea participării universităţilor la competiţia contemporană din învăţământul superior asigurând predare de calitate, învăţare performantă, cercetare ştiinţifică competitivă, servicii specializate către comunitate;

–recorelarea formării continue şi a formării iniţiale a cadrelor didactice şi aplicarea unui program al noilor didactici şi pedagogii şcolare, în cadrul dezvoltării unui învăţământ centrat pe elev şi student şi orientat spre formarea capacităţilor cognitive şi acţionale;

–joncţiunea cercetării ştiinţifice universitare cu nevoile tehnologiei, economiei şi administraţiei şi crearea unui circuit natural al specialiştilor din economie, administraţie, universităţi şi institute de cercetare;

–eliminarea ingerinţelor politice în sistemul de apreciere şi promovare a cadrelor didactice, inclusiv în funcţii de conducere administrativă;

–stimularea concurenţei pe piaţa liberă a manualelor şi mijloacelor de învăţământ în vederea creşterii calităţii acestora;

–recompense diferenţiate, stimulative pentru elevi, studenţi şi cadrele didactice performante.

Guvernul României va asigura o creştere substanţială a salariilor personalului din educaţie peste creşterea medie a salariului din economie, luând în consideraţie necesităţile legitime ale slujitorilor şcolii, statutul şi respectul de care aceştia trebuie să se bucure în societate. Astfel se va crea cadrul legislativ necesar pentru elaborarea unui nou sistem de salarizare care să reflecte importanţa socială a educaţiei, să stimuleze performanţa şi creaţia.

Guvernul României apreciază că este necesară reorganizarea şi stabilirea clară a rolurilor, competenţelor şi responsabilităţilor autorităţilor publice, centrale şi locale, în luarea deciziilor şi alocarea resurselor necesare desfăşurării procesului de învăţământ.

Astfel:

–Ministerul Educaţiei şi Cercetării va elabora standardele necesare pentru finanţarea de bază a procesului instructiv-educativ, finanţarea urmându-l pe cel ce învaţă. Vor fi alocate din bugetul de stat, prin intermediul unor transferuri cu destinaţie precisă, resursele financiare corespunzătoare acestor standarde;

–Ministerul Educaţiei şi Cercetării va aloca resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii decente de funcţionare a unităţilor şcolare, îndeosebi în mediul rural, dincolo de posibilele resurse financiare puse la dispoziţie de comunităţile locale şi cele şcolare;

–va fi elaborat cadrul legislativ şi instituţional pentru ca atât autorităţile administraţiei publice locale, cât şi conducerile unităţilor şcolare să poată aloca, din bugetele locale şi, respectiv, din resursele extrabugetare ale şcolilor, fonduri pentru suplimentarea veniturilor personalului din învăţământ în corelare cu performanţele obţinute în procesul educativ;

–va fi extinsă autonomia şcolilor şi liceelor, iar inspectoratele şcolare vor deveni unităţi de consiliere profesională, deservite de revizori şcolari, ca funcţionari publici, ce operează cu metodologii precise;

–competenţele de decizie profesională ale ministerului vor fi delegate unor agenţii şi centre specializate de la nivel naţional, înzestrate cu autonomie funcţională, conform practicilor europene;

–mişcarea personalului didactic va fi fluidizată în cadrul asigurat de autonomia şcolilor şi liceelor, de recunoaşterea formării continue şi de considerarea condiţiilor de mobilitate, iar norma didactică se dimensionează astfel încât formarea continuă să fie posibilă şi încurajată;

–alternativele educaţionale vor fi eliberate şi încurajate, legislaţia învăţământului va fi stabilizată prin sincronizare cu reperele europene, iar regulamentele şcolare şi universitare vor încorpora sistemul internaţional al drepturilor şi obligaţiilor elevilor şi studenţilor, asigurând autonomie personală, răspunderea de sine şi satisfacerea condiţiilor de competitivitate a performanţelor.

Guvernul României va asigura compatibilizarea sistemului educativ românesc cu sistemele europene de educaţie şi va stimula creşterea cooperărilor internaţionale, prin:

–introducerea formelor contemporane de cooperare internaţională: extinderea activităţilor în comun (joint activities); curriculum asociat; unităţi de cercetare ştiinţifică în comun (joint research units); calificări academice în comun (double degrees); student la două universităţi europene; profesor numit în două universităţi europene;

–creşterea mobilităţii cadrelor didactice şi a studenţilor atât între universităţile din ţară, cât şi prin schimburi internaţionale;

–dezvoltarea formelor de cooperare între universităţile româneşti, publice şi private.

Vor fi lansate în dezbaterea publică noi programe, cum ar fi:

–Programul construcţiilor şcolare;

–Programul educaţiei în era electronicii;

–Programul educaţiei pentru o societate bazată pe cunoaştere;

–Programe de învăţare intensivă a limbilor străine;

Programul educaţiei fizice;

–Programul educaţiei artistice sau Programul noii metodici şi pedagogii a învăţământului.

Învăţământul românesc va reveni în poziţia de sursă de inspiraţie, de idei şi de proiecte noi pentru învăţământul din Europa Centrală şi Răsăriteană şi din Europa ca întreg.

Guvernul României va aplica o nouă filosofie în domeniul finanţării educaţiei, prin mărirea investiţiei în învăţământ (pentru educaţie şi cercetare, Guvernul va aloca de la bugetul de stat resurse financiare echivalând cu 6% din PIB) şi aplicarea principiului "finanţarea îl urmează pe cel ce studiază". De asemenea, prin aplicarea corectă a principiului subsidiarităţii, Guvernul va recunoaşte dreptul universităţilor şi al institutelor de cercetare de a angaja credite, împrumuturi bancare pentru cei ce studiază, burse contractuale de studii.

Guvernul României va promova un nou tip de parteneriat social care să asigure un larg suport socio-cultural pentru reconstrucţia sistemului educativ românesc pe termen mediu şi lung.

Această reconstrucţie necesită eforturi conjugate şi coerente, într-o perspectivă care să nu depindă de ciclurile electorale. În acest proiect naţional sunt chemate să se implice partidele politice, sindicatele, reprezentanţii societăţii civile, asociaţiile de părinţi, organizaţiile de elevi şi studenţi, mass-media. Împreună suntem datori să creăm şi să susţinem "Mişcarea pentru educaţie" ca acţiune-suport pentru atingerea obiectivelor reconstrucţiei sistemului educativ românesc.

Axul fundamental al "Mişcării pentru educaţie" va deveni, astfel, trinomul educatori - elevi - părinţi.

Capitolul 6Politici în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării

Guvernul României va acorda o atenţie deosebită sectorului de cercetare-inovare pentru a ajuta economia românească să obţină un avantaj competitiv durabil, precum şi pentru a micşora decalajele de dezvoltare între regiunile din România, precum şi între acestea şi regiunile din alte ţări ale Uniunii Europene.

Ţinând cont de aceste obiective, Guvernul României îşi va concentra atenţia în perioada 2005-2008 asupra următoarelor ţinte strategice:

■ elaborarea şi reglementarea mecanismelor care asigură transferul tehnologic în economie, pentru a fixa pe termen lung legătura între sectorul de cercetare-dezvoltare şi industrie

■ majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare-dezvoltare la 1% din PIB până în 2007

■ încurajarea participării sectorului privat în sectorul de cercetare-dezvoltare

■ întărirea capacităţii instituţionale.

Asigurarea transferului tehnologic în economie

Pentru a facilita transferul tehnologic în economie, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

–evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, după modelul avantajului competitiv, pentru a fixa priorităţile în cercetarea fundamentală şi aplicativă, în raport cu care se va face finanţarea. În acest sens, în baza unui proiect, se va face o evaluare privind existenţa şi evoluţia clusterelor industriale în profil teritorial, precum şi a nevoilor de dezvoltare;

–corelarea activităţii de cercetare-dezvoltare, inovare cu politica industrială a României;

–aplicarea unui program privind înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetării-inovării şi asigurarea transferului tehnologic. Programul va avea în vedere în prima fază înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic în sistem privat (prin organizaţii neguvernamentale), iar în a doua fază înfiinţarea centrelor de transfer tehnologic în universităţi (pe structura organizaţiilor nonprofit);

–aplicarea unui program de tehnologii avansate pentru a încuraja cercetarea care contribuie la dezvoltarea şi transferul în economie a tehnologiilor avansate şi asigurarea unor sectoare a unui rol competitiv pe plan internaţional;

–aplicarea programului privind diversificarea mecanismelor de finanţare a cercetării-dezvoltării, inovării, prin înfiinţarea unui fond naţional cu capital de risc destinat sectorului de cercetare-dezvoltare; instituirea unui fond special de garantare a creditelor destinate cercetării şi inovării, precum şi a unui fond destinat acordării unui capital de pornire/consolidare întreprinderilor mici şi mijlocii care se înfiinţează în domeniul cercetării-dezvoltării sau îşi consolidează/extind afacerile în acest domeniu;

–înfiinţarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice în centrele universitare cu tradiţie şi care dispun de o infrastructură în sectorul de cercetare-dezvoltare.

Majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare-dezvoltare la 1% din PIB până în 2007

Pentru a asigura o creştere economică durabilă, Guvernul României se angajează să respecte obiectivele fixate în Capitolul 17 - "Ştiinţă şi cercetare" negociat cu Uniunea Europeană, care prevede alocarea către sectorul de cercetare-dezvoltare a unor fonduri publice ce reprezintă 1% din PIB în anul 2007. Atingerea acestor obiective va fi posibilă pe măsura restructurării unităţilor de cercetare-dezvoltare şi generalizării sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare.

Încurajarea participării sectorului privat în sectorul de cercetare-dezvoltare

Pentru a implica sectorul privat într-o măsură cât mai mare în finanţarea programelor şi proiectelor de cercetare-dezvoltare, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

–fixarea mecanismelor de cooperare între centrele de transfer tehnologic, centrele regionale de transfer tehnologic, cu centrele de management antreprenorial sau incubatoarele de afaceri, pentru a facilita diseminarea informaţiei privind cercetarea-inovarea şi transferul tehnologic în economie, cu precădere în întreprinderile mici şi mijlocii;

–aplicarea unui program privind înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetării-inovării. Fondul cu capital de risc se va înfiinţa cu un capital de pornire din partea statului, urmând să fie capitalizat din fonduri private;

–evaluarea nevoilor sectorului privat în domeniul cercetării-dezvoltării, inovării, pentru a facilita planificarea tematică la nivel naţional;

–considerarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare-inovare drept cheltuieli deductibile fiscal.

Întărirea capacităţii instituţionale

Guvernul României îşi va concentra atenţia în următorii 4 ani atât asupra restructurării sectorului de cercetare-dezvoltare, cât şi asupra întăririi capacităţii instituţionale a autorităţilor publice care au rol în elaborarea şi implementarea politicilor de cercetare-dezvoltare, inovare.

În acest scop, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

A. La nivelul autorităţilor publice:

–înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică, format din reprezentanţi ai instituţiilor de cercetare, autoritatea publică în domeniul cercetării-dezvoltării, educaţiei, politicilor regionale, precum şi autorităţii în domeniul aplicării politicilor industriale. Rolul de coordonator al acestui consiliu va aparţine ministerului de resort;

–fixarea mecanismelor de cooperare şi colaborare cu autorităţile publice care elaborează şi aplică politici industriale şi de dezvoltare a sectorului privat, politici educaţionale, politici regionale, pentru a facilita transferul tehnologic în economie, macrocoordonarea sectorului de cercetare-dezvoltare pe teme de cercetare, precum şi corelarea cu programele europene pentru care se asigură finanţarea. Cooperarea va urmări, în prima fază, evaluarea punctelor tari şi slabe din economie, inclusiv identificarea clusterelor industriale la nivel teritorial;

–coordonarea, corelarea tematică şi unificarea procedurală a programelor de granturi pentru cercetare ştiinţifică;

–corelarea programelor de cercetare cu cele de pregătire universitară şi postuniversitară;

–instituirea unui sistem unic de evaluare a unităţilor de cercetare-dezvoltare, a activităţilor şi personalului din acest domeniu;

–stabilirea criteriilor de selecţie a organizaţiilor private care asigură funcţionarea centrelor de transfer tehnologic;

–generalizarea finanţării competitive a programelor şi proiectelor de cercetare;

–reducerea braindrain-ului în sistemul de cercetare-dezvoltare, prin acordarea cercetătorilor a unor bonusuri financiare, reprezentând o cotă procentuală din valoarea totală a temelor de cercetare pentru care s-au acordat granturi.

B. La nivelul unităţilor de cercetare-dezvoltare

–aplicarea unui program de ajustare structurală a unităţilor de cercetare-dezvoltare. Programul se va aplica concomitent cu un proiect privind instruirea şi formarea profesională continuă în managementul centrelor de cercetare-dezvoltare şi inovare, pentru a facilita creşterea gradului de absorbţie a fondurilor publice şi private pe măsura generalizării sistemului competitiv de finanţare a programelor şi proiectelor de cercetare;

–asigurarea unui nivel de salarizare a personalului din activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică la acelaşi nivel cu salarizarea personalului didactic din învăţământul superior, pe baza corespondenţei actuale a gradelor ştiinţifice şi a celor didactice;

–reglementarea dreptului personalului de cercetare de a ocupa funcţii de execuţie cu normă întreagă, precum şi funcţii de conducere în învăţământul superior, corelativ cu posibilitatea personalului didactic din învăţământul superior de a ocupa funcţii de execuţie cu normă întreagă, respectiv funcţii de conducere în unităţile de cercetare-dezvoltare;

–dezvoltarea sistemului consorţial între universităţi publice sau private şi unităţi de cercetare-dezvoltare-inovare;

–clarificarea statului juridic al unităţilor de cercetare-dezvoltare;

–aplicarea unui proiect privind instruirea personalului din unităţile de cercetare-dezvoltare în marketing.

Aplicarea politicilor publice în domeniul cercetării-dezvoltării se va face prin următoarele programe incluse în planul naţional:

–evaluarea periodică a punctelor tari şi slabe din economie, după modelul avantajului competitiv, pentru a fixa priorităţile în cercetarea fundamentală şi aplicativă;

–înfiinţarea reţelei naţionale pentru diseminarea rezultatelor cercetării-inovării şi asigurarea transferului tehnologic (înfiinţarea centrelor regionale de transfer tehnologic şi a centrelor de transfer tehnologic în universităţi);

–aplicarea programului pentru tehnologii avansate (integrat în planul naţional, dar cu aplicare prioritară);

–aplicarea programului naţional de cercetare-dezvoltare, inovare, elaborat şi aplicat în baza planului naţional de cercetare-dezvoltare, inovare;

–înfiinţarea şi funcţionarea fondului naţional cu capital de risc destinat cercetării-inovării şi alocarea unui fond din bugetul de stat pentru garantarea creditelor;

–evaluarea unitară a organizaţiilor, activităţilor şi personalului din domeniul cercetare-dezvoltare;

–generalizarea sistemului competitiv de finanţare a proiectelor de cercetare-dezvoltare, inovare;

–ajustarea structurală a unităţilor de cercetare-dezvoltare;

–dezvoltarea unui program de înfiinţare şi organizare a parcurilor ştiinţifice şi tehnologice, cu precădere în centrele universitare;

–formarea profesională continuă în domeniul managementului unităţilor de cercetare-dezvoltare, dezvoltării organizaţionale şi marketingului;

–realizarea investiţiilor de capital în infrastructura de cercetare-dezvoltare a institutelor naţionale, în raport cu eligibilitatea acestora pe temele de cercetare selectate.

Capitolul 7Politica de protecţie socială

În vederea îmbunătăţirii actualului sistem de protecţie socială din România, măsurile Guvernului României au în vedere atingerea următoarelor ţinte strategice:

■ reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale;

■ îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice;

■ asigurarea accesului la sistemul de asigurări sociale proporţional cu nivelul contribuţiilor la sistem;

■ reducerea progresivă a numărului persoanelor asistate şi încurajarea acestora pentru identificarea de surse alternative de securitate socială;

■ asigurarea de condiţii pentru egalitatea de şanse şi participarea socială a persoanelor cu handicap şi a celor provenite din medii defavorizate.

Pentru atingerea acestor ţinte strategice, Guvernul României va promova următoarele măsuri:

I. Sistemul de pensii

O prioritate a Guvernului o reprezintă îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice prin reaşezarea pe baze echitabile a sistemului de asigurări sociale, în principal, prin reformarea sistemului public de pensii. Pentru rezolvarea problemei de fond a sistemului de pensii, Guvernul României va pune în aplicare un set unitar de măsuri legislative axat pe trei obiective principale:

■ consolidarea financiară a sistemului public de pensii şi asigurarea unui venit adecvat pentru pensionarii din sistem;

■ reconstrucţia sistemului public de asigurări sociale prin "curăţarea" sa, printre alte măsuri, de unele tipuri de prestaţii necontributive;

■ introducerea de noi alternative de finanţare şi de administrare a pensiilor de tipul sistemelor de pensii capitalizate, administrate privat, care să asigure pensionarilor viitori nu numai un venit sigur, dar şi decent.

În acest sens, Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

I.1. Reformarea sistemului public de pensii

Guvernul României va asigura eliminarea nedreptăţilor existente în sistemul de pensii şi va urmări păstrarea puterii de cumpărare a pensiilor prin:

–Eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii

Urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie".

Pensiile recalculate vor intra în plată pe grupe de pensionari în funcţie de anul ieşirii la pensie, primele grupe fiind pentru persoanele cărora li s-a deschis dreptul la pensie până la 1 ianuarie 1990.

–Protejarea puterii de cumpărare a pensiilor

Toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită 100% creşterea preţurilor.

–Majorarea pensiilor

Pensionarii trebuie să beneficieze de avantajele creşterii economice. În acest sens, pensiile vor fi majorate astfel încât până în anul 2008 pensiile să crească în termeni reali cu aproximativ 30%.

–Creşterea puterii de cumpărare a pensionarilor din agricultură

Sumele necesare pentru pensionarii proveniţi din rândurile agricultorilor vor fi suportate din bugetul de stat şi vor fi administrate de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) în aceleaşi condiţii ca şi cele din sistemul public de pensii. Pensionarii agricultori vor beneficia de aceleaşi indexări ca şi cele care se vor acorda pensionarilor din sistemul public de pensii. Rata majorării pensiilor agricultorilor va devansa rata de creştere a pensiilor din sistemul public de pensii.

–Majorarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale

În scopul majorării veniturilor bugetului asigurărilor sociale se va acţiona pentru consolidarea financiară, administrativă şi funcţională a actualului sistem public de pensii prin:

–Creşterea gradului de colectare a contribuţiilor

–Reducerea arieratelor la bugetul pensiilor prin reducerea reeşalonărilor şi interzicerea scutirilor, precum şi introducerea unor reguli stricte de executare silită.

–Creşterea numărului de contribuabili la sistem prin:

–politici active în sfera ocupării forţei de muncă în vederea creării de locuri de muncă şi a creşterii numărului de angajaţi cu forme legale;

–atragerea în sistem a persoanelor care lucrează în agricultură sau ca liberi întreprinzători (care în prezent sunt neasiguraţi);

–cuprinderea cetăţenilor români care realizează venituri lucrând în străinătate în sistemul de asigurări sociale.

–Întărirea capacităţii instituţionale şi de conducere a sistemului de pensii (organizare, conducere, educaţie, transparenţă, sistem informatic) prin:

–crearea autonomiei decizionale şi de conducere a CNPAS;

–reorganizarea internă a CNPAS, cu structuri flexibile, delegare clară de responsabilităţi şi puteri decizionale, precum şi orientare directă către elementele componente ale noului sistem de pensii;

–redimensionarea numărului de funcţionari din structurile centrale şi orientarea către structurile locale în vederea realizării unei relaţii transparente cu publicul deservit şi a eficientizării activităţii;

–urgentarea creării structurii informatice necesare (reţele, baze de date, software şi instruire a personalului);

–crearea unui sistem de selecţie şi instruire atitudinală şi aptitudinală a personalului CNPAS, în corelaţie cu prevederile noii legi a sistemului public de pensii şi cu necesităţile de transparenţă ale acestuia.

I.2. Introducerea în sistemul de pensii a noi componente

Prin măsurile pe care le va promova, Guvernul României va asigura o creştere a calităţii vieţii pensionarilor mai apropiată de cea din perioada activă prin introducerea şi implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a unor noi componente, facultative şi obligatorii, administrate privat.

–Introducerea schemelor de pensii facultative administrate privat

–îmbunătăţirea proiectului de lege privind pensiile ocupaţionale (contribuţii, deductibilitate, grad de acoperire, reglementare şi supraveghere strictă, regim de investiţii şi sistem de garanţii);

–completarea sistemului pensiilor ocupaţionale cu componente legislative dedicate angajaţilor din sistemul bugetar şi din instituţiile publice;

–introducerea unor alte posibilităţi de pensii facultative administrate privat, de tipul fondurilor de pensii private, cu contribuţii deductibile şi administrare privată, participarea la aceste fonduri fiind opţiunea individuală a fiecărei persoane care realizează venituri profesionale.

–Introducerea fondurilor obligatorii de pensii administrate privat, în condiţiile unui control public transparent şi eficient asupra gestionării acestora.

II. Ocuparea forţei de muncă şi şomaj

Principiile care vor sta la baza acţiunii Guvernului României în acest domeniu sunt:

–Implicarea partenerilor sociali, respectiv sindicate, patronate, administraţie publică, în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru implementarea unor programe speciale în domeniul ocupării;

–Şanse egale pentru toţi furnizorii de servicii de pe piaţa muncii (furnizorii de consiliere, formare profesională şi de ocupare);

–Deplasarea centrelor de decizie către unităţile locale, pe baza obiectivelor stabilite pentru a se trece la un management competitiv, care să conducă la creşterea responsabilităţilor locale şi la optimizarea folosirii resurselor;

–Repartizarea teritorială a resurselor centralizate se va face transparent, pe criterii obiective, în baza contribuţiilor locale şi a nevoilor de acţiune.

Având drept obiectiv creşterea gradului de ocupare şi scăderea reală a ratei şomajului, Guvernul României va promova următoarele măsuri:

II.

1.Măsuri pasive

–Modificarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare şi contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de şomaj. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj va fi o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariul de bază minim brut pe ţară, în vigoare la data stabilirii acesteia, la care se adaugă, în funcţie de stagiul de cotizare, o sumă reprezentând un anumit procent din media salariului brut realizat în ultimele 12 luni. Procentul din salariul brut realizat în ultimele 12 luni, care se utilizează la stabilirea indemnizaţiei de şomaj în funcţie de stagiul de cotizare, se va stabili prin lege;

–Absolvenţii de învăţământ preuniversitar şi universitar vor fi stimulaţi pentru inserţia pe piaţa muncii prin acordarea unei prime de un salariu minim brut pe economie, la care se adaugă o sumă egală cu valoarea indemnizaţiei de şomaj la care ar mai fi avut dreptul în condiţiile legii. Angajatorii vor fi scutiţi de plată contribuţiei la fondul de şomaj aferentă absolvenţilor încadraţi pe o perioadă de 1 an;

–Angajatorii care încadrează şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale sau persoane în vârstă de peste 45 de ani vor fi scutiţi de plată contribuţiei la fondul de şomaj pe o perioadă de un an;

–Asigurările facultative în sistemul asigurărilor de şomaj se vor realiza numai în pachet cu asigurările sociale şi de sănătate (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă contribuie la fondul de pensii şi de sănătate în favoarea şomerilor).

II.

2.Măsuri active

Guvernul României va urmări creşterea constantă a ponderii măsurilor de stimulare a ocupării în totalul cheltuielilor sociale de şomaj.

–Promovarea unor programe speciale în parteneriat pentru diminuarea şomajului de lungă durată, atât în rândul tinerilor, cât şi al persoanelor care au depăşit vârsta de 45 de ani, precum şi în rândul persoanelor care au dificultăţi de integrare;

–Medierea locurilor de muncă

Se are în vedere utilizarea şi perfecţionarea sistemului electronic la nivel local şi naţional şi accesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă la acest sistem, printr-un program clar stabilit de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi agenţiile judeţene. Ocuparea locurilor de muncă vacante se va face prin concurs, iar încadrarea se va realiza în exclusivitate în baza criteriilor de competenţă a şanselor egale şi a eliminării oricărei forme de discriminare.

–Formarea profesională

Se va organiza astfel încât să răspundă solicitărilor de pe piaţa muncii având ca sursă bugetul de şomaj, fiind flexibilizată pentru nevoile de pe piaţa locală a muncii. Pentru persoanele din mediul rural se vor organiza programe speciale de formare profesională pentru meserii specifice.

–Consilierea şi informarea în carieră

Se va urmări funcţionarea şi dezvoltarea cabinetelor de consiliere şi încadrarea numai a persoanelor de specialitate care sunt capabile să presteze această muncă.

De asemenea, va fi îmbunătăţită baza materială, prin înfiinţarea unor biblioteci de specialitate şi extinderea acestui serviciu prin conlucrarea cu cabinetele private.

–Creditarea în condiţii avantajoase

Pentru a creşte eficienţa acestei măsuri şi pentru a avea un control asupra numărului de persoane care vor fi încadrate de către agenţii economici creditaţi în condiţii avantajoase, în conformitate cu prevederile legale, procentul din locurile de muncă nou-create ce vor fi ocupate de şomerii aflaţi în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă va fi de minimum 60%, faţă de 50% în prezent.

–Bursele de locuri de muncă

Vor fi organizate de două ori pe an: primăvara - bursa generală de locuri de muncă - şi toamna - bursa de locuri de muncă pentru absolvenţii de învăţământ universitar şi preuniversitar. Atunci când piaţa muncii va lansa o cerere stringentă, se vor organiza şi burse speciale pentru ocuparea de locuri de muncă.

II.

3.Măsuri instituţionale

–Crearea autonomiei decizionale şi de conducere a ANOFM;

–Lărgirea ofertei de locuri de muncă în străinătate, prin promovarea competiţiei între agenţiile acreditate să plaseze forţă de muncă;

–Descongestionarea şi fluidizarea activităţii Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă în Străinătate prin subcontractare către agenţiile acreditate.

III. Raporturile de muncă

Aplicarea noului Cod al muncii a generat o serie de dificultăţi care frânează dezvoltarea pieţei muncii şi a unei economii de piaţă funcţionale. Ţinând seama de această situaţie, vor fi aduse o serie de îmbunătăţiri care să apere, în egală măsură, atât drepturile salariatului, cât şi pe cele ale angajatorului, să conducă la descurajarea muncii la negru, la diminuarea numărului conflictelor şi litigiilor de muncă, dar şi la stimularea investiţiilor şi, prin urmare, la creşterea veniturilor bugetului de stat. Modificarea Codului muncii se va face în urma unei largi dezbateri publice cu partenerii sociali.

IV. Politica veniturilor

Vor fi iniţiate şi aplicate măsuri de reducere a fiscalităţii pe muncă, cu scopul de a creşte gradul de ocupare, sporirea venitului net şi diminuarea muncii la negru. Salariul mediu brut pe economie va creşte în perioada 2005-2008 cu aproximativ 60% faţă de nivelul actual, iar salariul minim brut pe economie va urma cel puţin dinamica de creştere a acestuia.

În sectorul economic concurenţial, unde statul este acţionar majoritar, vor fi remodelate criteriile de performanţă în vederea asigurării unei corelări reale între eficienţa economică, productivitatea muncii şi veniturile salariale (indicele de creştere a câştigurilor salariale trebuie să fie devansat de indicele de creştere a productivităţii muncii, calculată în unităţi fizice sau valorice, după caz, în condiţii comparabile).

În sectorul bugetar se va elabora şi aplica un nou sistem de salarizare a funcţionarilor publici şi a personalului contractual, care să aibă la bază criterii de diferenţiere şi de corelare a salariilor între funcţii şi domenii de activitate bugetară (studii, competenţă, activitate desfăşurată, responsabilitate în exercitarea funcţiei etc.), astfel încât în perioada 2005-2008 salariile personalului bugetar să crească în medie cu 60% faţă de nivelul existent la data de 31.12.2004.

În vederea diversificării pachetelor salariale, precum şi a generării unei politici active de protecţie socială autodeterminată se va introduce un sistem de deductibilităţi ale contribuţiilor voluntare pentru anumite tipuri de asigurări.

V. Asistenţa socială

Guvernul va continua şi accelera procesul de reforme, în concordanţă cu nevoile actuale ale cetăţeanului şi ale societăţii româneşti.

Venitul minim garantat

Venitul minim garantat, care se adresează celor mai sărace segmente sociale, se va acorda astfel încât acestea să depăşească nivelul de sărăcie în care trăiesc, însă fără a descuraja atitudinea faţă de muncă. Venitul se va acorda în funcţie de necesităţile reale, însă procedurile de selecţie vor fi simplificate şi perfecţionate. Guvernul va urmări să nu mai existe întârzieri în acordarea acestui ajutor.

Îmbunătăţirea echilibrului socioeconomic al familiei

În vederea îmbunătăţirii echilibrului socioeconomic al familiei, Guvernul României are în vedere atingerea următoarelor obiective:

■ redimensionarea măsurilor de protecţie socială pasivă/ajutor financiar pentru familiile cu nevoi speciale/ şi dinamizarea măsurilor active de solidaritate familială;

■ reducerea disparităţilor faţă de accesul la resursele dezvoltării existente între familiile din mediul urban şi cele din mediul rural;

■ redimensionarea cadrului legal şi instituţional privind protecţia maternităţii, creşterea natalităţii şi reducerea abandonului de copii;

■ reducerea fenomenului violenţei în familie, creşterea gradului de educaţie şi securitate familială;

■ sporirea participării active a societăţii civile şi dezvoltarea durabilă a parteneriatului în beneficiul dezvoltării şi protecţiei familiei.

Pentru realizarea acestor obiective strategice vor fi promovate următoarele programe:

–Programul de măsuri pentru creşterea venitului familial şi a calităţii vieţii de familie

–corelarea nivelului venitului minim garantat cu salariul minim pe economie;

–majorarea alocaţiei de stat pentru copii până la circa 10 euro;

–darea în folosinţă gratuită, în limita terenului disponibil, pentru familiile sărace din mediul rural, a unei suprafeţe de teren agricol, astfel încât suprafaţa deţinută împreună cu cea primită în folosinţă să fie de 0,5 ha;

–atragerea resurselor locale pentru sporirea construirii locuinţelor sociale pentru persoanele defavorizate şi revizuirea capacităţilor existente (va fi lansată în acest sens o campanie naţională de sprijin);

–elaborarea unui set de măsuri active pentru integrarea pe piaţa muncii a susţinătorilor de familie şomeri (angajatorii care încadrează şomeri care sunt părinţi unici susţinatori ai familiilor monoparentale vor fi scutiţi de plată contribuţiei la fondul de şomaj pe o perioadă de un an);

–lansarea unui Program de integrare a familiei în problemele comunitare (programe de educaţie pentru sănătate, educaţie civică, educaţie pentru protecţia mediului etc.)

–Programul pentru susţinerea familiei tinere

–construirea de locuinţe în sistemul creditelor ipotecare;

–acordarea unui sprijin financiar în sumă de 200 de euro la constituirea familiei, la prima căsătorie a fiecăruia dintre soţi;

–organizarea serviciilor de consiliere familială în fiecare oraş sau prin asocierea mai multor oraşe sau comune;

–promovarea unor politici de atragere a agenţilor economici, pentru a susţine familiile tinere prin reducerea preţurilor la obiectele casnice achiziţionate în primii doi ani de căsătorie.

–Programul de măsuri pentru concilierea vieţii de familie cu cea profesională

–organizarea serviciilor de sprijin al muncii în gospodărie/revizuirea condiţiilor de acces la sursa de apă, canalizare, electricitate, căldură;

–promovarea politicilor de educare, pentru responsabilizarea egală a membrilor cuplului familial faţă de problemele din gospodărie;

–sporirea facilităţilor de acces egal la formare şi perfecţionare profesională;

–reorganizarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în afara familiilor - lărgirea reţelei în mediul rural.

–Programul de integrare a familiilor de rromi în comunitate

–acordarea de teren în suprafaţă de maximum 0,5 ha, în folosinţă directă şi gratuită familiilor de rromi nevoiaşe, în limita disponibilului;

–relansarea meşteşugurilor/meseriilor specifice rromilor;

–reintegrarea în muncă/participarea prin muncă la dezvoltarea comunităţilor locale;

–dezvoltarea incubatoarelor de mici întreprinzători pentru rromi;

–dezvoltarea programelor naţionale privind ameliorarea condiţiilor de viaţă, prin colaborare cu actorii societăţii civile (educaţie pentru sănătate, civică, solidaritate familială etc.)

Reducerea abandonului de copii şi sporirea natalităţii

–acordarea unei indemnizaţii lunare, pentru creşterea copiilor până la 2(3) ani, femeilor neasigurate în sistemul asigurărilor sociale pentru fiecare din primii trei copii;

–acordarea unei indemnizaţii lunare, pentru creşterea copilului până la 2(3) ani, persoanelor asigurate care îşi reiau activitatea în acest interval de timp.

Ameliorarea stării de sănătate a familiei, reducerea mortalităţii materne şi infantile

–organizarea activităţilor de educaţie pentru sănătatea familiei (cu precădere în mediul rural);

–organizarea (împreună cu Ministerul Sănătăţii) a unei campanii de sprijin pentru femeile gravide cu riscuri la naştere sau cu sănătate precară;

–revizuirea, împreună cu Ministerul Sănătăţii, a condiţiilor oferite de maternităţi şi spitalele de copii şi a calităţii serviciului medical;

–realizarea campaniei de introducere obligatorie a consilierilor pentru viaţa de familie;

–realizarea campaniei de consiliere obligatorie pentru sănătatea reproducerii (mai ales în mediul rural) şi a protecţiei femeii gravide în familie;

–aplicarea măsurilor legale de reducere a abandonului de copii, promovarea unor măsuri active de sprijin pentru creşterea potenţialului familial de păstrare a copilului; responsabilizarea părinţilor şi activarea solidarităţii comunitare de sprijin al familiei/mamei care se află în risc de abandon al copilului;

–realizarea programului de formare a experţilor în domeniul protecţiei familiei, care urmează a fi puşi la dispoziţia structurilor specializate din cadrul administraţiei locale.

Integrarea familiei în viaţa comunitară/combaterea formelor de discriminare în cadrul familiei (violenţa în familie)

La nivelul comunităţilor locale:

–organizarea centrelor de consiliere pentru viaţa de familie;

–organizarea adăposturilor pentru victimele violenţei în familie (campania de informare a prevederilor legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie);

–implicarea familiei în dezvoltarea spiritului comunitar prin Programul Naţional "Familia şi comunitatea".

Va fi îmbunătăţită legislaţia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Politicile, programele, acţiunile se vor realiza printr-o largă colaborare cu celelalte structuri guvernamentale, cu reprezentanţii societăţii civile etc.

Reformarea sistemului de protecţie a copilului

Guvernul României va aplica o strategie de reformare a sistemului de protecţie a copilului şi va acţiona în vederea promovării şi protejării drepturilor tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenţă etnică şi socială, religie, opinie politică sau de altă natură, naţionalitate, rasă, limbă, infirmitate, naştere sau situaţia copilului ori a părinţilor sau a tutorilor săi.

Guvernul României va continua reforma în domeniul protecţiei copilului acţionând, cu prioritate, în următoarele direcţii:

–Continuarea descentralizării serviciilor şi alocaţiilor

Vor fi implementate servicii sociale pentru protecţia drepturilor copilului la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, până la nivelul comunelor. Activitatea de asistenţă socială se va desfăşura cât mai aproape de mediul în care se dezvoltă fiecare copil, în cadrul familiei sale şi al comunităţii de origine. Astfel, în funcţie de problemele sociale cu care se confruntă, consiliile locale vor fi sprijinite pentru înfiinţarea diferitelor servicii alternative, cum ar fi: centre de zi, (inclusiv pentru copiii cu dizabilităţi), servicii de asistenţă maternală, servicii de consiliere (inclusiv a părinţilor), servicii de prevenire a abandonului şi de menţinere a copilului în propria familie etc.

Aplicarea acestor măsuri va conduce la înfiinţarea de servicii sociale la nivelul fiecărei unităţi administrative (conform Legii nr. 705/2001 a asistenţei sociale), precum şi la dezvoltarea unor servicii de tip "centru de zi, consiliere şi sprijin financiar", care vor reduce numărul de copii ce vor intra în sistemul rezidenţial de protecţie şi al celor care abandonează şcoala.

–Creşterea responsabilizării comunităţilor locale în domeniul protecţiei drepturilor copilului

România este obligată să creeze de urgenţă structuri sociale menite să asigure condiţii pentru realizarea parteneriatului social indispensabil managementului sistemului de protecţie socială. În acest sens, va fi susţinută înfiinţarea, la nivelul comunităţilor locale, a "Consiliilor comunitare consultative" - organisme independente, formate pe bază de voluntariat din persoane reprezentative pentru comunitate (preoţi, doctori, consilieri, profesori etc.). "Consiliul comunitar consultativ" va fi înfiinţat prin hotărâre a consiliului local şi va oferi consultanţă şi sprijin autorităţilor administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor privind protecţia familiei şi a copilului.

–Integrarea socială a copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi

Guvernul României va promova măsuri de integrare socială a copiilor care se confruntă cu probleme de percepţie în procesul de învăţământ (dislexici, disgrafici, discalculiali, cu deficienţe de concentrare), precum şi a copiilor infectaţi cu HIV/SIDA.

Autorităţile vor sprijini tinerii instituţionalizaţi, în vârstă de peste 18 ani, în vederea integrării acestora în viaţa socială.

–Specializarea personalului

În scopul creşterii calităţii serviciilor prestate, va fi prevăzută obligativitatea ca personalul din sistem să fie pregătit şi specializat, prin cursuri organizate de universităţi sau organizaţii neguvernamentale acreditate în acest domeniu. De asemenea, prin acordarea unor stimulente financiare va fi stimulată încadrarea de personal cu studii superioare.

–Concesionarea serviciilor şi colaborarea cu organizaţiile nonprofit şi instituţionalizarea practicilor novatoare într-un sistem global, coerent şi diversificat de protecţie a copilului:

–elaborarea unui nomenclator al serviciilor şi instituţiilor rezidenţiale care vor fi concesionate;

–înfiinţarea unor centre de consultanţă regională.

Prin aplicarea acestor măsuri, va fi construit un sistem eficient şi diversificat de servicii şi alocaţii, racordat la realităţile societăţii româneşti, care să asigure aplicarea neselectivă a principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Copilului, pentru toţi copiii din România.

Protecţia persoanelor vârstnice

Pe lângă eliminarea nedreptăţilor existente în sistemul public de pensii, Guvernul României va promova programe speciale pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice, cu implicarea mai accentuată a autorităţilor publice locale şi a organizaţiilor civice în acordarea serviciilor sociomedicale şi de îngrijire. În acest sens, vor fi promovate următoarele măsuri:

–construcţia de noi cămine, precum şi modernizarea celor existente, pentru crearea unor condiţii decente de trai acestor persoane;

–realizarea unor servicii integrate sociomedicale la domiciliu;

–sprijinirea instruirii şi formării personalului care furnizează servicii de îngrijire la domiciliu;

–elaborarea de standarde de calitate în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu;

–dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric care să permită implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unităţile de asistenţă medicală şi socială);

–modificarea legii privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, în sensul urgentării datei de aplicare;

–programe speciale pentru prevenirea situaţiei de dependenţă şi creşterea implicării persoanelor vârstnice în viaţa socială;

–stabilirea de parteneriate cu autorităţile administraţiei publice locale, pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare;

–sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenţă socială destinate persoanelor vârstnice fără familie.

VI. Protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi

În ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, Guvernul României va urmări îmbunătăţirea situaţiei acestora, în principal, prin următoarele măsuri:

–revizuirea Strategiei naţionale privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, ţinându-se cont de Regulile Standard ale ONU;

–abordarea sistematică a accesibilizării mediului social, instituţional, de muncă, astfel încât să poată fi utilizată în mod eficient resursa umană reprezentată de persoanele cu dizabilităţi;

–centrarea protecţiei speciale pe oferirea de locuri de muncă şi micşorarea ponderii asistenţei pasive, bazate pe alocaţii;

–simplificarea modalităţii de determinare şi atestare a dizabilităţii (inclusiv criteriile exclusiv medicale), precum şi a procedurilor de obţinere a sprijinului specific (şi de recunoaştere a drepturilor);

–restructurarea instituţională, prin (re)evaluarea personalului implicat în sprijinul specializat, dar şi prin clarificarea rolului pe care îl joacă diversele autorităţi ale statului;

–reanalizarea statutului instituţiilor de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap şi a căminelor de îngrijire a persoanelor vârstnice;

–urmărirea aplicării prevederilor legale cu privire la accesibilizările pentru persoanele cu handicap motor.

VII. Îmbunătăţirea legislaţiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice şi etnice şi ale persoanelor care şi-au satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă

Capitolul 8Politica în domeniul sănătăţii

Sistemul sanitar este în prezent mult rămas în urmă din punctul de vedere al reformării sale. Din această cauză el nu a contribuit la creşterea calităţii îngrijirilor de sănătate, la lărgirea accesului populaţiei la aceste servicii şi la scăderea indicatorilor de mortalitate şi morbiditate. O mare parte a populaţiei rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăţilor financiare şi de transport. O serie de indicatori specifici sănătăţii şi demografiei ne plasează în continuare pe poziţii inacceptabile în clasamentul european. Alocările bugetare pentru sănătate, cât şi cheltuielile totale efectuate în România, pentru sănătatea fiecărui locuitor, ne plasează pe ultima poziţie între ţările candidate la Uniunea Europeană. Pe fondul acestei subfinanţări cronice, managementul sistemului şi unităţilor sanitare este de slabă calitate, cu efecte dramatice asupra eficienţei cu care contribuţiile pentru sănătate ale populaţiei sunt cheltuite.

Guvernul României îşi propune ca obiective prioritare:

■ realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază

■ creşterea calităţii vieţii, prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical

■ apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate

Responsabilităţile ce îi revin Guvernului, în planul strategiei din domeniul sănătăţii, sunt următoarele:

–Guvernul României va acţiona pentru asigurarea egalităţii de şanse a cetăţenilor, garantând accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază, indiferent de veniturile realizate, ca drept fundamental al acestora.

–În toate acţiunile sale, Guvernul României va pune accentul pe respectarea dreptului populaţiei de a opta liber pentru acele îngrijiri de sănătate, peste cele esenţiale, pe care le consideră adecvate pentru propria sănătate, fără ca această opţiune să fie impusă de stat. În acest sens, Guvernul va încuraja dezvoltarea unui sistem privat de asigurări de sănătate.

–Guvernul României va sprijini creşterea coeziunii sociale, prin restabilirea principiului solidarităţii în cadrul asigurărilor sociale de sănătate. Astfel, va fi reintrodusă contribuţia la asigurările de sănătate a tuturor persoanelor care realizează venituri.

–Guvernul României va stimula privatizarea preponderentă a infrastructurii unităţilor medicale, cu excepţia facilităţilor, care, prin nivelul prea mare al investiţiilor presupuse, nu pot fi suportate de operatori privaţi sau de autorităţile locale, precum şi cu excepţia celor de importanţă strategică pentru sănătatea populaţiei.

–În scopul creşterii calităţii îngrijirilor medicale, Guvernul României va încuraja competiţia dintre furnizorii de servicii medicale, precum şi dintre casele de asigurări.

–Guvernul României va acţiona împotriva discriminărilor şi inegalităţilor, stabilind reguli egale pentru libera concurenţă în domeniul sanitar. Sistemul sanitar se va baza pe principiul concurenţei între furnizori, pentru fondurile existente, statul respectând neutralitatea faţă de toţi furnizorii de îngrijiri de sănătate.

–În întreg sistemul sanitar se vor introduce modalităţi de plată care să reflecte activitatea individuală a fiecărui furnizor de servicii medicale.

–Guvernul României va acţiona pentru consolidarea descentralizării decizionale. În acest scop, autorităţilor locale li se vor crea mecanisme legale pentru a putea ca, o dată cu finanţarea adecvată a unităţilor sanitare spitaliceşti, să poată lua decizii pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei din zonă. Astfel, statul îşi va restrânge influenţele asupra sistemului sanitar, concentrându-se asupra problemelor majore de sănătate publică şi asupra protejării şi respectării drepturilor pacienţilor.

–Guvernul României va asigura finanţarea adecvată pentru sănătate. Îmbunătăţirea finanţării sistemului sanitar se va baza pe alocarea prioritară a resurselor obţinute în urma creşterii economice, pe realocarea bugetelor în interiorul sistemului, precum şi pe înlăturarea acelor cheltuieli ce nu aparţin sistemului sanitar. Sursele avute în vedere pentru a suplimenta cheltuielile pentru sănătate în concordanţă cu nevoile reale ale populaţiei vor fi: achitarea de la buget a sumelor pentru unităţile medico-sociale şi pentru accidentele de muncă, creşterea bazei de impozitare, crearea de locuri de muncă, obligativitatea de a contribui la fondul de sănătate a celor care pleacă să muncească în străinătate, scăderea muncii la negru, introducerea asigurărilor private de sănătate, implicarea comunităţilor locale în finanţarea actului medical, creşterea finanţării din bugetul de stat. Sistemul sanitar va beneficia de o finanţare sporită, urmând ca până în anul bugetar 2008 să se ajungă la utilizarea unor sume pentru sănătate care să reprezinte cel puţin 6% din PIB.

–O prioritate a Guvernului va fi achitarea integrală până în 2006 a tuturor datoriilor existente în sistemul sanitar către furnizori, pentru a putea introduce respectarea fermă a contractelor în domeniul sanitar.

–Pentru a scădea inechităţile şi a asigura demnitatea corpului profesional medical se vor adopta măsuri ferme pentru diminuarea corupţiei din sistemul sanitar.

În aplicarea orientărilor sale strategice privind reforma în sistemul de sănătate, Guvernul României va lua următoarele măsuri de ordin general:

–Întreaga activitate din domeniul sanitar va avea la bază contracte civile atât între asiguraţi şi casele de asigurări, cât şi între acestea din urmă şi furnizori. Contractul-cadru al furnizării serviciilor sanitare în sistemul asigurărilor sociale se va negocia cu toate organizaţiile furnizorilor de servicii reprezentative la nivel naţional.

–Vor fi adoptate măsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic (programe speciale ale MS, CNAS, cu sprijinul comunităţii locale etc.).

–Întregul cost al medicamentelor esenţiale pentru îngrijirea sănătăţii va fi acoperit din fondul asigurărilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuţie fixă minimală pentru fiecare reţetă eliberată. Pentru medicamentele de ultimă generaţie şi tehnologiile de vârf vor fi create mecanisme de finanţare şi de plată pentru a spori accesul echitabil al populaţiei la acestea.

–Se va asigura transparenţa utilizării fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului "banii urmează pacientul". Se vor înlătura barierele la accesul la medicamente prin introducerea unor cecuri medicale completate de medici şi emise de CNAS care va garanta plata pentru fiecare reţetă gratuită sau compensată.

–Tot în scopul asigurării transparenţei în utilizarea fondurilor se va introduce obligativitatea evidenţierii cheltuielilor efectuate pentru fiecare pacient pentru toate actele medicale.

–Vor fi luate măsuri pentru diminuarea birocraţiei excesive care grevează atât accesul populaţiei la medicamentele gratuite şi compensate, cât şi activitatea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice.

–Pentru creşterea calităţii actului medical mecanismele preponderent coercitive şi punitive la adresa personalului medical vor fi înlăturate, urmând a fi creat cadrul legal şi administrativ pentru stimularea şi recompensarea acestora pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate şi indicatori calitativi.

–Vor fi dezvoltate oficiile pentru protecţia beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurări de stat sau private, având ca rol informarea adecvată şi intervenţia promptă în acele situaţii în care drepturile asiguraţilor sunt încălcate.

–Pentru a creşte accesul la îngrijiri de calitate se va introduce un sistem informatizat prin care pacienţii să poată afla date privind competenţa, experienţa acumulată şi nivelul participării la programele de educaţie medicală continuă a tuturor medicilor.

–Pentru persoanele neasigurate şi pentru cazurile sociale vor fi evidenţiate sume distincte în bugetul MMSS.

–Guvernul României va introduce în regim de urgenţă Legea finanţării aşezămintelor pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.

–Sistemul privat de sănătate va beneficia de un cadru legal adecvat pentru a putea deveni o alternativă prin intermediul asigurărilor private, dar şi o modalitate de completare a serviciilor de care beneficiază populaţia prin asigurările sociale de sănătate.

–Guvernul României va înceta politica de scutire a unor agenţi economici de plată contribuţiei la Fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Pentru corecta aplicare a acestor măsuri, ele vor fi însoţite de unele măsuri specifice, care vizează ameliorarea cadrului instituţional din domeniul sanitar şi calitatea serviciilor medicale:

A. Cadru instituţional

–Rolul Ministerului Sănătăţii va fi redefinit, urmând ca acesta să exercite următoarele funcţii principale: elaborarea politicii generale sanitare, elaborarea şi gestionarea programelor de sănătate, asigurarea controlului calităţii serviciilor medicale prin direcţiile de sănătate publică şi institutele de sănătate publică, elaborarea standardelor specifice domeniului medical, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, dotarea cu aparatură în profil teritorial, colectarea şi diseminarea informaţiei, coordonarea negocierilor şi promovarea contractului-cadru al acordării îngrijirilor medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aprobarea tarifelor minime şi a celor recomandabile ce pot fi practicate în sistemul social de îngrijiri de sănătate, sprijinirea cercetării medicale şi a educaţiei medicale, finanţarea cheltuielilor neprevăzute incumbate de situaţii precum dezastre naturale, epidemii, reglementarea accesului la diversele forme de protecţie socială.

–Modul de funcţionare a sistemului asigurărilor sociale de sănătate va fi repus în forma iniţială prin restabilirea principiilor de bază ale asigurărilor sociale de sănătate: solidaritatea (contribuţie în procent egal de la toţi asiguraţii care realizează venituri), echitatea, subsidiaritatea. CNAS va redeveni o instituţie autonomă, controlul public asupra activităţii acesteia şi folosirii fondurilor pentru sănătate revenind Parlamentului. Se va reveni la autonomia CNAS în colectarea contribuţiilor pentru sănătate. Casele de asigurări "paralele" vor fi reorganizate prin asigurarea autonomiei lor şi redistribuirea veniturilor care depăşesc media pe ţară raportat la numărul de asiguraţi către CNAS. Sumele necesare dotărilor suplimentare şi facilităţilor în sistemele de asigurări "paralele" vor fi alocate din bugetul anual, în limita fondurilor fiecărui minister în parte.

–Asigurările private de sănătate vor fi destinate plăţii diferenţei dintre sumele acoperite de asigurările sociale de sănătate şi valoarea prestaţiilor fiecărui furnizor de servicii medicale şi farmaceutice, precum şi pentru achitarea acelor servicii medicale care nu sunt plătite de asigurările de sănătate. Asigurările private de sănătate vor reprezenta principala formă legală pentru reducerea plăţilor informale. Primele de asigurare vor fi deductibile. Limita deductibilităţii sumelor utilizate către asigurările de sănătate va fi stabilită anual prin hotărâre a Guvernului.

–Managementul spitalelor va fi eficientizat, avându-se în vedere următoarele măsuri:

–se va face o delimitare clară a atribuţiilor fiecărui spital prin împărţirea în: spitale de urgenţă, spitale clinice (institute şi spitale de excelenţă), spitale de cronici (preiau pacienţii de după perioada acută din spitalele de urgenţă şi de excelenţă), spitale sociale (subordonate ministerului de resort):

–managementul spitalelor care nu fac parte din sistemul naţional de asigurare a urgenţelor se va subordona exclusiv comunităţii locale;

–managerul spitalului, indiferent de pregătirea de bază, va fi obligat prin contract să desfăşoare doar activitatea pentru care este angajat;

–toate spitalele vor fi supuse activităţii de acreditare şi se va stopa funcţionarea acelor unităţi care nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere sanitar;

–vor fi adoptate măsuri care să limiteze numărul de internări pentru îngrijiri care pot fi acordate în ambulator în deplină siguranţă;

–plata actului medical în spital se va îmbunătăţi; ea va fi corelată cu nivelul de performanţă, precum şi cu calitatea actului medical prestat;

–adoptarea de măsuri care să permită vânzarea spitalelor cu păstrarea destinaţiei acestora, închirierea, concesionarea sau vânzarea unor secţii de spital către operatori privaţi, precum şi vânzarea tuturor spaţiilor în care se desfăşoară medicina de ambulator către medicii care lucrează în acestea;

–acordarea de deductibilităţi de la plata impozitului pe profit pentru investiţiile în infrastructura medicală, în scopul stimulării retehnologizării şi înfiinţării de noi unităţi medicale private.

B. Serviciile medicale

–Medicina de urgenţă va reprezenta una din priorităţile Ministerului Sănătăţii. Va fi înfiinţat Sistemul naţional de asigurare a urgenţelor, capabil să acopere întreg teritoriul cu paramedici, fiind finanţat din bugetul de stat. Asigurarea urgenţelor care nu ameninţă viaţa va fi preluată de medicul de familie, fiind finanţată din Fondul asigurărilor sociale de sănătate.

–Medicina de ambulatoriu va reprezenta o altă prioritate, actele normative ce vor fi elaborate urmând a avea în vedere crearea posibilităţii de a prelua o cât mai mare parte din îngrijiri la acest nivel, concomitent cu scăderea numărului de internări.

–Activitatea medicilor de familie va fi orientată pentru a deveni adevăraţi consilieri de sănătate ai populaţiei; aceasta se va realiza şi printr-o plată mai bună a activităţilor care le revin: efectuarea de măsuri de educaţie şi profilaxie, depistarea precoce a afecţiunilor grave, preluarea îngrijirilor la externarea din spital, plata suplimentară pentru consultaţiile de urgenţă şi cele din afara programului etc.

–Îngrijirile la domiciliu vor fi dezvoltate, printre altele, prin asigurarea lor de către asistenţi medicali cu practică privată, dezvoltarea de programe speciale pentru persoanele în vârstă sau care nu se pot deplasa şi pentru cele cu afecţiuni psihice, precum şi prin programe specifice de facilitare a accesului pacienţilor din localităţile izolate sau fără asistenţă medicală la serviciile medicale şi farmaceutice.

–Serviciu de ambulatoriu al spitalelor va fi utilizat exclusiv pentru consultul pacienţilor externaţi din spital şi pentru efectuarea tratamentelor care nu necesită internarea. Plata serviciilor se va face exclusiv din fondul îngrijirilor spitaliceşti.

–Se vor adopta măsuri pentru un acces mai bun al populaţiei la îngrijiri stomatologice, comparativ cu situaţia actuală.

–Vor fi sprijinite acţiunile de promovare a sănătăţii, precum: lupta împotriva drogurilor, lupta împotriva alcoolismului, fumatului, promovarea unei diete echilibrate şi lupta împotriva obezităţii, sedentarismului, educaţia sexuală adecvată, sprijinirea îngrijirilor stomatologice, educarea preponderentă a populaţiei cu un nivel scăzut de cultură.

Capitolul 9Politica agricolă şi de dezvoltare rurală

Prin politici publice specifice, Guvernul României urmăreşte realizarea următoarelor obiective:

■ Finalizarea reformei proprietăţii funciare

■ Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea clasei de mijloc în spaţiul rural

■ Alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli

■ Sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă

■ Dezvoltarea şi modernizarea satelor

■ Dezvoltarea pisciculturii

■ Gestionarea durabilă a pădurilor

■ Reforma instituţională

I. Finalizarea reformei proprietăţii funciare

–încheierea procesului de retrocedare a proprietăţilor funciare pe seama terenurilor aflate în proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului, privatizarea terenurilor rămase după această acţiune şi justă despăgubire în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate efectua în natură;

–finalizarea cadrului legal şi demararea procesului de despăgubire justă în cazul imobilelor şi terenurilor agricole şi forestiere care nu au putut fi retrocedate în natură;

–monitorizarea retrocedărilor de proprietăţi funciare;

–intabularea tuturor suprafeţelor agricole din extravilan şi a celor forestiere, inclusiv a celor rezultate din ieşirea din indiviziune, prin introducerea cadastrului unitar pe cheltuiala statului;

–trecerea în proprietatea asociaţiilor proprietarilor de păduri a drumurilor forestiere şi a celorlalte active (case silvice, pepiniere) aflate pe terenurile forestiere retrocedate;

–clarificarea procedurilor de succesiune a terenurilor, precum şi sprijinirea parcelării în condiţii de eficienţă.

II. Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale cu caracter comercial, formarea şi consolidarea clasei de mijloc în spaţiul rural

Formarea şi extinderea fermelor agricole de tip familial constituie preocuparea principală a Guvernului. În acest sens, suplimentar politicilor de susţinere a tuturor exploataţiilor agricole, se vor aplica următoarele măsuri:

–acoperirea din bugetul statului a cheltuielilor efectuate cu plata taxelor pentru schimburi şi vânzări de terenuri agricole, întocmirea de documentaţii;

–promovarea, în următorii 4 ani, a unui Program naţional de investiţii în ferme zootehnice şi vegetale noi şi de consolidare a celor existente, adresat cu prioritate familiilor de tineri;

–asigurarea unei rente funciare viagere, egală cu echivalentul a 100 euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol vândut de un proprietar în vârstă de minimum 60 de ani, precum şi echivalentul a 50 de euro pe an pentru fiecare hectar de teren agricol deţinut de un proprietar în vârstă de minimum 60 de ani, care renunţă la folosinţa terenului în favoarea unei exploataţii înregistrate;

–susţinerea fermelor familiale care au minimum 3 vaci, în vederea dotării lor cu aparate de muls, instalaţii pentru răcirea şi stocarea laptelui.

III. Alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli, prin:

–subvenţionarea seminţelor selecţionate, a materialului săditor şi a materialului seminal genetic ameliorat;

–acordarea de subvenţii pentru îmbunătăţirea calităţii materialului genetic folosit pentru juninci la prima fătare, scrofiţe, viţei obţinuţi, oi - mioare şi berbeci;

–menţinerea în continuare a sprijinului direct şi a primelor şi subvenţiilor pentru produsele agricole de bază introduse în circuitul comercial;

–încurajarea producţiei la culturi deficitare: plante tehnice, sfeclă de zahăr, culturi bioecologice şi de asolament în vederea refacerii potenţialului agricol al terenului, precum şi realizării acelor produse la care România este competitivă;

–subvenţionarea primelor de asigurare şi plata despăgubirilor pentru calamităţi naturale şi a celor cauzate de animale sălbatice;

–suportarea de către stat a costurilor de marcare şi identificare a animalelor, precum şi a contravalorii tratamentelor antiepizootice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om;

–susţinerea unui program naţional, defalcat pe comunităţi locale, pentru combaterea şi diminuarea efectelor eroziunilor de suprafaţă ale solului;

–susţinerea de la bugetul de stat a lucrărilor de amenajare a pădurilor private;

–amendarea Legii privind creditul agricol prin crearea unui sistem unitar de accesare atât a creditelor pentru producţie, cât şi a creditelor pentru investiţii.

–stabilirea nivelului accizelor din preţul motorinei pentru efectuarea lucrărilor agricole la nivelul legiferat în Uniunea Europeană;

IV. Sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă are în vedere:

–modificarea Legii pieţelor, care să cuprindă într-un cadru unitar toate reglementările mecanismelor de intervenţie a statului şi sursele de asigurare a plafoanelor de finanţare; primele şi subvenţiile, produsele şi cantităţile cărora li se vor aplica aceste măsuri de intervenţie, precum şi distribuţia acestora vor fi anunţate producătorilor înainte de începerea anului agricol;

–utilizarea preţului minim garantat pentru produsele agricole de bază (grâu, lapte, carne);

–sprijinirea dezvoltării burselor produselor agricole şi lemnului;

–extinderea reţelei pieţelor de gros;

–dezvoltarea ofertei de servicii şi produse ale pădurii, altele decât lemnul;

–încurajarea parteneriatului public-privat în vederea achiziţionării produselor agricole de bază.

V. Dezvoltarea şi modernizarea satelor

Guvernul va aplica politicile de dezvoltare rurală prin:

–promovarea de politici financiare care să permită exploataţiilor agricole familiale şi comunităţilor rurale accesul la programele cu finanţare internaţională, în vederea absorbţiei integrale a fondurilor structurale destinate dezvoltării rurale;

–îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole;

–dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative;

–alocarea de fonduri comunităţilor săteşti pentru crearea condiţiilor de stabilire a cadrelor didactice, sanitare, agricole şi veterinare în mediul rural;

–înfiinţarea în sediile primăriilor din mediul rural a birourilor notariale pentru a facilita circulaţia liberă a terenurilor;

–continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apă a satelor şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructură urbană;

–aplicarea programului naţional pentru asfaltarea drumurilor comunale, prin dezvoltarea programului naţional privind pietruirea drumurilor comunale;

–întocmirea planurilor de dezvoltare locală pe localităţi într-un termen de 4 ani şi integrarea acestora în planurile de dezvoltare realizate la nivel judeţean şi apoi regional pentru a facilita investiţiile în infrastructura fizică rurală;

–corelarea planurilor de amenajare a teritoriului în profil rural cu proiectele de dezvoltare a serviciilor legate de agricultură (fitosanitare, veterinare, laboratoare de calitate, servicii de consultanţă), a serviciilor publice (învăţământ, sănătate, asistenţă socială, cultură şi culte), precum şi a utilităţilor publice: distribuţia apei, gaze, canal, colectare deşeuri;

–stimularea dezvoltării activităţilor economice alternative: meşteşuguri tradiţionale, activităţi şi servicii neagricole;

–încurajarea agroturismului şi a producţiei ecologice;

–evaluarea economică a zonelor rurale periferice şi a celor defavorizate natural pentru întocmirea planurilor de dezvoltare locală.

VI. Dezvoltarea pisciculturii

În domeniul piscicol, Guvernul României va aplica următoarele politici:

–aplicarea măsurilor tehnice de protecţie a resurselor piscicole;

–evaluarea condiţiilor de acces al navelor străine de pescuit în apele teritoriale româneşti;

–protejarea speciilor şi raselor de peşti în vederea reproducerii şi furnizării de material biologic selecţionat pentru fermele piscicole;

–modernizarea unităţilor de acvacultură marină;

–facilitarea investiţiilor noi, precum şi modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor existente.

VII. Gestionarea durabilă a pădurilor

Pentru gestionarea durabilă a pădurilor Guvernul României va promova următoarele măsuri:

–restituirea integrală a suprafeţelor de pădure către foştii proprietari, inclusiv a celor care în anul 1968, la trasarea noilor judeţe, au ramas în judeţele vecine;

–creşterea suprafeţelor ocupate cu păduri prin:

■ împădurirea de terenuri degradate, inapte pentru agricultură, prin comunităţile locale, cu finanţare de la bugetul de stat şi suportarea costurilor aferente lucrărilor de îngrijire a acestor plantaţii până la realizarea stării de masiv;

■ înfiinţarea de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor, căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane;

–scutirea de taxe pentru schimburile de terenuri forestiere, în scopul regularizării amplasamentelor şi comasării proprietăţilor private;

–susţinerea de la bugetul de stat a lucrărilor de amenajare a pădurilor private;

–promovarea unui program naţional de construcţie de drumuri forestiere;

–sprijinirea înfiinţării ocoalelor silvice private.

VIII. Îmbunătăţirea cadrului instituţional

Guvernul va adopta următoarele măsuri:

–înfiinţarea, în subordinea Guvernului, a Agenţiei Naţionale pentru Controlul şi Supravegherea Retrocedării Proprietăţilor Funciare;

–crearea unei organizaţii interprofesionale pentru derularea parteneriatului public-privat, în vederea achiziţionării, depozitării şi valorificării produselor de bază;

–modificarea şi structurarea sistemului de indicatori de statistică agricolă în concordanţă cu sistemul EUROSTAT;

–îmbunătăţirea sistemului de control al calităţii produselor alimentare prin respectarea normelor minime de siguranţă a alimentelor impuse de cerinţele politicii agricole comune, precum şi definitivarea procesului de modernizare a laboratoarelor, a punctelor de inspecţie la frontieră, dezvoltarea sistemelor informatice şi de control sanitar-veterinar şi fitosanitar;

–consolidarea Agenţiei Veterinare şi de Siguranţă Alimentară;

–continuarea construcţiei instituţionale necesare funcţionării Politicii Agricole Comune, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene;

–extinderea reţelei de contabilitate agricolă;

–susţinerea cu precădere, ca rezultat al negocierilor cu UE, a programelor de îmbunătăţire a calităţii produselor proaspete şi prelucrate şi de conformare a unităţilor de procesare;

–înfiinţarea şi organizarea la nivel de comună a oficiului local de consultanţă agricolă şi financiară; crearea cadrului legal privind trecerea în subordinea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă a oficiilor judeţene şi locale de consultanţă agricolă, pentru a stabili o relaţie coerentă de subordonare, monitorizare şi evaluare;

–fixarea şi livrarea pachetelor de servicii de consultanţă pentru fermieri prin aplicarea programelor anuale de formare şi perfecţionare profesională a fermierilor, cu asistenţa consultanţilor Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;

–fixarea cadrului de cooperare pe bază de contract între unităţile de cercetare-dezvoltare controlate de stat şi Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă pentru asigurarea transferului tehnologic;

–clarificarea statutului juridic şi a obiectului de activitate ale Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol;

–crearea cadrului legal privind înfiinţarea şi organizarea cooperativelor de credit rural;

–capitalizarea Fondului Român de Garantare a Creditului Rural;

–reglementarea şi promovarea schemelor de microcreditare în comunităţile rurale sărace.

Capitolul 10Politici anticorupţie

Guvernul României va aplica o strategie naţională de combatere a corupţiei printr-o abordare de tip integrat.

Strategia se va axa pe politici de prevenţie, aplicarea efectivă a legilor şi asigurarea monitorizării şi evaluării acestor politici, având ca suport cooperarea între puterea executivă pe cele două niveluri Preşedinţie-Guvern, puterea legislativă, puterea judecătorească, puterile locale şi societatea civilă.

Politicile anticorupţie vor fi elaborate ţinând cont de recomandările GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Ele vor fi aplicate pornind de la respectarea următoarelor condiţii şi principii:

–evaluarea instituţională, pentru a putea identifica, defini şi aplica în mod corect măsurile de combatere a corupţiei şi nu doar pentru a introduce în mod haotic noi reglementări, sub presiune externă;

–asigurarea neutralităţii politice a aplicării măsurilor anticorupţie, precum şi instituirea mecanismelor independente de monitorizare şi evaluare;

–transparenţa activităţii autorităţilor publice în elaborarea politicilor şi în procesul aplicării lor, inclusiv prin accesul neîngrădit la informaţii cu caracter public;

–realizarea parteneriatului cu societatea civilă, prin elaborarea mecanismelor instituţionale care asigură o participare cât mai largă a cetăţenilor la evaluarea dimensiunii corupţiei care îi afectează în mod direct, precum şi prin participarea organizaţiilor civice;

–abordarea integrată prin definirea exactă a surselor care generează corupţie, precum şi prin coordonarea politicilor şi elaborarea unor mecanisme comune care să asigure colaborarea autorităţilor publice şi delimitarea clară de competenţe între acestea, în locul confuziei de competenţe cum există în prezent şi care împiedică aplicarea efectivă a legilor în vigoare;

–orientarea către rezultate, prin introducerea mecanismelor de monitorizare şi evaluare.

I. Guvern şi autorităţile administraţiei publice locale

Măsurile anticorupţie în cadrul administraţiei publice centrale şi locale se referă la:

1.Sistemul de subvenţii:

–reglementarea de o manieră coerentă şi unitară a sistemului de subvenţii, corelativ cu eliminarea tuturor actelor normative care deformează libera concurenţă şi sistemul legal de acordare a ajutoarelor de stat;

–monitorizarea efectivă a ajutoarelor de stat;

–revizuirea legii privind evaziunea fiscală;

–reglementarea de o manieră unitară şi standardizată a condiţiilor de bază care sunt introduse în caietele de sarcini pentru privatizarea societăţilor comerciale, precum şi a criteriilor de evaluare a ofertelor;

–publicarea criteriilor de performanţă în baza cărora se acordă ajutoarele de stat, corelativ cu respectarea competenţelor decizionale ale Consiliului Concurenţei şi publicitatea datelor care reflectă eficienţa ajutoarelor acordate;

–publicarea tuturor câştigătorilor de licitaţii publice a căror valoare depăşeşte anual echivalentul a 25.000 de euro;

–transparenţa alocării de fonduri de către autorităţile publice şi societăţile comerciale controlate de stat pentru reclamă în presă, precum şi plafonarea bugetului de publicitate.

2.Politicile fiscale

–consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea bugetelor locale;

–modificarea legislaţiei privind finanţele publice locale, pentru a reglementa virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct către localităţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare;

–publicarea bugetelor locale, inclusiv a transferurilor necondiţionate şi condiţionate pe localităţi şi judeţe;

–modificarea legislaţiei în vigoare privind parteneriatul public-privat pentru a asigura competiţia egală şi transparenţa selecţiei de oferte;

–interzicerea prin lege ca o persoană să încheie contracte cu o autoritate publică, dacă este soţ sau rudă până la gradul III inclusiv, cu un funcţionar din cadrul autorităţii publice respective ori cu conducătorul acesteia: ministru sau secretar de stat.

3.Servicii şi utilităţi publice

–introducerea standardelor de calitate pentru servicii şi utilităţi publice, pentru a permite monitorizarea şi evaluarea modului de prestare a acestora;

–introducerea normativelor de cost aferente standardului de calitate al unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice afectate acelui serviciu să devină justificate, transparente şi supuse controlului financiar;

–stabilirea indicatorilor tehnici de performanţă la utilităţi publice;

–simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative.

4.Conflictul de interese

–modificarea Legii administraţiei publice locale pentru a face delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerială, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean;

–instituirea obligaţiei pentru membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, prefecţi, subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, primari şi viceprimari, precum şi funcţionari publici de a nu emite un act administrativ ori de a nu încheia un act juridic sau de a nu participa la luarea unei decizii care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale până la gradul III inclusiv.

5.Demnitatea publică şi serviciul civil

–aplicarea codurilor de etică pentru demnitarii de stat şi funcţionarii publici, precum şi generalizarea acestora în întregul sistem al administraţiei publice centrale şi locale;

–evaluarea funcţionarilor publici de către comisii independente politic în baza unor criterii de performanţă în raport cu un serviciu public bine definit;

–asigurarea transparenţei condiţiilor de concurs pentru ocuparea posturilor de funcţionar public;

–stabilirea subiectelor pentru concursurile de ocupare a funcţiilor publice şi efectuarea selecţiilor de către comisii alcătuite din persoane care nu fac parte din autoritatea publică organizatoare a concursurilor;

–elaborarea unui format standard pentru bazele de date ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici;

–modificarea reglementărilor privind transparenţa exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, în sensul prevederii că persoanele supuse obligaţiei de declarare a intereselor trebuie să declare nu numai interesele proprii, ci şi pe cele ale soţului şi rudelor de până la gradul III inclusiv.

6.Mecanisme de combatere a corupţiei

–elaborarea şi aplicarea unui manual standard aplicabil tuturor autorităţilor publice din administraţia centrală şi locală, care să ofere o viziune integrată asupra combaterii corupţiei şi care să cuprindă proceduri de prevenţie, investigare, intervenţie şi monitorizare a faptelor de corupţie, în conformitate cu Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003.

7.Managementul reglementărilor

–înfiinţarea în cadrul Ministerului Justiţiei a unui oficiu specializat în verificarea conformităţii proiectelor de act normativ cu reglementările în vigoare în domeniul combaterii corupţiei.

II. Parlament

Guvernul României va colabora cu Parlamentul pentru:

–adoptarea Legii privind activitatea de lobby şi crearea registrului public al activităţilor de lobby;

–eliminarea prin lege a deosebirilor dintre procedura urmăririi penale a membrilor Parlamentului şi cea aplicabilă actualilor şi foştilor membri ai Guvernului;

–stabilirea prin lege a incompatibilităţii între calitatea de parlamentar şi activităţile avocaţiale care presupun reprezentarea clienţilor în raporturile cu autorităţile publice de orice fel, precum şi în faţa tuturor instanţelor şi parchetelor, cu excepţia consultanţei juridice;

–evaluarea legilor existente pentru a identifica şi elimina acele prevederi care, prin modul lor de redactare conferă autorităţilor publice posibilitatea interpretării şi aplicării lor arbitrare.

III. Putere judecătorească

Corelat cu politicile ce privesc puterea judecătorească, Guvernul României va adopta următoarele măsuri:

–modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de către Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM);

–introducerea obligativităţii suspendării membrilor CSM, pe durata exercitării mandatului, din eventualele funcţii de conducere deţinute în cadrul instanţelor şi parchetelor.

IV. Societate civilă

Guvernul României va colabora permanent cu societatea civilă prin organizaţii civice şi asociaţii ale oamenilor de afaceri, pentru reactualizarea Planului naţional anticorupţie în baza strategiei, precum şi pentru realizarea unor evaluări instituţionale periodice, pentru a îmbunătăţi politicile anticorupţie.

Guvernul României va susţine, cu precădere, măsurile ce privesc:

–realizarea unui sistem independent de monitorizare şi evaluare a fenomenului de corupţie, inclusiv a implementării strategiei naţionale anticorupţie;

–controlul civic asupra averilor demnitarilor şi funcţionarilor publici;

–reforma administraţiei publice, în special în ceea ce priveşte descentralizarea fiscală şi simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative;

–evaluarea sistemului de control fiscal-financiar şi a altor controale de natură administrativă;

–simplificarea procedurilor de emitere a avizelor, licenţelor, permiselor şi autorizaţiilor;

–reevaluarea şi implementarea efectivă a Codului de conducere corporativă realizat în anul 2000 şi reactualizat în 2002, cu accent asupra asigurării transparenţei financiare;

–generalizarea codurilor de etică în afaceri;

–clarificarea rolului centrelor de transparenţă şi extinderea teritorială a acestora prin asociaţii ale oamenilor de afaceri şi organizaţii civice, care să asigure o bază de date comună, evaluări instituţionale periodice şi colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi centrale în privinţa identificării celor mai bune soluţii pentru implementarea măsurilor de diminuare a fenomenului de corupţie.

Capitolul 11Reforma administraţiei publice

În domeniul administraţiei publice, Guvernul României va aplica în perioada 2004-2008 o strategie naţională care va avea 3 obiective:

■ reforma serviciilor publice de bază şi a utilităţilor publice de interes local

■ consolidarea procesului de descentralizare administrativă şi fiscală

■ întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică centrală şi locală.

Aplicarea politicilor de reformă în domeniul administraţiei publice va ţine cont de următoarele condiţii:

–definirea în legislaţia de înfiinţare şi organizare a unei autorităţi publice a principiilor comunicării, transparenţei, eficienţei, responsabilităţii, participării, coerenţei, proporţionalităţii şi subsidiarităţii şi reglementarea mecanismelor de aplicare;

–departajarea de responsabilităţi între autorităţile publice - în domeniul politicilor publice, finanţării şi prestării serviciilor publice;

–introducerea unui mecanism simplu şi clar de politici publice în baza căruia să fie elaborate şi aplicate programe, proiecte, planuri de acţiune şi proiecte de lege;

–separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora;

–fixarea numărului de funcţionari publici în raport cu definirea unui serviciu public şi a unui standard de calitate aferent acestui serviciu;

–monitorizarea şi evaluarea eficienţei măsurilor de reformă aplicate.

I. Reforma serviciilor şi a utilităţilor publice

În următorii 4 ani, Guvernul României se va concentra asupra organizării serviciilor şi utilităţilor publice în raport cu cerinţele populaţiei şi impozitele plătite pentru funcţionarea acestora. În acest scop, va fi aplicat un plan de acţiune ce va cuprinde următoarele măsuri:

–introducerea standardelor de calitate de către autoritatea publică competentă în baza cărora să se poată monitoriza şi evalua un serviciu public şi activitatea funcţionarilor publici;

–introducerea normativelor de cost aferent standardului de calitate a unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice să devină justificate, transparente şi supuse controlului financiar;

–continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţă socială şi ordine publică;

–realizarea unei departajări administrative şi financiare între serviciile publice aflate în managementul primăriilor şi cele aflate la consiliile judeţene. În acest sens, se va acorda atenţie rezolvării modului de finanţare şi managementului serviciilor din sistemul de asistenţă medicală, învăţământului preuniversitar de stat, sportului şi culturii;

–fixarea unui serviciu public în managementul consiliilor judeţene în raport cu capacitatea managerială şi fiscală corespunzătoare furnizării acelui serviciu, corespondenţa dintre aria geografică a unităţii administrative şi aria beneficiarilor serviciului public, precum şi în raport cu obţinerea economiei de scară;

–stabilirea unui sistem de planificare strategică pentru fiecare autoritate din sistemul administraţiei publice centrale şi locale în raport cu serviciile publice pe care le furnizează;

–separarea utilităţilor publice de servicii publice.

Introducerea standardelor de calitate pentru aceste utilităţi;

–liberalizarea pieţei utilităţilor publice, precum şi eliminarea din legislaţie a tuturor barierelor instituţionale care împiedică investiţiile în utilităţile publice şi privatizarea acestora. În acest sens, Legea nr. 326/2001 privind serviciile de gospodărire comunală va fi înlocuită cu un nou act normativ, iar legislaţia privind serviciile municipale, ţinând cont de principiile descentralizării şi delegării, standardizării şi responsabilităţii furnizării unei utilităţi publice şi a calităţii sale, a accesului nediscriminatoriu la aceste utilităţi;

–promovarea de relaţii contractuale echilibrate orientate către rezultate;

–instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor pentru servicii şi utilităţi publice, prin autorităţi publice autonome de reglementare;

–reglementarea unor modele simple şi transparente de privatizare a utilităţilor publice, precum şi reglementarea sistemului de outsourcing pentru serviciile publice;

–clarificarea sistemului de subvenţii la utilităţi publice şi îmbunătăţirea sistemului de tarifare;

–fixarea sistemului de evaluare şi monitorizare a performanţelor pe un serviciu public;

–stabilirea schemelor de stimulare/recompensare a funcţionarilor publici pentru creşterea calităţii serviciilor publice şi stimularea inovării;

–elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor publice în care să se publice standardele de calitate pentru servicii şi metodologiile de evaluare a acestora;

–clarificarea în legislaţie a dreptului de administrare şi a noţiunii de "bunuri publice".

II. Continuarea procesului de descentralizare

Procesul de descentralizare început în 1998 va fi relansat şi va avea în vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local numai pentru cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de către autorităţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene ale autoguvernării locale. Procesul de descentralizare se va desfăşura după principiul eficacităţii, economicităţii, eficienţei şi cuantificării rezultatelor pe 3 direcţii: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă şi descentralizare fiscală, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienţei măsurilor de descentralizare astfel introduse.

A. Întărirea autonomiei puterilor locale

Guvernul României va interveni legislativ pentru:

a.1. delimitarea competenţelor şi a responsabilităţilor, prin:

–regândirea sistemului de alegere a membrilor consiliilor regionale şi emiterea unei noi reglementări;

–redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinţa serviciilor publice;

–focalizarea activităţii consiliilor judeţene la coordonarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean, asigurarea corelării acestora cu planurile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale, la realizarea investiţiilor în infrastructura de interes judeţean;

–interzicerea înfiinţării şi organizării în subordinea consiliului local a unui aparat propriu, a departamentelor, direcţiilor şi serviciilor, precum şi a oricăror alte structuri de execuţie, cu excepţia secretariatului de consiliu, pentru a nu se suprapune cu aparatul propriu al primarului;

–desfiinţarea rolului politic al prefectului şi limitarea rolului său la controlul legalităţii;

–limitarea sferei serviciilor deconcentrate aflate în coordonarea prefectului şi reglementarea transferului acestor servicii către autorităţile administraţiei publice locale pe măsura transferării resurselor financiare;

–stabilirea unei relaţii de subordonare a viceprimarilor faţă de primar;

–selectarea pe bază de concurs a secretarilor de consiliu şi numirea acestora de către consiliile locale.

a.2. cooperarea cu reprezentanţii comunităţilor locale la actul de guvernare, prin:

–consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea planificării strategice privind dezvoltarea localităţii; consultarea publică pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice şi evaluarea acestora;

–extinderea sistemului de parteneriat public-privat la furnizarea serviciilor publice, o dată cu modificarea legislaţiei în domeniu.

a.3. transparenţa

–consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea bugetelor locale;

–publicarea tuturor câştigătorilor de licitaţii publice a căror valoare depăşeşte anual echivalentul a 25.000 euro;

–modificarea reglementărilor legale în vigoare privind transparenţa exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice în sensul extinderii obligaţiei de declarare a intereselor şi la soţ şi rudele de până la gradul III inclusiv, precum şi interzicerea acestora de a încheia, personal sau prin societăţile comerciale la care sunt administratori sau acţionari, contracte cu autorităţile administraţiei publice.

B. Descentralizare administrativă

Guvernul României va interveni în plan legislativ pentru:

–delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerială, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean care să preia activitatea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consiliu legată de conducerea, coordonarea şi controlul serviciilor publice de interes judeţean;

–posibilitatea delimitării funcţiei de primar de cea de manager al localităţii;

–reglementarea statutului juridic al oraşului Bucureşti şi al administraţiei sale printr-o lege distinctă de legea administraţiei publice locale;

–stabilirea prin lege a raporturilor dintre agenţiile de dezvoltare regionale, consiliile regionale şi autorităţile de management desemnate pentru programele operaţionale;

–numirea secretarului general de consiliu judeţean de către membrii acestuia, la propunerea managerului/ directorului general al serviciilor publice de interes judeţean;

–clarificarea statutului juridic al primăriei ca persoană juridică de drept public, precum şi a patrimoniului acesteia;

–reanalizarea legii-cadru privind descentralizarea, pentru a fixa corelaţiile necesare cu toate legile în vigoare ce reglementează administraţia publică locală, înainte de apariţia acesteia;

–armonizarea legii administraţiei publice locale cu legea finanţelor publice în privinţa principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la aprobarea investiţiilor;

–codificarea legislaţiei ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale, statutul aleşilor locali şi statutul prefectului, pe măsura asigurării stabilităţii acestei legislaţii;

–codificarea legislaţiei care reglementează serviciile şi utilităţile publice de interes local.

C. Descentralizare fiscală

Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

c.1. Venituri fiscale

–virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct către localităţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare;

–recunoaşterea prin lege a dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a-şi fixa nivelul de impunere în sistemul impozitelor şi taxelor locale într-o limită de ± 50% pornind de la baza de impunere reglementată legal;

–asigurarea integrală de la bugetul de stat a prestaţiilor în numerar din domeniul asistenţei sociale, prin transferuri condiţionate, în scopul garantării principiului universalităţii drepturilor cetăţenilor.

c.2. Servicii publice şi utilităţi

–continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţă socială şi ordine publică;

–evaluarea costurilor transferurilor unor noi responsabilităţi către administraţia publică locală, astfel încât să poată fi identificate cu precizie sursele de finanţare a acestora;

–limitarea sferei serviciilor publice deconcentrate. În acest sens, se va evalua posibilitatea transferării inspectoratelor şcolare, a direcţiilor judeţene de cultură şi sanitare către consiliile judeţene, corelativ cu asigurarea resurselor financiare. Totodată, se va reconsidera rolul prefectului, astfel încât acesta să monitorizeze şi să evalueze periodic serviciile deconcentrate în cooperare cu ministerele sau agenţiile guvernamentale din structura cărora fac parte;

–păstrarea serviciilor publice deconcentrate numai în măsura în care acestea funcţionează în baza unui sistem de management integrat.

c.3. Managementul financiar

–posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a angaja cheltuieli pentru cofinanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi regională peste limita de 20% din veniturile lor anuale, conform legii finanţelor publice locale, exclusiv în completarea fondurilor prestructurale şi apoi a celor structurale;

–elaborarea unui ghid privind colectarea impozitelor şi taxelor locale în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi asociaţiile reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale;

–elaborarea unui ghid privind planurile investiţiilor de capital ca parte componentă a planificării strategice de dezvoltare a localităţii, în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi asociaţiile reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale;

–elaborarea unui ghid privind participarea cetăţenească în faza de elaborare a bugetului local;

–reglementarea obligativităţii de publicare a execuţiei bugetelor locale, cel puţin o dată la 6 luni, iar în cazul emiterii de obligaţiuni, cel puţin o dată la 3 luni;

–clarificarea legală a întregului sistem de subvenţii;

–elaborarea unui ghid privind managementul riscului, care să fie utilizat pentru realizarea planificărilor strategice, a investiţiilor şi cu ocazia înfiinţării serviciilor publice;

–elaborarea unui ghid privind auditul public intern;

–modificarea legislaţiei privind contractul de parteneriat public-privat (Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002) în sensul definirii corecte a acestui mecanism de cooperare, simplificării procedurilor de selecţie a ofertelor şi uniformizării lor cu cele ce privesc achiziţiile publice în scopul asigurării transparenţei financiare şi a selecţiei de oferte pe baze concurenţiale, precum şi eliminării acelor reglementări care permit exproprierea discreţionară pentru cauză de utilitate publică;

–introducerea manualului de audit urban al Uniunii Europene pentru evaluarea stadiului de dezvoltare şi estimarea nevoilor de investiţii.

c.4. Împrumuturi

–elaborarea unui ghid privind managementul datoriei publice în cooperare cu Ministerul Finanţelor Publice şi autorităţile locale;

–reglementarea prin lege a constituirii fondurilor de garantare pentru împrumuturile municipale.

III. Capacitate instituţională

Reforma serviciilor publice, continuarea procesului de descentralizare, precum şi îndeplinirea cu succes a programelor economice şi sociale depind de dezvoltarea capacităţilor tehnice şi organizaţionale ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. În acest scop, Guvernul României va interveni prin programe care urmăresc schimbarea organizaţiilor publice sub aspectul managementului programelor şi proceselor, managementului informaţiilor şi cunoaşterii, pregătirii resurselor umane şi dezvoltării legăturilor interinstituţionale.

La nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, programele ce urmăresc capacitatea instituţională vor respecta următoarele condiţii:

a)înfiinţarea ministerelor şi agenţiilor numai pentru:

–realizarea programului de guvernare şi a funcţiilor cu care Guvernul a fost învestit prin Constituţie;

–aplicarea politicilor publice prioritare conform programului guvernamental şi angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană în Planul naţional de aderare;

–asigurarea acelor servicii publice ce nu pot fi prestate de sectorul privat şi pentru care sectorul public dispune de un avantaj comparativ;

b)clarificarea statutului juridic al agenţiilor în legea de organizare şi funcţionare a Guvernului şi delimitarea de autorităţile publice autonome ca organisme publice de reglementare şi control aflate sub control parlamentar;

c)introducerea efectivă a unui mecanism de elaborare şi aplicare a politicilor publice în activitatea ministerelor, agenţiilor şi primăriilor, pentru a asigura coerenţa, predictibilitatea şi transparenţa activităţii acestora;

d)transferul în totalitate al activităţilor comerciale către sectorul privat, precum şi transferul complet al funcţiilor de reglementare şi control de la regii autonome către agenţii sau ministere;

e)realizarea planificării strategice pe fiecare minister, agenţie sau primărie, fixarea misiunii unei autorităţi publice, a managementului resurselor, precum şi a managementului programelor şi proiectelor;

f)clarificarea statutului juridic al agenţiilor locale şi al autorităţilor de reglementare locale;

g)realizarea interoperabilităţii între autorităţile administraţiei publice centrale.

Întărirea capacităţii instituţionale va avea ca ţintă întregul sistem al administraţiei publice şi se va concentra asupra următoarelor măsuri:

A. Dezvoltare organizaţională

–aplicarea unui ghid privind evaluarea instituţională a autorităţilor publice, în concordanţă cu cadrul de lucru comun privind evaluarea instituţională elaborat de Uniunea Europeană;

–aplicarea unui ghid standard privind politicile publice;

–implementarea unui sistem standard de management al reglementărilor;

–aplicarea unui ghid standard privind planificarea strategică şi managementul programelor şi proiectelor;

–aplicarea unui ghid privind implementarea programelor/proiectelor-pilot;

–introducerea unui sistem de management al riscului;

–introducerea sistemului de monitorizare şi evaluare a rezultatelor pe politici publice, precum şi a mecanismelor de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi utilităţilor publice;

–încurajarea înfiinţării reţelelor regionale de învăţare şi a grupurilor de competenţă între funcţionarii publici din cadrul administraţiei publice locale pentru încurajarea schimbului de experienţă şi utilizarea celor mai bune practici în administraţia publică;

–dezvoltarea managementului cunoaşterii şi informaţiei.

B. Managementul resurselor umane

–elaborarea codului privind managementul serviciului civil/funcţiei publice. Codul va cuprinde regulile managementului resursei umane în administraţia publică (recrutare, carieră, clasificare, indicatori de performanţă, formare profesională şi formare profesională continuă, salarizare, cheltuieli, reguli de disciplină);

–demonopolizarea sistemului de formare şi perfecţionare profesională în administraţia publică, prin diversificarea ofertei curriculare, precum şi crearea de secţii sau facultăţi de profil în centre universitare;

–aplicarea codurilor de etică pentru funcţionari publici şi generalizarea acestora în intregul sistem al administraţiei publice;

–modificarea legii privind codul de conduită a funcţionarilor publici;

–evaluarea trimestrială, semestrială şi anuală a funcţionarilor publici în raport cu un serviciu public definit;

–includerea personalului tehnic parlamentar în corpul funcţionarilor publici;

–instruirea funcţionarilor publici cu fiecare plan de acţiune prin care se introduc măsuri de reformă;

–instruirea funcţionarilor publici în dreptul comunitar, precum şi în aplicarea programelor europene;

–abrogarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 284/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici;

–asigurarea transparenţei regulilor de concurenţă şi selecţie a funcţionarilor publici;

–depolitizarea funcţiei publice, prin eliminarea categoriei de înalţi funcţionari publici, a evaluării profesionale de factorii politici şi constituirea comisiilor de disciplină ca instanţe în afara autorităţilor publice.

C. Întărirea legăturilor interinstituţionale

–introducerea şi utilizarea mecanismelor de participare publică la elaborarea politicilor publice, precum şi la evaluarea realizării acestora;

–dezvoltarea cooperării între Guvern şi structurile asociative ale Federaţiei Autorităţilor Locale din România;

–îmbunătăţirea sistemului de cooperare interministerială, în cazul aplicării politicilor de tip integrat;

–aplicarea mecanismelor de cooperare între autorităţile publice locale în cadrul fixării cadrului de lucru pentru realizarea planificării strategice a localităţilor care se dezvoltă în sistem policentric.

D. e-Government

Sistemul informaţional trebuie să constituie suportul de aplicare şi de simplificare a unor reguli şi proceduri administrative în scopul asigurării unui acces larg şi nediscriminatoriu al publicului la servicii publice, precum şi al reducerii tarifelor pentru aceste servicii şi a costurilor de operare şi personal.

Programul de e-Government cuprinde următoarele măsuri:

–cooperarea cu autorităţile locale pentru dezvoltarea reţelelor informatice care asigură funcţionarea reţelelor regionale de învăţare şi a grupurilor de competenţă;

–cooperarea cu primăriile, serviciile descentralizate şi deconcentrate, spitale, şcoli, instituţii culturale, pentru realizarea unei reţele metropolitane de comunicaţii - City Net - ca sistem de management al informaţiei, pentru furnizarea următoarelor servicii:

–evidenţa populaţiei;

–planurile digitale ale localităţilor şi ale teritoriului aparţinând acestora;

–GIS (Geographical Information Systems);

–managementul serviciilor publice, al utilităţilor publice, al sistemelor de infrastructură, precum şi managementul funcţiei publice;

–colectarea taxelor de la cetăţeni;

–managementul activităţilor de educaţie şi cultură;

–înregistrarea societăţilor comerciale;

–buget şi contabilitate;

–centru de reclamaţii primite de la cetăţeni;

–controlul traficului urban;

–sistemul de monitorizare şi evaluare a performanţei organizaţionale;

–aplicarea unui program special de informatizare a primăriilor din mediul rural.

Capitolul 12Politica fiscal-bugetară

Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi taxelor, în scopul creşterii şi dezvoltării economice, al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi întăririi clasei de mijloc.

Viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizează prin eficienţa alocărilor bugetare pe bază de priorităţi, pe transparenţa cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale.

Politica fiscală a Guvernului va funcţiona mai degrabă în serviciul producătorilor de impozite decât în serviciul culegătorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat şi contribuabil.

Eficienţa fiscalităţii se observă atât în modul în care impozitele şi taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice, cât şi în modul în care ele asigură, în mod sustenabil, menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptărilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor, cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri, îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii bazei de impozitare.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare în perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referă la:

■ stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice, precum şi diminuarea deficitelor cvasifiscale, în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă;

■ susţinerea procesului de convergenţă a economiei româneşti cu economiile europene;

■ reforma profundă a administraţiei fiscale, în vederea îmbunătăţirii colectării obligaţiilor bugetare;

■ accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice;

■ relaxarea fiscalităţii asupra muncii, venitului şi capitalului;

■ scăderea ratelor de contribuţii la asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală, al reducerii economiei subterane;

■ creşterea transparenţei cheltuielilor publice;

■ creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor de preaderare şi, după 2007, a fondurilor structurale;

■ continuarea armonizării legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene.

Politica fiscală se va proiecta şi implementa pe baza următoarelor principii de bază:

■ principiul neutralităţii fiscale: norma fiscală va trebui să nu producă (prin introducerea, modificarea sau eliminarea ei) şocuri asimetrice la nivelul subiecţilor economici; neutralitatea fiscală va putea fi limitată doar de situaţiile în care, pentru atingerea obiectivelor programului de guvernare, se impune acceptarea, pe perioade scurte, a unor şocuri fiscale asimetrice (impuls fiscal asimetric);

■ principiul eficacităţii (performanţei) fiscale: norma fiscală trebuie să aibă un impact asupra comportamentului fiscal (economic, mai general) vizat; nu este admisibilă o normă fiscală care nu produce o modificare (inducere, alterare, eliminare) asupra unui comportament fiscal (economic, mai general);

■ principiul egalităţii de tratament fiscal: subiecţii economici care îndeplinesc funcţii economice similare, într-un orizont de timp stabilit, vor fi trataţi în mod identic, din punct de vedere fiscal, independent de orice alte criterii de diferenţiere a lor;

■ principiul sustenabilităţii normei fiscale: impozitarea va fi proiectată în aşa fel încât materia impozabilă să fie stimulată de impozitul însuşi, sub aspectul extinderii, stabilităţii şi transparenţei materiei impozabile în cauză.

Politica bugetară se va proiecta şi implementa pe baza următoarelor principii de bază:

■ principiul minimizării costului colectării veniturilor bugetare: îmbunătăţirea administrării fiscale sub aspectul profesionalismului şi al logisticii, care să reducă cheltuielile cu controlul financiar şi, implicit, cu colectarea obligaţiilor bugetare, având în vedere faptul că acestea sunt singurele cheltuieli fără impact direct asupra economiei reale;

■ principiul fundamentării cheltuielii publice: veniturile publice trebuie afectate pe bază de programe publice care să genereze atât grade de prioritizare a cheltuielii publice, cât şi cuantumuri în alocarea acestora;

■ principiul performanţei cheltuielii publice: cheltuiala publică trebuie să fie alocată în aşa fel încât să genereze un impact supraunitar asupra PIB în raport cu fiecare unitate monetară cheltuită, adică să aibă un efect multiplicator asupra economiei reale;

■ principiul trasabilităţii banului public: orice cheltuială trebuie să asigure informaţii transparente pe baza cărora să se identifice traseul de utilizare a banului public, verigile de responsabilitate în această cheltuire, precum şi posibilităţile de recuperare în caz de fraudă sau neglijenţă;

■ principiul egalităţii de tratament a fondurilor publice: fondurile publice interne şi fondurile publice europene vor fi supuse aceloraşi exigenţe instituţionale de eficacitate, economicitate şi eficienţă, precum şi aceloraşi proceduri de asigurare a securităţii şi recuperării lor în caz de fraudă sau neglijenţă;

■ principiul bugetizării multianuale: în maniera în care este elaborat şi monitorizat bugetul general consolidat, se vor elabora bugete de proces (multianuale) pe procese economico-sociale relevante pentru drumul economiei spre asigurarea convergenţei reale şi nominale cu economiile europene.

A. Relaxarea fiscală

Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a iniţiativei private şi de încurajare a oficializării economiei ascunse. În acelaşi timp, relaxarea fiscală va asigura sustenabilitatea creşterii economice prin extinderea bazei de impozitare ca urmare a extinderii activităţilor economice oficiale (atât la nivel antreprenorial, cât şi la nivelul ofertei de muncă). Relaxarea fiscală va conferi mediului de afaceri din România flexibilitate, predictibilitate şi elasticitate.

Cauza principală pentru care Guvernul va opera relaxarea fiscală este aceea că o fiscalitate ridicată comportă o serie de "ameninţări" la adresa economiei reale:

■ rigidizează evoluţia şi restructurarea ofertei interne;

■ ascunde o parte din activitatea economică faţă de contabilizarea naţională.

În domeniul impozitării sunt avute în vedere următoarele:

Impozite directe

Guvernul României va aplica o singură rată de impunere, atât pentru impozitul pe venit, cât şi pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitivă în raport cu statele cu care România se află în competiţie în scopul atragerii de investiţii străine directe.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit va fi redus de la 25%, cât este în prezent, la 16%.

O astfel de rată redusă, coroborată cu simplificarea reglementărilor în vigoare, va duce la o creştere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, creşterea investiţiilor străine directe, cât şi prin reducerea ponderii în PIB pe care o înregistrează în acest moment economia subterană.

Se vor considera drept cheltuieli deductibile fiscal cheltuielile destinate cercetării-dezvoltării, cheltuielile destinate investiţiilor în capitalul uman, precum şi pentru investiţiile în infrastructura medicală.

Impozitul pe venitul companiei

Pentru microîntreprinderi va fi menţinut, până la momentul aderării în Uniunea Europeană, actualul sistem de impozitare pe cifra de afaceri.

Impozitul pe dividende

Impozitul pe dividende va fi menţinut la 5% pentru persoane fizice şi 10% pentru persoane juridice.

Impozitul pe venit

Începând cu anul 2005 se va introduce cota unică de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Deducerile de bază şi deducerile suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere vor fi menţinute pentru ca persoanele care obţin venituri mici să nu înregistreze scăderi ale venitului real disponibil, în raport cu actualul sistem de impunere.

De asemenea, vor fi acordate, în limite stabilite de lege, deductibilităţi pentru contribuţii la fondurile private de pensii, contribuţii la asigurările private de sănătate, cheltuieli pentru cumpărarea de computere şi cheltuieli pentru reabilitarea termică a locuinţei.

Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativă a costurilor de administrare fiscală.

Contribuţii sociale

Contribuţiile la fondurile publice sociale (pensii, sănătate, şomaj) vor scădea treptat, începând cu anul 2006, astfel încât în anul 2008 vor ajunge la 39,5% de la 49,5% în prezent.

Reducerea sarcinii contributive va fi relativ mai mare la nivelul angajatorului comparativ cu reducerea acestei sarcini la nivelul angajatului.

Impozite indirecte

Impozitele indirecte vor constitui principala sursă de venit la bugetul de stat.

Pentru o anumită perioadă de timp vor fi menţinute actualele prevederi în domeniul T.V.A.

Efectele pozitive ale relaxării fiscale asupra venitului şi profitului vor permite, în perspectivă, alinierea T.V.A. până la nivelul de 16%, în acord cu prevederile acquisului comunitar.

Impozitarea averii şi a consumului de lux Bunurile ce intră în categoria celor ce sunt/pot fi considerate de lux şi a celor care pun în pericol sănătatea omului şi a mediului vor suporta creşteri ale accizelor.

De asemenea, se vor aplica măsuri pentru impozitarea la valoarea de piaţă a proprietăţilor imobiliare.

Constituirea unui sistem de finanţare directă a organizaţiilor neguvernamentale

În vederea întăririi capacităţii funcţionale a organizaţiilor neguvernamentale, este necesară susţinerea unui sistem de finanţare directă a acestora, centrat pe criteriul performanţei. În acest sens, prin modificarea prevederilor Codului fiscal, cota din impozitul pe venit pe care persoanele fizice pot dispune să o ofere organizaţiilor neguvernamentale înregistrate va fi mărită de la 1% la 2%.

În vederea aplicării acestui sistem de finanţare directă vor fi iniţiate măsuri de informare a contribuabililor, precum şi a organelor locale ale Ministerului Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte finanţarea directă a organizaţiilor neguvernamentale de către societăţile comerciale, se impune modificarea cadrului legal referitor la sponsorizare, cu scopul cointeresării reale a contribuabililor în sprijinirea activităţii organizaţiilor neguvernamentale.

B. Creşterea capacităţii de administrare fiscală

Relaxarea fiscală va fi însoţită de o strategie ce are în vedere creşterea capacităţii de administrare fiscală, prin:

–separarea administrării fiscale de politica fiscală;

–înlăturarea practicilor de scutire sau reeşalonare a datoriilor la bugetele publice;

–considerarea evaziunii fiscale drept infracţiune economico-financiară şi pedepsirea ei ca atare;

–eliminarea practicilor de modificare a normelor fiscale prin acte normative de rang inferior;

–creşterea capacităţii administrative a instituţiilor de colectare a impozitelor şi taxelor;

–evaluarea procedurilor de control fiscal şi fixarea unor reguli stricte de etică în activitatea de control fiscal, prin cooperarea autorităţilor publice cu comunitatea oamenilor de afaceri.

C. Sistemul vamal

Măsurile pe care Guvernul României le va promova în ceea ce priveşte politica vamală a României pornesc de la funcţiile de bază pe care instituţia vamală le îndeplineşte în contextul procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

În timp ce funcţia fiscală a vămii se redimensionează, funcţiile de facilitare a comerţului, precum şi de protejare a cetăţenilor din spaţiul comunitar, dată fiind poziţionarea noastră la graniţa exterioară Uniunii Europene, îşi vor spori în mod semnificativ importanţa.

Disfuncţiile existente, care afectează bugetul de stat şi mediul de afaceri, urmează să fie înlăturate prin accelerarea măsurilor de reformă instituţională şi legislativ-procedurală:

–includerea autorităţii vamale în administraţia fiscală centrală, ca organ executiv autonom al Ministerului Finanţelor Publice;

–atribuirea de noi competenţe autorităţii vamale pe linia administrării şi a altor categorii de impozite, cu precădere a accizelor, a T.V.A. etc., ceea ce va duce la creşterea gradului de colectare a acestor impozite, prin dispariţia unor verigi administrative şi simplificarea procedurilor de constatare, calculare, încasare şi urmărire a creanţelor bugetare;

–legiferarea unui nou cod şi regulament vamal român complet armonizat cu acquisul comunitar;

–generalizarea procedurilor simplificate de vămuire, aplicabile agenţilor economici cu volume de activitate, active, investiţii şi personal angajat semnificative, personalul eliberat putând fi focalizat pe activităţile de depistare a evaziunii, a traficului ilicit de frontieră etc.;

–punerea imediată la dispoziţia agenţilor economici, în formă tipărită sau în format electronic, a Tarifului vamal integrat român, instrument necesar în vederea înlăturării aplicării arbitrare a legii de către personalul vamal şi reducerii corupţiei;

–eliminarea corupţiei din sistemul vamal prin reorganizarea activităţii regionalelor vamale, regândirea întregului sistem al competenţelor acestora, inclusiv în materia eliberării diferitelor autorizaţii cerute în exces de legislaţia în vigoare, precum şi prin crearea unui mecanism transparent de stimulare materială a personalului vamal, combinat cu pregătirea profesională intensivă;

–regândirea sferei de competenţă a tuturor autorităţilor statului care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere a frontierei; adoptarea şi în această privinţă a modelelor performante ale vămilor statelor membre ale Uniunii Europene, prin stabilirea unor atribuţii ferme referitoare la subordonare, cooperare şi colaborare;

–înfiinţarea unei şcoli naţionale a autorităţii vamale, prin care să se creeze posibilitatea selectării şi pregătirii corespunzătoare a personalului vamal, precum şi creării unui corp profesionist vamal de elită;

–elaborarea în domeniul reglementării a procedurilor de intervenţie în situaţia derulării operaţiunilor vamale cu mărfuri pirat, conform reglementărilor comunitare şi cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ;

–îmbunătăţirea infrastructurii vamale prin optimizarea comunicaţiilor şi asigurarea protecţiei datelor din sistemul informatic comunitar de urmărire a tranzitului;

–continuarea investiţiilor în securizarea frontierelor de nord şi est pentru a finaliza lucrările începute anterior în sedii de birouri vamale, modernizarea celor existente şi dotarea cu echipamente de detecţie şi control;

–intensificarea cooperării autorităţilor vamale cu celelalte instituţii competente pentru culegerea de informaţii, schimbul de date şi procesarea acestora în vederea depistării şi combaterii traficului ilicit de bunuri şi persoane.

D. Controlul financiar-fiscal

În domeniul controlului financiar şi fiscal, Guvernul României va acţiona în următoarele direcţii de bază:

Controlul financiar

Se va acţiona pentru:

■ descentralizarea controlului financiar, sub cele două forme, control intern şi audit public intern, în conformitate cu prevederile acquisului comunitar în materie. De asemenea, se vor lua măsuri instituţionale ca structurile de control financiar organizate la nivelul instituţiilor centrale să reţină exclusiv funcţii de monitorizare, coordonare şi îndrumare metodologică, urmând ca funcţiile executive să fie îndeplinite la nivel descentralizat/deconcentrat;

■ legiferarea completă a controlului intern (cea mai puţin instituţionalizată formă de control financiar în România), în acord cu prevederile acquisului comunitar în materie;

■ controlul financiar preventiv delegat va trece, treptat, până la jumătatea anului 2006, de la nivelul Ministerului Finanţelor Publice la nivelul fiecărei instituţii şi autorităţi publice;

■ dezvoltarea instituţională a controlului financiar pentru a cuprinde şi controlul veniturilor publice, nu numai al cheltuielilor publice;

■ adoptarea Codului controlului intern, care să cuprindă ansamblul normelor de reglementare a controlului intern la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice;

■ adoptarea Legii responsabilităţii pentru banul public, care să conţină prevederile indispensabile, de orice natură (legislativă, metodologică, procedurală, organizaţională etc.), care să asigure utilizarea banului public în mod eficient şi sigur (inclusiv aspecte de recuperare a sumelor pierdute ca urmare a iregularităţilor sau fraudelor).

Controlul fiscal

Guvernul va acţiona în următoarele direcţii principale:

■ eliminarea atribuţiunilor executive ale structurilor de control fiscal de la nivelul centralelor instituţiilor publice;

■ concentrarea tuturor formelor de control fiscal în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru a realiza legătura directă a controlului fiscal cu colectarea obligaţiilor bugetare.

E. Consistenţa politicii fiscal-bugetare cu politica monetară

Guvernul României va acţiona pentru asigurarea consistenţei şi convergenţei obiectivelor şi opţiunilor de politică fiscal-bugetară cu obiectivele şi opţiunile de politică monetară proiectate şi implementate de Banca Naţională a României.

În acest sens, politica fiscal-bugetară va sprijini:

■ atingerea obiectivului de ţintire directă a inflaţiei prin măsuri care să limiteze presiunile asupra masei monetare;

■ gestionarea echilibrată a şomajului inclusiv prin intermediul indemnizaţiilor de şomaj care să asigure standardele de viaţă proiectate fără a genera creştere artificială de cerere agregată;

■ orientarea cheltuielilor bugetare în direcţii şi pentru obiective cu efect multiplicator asupra ofertei agregate interne;

■ proiectarea şi implementarea unei politici publice de îndatorare internă care să evite decapitalizarea băncilor şi creşterea ratelor dobânzii bancare, ambele cu efect negativ asupra cererii de investiţii şi asupra inflaţiei.

În scopul realizării acestui deziderat, Guvernul României va dezvolta şi va menţine consultări permanente şi sistematice cu Banca Naţională a României în vederea armonizării celor două mari politici de ajustare macroeconomică - politica fiscal-bugetară, respectiv politica monetară, prin proiectarea unui mix de politici financiar-monetare eficient.

Capitolul 13Politica industrială

Pentru Guvernul României obiectivul strategic al politicii industriale este creşterea competitivităţii şi performanţelor industriei româneşti în context european şi mondial.

Politica industrială a României va fi elaborată ţinând seama de interesul naţional, în beneficiul public şi în respect pentru siguranţa cetăţeanului.

Obiectivele generale ale politicii industriale sunt:

■ Creşterea competitivităţii

■ Sporirea rolului cercetării şi dezvoltării

■ Promovarea unui management durabil al resurselor şi protecţia mediului

■ Îmbunătăţirea pregătirii profesionale şi ocuparea forţei de muncă

Aceste obiective vor putea fi atinse numai în condiţiile în care politica industrială a României va respecta principiile economiei cunoaşterii adoptate la Lisabona în anul 2000. De asemenea, trebuie menţionat că, în urma lărgirii Uniunii Europene la 25 de membri şi alegerii unei noi Comisii Europene, s-a creat o nouă structură, însărcinată cu elaborarea unei noi politici industriale europene, în contextul în care în prezent există numai două directive cu caracter de obligativitate în domeniu.

În viziunea Guvernului instrumentele pentru aplicarea viitoarei politici industriale a României sunt: asistenţa sectorială, privatizarea şi restructurarea, asistenţa pentru export, susţinerea IMM-urilor şi dezvoltarea regională, accesul la informaţie şi tratarea externalităţilor.

I. Politica în domeniul energiei

Sistemul energetic românesc, cu toate componentele sale, reprezintă încă un domeniu extrem de sensibil în ceea ce priveşte restructurarea. Atenţia specială de care trebuie să se bucure acest domeniu rezultă atât din importanţa pentru întreaga economie, cât şi din necesitatea respectării prevederilor negociate cu UE în Capitolul 14 - Energie. În plus, recentele privatizări transformă actorii sistemului energetic românesc din interni în regionali.

În ceea ce priveşte politica energetică, Guvernul îşi propune următoarele obiective strategice:

■ Obţinerea unei competitivităţi reale în domeniul energetic

■ Îmbunătăţirea cadrului instituţional

■ Eliminarea distorsiunilor care afectează concurenţa pe piaţă

Atingerea obiectivelor implică aplicarea unor măsuri specifice pentru fiecare actor din domeniul energetic.

A. Obţinerea unei competitivităţi reale în domeniul energetic

1.Sectorul minier

–accelerarea aplicării Strategiei de dezvoltare a industriei miniere, cu accent deosebit asupra demarării procedurilor de privatizare a unităţilor ce pot prezenta un interes investiţional;

–valorificarea produselor miniere în condiţiile unei pieţe libere. Aceasta va fi posibilă prin corelarea preţului huilei energetice şi al lignitului la paritatea calităţii cărbunilor din import (puterea calorifică a cărbunelui importat este 6.000 kcal/kg);

–optimizarea actualelor perimetre de exploatare în vederea concentrării producţiei. Prin această măsură se asigură:

–reducerea costurilor legate de taxele cuvenite pentru suprafeţele de teren ocupate;

–disponibilizarea unor suprafeţe de teren ce pot să primească alte servituţi comunitare;

–posibilitatea concentrării producţiei în zonele cele mai rentabile;

–schimbarea actualului sistem de acordare a subvenţiei de la producţia brută la Gcal. Actualul sistem nu încurajează exploatarea unui cărbune de calitate, atâta timp cât este subvenţionată o mare parte din masa minieră extrasă fără a se face distincţie între valorificabil şi exploatat. În acest mod nu este încurajată calitatea produsului, ci cantitatea acestuia cu efecte majore în încadrarea în prevederile contractuale;

–reducerea în continuare a subvenţiilor şi pierderilor de exploatare, ca un principal obiectiv strategic agreat cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Aceeaşi prevedere este valabilă şi pentru pierderile de exploatare;

–desfăşurarea activităţilor miniere numai în condiţii de protecţie a mediului;

–restructurarea întregului sector carbonifer cu condiţia corelării judicioase a capacităţilor de producţie cu necesarul producătorului de energie, urmată de o privatizare accelerată;

–ofertarea spre privatizare şi a producătorilor care din diferite motive nu intră în structura viitoarelor unităţi restructurate.

2.Sectorul producţiei şi transportului gazelor naturale

–privatizarea producătorului principal de gaze naturale (Romgaz);

–intensificarea activităţilor geologice, în special a celor la mare adâncime, în vederea obţinerii unui raport "rezerve nou-descoperite/producţie" situat la cel puţin 0,5-1,0, cu scopul diminuării declinului producţiei şi pentru echilibrarea balanţei energetice. În prezent rezervele naturale industrializabile sunt epuizate în proporţie de 70%;

–clarificarea statutului legal al sistemului de transport pe conducte al gazelor naturale. Această prevedere, cuprinsă în legislaţia actuală, a fost şi este principala piedică în:

–accesarea unor fonduri private în reabilitarea şi/sau dezvoltarea sistemului naţional de transport pe conducte;

–acceptarea României ca un partener credibil în tranzitul cu ţiţei din Marea Baltică spre vestul Europei;

–concesionarea dreptului de utilizare a sistemului de transport pe conducte magistrale al gazelor naturale şi a capacităţilor de înmagazinare a acestora. Nici până în prezent, sistemul naţional de transport pe conducte magistrale al gazelor naturale nu are un concesionar, ceea ce privează bugetul de stat de sumele cuvenite ca redevenţe conform legislaţiei şi împiedică sistemul să aibă acces la o reală finanţare;

–promovarea unor politici de natură să asigure continuitatea şi siguranţa alimentării. Succesul unor astfel de politici trebuie să aibă în vedere:

–diversificarea surselor din import, ca siguranţă a aprovizionării cu gaze naturale;

–diversificarea importurilor din Federaţia Rusă prin intermediul unor noi interconectări la sistemul naţional de transport (Ungheni) în paralel cu dezvoltarea capacităţilor de tranzit;

–interconectarea sistemului naţional de transport în partea vestică a ţării (Arad, Oradea) în vederea asigurării unei a doua surse de import (Marea Nordului);

–participarea la realizarea proiectului de tranzit către Europa de Vest al gazelor naturale din regiunea Mării Caspice şi Orientul Apropiat;

–participarea la realizarea conductei de tranzit Turcia-Austria pe traseul Bulgaria-România-Ungaria (proiectul Nabucco);

–trecerea la contracte de import pe termen lung de tip "take or pay";

–reabilitarea şi dispecerizarea actualului sistem de transport pe conducte al gazelor naturale;

–creşterea capacităţilor de înmagazinare a gazelor (faţă de o rată consum/depozit de 11% asigurată azi, la o cotă de siguranţă minimă necesară de 25% conform angajamentelor negociate pentru acoperirea a 67,5 zile în 2011).

3.Sectorul producţiei, transportului şi distribuţiei de energie electrică şi termică

–privatizarea companiilor de producţie şi distribuţie, către investitori strategici şi cu un portofoliu de angajamente pe termen lung cât mai restrâns; demararea privatizării producţiei - stabilirea a 4-6 entităţi hidro-termo echilibrate şi ofertarea către investitori strategici; închiderea unor capacităţi nerentabile;

–organizarea bursei pentru energie - echilibrată de operatorul de sistem OPCOM existent;

–formarea pieţei energetice regionale în spaţiul sudest european;

–promovarea investiţiilor private în noi capacităţi de producţie bazate pe cogenerare şi resurse naturale nepoluante (hidro, solar, eolian), cu luarea în considerare a impactului social şi protecţia mediului;

–reanalizarea planurilor de restructurare a Termoelectrica, insistându-se pe termene scurte, închideri de capacităţi nerentabile şi soluţii de privatizare mixte hidro-termo;

–continuarea eforturilor pentru realizarea interconectării energetice cu statele din Uniunea Europeană prin intermediul Transelectrica şi păstrarea proprietăţii statului asupra acesteia; concesionarea managementului companiei de transport al energiei şi a managementului bursei de energie;

–ofertarea către concesionare sau privatizare a celor 25 de hidrocentrale nefinalizate şi privatizarea microhidrocentralelor;

–asigurarea pentru centralele în cogenerare a unui regim de bază dictat de energia termică şi electrică, diferenţa eventuală de energie electrică necesară municipalităţilor urmând a fi asigurată de Sistemul energetic naţional prin contracte de servicii de sistem şi furnizare de energie de compensare;

–promovarea unei politici nerestrictive de readucere a localităţilor care au abandonat sistemul de încălzire centralizat înapoi la situaţia încălzirii sigure şi cu căldură ieftină;

–completarea programului de contorizare a căldurii prin contoare "de scară" şi trecerea intensivă la contorizarea individuală a locuinţelor;

–creşterea capacităţii de interconectare cu Uniunea Europeană - România are rezervă de putere ce poate fi utilizată pentru export.

B. Îmbunătăţirea cadrului instituţional

–coordonarea unitară a sectorului energetic în cadrul unei structuri coerente la nivelul Executivului;

–clarificarea statutului, atribuţiilor şi structurii tuturor autorităţilor de reglementare din domeniu;

–trecerea sub controlul comisiilor de specialitate ale Parlamentului a tuturor autorităţilor de reglementare;

–asigurarea autonomiei financiare a autorităţilor de reglementare;

–finalizarea cadrului legislativ din domeniu şi corelarea acestuia cu legislaţia conexă;

–elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic.

C. Eliminarea distorsiunilor care afectează concurenţa pe piaţă

–întărirea disciplinei financiare în vederea reducerii arieratelor din domeniul energetic;

–adoptarea unor metodologii de calcul al preţurilor şi tarifelor care să permită reflectarea reală a influenţei serviciilor în structura costurilor;

–clarificarea conceptului de autoritate de reglementare şi reorganizarea treptată a acestor entităţi pe baze real concurenţiale:

–amendarea reglementărilor se va face în principal la solicitarea operatorilor în vederea corectării efectelor aplicării;

–statul va înceta a mai folosi reglementatorul ca un instrument de reglare bugetară;

–deschiderea şi liberalizarea pieţei energiei prin:

–asigurarea accesului nediscriminatoriu (al terţilor) la piaţa tuturor actorilor limitaţi doar la cantitatea tranzacţionată;

–reanalizarea motivaţiilor tehnice ce au stat la baza alimentării unor consumatori captivi de la transportator. Eliminarea relaţiilor directe între transportator şi consumator;

–continuarea acreditării/reacreditării societăţilor eligibile, în condiţiile reanalizării criteriilor obligatorii de obţinere a statutului de consumator eligibil. Limitarea criteriilor exclusiv la condiţiile minime tehnice şi la cantitatea minimă cumpărată;

–creşterea gradului de liberalizare a pieţei gazelor de la circa 40%, cât se estimează că va fi la sfârşitul anului 2004, la 100%, în anul aderării 2007;

–reorganizarea gestiunii centralelor electrice de termoficare prin trecerea lor în totalitate în gestiunea municipalităţilor;

–clarificarea statutului juridic şi tehnic al centralelor termice cu cogenerare, nepreluate de către administraţiile publice locale;

–asigurarea resurselor financiare şi aprovizionarea centralelor aflate în administrarea municipalităţilor sau oraşelor vor fi realizate prin intermediul autorităţilor locale prin licitaţii electronice sau prin burse de mărfuri;

–preluarea rentei hidro de către stat, prin intermediul preţului apei, şi utilizarea acesteia pentru compensarea creşterilor de preţuri la populaţie (se vor elimina tarifele preferenţiale şi se vor înlocui cu ajutoare familiale), promovarea energiilor regenerabile şi protecţia mediului.

II. Politica în domeniul asistenţei sectoriale

Asistenţa sectorială reprezintă unul dintre cele mai sensibile domenii ale politicii industriale. Din acest motiv, reevaluarea asistenţei sectoriale va reprezenta o prioritate pentru Guvern, ţinând seama, în special, de prevederile Capitolului 15 - Politica industrială şi Capitolului 1 - Libera circulaţie a mărfurilor, negociate cu Uniunea Europeană. De asemenea, se vor respecta recomandările europene din domeniul industrial, susţinute pe pilonii: competitivitate, cercetare şi pregătire continuă, dezvoltare durabilă.

Guvernul României are în vedere următoarele măsuri:

–reevaluarea politicii în domeniul asistenţei sectoriale pentru orizontul de timp 2005-2008;

–modernizarea rolului autorităţii publice centrale în domeniul industriei;

–dezvoltarea pieţei interne de produse industriale prin utilizarea sistemului de achiziţii publice;

–încurajarea alianţelor strategice pe baze tehnologice şi industriale, economice sau financiare, urmărindu-se încadrarea lor în prevederile legislative interne şi internaţionale;

–promovarea clusterelor industriale pe principiul specializării internaţionale şi complementarităţii industriale cu ţările UE, central şi est-europene sau din alte zone apropiate;

–asistenţa sectorială pentru produse cu valoare adăugată mare (prelucrare înaltă, tehnologie complexă) şi cu bazin de resurse intern (cum ar fi industria mobilei şi industria alimentară).

III. Politica comercială, exportul şi investiţiile străine

Politica în aceste domenii este în mare parte reglementată, sarcina principală fiind respectarea înţelegerilor internaţionale în condiţiile susţinerii credibilităţii şi încrederii în mediul de afaceri românesc.

În acest sens, Guvernul va promova următoarele măsuri:

–utilizarea facilităţilor tarifare convenite prin acordurile de liber schimb, negociate de România pe plan internaţional, şi participarea la liberalizarea comerţului internaţional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale de Comerţ;

–creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse industriale în comerţul mondial prin găsirea unor nişe de piaţă pentru acestea, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare;

–acordarea de sprijin pentru extinderea ofertei de servicii specializate de consultanţă şi de instruire în domeniul comerţului;

–acordarea de garanţii de risc comercial sau necomercial;

–programe pentru delocalizarea producţiei în zone mai puţin industrializate;

–promovarea exportului de capital;

–creşterea volumului de investiţii străine în România, prin asigurarea unui climat investiţional stimulativ şi predictibil.

IV. Politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii Întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă în prezent cu bariere administrative şi comerciale. Cu toate măsurile anunţate de către instituţiile statului responsabile pentru domeniul IMM-urilor, nu s-au înregistrat succese remarcabile care să fie evidenţiate de către reprezentanţii acestui segment din economie.

În acest domeniu, Guvernul va promova următoarele măsuri:

–reluarea procesului de evaluare anuală a domeniului în parteneriat cu reprezentanţii IMM-urilor;

–ridicarea progresivă a procentului de alocare de resurse financiare pentru stimularea înfiinţării şi sprijinirea funcţionării IMM-urilor, de la 0,2% din PIB în prezent la 0,4% din PIB;

–implementarea Cartei Europene privind întreprinderile mici şi mijlocii;

–încurajarea iniţiativei individuale, îmbunătăţirea pregătirii manageriale prin instruire în cadrul învăţământului liceal şi universitar;

–stimularea extinderii sistemului de subcontractare, de către întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul colaborării acestora cu mari companii industriale;

–asigurarea accesului la achiziţiile publice;

–îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de reţele de consultanţă;

–asigurarea şi susţinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat în vederea înfiinţării de parcuri tehnologice, centre de inovare şi incubatoare de afaceri;

–sprijinirea activităţii de cercetare, dezvoltare şi inovare tehnologică şi de implementare a rezultatelor acestora;

–încurajarea activităţilor care contribuie la lărgirea pieţelor IMM şi cu prioritate la dezvoltarea exportului prin susţinerea participării la expoziţii, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicaţii şi training;

–acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislaţia UE şi acordarea de asistenţă IMM în implementarea managementului industrial modern şi competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) şi marketing;

–susţinerea accesului IMM la programe comunitare şi internaţionale.

V. Politica în domeniul privatizării şi restructurării

Politicile publice cu privire la restructurare şi privatizare se vor orienta către marile societăţi comerciale, urmărirea contractelor încheiate şi restructurarea pe criterii de competitivitate a societăţilor cu capital majoritar de stat:

Măsurile pe care Guvernul le are în vedere sunt următoarele:

–continuarea privatizării societăţilor comerciale de talie mare şi mijlocie;

–restructurarea sectorului de stat, inclusiv prin închideri de capacităţi neviabile;

–elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic;

–privatizarea societăţilor din industria de apărare;

–monitorizarea contractelor postprivatizare;

–lichidarea pachetelor minoritare deţinute de către stat prin mecanisme de piaţă;

–modernizarea, retehnologizarea şi optimizarea fluxurilor tehnologice din unităţi industriale cu potenţial de competitivitate, în condiţiile legii;

–reorganizarea activităţilor indirect productive (externalizări).

VI. Politica în domeniul mediului şi resurselor

Politica în domeniul mediului şi resurselor urmăreşte, în principal, reducerea riscurilor de neconformitate a societăţilor comerciale româneşti cu normele internaţionale în domeniul protecţiei mediului. De asemenea, în colaborare cu celelalte autorităţi abilitate în elaborarea politicilor în domeniul mediului şi resurselor, vor fi promovate măsuri care să respecte principiile şi directivele europene în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă:

–utilizarea de noi instrumente de tratare a externalităţilor mediului - permisele de mediu şi licenţe bazate pe principiul "poluatorul plăteşte";

–acordarea asistenţei necesare pentru dezvoltarea de strategii de firmă orientate către protecţia mediului şi a resurselor;

–introducerea sistemului de management de mediu ISO 14001 la nivelul operatorilor economici;

–sprijin pentru cazurile speciale de neconformitate pentru întreprinderi sau zone geografice cu probleme grave de poluare;

–înăsprirea sancţiunilor pentru poluarea mediului de către operatorii economici.

VII. Integrarea politicilor de cercetare-dezvoltare şi de infrastructură a calităţii în politica industrială Acţiunile pe care Guvernul le va întreprinde în acest domeniu, constau în:

–susţinerea dezvoltării activităţilor şi infrastructurilor specializate pentru asistenţă şi informare în domeniul tehnologic, precum şi pentru transfer tehnologic, la nivel naţional şi regional;

–deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare;

–stimularea dezvoltării parcurilor tehnologice;

–dezvoltarea şi susţinerea pieţelor în continuă expansiune în cadrul promovării investiţiilor intangibile (cultură, protecţia mediului, biotehnologie, sănătate etc.);

–preluarea armonizată a directivelor bazate pe principiul noii abordări şi introducerea procedurilor europene pentru evaluarea conformităţii produselor;

–susţinerea unei politici active în domeniul calităţii, axată pe dezvoltarea şi optimizarea infrastructurii calităţii, precum şi pe stimularea implementării de către operatorii economici a sistemului de management al calităţii (ISO 9000).

Capitolul 14Politica în domeniul turismului

Turismul naţional va fi orientat şi integrat în tendinţele regionale şi mondiale, din punct de vedere al dinamicii şi orientării în structurarea ofertei.

Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în domeniul turismului sunt:

■ creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României

■ diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice

Prin aceste obiective Guvernul României îşi propune cel puţin o dublare a veniturilor din turism până în anul 2008.

Principalele măsuri pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea potenţialului turistic naţional privesc următoarele aspecte:

–definirea şi promovarea unui brand turistic naţional pentru individualizarea, personificarea şi asigurarea unei atractivităţi specifice ofertei naţionale, atât pentru consumatorii finali, cât şi pentru investitori;

–stabilirea priorităţilor în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea infrastructurii generale;

–cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat pentru promovarea investiţiilor transfrontaliere, îmbunătăţirea procesului de instruire şi protejarea mediului natural;

–funcţionarea organismelor de consultare dintre industria turistică şi administraţia publică la nivel central şi local;

–transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internaţională, a activităţilor de marketing şi promovare, licenţiere, brevetare şi clasificare în turism;

–utilizarea unei cote-părţi din fondurile pentru conversia profesională a persoanelor aflate în şomaj, pentru şcolarizarea şi pregătirea acestora în meserii şi ocupaţii specifice turismului;

–îmbunătăţirea şi finanţarea formelor educaţionale de profil (licee de turism şi facultăţi de profil);

–informatizarea acţiunii de promovare a turismului.

Capitolul 15Politica de dezvoltare regională

Pentru perioada 2005-2008 şi în perspectivă până în anul 2013, obiectivele principale ale politicii de dezvoltare regională sunt:

■ creşterea competitivităţii la nivel regional şi a convergenţei între regiuni

■ dezvoltarea zonelor urbane şi rurale

■ promovarea economiei cunoaşterii, cercetării şi inovării

■ cooperarea transfrontalieră şi transnaţională

Politica de dezvoltare regională va lua în considerare relaţiile de complementaritate ce există între politicile sectoriale, între acestea şi cele de coeziune şi planificare spaţială, precum şi necesitatea de a îmbunătăţi capacitatea instituţională. În acest sens, Guvernul României va ţine cont de următoarele condiţii:

a)în planul politicilor publice:

–asigurarea stabilităţii macroeconomice, ca fundament pentru orice programare a obiectivelor dezvoltării şi investiţiilor utilizând fonduri structurale, precum şi alte fonduri publice; consolidarea fiscală şi îmbunătăţirea managementului financiar;

–reforma întreprinderii, prin privatizarea, restructurarea sau lichidarea întreprinderilor neviabile;

–atingerea obiectivelor fixate în Strategia de la Lisabona cu precădere în privinţa creşterii fondurilor de finanţare pentru programe de cercetare-dezvoltare şi în dezvoltarea resursei umane;

–generalizarea sistemului competitiv de acordare a granturilor pentru cercetare, diseminarea şi utilizarea rezultatelor cercetării în industria românească;

–implementarea unui plan de acţiune pentru consolidarea şi integrarea pieţelor financiare şi de capital, în concordanţă cu Planul de Acţiune privind Serviciile Financiare al Uniunii Europene;

–investiţii în resursa umană, respectiv în programe de formare profesională şi formare profesională continuă;

–implementarea Cartei Europene privind întreprinderile mici şi mijlocii;

–modernizarea sistemului social prin promovarea unor politici sociale active în locul celor fundamental axate pe protecţie, inclusiv reforma pensiilor şi a serviciilor de incluziune socială;

–aplicarea programelor care încurajează finanţarea privată a programelor de cercetare, în special prin dezvoltarea sistemului fondurilor cu capital de risc;

–reformarea sistemului de subvenţii şi utilizarea transparentă a ajutoarelor de stat cu respectarea principiilor de concurenţă. Se va acorda, de asemenea, atenţie evaluărilor ex ante pentru a fundamenta direct şi transparent necesitatea acordării unui ajutor de stat;

–liberalizarea şi privatizarea utilităţilor publice;

–modificarea sistemului de statistică teritorială pentru a lua în considerare la evaluarea programelor regionale cu precădere indicatorii structurali.

b)în plan instituţional:

–reforma administraţiei publice; descentralizarea aplicării politicilor şi alocării resurselor;

–corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune, concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern-consilii regionale-autorităţi locale;

–formarea unei reţele naţionale şi a reţelelor regionale ce contribuie la diseminarea programelor de cercetare-dezvoltare;

–aplicarea strictă a unui sistem de monitorizare şi evaluare.

Măsurile generale incluse în Planul Naţional de Dezvoltare revizuit, configurate în programele operaţionale şi în subprogramele regionale, corespunzător celor 4 obiective principale şi celui subsecvent (reconversie economică şi socială), vor avea în vedere:

a. Competitivitate regională, prin:

–crearea serviciilor de sprijin în afaceri - business support services;

–crearea reţelelor de cooperare dintre IMM-uri, centre de cercetare şi universităţi, organizaţii de formare profesională şi formare profesională continuă, instituţii financiare şi consultanţi în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane, precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia;

–stimularea formării sistemului de cluster industrial în toate regiunile;

–extinderea programelor de încurajare a exporturilor;

–reintroducerea programelor care permit începerea unei afaceri prin acordarea capitalului de pornire ori de consolidare;

–utilizarea fondurilor cu capital de risc şi a capitalului de pornire în special pentru introducerea rezultatelor cercetării în producţie sau în îmbunătăţirea serviciilor;

–stimularea cercetării-inovării, extinderea centrelor de excelenţă;

–dezvoltarea sectorului IT;

–aplicarea programelor de reconversie economică şi socială;

–aplicarea programelor de dezvoltare a resursei umane, după o prealabilă evaluare a potenţialului în cooperare cu sectorul privat, ţinând cont de profilul sistemului educaţional local;

–modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice, utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice;

–îmbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport;

–asigurarea calităţii mediului.

b. Dezvoltare teritorială echilibrată, prin:

–promovarea unei politici de dezvoltare urbană policentrică, prin identificarea şi stabilirea zonelor de dezvoltare urbană policentrică, precum şi prin formarea reţelelor de dezvoltare policentrică;

–dezvoltare rurală;

–realizarea unei sinergii între zonele urbane şi cele rurale;

–măsuri specifice pentru zonele care depind de pescuit;

–implementarea strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie, precum şi a cartierelor, zonelor suburbane şi periurbane aflate în declin din marile oraşe;

–schimbul de informaţii şi experienţă în legătură cu regenerarea sustenabilă şi dezvoltarea urbană;

–stabilirea unei baze statistice la nivel urban şi realizarea la scară naţională a auditului urban.

c. Cooperarea transfrontalieră şi transnaţională între regiuni, prin:

–promovarea dezvoltării regionale integrate între regiunile de graniţă;

–perfecţionarea politicilor de dezvoltare regională şi coeziune, precum şi a mecanismelor de cooperare transnaţională şi transfrontalieră, conform iniţiativei comunitare INTERREG III.

d. Coeziune socială, prin:

–promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă, precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor, persoanelor cu handicap, minorităţilor, persoanelor care au suferit condamnări penale, precum şi a refugiaţilor;

–extinderea microfinanţării.

e. Identitate locală şi regională, prin:

–asistenţă pentru microîntreprinderi în industrii tradiţionale şi de artizanat;

–conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural;

–conservarea siturilor istorice din mediul urban şi cetăţile ţărăneşti;

–încurajarea dezvoltării agroturismului;

–dezvoltarea schemelor inovative ce urmăresc managementul mediului şi adoptarea de tehnologii curate şi reciclarea deşeurilor.

Cadrul instituţional

–asigurarea stabilităţii cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale negociat cu UE. În acest sens, Hotărârea Guvernului nr. 497/2004 va rămâne, în principal, nemodificată pentru o perioadă de 2 ani, cu excepţia acelor prevederi ce vor fixa autoritatea administraţiei publice centrale învestită cu atribuţii în domeniul politicilor regionale şi transferul către aceasta a coordonării activităţii de elaborare, modificare şi monitorizare a Planului Naţional de Dezvoltare;

–organizarea în cadrul structurii autorităţii administraţiei publice centrale învestite cu atribuţii în domeniul politicilor regionale a unităţii de coordonare şi monitorizare a politicilor regionale. Această unitate va avea rolul să faciliteze cooperarea dintre autorităţile locale, judeţene, consiliile regionale şi agenţiile de dezvoltare regională pentru a integra planurile locale de dezvoltare în cele regionale şi să monitorizeze implementarea programelor operaţionale şi a subprogramelor;

–reorganizarea regiunilor de dezvoltare economică, prin mărirea numărului acestora, ţinând cont de criterii geografice, socioeconomice şi culturale, în conformitate cu prevederile europene, în scopul eficientizării activităţii acestora;

–încurajarea dezvoltării unor microregiuni pe teritoriul unui judeţ în scopul realizării unor proiecte comune;

–asigurarea corelării planurilor operaţionale pe regiuni;

–asigurarea corelării planurilor operaţionale cu cele de dezvoltare locală;

–elaborarea unei metodologii comune de realizare a planurilor de dezvoltare locală pe localităţi;

–realizarea şi implementarea unui sistem de management al informaţiei, care să permită monitorizarea realizării planurilor operaţionale şi a cheltuirii fondurilor prestructurale şi apoi a celor structurale;

–dezvoltarea capacităţii tehnice de a elabora şi conduce proiecte ce urmează să fie cofinanţate prin instrumente structurale, prin aplicarea unor programe de instruire la nivel local şi judeţean;

–consacrarea contractelor de parteneriat între autoritatea centrală învestită să elaboreze şi să aplice politici regionale - ca autoritate de management şi agenţiile de dezvoltare regională, ca formă legală de cooperare şi implementare a programului operaţional pentru dezvoltare regională.

Capitolul 16Politica privind amenajarea teritoriului

Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la coeziunea economică şi socială a localităţilor şi regiunilor, la creşterea competitivităţii, precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. În acest sens, politicile de dezvoltare spaţială pe care Guvernul României le va promova vor fi axate pe următoarele obiective majore:

■ dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban, precum şi realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale

■ dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a regiunilor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic european

■ conservarea şi dezvoltarea moştenirii culturale şi naturale.

A. Construcţia instituţională

În temeiul principiului descentralizării, subsidiarităţii şi proporţionalităţii, politicile de dezvoltare spaţială se vor aplica preponderent de consiliile regionale, consiliile judeţene, primării şi agenţii de dezvoltare regională, Guvernul limitându-şi rolul la reglementări ce urmăresc dezvoltarea pieţelor, controlul calităţii în construcţii şi designul urban.

A.1. Dezvoltarea zonelor urbane policentrice şi relaţia dintre mediul urban şi rural

Pentru a stimula competitivitatea, relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spaţial-funcţională dezvoltării, atât Guvernul, cât şi primăriile şi agenţiile de dezvoltare regională - ca structuri de suport tehnic - vor colabora pentru:

–identificarea şi stabilirea zonelor de dezvoltare urbană policentrică, pentru a facilita deconcentarea spaţială, dezvoltarea şi extinderea funcţiilor urbane către zonele periferice, periurbane şi localităţile aflate la distanţă scurtă de aglomerările urbane în afara zonei periurbane;

–încurajarea formării reţelelor de dezvoltare policentrică. Aceste reţele vor fi structuri de cooperare şi coordonare între autorităţile administraţiei publice locale înfiinţate cu rolul de a elabora şi a aplica planuri de dezvoltare a zonelor urbane policentrice. Aceste planuri vor cuprinde planurile de dezvoltare locală comprehensivă şi PUG-urile (planurile de urbanism general) şi se vor integra, la rândul lor, în planurile de dezvoltare judeţeană şi regională;

–stabilirea cooperării între universităţi, centre de cercetare şi autorităţile locale şi regionale pentru înfiinţarea tehnopolurilor ca centre de difuzie a rezultatelor cercetării-inovării;

–promovarea programelor de cooperare transfrontalieră şi a reţelelor transnaţionale;

–identificarea şi stabilirea zonelor metropolitane în structura policentrică şi a oraşelor de tip "deschis" prin dezvoltarea infrastructurii fizice de transport ori a centrelor culturale;

–aplicarea în parteneriat cu sectorul privat a programelor care încurajează diversificarea economiilor locale, în zonele urbane dependente de o singură ramură economică, ori în zonele industriale aflate în declin;

–extinderea programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii; formarea reţelelor de cooperare între aceste oraşe;

–dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor/ utilităţilor publice, a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă, gaz, energie), inclusiv prezervarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în intra- şi extravilan.

Planificarea dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea planului de dezvoltare comprehensivă a localităţii în care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice, resursele şi tendinţele dezvoltării economice, perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile, toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. Planurile de dezvoltare comprehensivă vor fi elaborate după realizarea unui audit urban.

A.2. Parteneriat urban-rural

–promovarea unei dezvoltări integrate urban-rural, prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice locale în special între localităţile apropiate;

–identificarea posibilităţii de cooperare între localităţile urbane şi rurale apropiate pentru realizarea de investiţii în infrastructura, asigurarea serviciilor de transport public, prezervarea capitalului cultural şi natural.

B. Statutul municipiului Bucureşti

–reglementarea zonei metropolitane Bucureşti, cu regim separat de zonele policentrice.

C. Acces la infrastructură şi cunoaştere

–dezvoltarea reţelelor de transport şi integrarea acestora în sistemele regionale de transport public european;

–integrarea managementului şi planificării investiţiilor în căile de transport la nivel local şi regional pentru a evita conflictele şi pentru a corela aceste investiţii cu alte obiective prevăzute la nivel regional, local sau judeţean;

–promovarea inovării şi diseminarea rezultatelor cercetării către întreprinderi mici şi mijlocii;

–extinderea IT în sistemul local de educaţie şi administraţie publică;

–încurajarea înfiinţării centrelor de inovare şi cooperare cu universităţi şi companii de cercetare-dezvoltare.

D. Conservarea capitalului natural

Dezvoltarea spaţială comprehensivă şi durabilă depinde de conservarea biodiversităţii şi de aplicarea unor măsuri stricte şi dure de conservare a zonelor şi arealelor verzi aflate în - intra sau - extravilan. În aceste circumstanţe, Guvernul României va avea în vedere:

–aplicarea Protocolului de la Kyoto de reducere a emisiilor de CO2 prin înăsprirea regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane; interzicerea traficului în zonele istorice;

–îmbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante, a resurselor energetice regenerabile şi organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale, precum şi pentru conservarea şi extinderea spaţiilor verzi;

–integrarea politicilor de conservare a biodiversităţii în politicile sectoriale, respectiv a celor de dezvoltare rurală şi urbană;

–creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă;

–limitarea extinderii zonelor rezidenţiale, cu precădere în zonele montane, concomitent cu interzicerea autorizării construcţiilor de orice fel în spaţiile verzi (parcuri/grădini) aflate în intravilan;

–aplicarea unui program naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructură urbană. Acest program va trebui aplicat pentru o perioadă de 15 ani;

–aplicarea unui program de introducere a regulilor minime privind managementul deşeurilor în localităţile rurale.

E. Conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale

Stilul arhitectonic românesc ca spaţiu de expresie şi formare culturală, precum şi valorile culturale locale şi regionale au suferit grave mutilări în ultimii 60 de ani, pe fondul ignoranţei şi neglijenţei. De aceea Guvernul României va promova următoarele politici:

–prezervarea zonelor istorice din aşezările urbane vechi, precum şi refacerea pe cât posibil a celor distruse. În acest sens, vor fi emise reglementări privind reabilitarea urbană care vor urmări refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi a materialelor de construcţie, asigurarea managementului acestor zone;

–conservarea stilului arhitectonic tradiţional în aşezările rurale, în baza realizării unei evaluări riguroase realizate de instituţii de cercetare în etnografie şi artă populară, Guvern şi autorităţile locale. În acest sens, vor trebui emise reguli stricte de urbanism şi arhitectură pentru a stopa construcţia în mediul rural a kitschurilor care au mutilat în ultimii ani stilul arhitectonic autentic românesc, săsesc sau maghiar;

–conservarea cetăţilor ţărăneşti medievale ridicate de comunitatea săsească din Transilvania prin aplicarea extinsă a proiectului-pilot lansat în 1998-1999;

–emiterea unor noi reguli de design urban pentru reconfigurarea zonelor rezidenţiale prost echipate edilitar şi a construcţiilor de locuit de tip colectiv.

F. Lucrări publice şi locuinţe

–continuarea lucrărilor privind construirea de locuinţe sociale pentru familii cu venit modest, în contextul Legii nr. 114/1996 şi Hotărârii Guvernului nr. 687/1997;

–transformarea ANL într-o entitate de piaţă şi orientarea programelor sale către construcţia de locuinţe sociale şi pentru tineri. Subvenţiile acordate prin ANL pentru construcţia de locuinţe proprietate personală vor fi generalizate, ANL urmând să verifice corespondenţa dintre valoarea reală şi valoarea declarată a construcţiilor;

–stabilirea unui parteneriat între Guvern şi autorităţile locale pentru continuarea Programului de consolidare a clădirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public. Acest program va avea prioritate în domeniul lucrărilor publice şi va trebui finalizat în cel mult 2 ani;

–elaborarea în parteneriat cu autorităţile locale a unui program naţional privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate, conexat cu refacerea estetică a acestora, în baza experienţei acumulate în aplicarea Programului de reabilitare termică a clădirilor de locuit multietajate şi a Programului de conservare a energiei termice în 5 oraşe: Buzău, Ploieşti, Paşcani, Olteniţa şi Făgăraş;

–promovarea unei politici de reabilitare termică a construcţiilor, indiferent de tipul lor, prin acordarea unor deductibilităţi din impozitul pe venit;

–continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apă a satelor, conform Hotărârii Guvernului nr. 577/1997 şi Hotărârii Guvernului nr. 687/1997, şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi de realizare a staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate oraş prin lege, dar care nu dispun de o infrastructură urbană (cu termen de 15 ani);

–aplicarea programului naţional privind asfaltarea drumurilor comunale prin modificarea Hotărârii Guvernului nr. 577/1997.

Lucrările publice vor fi transferate în responsabilitatea autorităţilor locale, ori asociaţiilor înfiinţate între acestea, potrivit dispoziţiilor art. 11 şi 12 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, afară de proiectele de infrastructură din domeniul transporturilor finanţate prin Fondul de coeziune.

Capitolul 17Politica în domeniul transporturilor

Guvernul României va aplica o strategie care are în vedere dezvoltarea echilibrată a economiei locale şi regionale, precum şi integrarea reţelei naţionale de transport (şi logistică) la reţeaua europeană, respectiv la cea internaţională.

A. Strategia în domeniul transportului feroviar

În ceea ce priveşte dezvoltarea transportului feroviar, Guvernul României are în vedere următoarele măsuri:

–reorganizarea activităţii societăţilor comerciale feroviare din România conform directivelor UE:

–C.F.R. Infrastructură S.A. / gestionar infrastructură feroviară (+ filiale);

–C.F.R. Călători S.A. / operator naţional în transportul de călători; cu două departamente: lung parcurs (+ internaţional) şi scurt parcurs (+ filiale);

–MRM S.A. (material rulant motor) / departamente regionale; Muntenia (Bucureşti), Transilvania (Cluj), Banat (Timişoara), Moldova (Galaţi);

–C.F.R. Marfă S.A. / operatorul naţional în transportul de marfă (+ filiale);

–asanarea financiară a societăţilor feroviare naţionale;

–stabilirea de strategii pentru optimizarea costurilor şi funcţionarea în condiţii de eficienţă economică;

–asigurarea subvenţiei în transportul de călători, conform normelor europene, conform contractului naţional de servicii (2100 trenuri / 1750 trenuri locale); baza de raportare anul 1999, şi nivelurile subvenţiilor din ţările din Europa Centrală şi de Est membre sau candidate UE;

–privatizarea transportului feroviar de mărfuri;

–pregătirea transportului feroviar de călători de lung parcurs pentru privatizare (parteneriat);

–eliminarea punctelor periculoase şi a restricţiilor de viteză de pe infrastructura feroviară publică, creşterea vitezei tehnice şi comerciale cu minimum 20%;

–finalizarea lucrărilor pe coridorul IV: Câmpina-braşov, Bucureşti-Constanţa, Curtici-Arad-Simeria, precum şi a tronsonului Piteşti-Râmnicu Vâlcea;

–parteneriat privind gestionarea patrimoniului auxiliar, telecomunicaţii pe suport de fibră optică, mecanizarea căii, transportul de călători de noapte (dotare cu vagoane de dormit), servicii informatice, transportul feroviar de călători local, servicii auxiliare diverse;

–gestionarea eficientă a resurselor umane:

–pregătire profesională adecvată;

–ocuparea posturilor de conducere pe bază de concurs;

–instruirea profesională, sănătatea personalului, servicii medicale (recuperare), programe sociale adecvate (colaborare sindicate);

–iniţiativă pentru restructurarea şi redefinirea învăţământului superior feroviar (cursuri, autorizări, cadre didactice);

–contracte de management la nivelul conducerii centrale a societăţilor comerciale;

–separarea activităţii AFER de activitatea de inspectorat:

–AFER/autoritatea feroviară română, cu rol de reglementare şi regulator;

–ISFR/inspectoratul de stat feroviar român, cu rol de inspecţie;

–aducerea siguranţei circulaţiei la nivel optim pentru exploatarea feroviară;

–reînfiinţarea (în parteneriat) a ITL (Institutul de Transport şi Logistică), responsabil cu gestionarea cercetării şi dezvoltării feroviare;

–înfiinţarea şi amenajarea Muzeului Naţional CFR (Snagov sau Baloteşti).

B. Strategia în domeniul infrastructurii rutiere

Strategia în domeniul infrastructurii rutiere vizează trei componente:

–satisfacerea deplină a utilizatorului;

–interconectarea şi interoperabilitatea reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri din UE;

–corelarea dezvoltării reţelei de drumuri publice cu priorităţile dezvoltării economice a României; dezvoltarea reţelei de drumuri publice din România şi îmbunătăţirea indicilor calitativi (densitate, lungime, îmbrăcăminţi moderne) se vor face în condiţii de siguranţă şi confort, asigurându-se protecţia mediului.

Politicile rutiere pe care Guvernul României le va promova sunt următoarele:

1.Reconfigurarea reţelei de drumuri publice (DN, DJ, DC), prin:

–reparare, întreţinere curentă şi periodică, reparaţii capitale şi modernizare;

–managementul întreţinerii drumurilor şi lucrărilor de artă se va face pe criterii exclusiv tehnice, prin aplicarea sistemelor de management pentru drumuri, PMS (Pave Management System), şi pentru poduri, BMS (Bridge Management System);

–sporirea măsurilor de siguranţă circulaţiei şi sporirea confortului participanţilor la trafic;

–îmbunătăţirea serviciilor oferite de administratorii reţelei de drumuri publice.

2.Dezvoltarea reţelei de drumuri publice, prin:

–legarea tuturor localităţilor la reţeaua de drumuri publice;

–respectarea angajamentelor de integrare europeană

■ autostrada Nădlac-Deva-Sibiu-Piteşti-Bucureşti-Constanţa pe coridorul IV-paneuropean

■ autostrada Bucureşti-Focşani-Albiţa pe coridorul IX-paneuropean

■ finalizarea lucrărilor începute:

● autostrada Bucureşti-Braşov-Tg.Mureş-Cluj-Napoca-Oradea-Borş;

● autostrada Bucureşti-Constanţa

–construcţia unor reţele de drumuri rapide, pentru circulaţia de tranzit, în special pentru traficul greu, ca alternativă pentru actuala reţea publică de drumuri de legătură între localităţile învecinate.

3.Reorganizarea administraţiei naţionale a drumurilor publice din România, prin:

–înfiinţarea Consiliului Naţional al Drumurilor cu competenţe în stabilirea strategiilor şi politicilor sectoriale în domeniul rutier;

–transformarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) în Agenţia Naţională de Administrare a Drumurilor Publice;

–dezvoltarea şi introducerea unei strategii de gestionare şi întreţinere multianuală a reţelei de drumuri publice, pe bază de programe în sistemul de niveluri de serviciu.

C. Strategia în domeniul transporturilor navale

Strategia în transportul naval vizează următoarele componente:

–folosirea avantajului competitiv al Dunării (coridorul VII european) în condiţiile integrării în Uniunea Europeană;

–dezvoltarea capacităţilor de operare şi depozitare în porturile de la Dunăre;

–dezvoltarea şi intensificarea traficului de mărfuri în tranzit prin porturile maritime şi fluvio-maritime;

–dezvoltarea turismului de croazieră pe Dunăre;

–modernizarea şi dezvoltarea flotei fluviale de mărfuri şi pasageri;

–stimularea iniţiativei private în crearea unei flote maritime sub pavilion românesc, adaptate la cerinţele economiei naţionale, în corelaţie cu acordarea de facilităţi de pavilion atât pentru reintrarea României în circuitul internaţional de transport maritim, cât şi pentru a folosi condiţiile deosebite de care dispune ţara noastră în pregătirea şi instruirea personalului navigant maritim.

Politicile pe care Guvernul României le va promova pentru realizarea acestei strategii sunt:

–asigurarea condiţiilor de navigaţie permanentă pe Dunăre la un pescaj de minimum 2,5 m;

–preluarea unei părţi din traficul rutier (poluant şi cu risc major de accidente) în trafic fluvial;

–dezvoltarea capacităţilor de operare şi depozitare a mărfurilor;

–reducerea taxelor pe canalul Sulina şi pe canalul Dunăre-Marea Neagră în vederea stimulării traficului de mărfuri din şi spre porturile maritime de la Dunăre şi Marea Neagră;

–crearea unui sistem de echilibrare a cheltuielilor portuare între porturile maritime de la Dunăre şi portul Constanţa;

–asigurarea şi garantarea liberului acces pe infrastructurile feroviare şi rutiere în porturile cu mai mulţi operatori şi beneficiari de transport pentru stimularea concurenţei ofertelor de servicii portuare;

–stimularea armatorilor privaţi români în dezvoltarea şi modernizarea navelor fluviale şi construcţia de nave autopropulsate;

–stimularea armatorilor români pentru construirea de nave maritime adaptate la cerinţele şi posibilităţile de comerţ oferite de economia României în perspectiva integrării europene;

–construcţia şi dezvoltarea pontoanelor-hotel cu facilităţi de clasă în Delta Dunării, corelate cu nave de transport pasageri de mică capacitate şi cu viteză mare de deplasare;

–măsuri de protecţie a navelor fluviale sub pavilion român, în competiţie cu navele sub pavilion european pe o perioadă determinată impusă de modernizarea navelor fluviale la condiţiile tehnice europene;

–asigurarea liberei circulaţii canalelor fluviale pe Dunăre prin eliminarea timpilor de staţionare pentru control şi revizie în punctele de frontieră a ţărilor riverane;

–trecerea în folosinţă deplină a infrastructurii portuare către operatorii portuari;

–dezvoltarea de "crewing" pentru utilizarea forţei de muncă calificată în formele de învăţământ specifice în pregătirea personalului navigant maritim şi a celui fluvial şi garantarea protecţiei sociale a acestora;

–dezvoltarea traficului de containere în tranzit şi circuit intern pe Dunăre în corelare cu asigurarea transportului acestora în zonele din interiorul ţării prin folosirea eficientă a porturilor fluviale;

–asigurarea în porturile fluviale şi fluvio-maritime a condiţiilor tehnice pentru bunkerarea navelor fluviale şi maritime.

Măsurile organizatorice şi administrative pe care Guvernul României le are în vedere pentru realizarea politicilor în domeniul transporturilor navale sunt:

–îmbunătăţirea sistemului de pilotaj maritim în portul Constanţa şi pe Dunărea maritimă şi fluvială;

–trecerea Autorităţii Navale Române în regim de finanţare bugetară şi instituirea unui sistem de taxe care să permită dezvoltarea traficului maritim şi fluvial, concomitent cu creşterea siguranţei navigaţiei;

–trecerea porturilor maritime şi fluviale în administrarea autorităţilor locale, cu condiţia stabilirii unei politici tarifare stabilite unitar;

–asigurarea unui sistem de supraveghere şi control al traficului maritim şi fluvial printr-o singură autoritate de stat;

–dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului de specialitate;

–asigurarea liberei concurenţe între operatorii privaţi de flotă şi porturi prin liberul acces al acestora la infrastructura navală şi terestră la porturile maritime şi fluvio-maritime;

–asigurarea protecţiei mediului marin şi fluvial prin crearea infrastructurii necesare pentru controlul şi preluarea reziduurilor petroliere de la nave;

–acordarea de facilităţi sporite pentru utilizarea traficului combinat care utilizează Dunărea şi porturile de la Dunăre ca parte finală a acestui transport;

–asigurarea unor acorduri de liberă trecere prin zonele de frontieră a ţărilor riverane de pe Dunăre, în corelare cu crearea unui sistem eficient de control şi supraveghere a traficului.

D. Strategia în domeniul transporturilor aeriene

Obiectivele Guvernului României în domeniul transporturilor aeriene vizează susţinerea unui mediu competitiv în aviaţia civilă, care să asigure siguranţă şi securitate depline, în concordanţă cu standardele internaţionale, precum şi promovarea unui transport aerian eficient.

Pentru a crea şi întreţine un mediu competitiv al aviaţiei civile naţionale, orientat către servicii sigure şi de calitate, Guvernul României are în vedere:

–interesul utilizatorilor de aviaţie civilă;

–o structură de reglementare a regulilor bine definită;

–politici obligatorii în domeniu, elaborate cu consultarea tuturor categoriilor de utilizatori.

Capitolul 18Politica privind protecţia mediului înconjurător

Ţinând cont că un mediu sănătos este esenţial pentru asigurarea prosperităţii şi calităţii vieţii şi ţinând cont de realitatea că daunele şi costurile produse de poluare şi schimbări climatice sunt considerabile, Guvernul României promovează conceptul de decuplare a impactului şi degradării mediului de creşterea economică prin promovarea ecoeficienţei şi prin interpretarea standardelor ridicate de protecţia mediului ca o provocare spre inovaţie, crearea de noi pieţe şi oportunităţi de afaceri.

Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative ca element de bază pentru construirea unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului României în acest domeniu se va concentra pe următoarele priorităţi:

■ Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

■ Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile;

■ Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;

■ Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;

■ Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;

■ Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale;

■ Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic;

■ Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu.

Pentru protejarea şi exploatarea echilibrată a resurselor mediului, Guvernul României va acţiona pe următoarele direcţii:

1.Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale, prin:

–statuarea Ministerului şi a Agenţiei Naţionale de Mediu într-o poziţie de decizie care să intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultură, turism, politici regionale, administraţie locală, sănătate);

–introducerea efectivă a evaluării de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou-formulate şi formularea unor indicatori de măsurare efectivă a progreselor înregistrate în cazul strategiilor şi politicilor existente;

–intensificarea acţiunilor de integrare a politicii de mediu în 5 sectoare prioritare cu impact semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultură şi turism, prin:

–aplicarea standardelor comunitare privind procesele de producţie şi produsele;

–întărirea dialogului cu agenţii economici din industrie şi încurajarea promovării de către aceştia a schemelor voluntare de management de mediu şi a altor forme de autoreglementare;

–îmbunătăţirea managementului resurselor, în vederea reducerii utilizării acestora şi creşterii competitivităţii produselor pe piaţă;

–îmbunătăţirea eficienţei energetice şi promovarea utilizării energiilor regenerabile;

–îmbunătăţirea planificării, managementului şi utilizării infrastructurilor şi facilităţilor de transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructură şi mediu în politicile de investiţii, pe de o parte, şi în costurile pentru utilizatori, pe de altă parte;

–dezvoltarea transportului public şi îmbunătăţirea competitivităţii acestuia;

–înnoirea parcului auto şi încurajarea utilizării combustibililor mai puţin poluanţi;

–utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea unei agriculturi şi dezvoltări rurale durabile;

–asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquisului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluării industriale, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;

–promovarea progresivă a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu.

2.Evaluarea stării actuale a factorilor ecologici şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile, prin:

–elaborarea, în cadrul unui program naţional, a parametrilor de evaluare a stării factorilor ecologici la nivelul existent în prezent (pe baza studiilor generale de încărcare a factorilor de mediu: aer, apă, sol, vegetaţie, faună);

–elaborarea şi aplicarea unei strategii sustenabile în domeniul calităţii mediului.

3.Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului, prin:

–asigurarea resurselor financiare şi umane la nivelul autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu, conform obligaţiilor asumate în cadrul negocierii cu CE a Capitolului 22 - Mediu;

–reunificarea Gărzii de Mediu cu agenţiile de mediu, păstrându-se caracterul deconcentrat al acesteia;

–asigurarea necesităţilor de instruire a personalului autorităţilor centrale, regionale şi locale de mediu în vederea asigurării implementării şi controlului eficient al conformării cu legislaţia de mediu;

–utilizarea transparentă a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbţie a acestor fonduri;

–asigurarea resurselor financiare şi umane pentru dezvoltarea autorităţii de management al fondurilor structurale şi de coeziune la nivel central şi a structurilor intermediare la nivel regional, pentru programul operaţional de mediu;

–asigurarea capacităţii de atragere şi utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune după 2007, prin dezvoltarea până la acea dată a unui portofoliu de proiecte în pregătire.

4.Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale privind:

–Îmbunătăţirea calităţii aerului prin:

–punerea în aplicare a Strategiei şi a Planului de acţiune pentru protecţia atmosferei şi sistemelor de monitorizare în sectorul calităţii aerului;

–realizarea evaluărilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional şi, pe baza acestora, a programelor/planurilor de îmbunătăţire a calităţii aerului;

–finalizarea transpunerii legislative în domeniul instalaţiilor mari de ardere şi promovarea legislaţiei privind stabilirea plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi;

–implementarea măsurilor prevăzute în Programul Naţional de Reducere a Emisiilor provenite de la instalaţiile mari de ardere;

–dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului şi a Sistemului Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi în Aer;

–asigurarea calităţii corespunzătoare a benzinei şi motorinei şi operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativă şi cantitativă pentru benzină şi motorină;

–Îmbunătăţirea şi implementarea programului naţional de management al deşeurilor prin:

–dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor solide în localităţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectă selectivă şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice şi al agenţilor economici;

–constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea, refolosirea şi reciclarea deşeurilor, tratarea corespunzătoare a deşeurilor periculoase (incinerare, depozitare);

–elaborarea planurilor regionale de gestionare a deşeurilor, inclusiv evaluarea situaţiei actuale, elaborarea prognozelor pasive şi a obiectivelor generale şi specifice pentru fiecare regiune; stratificarea hărţilor prin care să se identifice viitoarele locaţii posibile ale facilităţilor de gestionare a deşeurilor;

–înfiinţarea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru deşeuri şi a laboratoarelor regionale pentru analiza deşeurilor;

–finalizarea transpunerii reglementărilor comunitare privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor;

–completarea cadrului legislativ privind deşeurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor uzate şi a echipamentelor electrice şi electronice, precum şi a substanţelor periculoase din acestea;

–Managementul resurselor de apă, în conformitate cu regimul impus de acordurile, protocoalele şi convenţiile la care România este parte şi cu rezultatele negocierilor cu CE. Aceasta se va realiza prin:

–elaborarea Programului de reactualizare a standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti;

–elaborarea planurilor de management al bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora, impactul activităţii umane asupra stării apelor, analiza economică a utilizării apelor, calitatea apei potabile şi a apei de îmbăiere;

–amendarea legislaţiei privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

–stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine;

–identificarea, catalogarea şi monitorizarea apelor salmonicole;

–asigurarea alimentării cu apă a localităţilor urbane şi rurale la standarde europene, prin realizarea lucrărilor de distribuţie a apei şi/sau modernizare a celor existente şi a staţiilor de tratare aferente;

–contractarea, implementarea şi finalizarea proiectelor de alimentare cu apă, reabilitare a sistemelor de canalizare şi punere în funcţiune a staţiilor de epurare finanţate din fonduri ISPA (Bacău, Braşov, Bucureşti, Buzău, Piatra-Neamţ, Piteşti, Sibiu, Satu Mare);

–pregătirea unui portofoliu de proiecte, asigurând documentaţiile şi studiile necesare, pentru modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apă, a staţiilor de tratare, sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare pentru localităţile urbane eligibile a fi finanţate din fondurile ISPA şi SAMTID şi a celor rurale din SAPARD, în vederea asigurării capacităţii de absorbţie a fondurilor respective;

–Controlul poluării industriale prin:

–înfiinţarea centrului de coordonare, informare şi reactualizare a documentelor BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate;

–realizarea şi/sau reactualizarea inventarelor naţionale, regionale şi locale ale instalaţiilor care intră sub incidenţă, prevenirea şi controlul integrat al poluării;

–realizarea Registrului de Poluanţi Emişi (EPER) la nivel naţional, regional şi local, în conformitate cu cerinţele UE;

–elaborarea şi aprobarea programelor de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi în vederea atingerii valorilor limită de emisie stabilite de standardele UE;

–finalizarea transpunerii şi accelerarea implementării legislaţiei privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili provenite din utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;

–controlul accidentelor majore care implică substanţe periculoase;

–accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice şi încurajarea sectorului privat privind introducerea sistemelor de management de mediu şi a automonitorizării emisiilor;

–Managementul substanţelor chimice şi monitorizarea organismelor modificate genetic şi interzicerea folosirii pe teritoriul României a celor periculoase pentru sănătatea populaţiei, prin:

–transpunerea şi implementarea legislaţiei privind evaluarea şi controlul riscului substanţelor chimice periculoase pentru sănătatea umană şi mediu;

–dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la Cartagena (Legea nr. 59/2003);

–reactualizarea inventarului substanţelor active utilizate în produsele biocide existente plasate pe piaţă în România;

–implementarea Planului Naţional de Management al Halonilor;

–dezvoltarea laboratoarelor autorităţilor locale/regionale de mediu pentru determinarea conţinutului de azbest din efluenţi lichizi şi gazoşi în zonele în care există agenţi economici care utilizează azbestul în procesul de producţie;

–asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontieră al organismelor modificate genetic, urmărirea şi etichetarea acestora şi a produselor alimentare şi furajelor produse din organisme modificate genetic;

–constituirea unui catalog naţional al organismelor modificate genetic, acceptate pe teritoriul României, accesibil populaţiei;

–crearea şi dezvoltarea laboratoarelor specializate în detectarea organismelor modificate genetic;

–participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informaţii în Domeniul Biosecurităţii (Biosafety Clearing House);

–Schimbările climatice prin:

–elaborarea Strategiei naţionale şi a Planului naţional de acţiune în domeniul schimbărilor climatice;

–asigurarea capacităţii instituţionale prin înfiinţarea la nivelul autorităţii centrale de mediu a Unităţii de Schimbări Climatice pentru dezvoltarea reglementărilor specifice necesare implementării strategiei şi planului de acţiune în domeniu, conform obligaţiilor asumate în procesul de negociere cu CE;

–evaluarea impactului transpunerii în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de seră asupra sectorului industrial, în principal a celui energetic, după 2007, în vederea asigurării statutului de participant real pe Piaţa Europeană de Carbon al României;

–înfiinţarea Sistemului naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi a reţinerilor prin absorbţie a gazelor cu efect de seră;

–elaborarea Registrului naţional de emisii de gaze cu efect de seră;

–estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de seră;

–dezvoltarea proiectelor de tip "implementare în comun" care să vizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin îmbunătăţirea eficienţei energetice în producerea de energie şi căldură şi transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili în utilizatoare de biomasă, utilizarea altor surse de energie regenerabilă;

–realizarea Programului naţional de prevenire şi combatere a eroziunii solului, instituirea sistemului de protecţie, ameliorare şi utilizare durabilă a solurilor şi monitorizarea zonelor afectate de secetă şi deşertificare, în condiţiile schimbărilor climatice - adoptarea unei noi legi.

5.Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, prin:

–modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei salbatice;

–asigurarea unui management performant, la nivelul cerinţelor UE şi al convenţiilor la care România este parte, al reţelei naţionale de arii protejate;

–finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate şi utilizarea acestor date în inventarierea siturilor Natura 2000 în România;

–realizarea bazelor de date privind speciile de floră şi faună sălbatică şi habitatele naturale de interes comunitar existente în România;

–pregătirea listei cu situri propuse să facă parte din reţeaua Natura 2000, de interes comunitar, şi desemnarea zonelor special protejate;

–extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare şi înfiinţarea de noi arii protejate pe ecosisteme în principalele zone bioclimatice;

–protecţia ecosistemului Dunăre-Delta Dunării-zona teritorială a Mării Negre, prin crearea unei infrastructuri la nivelul cerinţelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasă a surselor de poluare şi măsuri pentru diminuarea acestora;

–redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării, în scopul protecţiei pe termen lung a acestui ecosistem şi a dezvoltării economice şi sociale în conformitate cu Convenţia Internaţională a Deltei Dunării.

6.Întărirea parteneriatului transfrontalier şi internaţional cu instituţiile similare din alte ţări în scopul monitorizării stadiului de implementare a înţelegerilor internaţionale, prin:

–realizarea de convenţii, acorduri şi cooperări bilaterale şi multilaterale în domeniul protecţiei mediului, la nivel european şi mondial, în vederea valorificării oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă tehnico-financiară instituţională şi ştiinţifică şi identificării unor posibilităţi de finanţare a proiectelor de refacere a mediului;

–respectarea cerinţelor de notificare, raportare asumate de România ca parte în diferite convenţii, protocoale şi acorduri internaţionale;

–asigurarea cadrului instituţional stabilit prin diferite acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea asigurării respectării implementării convenţiilor care reglementează poluarea transfrontieră, prevenirea şi reducerea acesteia (Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, Convenţia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului în context transfrontieră).

7.Elaborarea strategiilor de protejare a cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, prin:

–adoptarea de urgenţă a noii legi a protecţiei civile;

–implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicaţii şi Informaţii de Urgenţă) prin operaţionalizarea şi funcţionarea Centrului Naţional de Informare şi Comunicare pe linie de protecţie civilă, care să asigure sistemul de comunicaţii, precum şi alarmarea populaţiei în caz de dezastru;

–operaţionalizarea echipelor naţionale de protecţie civilă;

–Program naţional de împădurire a minimum 1% din Fondul forestier naţional pe perioada 2005-2008, pentru extinderea suprafeţei de păduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundaţii şi ameliorarea climatului;

–Program naţional de creare a perdelelor de protecţie a câmpului, a căilor de comunicaţie şi a aşezărilor umane (înfiinţarea a minimum 500 de km/an perdele forestiere);

–amenajarea bazinelor hidrografice în scopul diminuării inundaţiilor;

–elaborarea de norme stricte în ceea ce priveşte amenajările pentru construirea sau protejarea haldelor (de cenuşă, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria neferoasă) şi a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial.

8.Întărirea parteneriatului cu organizaţiile neguvernamentale în procesul de elaborare şi aplicare a politicilor publice în domeniu, prin:

–acordarea unei atenţii prioritare educării ecologice a populaţiei prin conceperea şi implementarea unui plan naţional de acţiuni pentru sensibilizarea şi conştientizarea publicului faţă de problematica protecţiei mediului;

–implementarea cerinţelor Convenţiei de la Aarhus cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu, prin definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional şi local privind gestionarea informaţiei de mediu;

–realizarea unor campanii anuale de conştientizare a publicului cu privire la participarea publică la luarea deciziilor de mediu, în special cu privire la rolul publicului în procesele de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele cu impact semnificativ, autorizare, evaluare de mediu pentru planuri şi programe;

–mediatizarea unor probleme punctuale de protecţie a mediului: organisme modificate genetic (GMO - Genetically Modified Organisms), poluanţi organici persistenţi (POPs - Persistent Organic Pollutants), bifenili policloruraţi (PCBs), schimbări climatice, în scopul de a proteja nu doar mediul, ci şi sănătatea umană de efectul dăunător al acestora.

Capitolul 19Politica de protecţie a consumatorului

Obiectivul strategic al Guvernului României este crearea unui sistem instituţional de tip european, capabil să asigure creşterea gradului de apărare a drepturilor fundamentale ale consumatorilor.

Direcţiile principale de acţiune ale Guvernului României pentru realizarea obiectivului strategic sunt:

1.Dezvoltarea cadrului instituţional prin:

–promovarea unui proiect de Lege-cadru (Cod) privind protecţia consumatorilor, care să îmbine cele 11 legi şi ordonanţe aflate astăzi în vigoare şi să prevadă:

–reglementarea dreptului la despăgubire - dreptul consumatorului de a acţiona direct în judecată un producător de bunuri sau prestator de servicii;

–obligaţia pentru autoritatea centrală pentru protecţia consumatorilor de a lua măsuri pentru realizarea activităţii de informare, consiliere şi educare a consumatorilor prin elaborarea unei strategii naţionale în domeniu;

–stabilirea clară a competenţei materiale a fiecărei autorităţi publice şi fixarea mecanismelor de cooperare în activitatea de supraveghere şi control;

–reorganizarea subsistemului instituţional pentru acordarea de avize, autorizaţii, licenţe, certificate de clasificare, respectiv a celui pentru expertizare şi certificare, asigurându-se, pe de o parte, eliminarea barierelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor şi, pe de altă parte, creşterea rolului lor în prevenirea şi constatarea abaterilor de la legislaţia în vigoare;

–dezvoltarea subsistemului organismelor consultative şi neguvernamentale pentru creşterea rolului în elaborarea strategiilor şi programelor naţionale privind protecţia consumatorilor, în activitatea de supraveghere a pieţei, în rezolvarea prejudecătorească şi judecătorească a litigiilor dintre agenţii economici şi consumatori, în informarea şi consilierea consumatorilor;

2.Educarea consumatorilor prin:

–sprijinirea înfiinţării Institutului Naţional pentru Consum, ca organizaţie neguvernamentală, care să desfăşoare activităţi cum ar fi: instruirea de formatori ai asociaţiilor de consumatori; consultanţă pentru înfiinţarea de asociaţii şi pentru îmbunătăţirea activităţii acestora; efectuarea de teste comparative, de studii şi cercetări în domeniu; informarea, consilierea şi educarea consumatorilor, inclusiv prin editarea de publicaţii similare cu cele din statele membre ale Uniunii Europene;

–susţinerea procesului de structurare a consumatorilor, pe orizontală şi pe verticală, astfel încât să se înfiinţeze asociaţii în toate judeţele şi oraşele ţării, respectiv federaţii la nivelul tuturor judeţelor, precum şi Consiliul Naţional al Asociaţiilor de Consumatori, reprezentant legitim al acestora la nivel central;

–crearea unui sistem informatic românesc cu privire la produsele şi serviciile cu risc ridicat şi imediat pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor;

–realizarea unei activităţi sistematice de către toate componentele sistemului instituţional pentru protecţia consumatorilor, mai ales în colaborare cu structurile societăţii civile;

–introducerea educaţiei consumatorilor în procesul de învăţământ.

Capitolul 20Politica în domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţii

În scopul atingerii obiectivelor de guvernare un rol cheie îl vor avea dezvoltarea şi utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii.

În scopul dezvoltării societăţii informaţionale ca instrument de bază pentru societatea bazată pe cunoaştere, în contextul Strategiei de la Lisabona şi în contextul cadrului legislativ european, obiectivele strategice ale guvernării în domeniul TIC sunt:

■ creşterea competitivităţii economiei româneşti, prin încurajarea utilizării celor mai noi tehnologii informaţionale

■ consolidarea industriei de profil (TIC)

■ creşterea performanţei instituţionale a administraţiei publice, prin implementarea coerentă şi generalizată de sisteme informatice integrate

■ creşterea confortului cetăţenilor.

Astfel, România şi cetăţenii ei vor avea în 2008:

■ telecomunicaţii de calitate la un preţ accesibil;

■ acces la servicii în bandă largă;

■ investiţii în "Noua Economie" cu mai multe locuri de muncă bine plătite;

■ facilităţi extinse de informare, care oferă cetăţeanului posibilităţi superioare de interacţiune şi integrare în societate;

■ o administraţie mai eficientă cu o viteză de răspuns mărită la cererile cetăţenilor.

Guvernul României va promova un set de măsuri care vor permite îmbunătăţirea indicatorilor IT amp;C, flexibilizarea structurilor administraţiei centrale şi locale pentru iniţierea, susţinerea şi derularea de proiecte TIC din partea IMM-urilor, precum şi deschiderea unor programe de finanţare a proiectelor în colaborare cu instituţii interne şi internaţionale. Totodată va fi promovat un proiect pentru informatizarea coerentă, eficientă şi în condiţii de interoperabilitate a administraţiei publice locale şi centrale.

Pentru atingerea obiectivelor strategice, Guvernul României are următoarele priorităţi:

–extinderea gradului de acces la servicii; acoperire naţională

–instalarea, în localităţile cu densitate scăzută, a accesului la servicii, de centre de acces public care să permită acces în reţeaua publică de telefonie (PSTN) şi la Internet

–încurajarea operatorilor regionali alternativi în vederea dezvoltării buclei locale

–dezvoltarea comunicaţiilor în bandă largă

–dezvoltarea de "Oraşe digitale" - City Net bazată pe reţeaua metropolitană, formată din:

–serviciile municipalităţii;

–rezidenţi;

–servicii comerciale;

–optimizarea infrastructurii informaţionale naţionale

–educaţie şi cultură pentru societatea informaţională

–introducerea "alfabetizării digitale" încă din ciclul primar de studiu;

–pregătirea şi reţinerea specialiştilor, deficitul de resurse umane atât în zona "creatorilor", cât şi în zona universitară fiind evident;

–privatizarea participaţiunilor statului;

–privatizarea totală a ROMTELECOM, POST-TELECOM şi a Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii până în 2006;

–privatizarea Poştei Române;

–crearea unei singure autorităţi autonome de reglementare şi control în sectorul TIC şi punerea ei sub control parlamentar.

Capitolul 21Politica privind susţinerea tinerei generaţii

În următorii ani, Guvernul şi autorităţile publice locale vor trebui să facă un efort mai consistent pentru a-şi corela şi armoniza programele, prin aplicarea unor politici publice cu impact social şi educaţional în rândul tinerilor, pentru a facilita tranziţia acestora într-o societate aflată într-o permanentă schimbare şi pentru realizarea unui echilibru între generaţii.

În acest scop, Guvernul României va avea următoarele obiective:

■ creşterea autonomiei tinerilor

■ implicarea tinerilor în viaţa publică

■ educaţia şi formarea profesională continuă

■ eliminarea până cel mai târziu în 2007 a stagiului militar obligatoriu

■ prevenirea criminalităţii în rândul tinerilor

■ susţinerea familiei tinere

A. Autonomia tinerilor

Guvernul României va sprijini creşterea gradului de autonomie a tinerilor, prin aplicarea următoarelor măsuri:

a)dezvoltarea unui program viabil de construcţie a locuinţelor pentru tineri şi corelarea acestuia cu programele administraţiei publice locale privind dezvoltarea utilităţilor publice şi infrastructurii pentru a aplica în mod efectiv dispoziţiile Legii nr. 15/2003;

b)facilitarea integrării tinerilor pe piaţa forţei de muncă, prin facilităţi suplimentare acordate angajatorilor şi corelarea specializărilor din sistemul educaţional cu piaţa forţei de muncă;

c)încurajarea tinerilor din mediul rural de a participa la viaţa economică, prin:

–aplicarea în cadrul programelor de dezvoltare rurală şi agricolă a unui sistem de creditare pentru tinerii din mediul rural în scopul înfiinţării sau consolidării fermei familiale, ori pentru încurajarea asocierii tinerilor pentru constituirea de mari ferme, prin achiziţionare de teren, utilaje agricole şi animale;

–aplicarea în cadrul programelor de dezvoltare rurală a unui sistem de creditare pentru tinerii care vor să înceapă sau să-şi dezvolte afacerile în cadrul unei microîntreprinderi, întreprindere mică sau mijlocie care funcţionează în mediul rural.

B. Implicarea tinerilor în viaţa publică

Deşi alcătuiesc un grup social şi cultural dinamic, tinerii s-au îndepărtat în ultimii ani de viaţa publică, datorită fragilităţii statutului lor social şi discrepanţei care a apărut între obiectivele de politică publică şi rezultatele aplicării acestora. De aceea, Guvernul României se va concentra asupra aplicării următoarelor măsuri:

a)reorganizarea şi expansiunea centrelor de informare şi consultanţă pentru tineri în toate municipiile reşedinţă de judeţ, precum şi crearea unei reţele regionale şi naţionale a acestor centre, în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale;

b)reunirea organizaţiilor nonprofit la nivel de tineret într-un singur cadru, prin recunoaşterea constituirii ca entitate juridică a Consiliului Tineretului din România.

Consiliul Tineretului din România va fi principalul partener neguvernamental în raport cu autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale abilitate în domeniul politicii de tineret;

c)stimularea serviciului de voluntariat în domeniul social, de învăţământ, precum şi în protecţia mediului şi recunoaşterea de Ministerul Educaţiei a activităţilor voluntare ca perioadă de instruire nonformală;

d)stimularea vieţii asociative a tineretului, prin:

–dezvoltarea de parteneriate între organizaţii de tineret şi autorităţi locale, instituţii, structuri private;

–elaborarea mecanismelor de eligibilitate a proiectelor destinate tineretului, cu finanţare de la bugetul de stat;

–descentralizarea deciziei de finanţare din banii publici a proiectelor destinate tineretului la nivel judeţean;

–stimularea asociativităţii tinerilor şi a parteneriatului cu structurile de şi pentru tineret; depolitizarea fundaţiilor judeţene de tineret;

–sprijinirea taberelor de tineret; susţinerea renovării şi construirea de noi locuri de cazare în tabere;

e)promovarea mobilităţii tinerilor în spaţiul internaţional prin:

–extinderea gradului de participare la programele europene; participarea activă la proiectele ce se aplică în cadrul programului "YOUTH"

–încurajarea dezvoltării de parteneriate internaţionale între organizaţii neguvernamentale de tineret din România şi cele similare din alte ţări, în special din spaţiul Uniunii Europene;

f)elaborarea unui program pentru înfiinţarea bazelor sportive în mediul rural şi modernizarea celor existente, finanţat din bugetul de stat.

C. Educaţia şi instruirea continuă

În domeniul educaţional, Guvernul României va lua următoarele măsuri:

a)stabilirea de parteneriate între universităţi din România şi din străinătate, astfel încât un număr cât mai mare de studenţi să poată avea acces la stagii de formare şi de studiu în străinătate, prin introducerea principiului "student cu cel puţin un an de studiu într-o altă universitate europeană";

b)soluţionarea pe cale legală a crizei căminelor şi a cantinelor prin privatizarea serviciilor şi construcţia căminelor în sistem de parteneriat public-privat;

c)elaborarea cadrului legal privind munca studenţească;

d)realizarea unei reforme în domeniul sistemului de burse, prin:

–unificarea burselor de studiu cu cele sociale şi fixarea unui standard minim de către universitate, în baza căruia să se acorde burse;

–susţinerea burselor de merit pentru studenţii care obţin performanţe academice, în baza unui standard stabilit de universitate;

–elaborarea unui sistem coerent şi accesibil de creditare a studenţilor: bursele private şi creditul pentru studii;

e)dotarea fiecărei şcoli sau liceu cu o sală de calculatoare conectată la Internet şi introducerea obligativităţii orei de informatică în şcoli;

f)susţinerea accesului tinerilor la primul lor calculator, respectiv programul care asigură accesul avantajos al tinerilor la Internet.

D. Eliminarea până cel mai târziu în 2007 a stagiului militar obligatoriu

Cel mai târziu în 2007 se va elimina prin lege organică efectuarea stagiului militar obligatoriu.

E. Prevenirea criminalităţii

Pe fondul creşterii numărului de tinerii implicaţi în savârşirea de infracţiuni, Guvernul României va aplica o strategie care să urmărească cu prioritate:

–protecţia şcolilor;

–promovarea unui program privind reducerea abandonului şcolar, inclusiv prin acordarea alocaţiei de stat pentru copii la instituţia de învăţământ;

–promovarea unor programe speciale pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri;

–aplicarea unui plan naţional privind tinerii proveniţi din centre instituţionalizate care au împlinit 18 ani în scopul reinserţiei lor sociale, formării profesionale, încadrării într-o instituţie de învăţământ preuniversitar sau universitar;

–aplicarea unui plan naţional pentru tinerii delincvenţi, în scopul reinserţiei lor sociale.

F. Susţinerea familiei tinere

a)Construirea de locuinţe destinate închirierii de către familiile tinere b) Acordarea unui sprijin financiar în sumă de 200 de euro la constituirea familiei, la prima căsătorie a fiecăruia dintre soţi.

Capitolul 22Politica în domeniul culturii

Rolul ministerului şi al instituţiilor publice în domeniu este de a asigura condiţiile favorabile creaţiei culturale şi protejării patrimoniului cultural. Guvernul României va avea ca principal obiectiv îmbunătăţirea constantă a cadrului legislativ, instituţional şi de finanţare a domeniului cultural.

Politicile culturale vor fi orientate către "societatea informaţională" şi vor fi armonizate cu celelalte politici publice. Guvernul:

–va formula politici integrate privind formarea resurselor umane şi în domeniul culturii;

–va pune în valoare potenţialul creaţiei culturale curente şi al patrimoniului cultural în ceea ce priveşte incluziunea socială;

–va favoriza formele noi de expresie şi practici culturale;

–va continua procesul de descentralizare instituţională;

–va încuraja parteneriatul public-privat şi parteneriatul central-local.

Instituţiile publice de cultură îşi vor asuma şi rolul de "puncte de acces pentru serviciul comunitar universal".

Principiile fundamentale privind relaţia dintre cetăţean şi domeniul cultural sunt:

–respectarea şi promovarea drepturilor culturale fundamentale (acces la cultură şi participare la viaţa culturală);

–promovarea diversităţii şi protejarea identităţii culturale;

–recunoaşterea contribuţiei culturii la coeziunea şi incluziunea socială.

Dezvoltarea durabilă a instituţiilor şi a activităţilor culturale are următoarele obiective prioritare pe termen mediu:

–creşterea gradului de acces şi participare la cultură;

–apropierea creaţiei culturale de comunităţile locale prin descentralizarea instituţiilor şi a activităţilor culturale;

–promovarea creativităţii şi a creaţiei artistice contemporane;

–promovarea industriilor culturale;

–susţinerea programelor naţionale, sectoriale, regionale şi locale;

–asigurarea inscripţionării bilingve a materialelor de informare utilizate în instituţiile culturale din localităţile unde o minoritate etnică depăşeşte pragul de 20% din populaţie;

–elaborarea cadrului legal care să asigure accesul liber la fondurile arhivistice. Va fi creat cadrul legal care să asigure accesul liber la fondurile arhivistice şi să permită retrocedarea la cerere, către foştii proprietari, a registrelor de stare civilă, a fondurilor arhivistice comunitare ale cultelor şi ale organizaţiilor civile.

Activitatea în domeniul culturii va fi structurată pe următoarele componente majore:

■ Reforma sistemului de finanţare a culturii

■ Descentralizarea decizională şi administrativă

■ Instituţionalizarea unui sistem de consultări periodice şi de cooperare cu societatea civilă

I. Reforma sistemului de finanţare a culturii

Vom stimula competiţia în oferta de servicii şi bunuri culturale, cu scopul scăderii preţului acestora la un nivel acceptabil pentru întreaga piaţă, în paralel cu creşterea calităţii lor. Estimăm că măsurile de relaxare fiscală care vor fi aplicate de Guvern vor stimula, în mod nediscriminatoriu, şi ansamblul industriilor culturale.

Va fi îmbunătăţit cadrul legal pentru stimularea externalităţilor pozitive în acest domeniu, adică a accesului gratuit la servicii culturale, pe baza resurselor private atrase. În acest sens, va fi îmbunătăţită legislaţia privitoare la sponsorizare, pentru facilitarea atragerii resurselor alternative.

Guvernul va atribui un rol esenţial organizaţiilor neguvernamentale cu activitate culturală. Rolul acestora în sectorul cultural este de a oferi bunuri şi servicii culturale. Societatea civilă va fi încurajată să participe la procesul de formulare a politicilor publice.

Introducerea progresivă a matching-ului în finanţare (termenul semnifică o modalitate de distribuire a resurselor publice bazată pe multiplicarea cu un indice variabil a resurselor atrase din sectorul privat) va stimula instituţiile culturale să se angajeze în parteneriate public-privat extinse şi productive. Managementul resurselor publice va fi realizat prin consolidarea unui sistem al fundaţiilor de utilitate publică pentru finanţarea indirectă a organizaţiilor neguvernamentale, menit să gestioneze în condiţii de eficienţă şi competitivitate repartizarea fondurilor bugetare.

Parteneriatul central-local se va concentra pe formarea managerilor culturali şi facilitarea accesului instituţiilor locale la resurse şi reţele de cooperare.

Externalizarea unor servicii din cadrul instituţiilor de cultură va ţine cont de raportul dintre cost, eficienţă şi calitate.

În măsura în care capitalul privat autohton, ca şi cel străin, va fi interesat, Guvernul va trece la concesionarea sau privatizarea unor activităţi cultural-artistice şi va stimula declanşarea şi desfăşurarea acestui proces de către autorităţile administraţiei publice locale, în coordonarea şi finanţarea cărora funcţionează cele mai multe dintre instituţiile de cultură din România.

Stimularea accesului la cultură şi a fenomenului cultural la nivelul comunităţilor locale va fi susţinută, dincolo de disponibilităţile financiare angajate de autorităţile publice locale, prin cofinanţare şi atragerea resurselor alternative, în special a celor private.

Pentru mediul rural, vor fi promovate următoarele măsuri:

–reabilitarea prin cofinanţare a căminelor şi centrelor culturale;

–încurajarea activităţilor care valorifică resursele culturale locale;

–stimularea instituţiilor culturale locale în sensul acoperirii nişei de consum cultural al comunităţilor locale;

–orientarea mesajului cultural pe segmentul tinerilor şi transmiterea acestuia prin infrastructura educaţională;

–facilitarea contactelor internaţionale ale instituţiilor locale.

Guvernul României va dezvolta un sistem de finanţare mixtă, care să permită finanţarea proiectelor culturale iniţiate la nivel local, atunci când autorităţile locale nu au forţa economică să le susţină integral, dar dovedesc interes pentru aceasta. Această finanţare încrucişată va funcţiona în paralel cu sistemul de finanţare din resursele publice ale comunităţilor locale, precum şi cu sistemul de cofinanţare a unor proiecte culturale. Legislaţia din domeniul financiar, în general, şi din cel al sponsorizării, în special, va fi revizuită pentru a permite instituţiilor şi organizaţiilor culturale să stabilească relaţii eficiente de parteneriat cu lumea afacerilor.

O măsură specifică vizează iniţierea unui program de sprijinire financiară pentru întreţinerea monumentelor şi a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată şi înscrise în patrimoniul cultural naţional.

II. Descentralizarea decizională şi administrativă Unul dintre obiectivele prioritare ale programului de guvernare îl constituie continuarea şi consolidarea procesului de descentralizare politică, administrativă şi fiscală. Autoritatea centrală se va asigura că există suficientă voinţă pe plan local pentru susţinerea instituţiilor descentralizate.

Autoritatea centrală va fi partener atât al autorităţilor locale, cât şi al organizaţiilor private.

Descentralizarea instituţiilor şi activităţilor culturale va fi fundamentată pe:

–studii în legătură cu interesul, disponibilitatea şi capacităţile financiare şi manageriale în domeniu ale autorităţilor publice locale şi ale comunităţilor locale;

–încurajarea autorităţilor administraţiei publice locale şi a comunităţilor locale pentru preluarea funcţionării unor instituţii de cultură şi activităţi culturale descentralizate, prin facilitarea accesului decidenţilor locali la modele şi reţele internaţionale de administrare şi finanţare.

Derularea procesului de descentralizare va avea în vedere disponibilităţile umane şi financiare ale autorităţilor şi comunităţilor locale şi se va face în mod obligatoriu prin transferul corespunzător al resurselor financiare proporţional cu transferul de instituţii şi responsabilităţi.

Guvernul României va iniţia o reformă a instituţiilor publice de cultură de interes naţional, îndeosebi prin:

–creşterea gradului de autonomie a acestor instituţii, cărora Guvernul trebuie să le aloce o subvenţie globală fără a condiţiona, prin alocaţiile bugetare, domeniile şi priorităţile de finanţare;

–separarea managementului administrativ de cel cultural-artistic, promovarea specializării în managementul cultural;

–îmbunătăţirea contractului de management care să cuprindă indicatori de performanţă de a căror realizare să depindă alocarea de resurse financiare publice.

III. Instituţionalizarea unui sistem de consultări periodice şi de cooperare cu societatea civilă Guvernul României va reduce substanţial implicarea directă a autorităţii centrale în conducerea şi coordonarea unor instituţii de cultură şi activităţi cultural-artistice. Vor fi iniţiate şi instituţionalizate consultări periodice, consultări cu societatea civilă şi cu toate părţile interesate, în scopul participării acestora la formularea şi evaluarea strategiei şi politicilor publice în domeniul culturii.

Societatea civilă va fi asociată la:

–elaborarea de strategii şi politici publice;

–elaborarea cadrului legislativ şi instituţional, precum şi a mecanismelor economico-financiare necesare;

–iniţierea şi coordonarea unor programe naţionale sau sectoriale în domenii prioritare pentru interesul cultural naţional sau al comunităţilor locale, precum şi pentru promovarea culturii şi imaginii României în lume;

–cofinanţarea unor activităţi şi proiecte cultural-artistice în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul privat.

IV. Organizarea de sine stătătoare a Secretariatului de Stat pentru Culte

Secretariatul de Stat pentru Culte se reorganizează şi va funcţiona în subordinea directă a Guvernului.

Capitolul 23Politica în domeniul cultelor

În modelul său social şi comunitar, guvernarea acordă Bisericii un rol deosebit. În aspiraţia sa de a lega tradiţia naţională şi creştină cu modelul european de dezvoltare capitalistă şi modernizare instituţională, Guvernul are în vedere, pe de o parte, morala creştină, ca miez al conduitei morale, iar pe de altă parte, rolul social al Bisericii.

Guvernul României susţine libertatea de exprimare religioasă. Nimeni nu trebuie persecutat în vreun fel din cauza credinţei sale. Guvernul crede în utilitatea unei mişcări ecumenice creştine neideologizate şi crede în necesitatea dialogului dintre religii, fie ele creştine sau necreştine.

Ca garant al drepturilor fundamentale ale omului, între care la loc de frunte este cel al libertăţii religioase, statul trebuie să sprijine bisericile în îndeplinirea menirii lor, ceea ce presupune un sprijin constant pe care instituţiile statului trebuie să îl acorde acestora, fără discriminări.

Statul nu trebuie să manifeste tendinţe de secularizare programatică. În acest sens, Guvernul României va susţine restabilirea drepturilor patrimoniale ale cultelor religioase. Sprijinirea parohiilor sărace, salarizarea preoţilor, sprijinirea revendicărilor patrimoniale ale Bisericii şi conservarea patrimoniului religios sunt obiective pe care statul trebuie să şi le asume. În ceea ce priveşte răspândirea bisericilor pe teritoriul românesc, administraţia centrală şi locală trebuie să sprijine construirea de noi biserici.

Fără a se implica în treburile statului, Biserica constituie un pilon al solidarităţii naţionale. Acţiunea socială a Bisericii trebuie să sporească în România.

Principiile fundamentale pe care se vor întemeia şi dezvolta acţiunile Guvernului României în domeniul politicilor faţă de cultele religioase vor avea în vedere următoarele aspecte majore:

–aplicarea principiilor şi legislaţiei internaţionale privind respectarea drepturilor şi libertăţilor religioase pentru toţi cetăţenii României, indiferent de etnia sau confesiunea acestora;

–adoptarea legislaţiei privind dezvoltarea vieţii religioase în ţara noastră;

–formularea politicii în domeniul vieţii confesionale româneşti, avându-se în vedere 4 mari coordonate:

–relaţia stat-culte sau asociaţii religioase;

–relaţia dintre culte;

–relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi indivizi;

–relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi viaţa socială.

În politica sa, Guvernul României va sprijini demersurile unităţilor parohiale, protopopeşti, monahale, eparhiale şi a celorlalte unităţi de cult pentru realizarea unor obiective care contribuie la dezvoltarea vieţii cultural-spirituale în ţara noastră. Acestea ar întări şi determina creşterea rolului Bisericii în societate şi împlinirea unor obiective majore cum sunt:

■ susţinerea Bisericii în derularea unor programe sociale, educaţionale, caritabile, de orientare socio-profesională şi formare continuă, în cooperare cu autorităţile publice

■ dezvoltarea educaţiei religioase în şcoli

■ sprijinirea unor activităţi de reconstrucţie şi de restaurare a spaţiului eclezial

■ încurajarea construirii şi finalizării unor noi lăcaşuri de cult

■ perfecţionarea legislaţiei privitoare la salarizarea integrală, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii

■ încheierea retrocedării imobilelor cultelor religioase şi extinderea ariei de aplicare a Legii nr. 501/2002 şi pentru terenurile intravilane şi construcţii demolate

■ adoptarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 66/2004 privind restituirea imobilelor care au aparţinut comunităţilor minorităţilor naţionale şi finalizarea acestui proces de retrocedare

■ sporirea, inclusiv prin pârghii bugetare, a rolului social al Bisericii.

În ce priveşte susţinerea cultelor religioase, Guvernul României va avea în vedere promovarea următoarelor măsuri:

–susţinerea finalizării integrale a împroprietăririi centrelor eparhiale, protopopiatelor, parohiilor rurale, mănăstirilor şi schiturilor, unităţilor de cult îndreptăţite, cu suprafeţe de teren arabil sau silvic, viticole sau pomicole, de păşune sau lacustre, după cât este cazul, aplicând legile în vigoare, din fondul de rezervă al primăriilor, din fondul fostelor IAS-uri, din cel al ocolurilor silvice şi din alte disponibilităţi patrimoniale;

–încurajarea continuă a dezvoltării şi obligativităţii învăţământului religios, predat de persoane calificate, în cadrul şcolilor publice, la clasele primare, gimnaziale şi liceale, necesar pentru educaţia sănătoasă a tineretului şi, implicit, pentru asanarea morală a societăţii româneşti;

–sprijinirea unor activităţi de reconstrucţie şi de restaurare a spaţiului eclezial (prin realizarea de programe cu finanţare internă şi externă);

–urmărirea şi susţinerea fermă a construirii Catedralei Patriarhale a Mântuirii Neamului în Capitală;

–susţinerea perfecţionării legislaţiei privitoare la salarizarea integrală a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii de la bugetul de stat;

–monitorizarea inventarierii şi retrocedării patrimoniului religios mobil şi imobil (în funcţie de criteriile specifice vieţii religioase, de necesităţile şi de posibilităţile actuale ale Bisericii şi implicit ale societăţii româneşti);

–susţinerea implicării Bisericii, la nivel parohial, eparhial, unitate de cult, în derularea unor programe social-economice, educaţionale, caritabile, de orientare socioprofesională şi formare continuă, aici avându-se în vedere proiecte cum ar fi:

–proiectul "Grădina Maicii Domnului sau Ecologizarea României" - susţinerea prin unităţile de cult a unor acţiuni de refacere a echilibrului mediului natural;

–proiectul "Casa Bunului Păstor" - înfiinţarea şi dezvoltarea unei instituţii social-caritabile care să cuprindă cabinete juridice, medicale etc.;

–proiectul "Turismul cultural-religios din România imaginea unei Europe Creştine" - sprijinirea fiinţării unui tip de turism cultural-religios, specializat, îmbinat, unde este cazul, cu cel agrorural (în special din zona submontană şi montană).

Capitolul 24Politica în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni

I. Cadrul instituţional

Guvernul României are datoria a acţiona pentru sprijinirea dezvoltării şi exprimarea identităţii culturale a românilor din afara graniţelor României.

Cadrul instituţional de acţiune este reprezentat de legislaţia europeană (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi culturale, documentele Consiliului Europei), tratatele politice bilaterale încheiate de România, precum şi legislaţia internă a statelor în care trăiesc comunităţile româneşti.

Strategia Guvernului României de dezvoltare a identităţii culturale a românilor de pretutindeni are la bază:

–dialogul permanent cu comunităţile româneşti şi cu autorităţile statelor în care există acestea;

–acordul deplin cu Constituţia şi legile României, precum şi cu legislaţia internaţională;

–aplicarea, în relaţiile cu statele în care trăiesc etnici români, a unor norme europene privind dezvoltarea identităţii culturale similare cu cele pe care România le promovează în tratamentul minorităţilor naţionale de pe teritoriul său.

Guvernul României va acţiona în cooperare cu celelalte instituţii publice cu atribuţii în domeniul sprijinirii românilor din afara graniţelor, cu reprezentanţii cultelor şi ai organizaţiilor societăţii civile.

II. Direcţii de acţiune

–includerea aspectelor legate de păstrarea şi dezvoltarea identităţii culturale a etnicilor români pe agenda dialogului Guvernului României cu statele vecine şi organismele internaţionale;

–alocarea de fonduri pentru înfiinţarea, susţinerea şcolilor, instituţiilor de cult, instituţiilor culturale şi pentru burse de studiu, de care pot beneficia membrii comunităţilor româneşti de pretutindeni, o atenţie deosebită acordându-se etnicilor români din statele vecine;

–vor fi identificate şi susţinute centrele universitare şi de cercetare din Occident care au potenţialul de a face cunoscută cultura românească în străinătate;

–Guvernul va stimula identificarea şi cercetarea contribuţiilor personalităţilor şi comunităţilor româneşti de pretutindeni de-a lungul întregii istorii şi va asigura circulaţia acestor valori în întreg mediul românesc;

–o atenţie specială se va acorda cultivării limbii române vorbite în afara graniţelor României prin sprijinirea editării şi circulaţiei cărţilor, ziarelor, revistelor sau producţiilor audiovizuale;

–va fi încurajată difuzarea în România a presei scrise şi audiovizuale din comunităţile româneşti de peste hotare, pentru asigurarea unei bune cunoaşteri a preocupărilor conaţionalilor noştri;

–va fi sprijinită difuzarea informaţiilor despre comunităţile româneşti din vecinătate în rândul comunităţilor româneşti din emigraţie şi ale originarilor din România, astfel încât aceştia să poată veni în ajutorul etnicilor români din ţările vecine, aflaţi în dificultate;

–o atenţie deosebită va fi dedicată relaţiilor cu Republica Moldova.

Capitolul 25Politica în domeniul relaţiilor interetnice

Guvernul României se va implica pentru asigurarea dreptului de a-şi păstra şi dezvolta liber exprimarea identităţii etnice pentru toţi cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, astfel încât să se poată manifesta pe deplin în sfera culturii, limbii, religiei, educaţiei, vieţii publice, în conformitate cu angajamentele României în procesul de integrare în Uniunea Europeană, precum şi cu documentele europene şi internaţionale în materie. Va fi stimulat efortul comun şi dialogul cu minorităţile naţionale în vederea îmbunătăţirii actului decizional şi afirmării identităţii etnice.

Principiul de bază în relaţiile interetnice trebuie să fie egalitatea deplină de drepturi şi şanse egale de afirmare a identităţii.

Politica faţă de minorităţi va avea drept obiective de principiu:

■ păstrarea, afirmarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, religioase şi lingvistice prin politici afirmative;

■ combaterea discriminării şi promovarea toleranţei;

■ aducerea la suprafaţă a valorilor diversităţii culturale;

■ încurajarea dialogului interetnic;

■ eliminarea oricărei forme de extremism, şovinism, antisemitism;

■ îmbunătăţirea situaţiei romilor şi continuarea politicilor de reducere a decalajelor dintre populaţia romă şi societate în ansamblu.

Pe plan legislativ se vor iniţia următoarele acte normative:

–legea privind statutul minorităţilor naţionale din România, precum şi cadrul juridic corespunzător privind organizarea şi funcţionarea sistemului instituţional al minorităţilor naţionale, conform art. 73 alin. (3) lit. r) din Constituţia României, asigurându-se atribuţiile necesare reprezentanţilor minorităţilor naţionale în înfiinţarea şi conducerea instituţiilor culturale şi educaţionale în limba maternă, în vederea creării cadrului legal şi instituţional al autonomiei culturale;

–legea privind ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, se vor realiza următoarele:

–crearea cadrului legal privind utilizarea limbii materne în structurile deconcentrate ale statului.

În ceea ce priveşte aspectele instituţionale:

–se va înfiinţa Institutul pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale, având secţii speciale pentru problemele comunităţilor maghiare şi rome.

Pentru continuarea şi consolidarea protecţiei sectoriale a drepturilor minorităţilor naţionale, în acord cu cerinţele integrării României în Uniunea Europeană, se au în vedere următoarele direcţii de acţiune:

–lărgirea cadrului existent al învăţământului în limba maternă pe specialităţi şi niveluri de instruire - primar, profesional, gimnazial, universitar;

–consolidarea cadrului instituţional necesar reprezentării proporţionale şi consultării politice a minorităţilor la nivel legislativ şi executiv, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local;

–finanţarea unor programe de dezvoltare culturală şi interculturală specifice, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional;

–asigurarea unor programe în limba maternă la radio şi televiziune pentru toate minorităţile naţionale, în special pentru comunitatea maghiară, astfel încât să se asigure satisfacerea nevoilor culturale şi de comunicare în limba maternă la nivel naţional; în acest sens vor fi extinse emisiunile studiourilor publice de radio şi televiziune finanţate din buget pentru ca acestea să emită în limba maghiară pe tot parcursul zilei;

–asigurarea condiţiilor pentru conservarea şi dezvoltarea patrimoniului confesional, în contextul respectului pentru principiile libertăţii de conştiinţă şi al pluralismului religios.

Pentru a se realiza eficient aceste obiective, este necesară orientarea resurselor financiare spre proiecte viabile. În acest sens se vor avea în vedere:

–promovarea valorilor ce decurg din diversitatea etnică şi culturală la nivel naţional şi local prin finanţarea unor activităţi pe bază de proiecte;

–orientarea resurselor financiare publice către finanţarea unor activităţi specifice pe bază de proiecte;

–promovarea diversităţii culturale în scopul eliminării prejudecăţilor şi recunoaşterea valorilor comune;

–sprijinirea şi încurajarea programelor regionale, a accesului la fonduri de dezvoltare comunitare, în vederea realizării unei dezvoltări durabile în zone tradiţionale.

Problematica legată de comunitatea romilor reprezintă un domeniu aparte, care necesită atât eforturi pe plan intern, cât şi corelarea cu eforturile europene de eliminare a decalajelor în societate. Considerăm necesare aplicarea mult mai eficientă a strategiei naţionale şi reorientarea acestei strategii spre programe specifice, menite să asigure îmbunătăţirea substanţială a situaţiei romilor prin:

–consolidarea structurilor de implementare a strategiei naţionale pentru romi la nivel local;

–realizarea unui parteneriat viabil între structurile administraţiei publice şi comunităţile de romi;

–rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi şi implementarea unor programe de reabilitare a locuinţelor din zonele locuite de romi prin asigurarea energiei electrice, a apei potabile, a canalizării, a gazului metan, a salubrităţii;

–eficientizarea măsurilor ce vizează aspecte sectoriale (accesul pe piaţa muncii, promovarea de activităţi generatoare de venit, accesul la servicii medicale, reducerea abandonului şcolar, promovarea valorilor artistice, crearea unor programe de educaţie civică, prevenirea infracţionalităţii).

Capitolul 26Politica în domeniul justiţiei

În raport cu disfuncţiile structurale ale justiţiei, intervenţia guvernamentală va fi structurată pe 3 obiective fundamentale:

■ garantarea unei independenţe efective a puterii judecătoreşti;

■ garantarea accesului cetăţeanului la justiţie, prin îmbunătăţirea funcţionării sistemului judiciar ca serviciu public;

■ dezvoltarea cadrului instituţional.

Guvernul României, prin Ministerul Justiţiei, va prezenta şi va lansa aplicarea strategiei actualizate de reformă a sistemului judiciar până cel mai târziu în luna martie 2005.

Garantarea independenţei efective a puterii judecătoreşti

Guvernul va aplica următoarele măsuri:

–consolidarea rolului de garant al puterii judecătoreşti a CSM prin:

–reglementarea CSM ca organ cu activitate permanentă;

–atribuirea către CSM a calităţii de ordonator principal de credite pentru puterea judecătorească (instanţe judecătoreşti);

–stabilirea, prin lege, a unui mandat de 6 ani pentru secretarul general al CSM, care să asigure continuitatea şi un echilibru în raporturile cu ministrul justiţiei, în condiţiile în care mandatul preşedintelui CSM nu asigură o asemenea contrapondere;

–introducerea obligativităţii suspendării membrilor CSM, pe durata exercitării mandatului, din eventualele funcţii de conducere deţinute în cadrul instanţelor şi parchetelor;

–instituirea obligaţiei CSM de a da anual publicităţii şi supune dezbaterii Parlamentului Raportul privind starea justiţiei, cuprinzând datele concrete privind funcţionarea completă a sistemului în anul de referinţă: activitatea puterii judecătoreşti şi a Ministerului Public, inclusiv a Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA). Dezbaterea raportului în Parlament va fi centrată pe măsurile necesare pentru întărirea independenţei şi creşterea eficienţei, celerităţii şi calităţii actului de justiţie, precum şi pe măsurile pe care CSM înţelege să le aplice pentru a-şi îndeplini misiunea de garant al independenţei şi eficienţei sistemului judiciar în ansamblul său, inclusiv prin sancţiunile pe care le aplică;

–clarificarea statutului procurorilor şi a rolului Ministerului Public, a conţinutului juridic al stabilităţii procurorilor şi al subordonării ierarhice a acestora. Aceste principii vor sta la baza unei legi speciale privind statutul procurorilor şi al Ministerului Public;

–reducerea la minimul necesar a participării procurorului în litigiile civile; participarea procurorului la şedinţele de judecată se va întemeia pe principiul egalităţii de statut ("acuzarea" trebuie să fie pe picior de strictă egalitate cu "apărarea");

–adoptarea măsurilor de asigurare a integrităţii profesionale a magistraţilor şi combaterea actelor de corupţie care afectează actul de justiţie. Îmbunătăţirea continuă a stării materiale a magistraţilor şi a personalului auxiliar;

–revizuirea dispoziţiilor Constituţiei României în sensul transformării autorităţii judecătoreşti în putere judecătorească; definirea acesteia ca fiind compusă exclusiv din instanţele judecătoreşti, sub conducerea CSM, ca organ colegial;

–eliminarea dreptului de vot al ministrului justiţiei în cadrul CSM; stabilirea la 6 ani a mandatului preşedintelui CSM; interzicerea realegerii membrilor CSM în această calitate; suspendarea acestora, pe timpul exercitării mandatului, din funcţiile de judecători şi, pe cale de consecinţă, din cele de conducere eventual deţinute.

Garantarea accesului la justiţie

Guvernul este obligat să monitorizeze şi să evalueze accesul cetăţeanului la justiţie şi să adopte politici adecvate care să conducă la îmbunătăţirea funcţionării sistemului judiciar şi sporirea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie. În acest scop, Guvernul României va adopta în următorii ani, următoarele măsuri:

–reforma unitară a codurilor de procedură şi a celorlalte acte normative relevante în vederea simplificării procedurilor judiciare şi a celor administrative prealabile, pentru asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor;

–reforma sistemului de asistenţă juridică obligatorie în vederea asigurării caracterului efectiv şi eficient al dreptului la apărare printr-o remunerare corespunzătoare a asistenţei din oficiu, precum şi suportarea de la bugetul statului (din veniturile sistemului judiciar) a tuturor cheltuielilor ocazionate de realizarea acestui serviciu public; extinderea accesului persoanelor cu venituri reduse la actul de justiţie;

–abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, act normativ neconstituţional, care face practic imposibilă recuperarea de către cetăţeni şi de către persoanele juridice de drept privat (comercianţi, organizaţii neguvernamentale etc.) a creanţelor pe care le au împotriva statului şi a instituţiilor publice;

–perfecţionarea mecanismului procedural penal, introdus prin modificarea Codului de procedură penală, potrivit căruia măsurile procesual penale care aduc atingere drepturilor omului au fost date în competenţa magistraţilor judecători;

–conceperea, aplicarea şi încurajarea utilizării procedurilor prejudiciare şi alternative de soluţionare a litigiilor - medierea, concilierea, arbitrajul, concordatul preventiv;

–generalizarea unui sistem adecvat de distribuire imparţială a cauzelor în şedinţele de judecată şi în vederea efectuării urmăririi penale (pe baza criteriului alfabetic sau al altor criterii, al căror caracter aleatoriu poate fi verificat şi nu poate fi pus la îndoială);

–adaptarea structurii instanţelor în funcţie de specificul cauzelor. Crearea de secţii specializate - pentru minori, de dreptul familiei etc. Crearea unor instanţe separate - tribunale, judecătorii - nu se justifică din punctul de vedere al numărului cauzelor în diferite zone, este birocratică şi costisitoare din punct de vedere economic;

–reanalizarea şi recorelarea numărului de instanţe şi parchete, precum şi a numărului de magistraţi, cu sarcinile reale ale sistemului judiciar;

–perfecţionarea competenţelor privind organizarea şi funcţionarea sistemelor de executare a pedepselor în regim privativ de libertate şi în regim de libertate; îmbunătăţirea funcţionării acestor sisteme, inclusiv a serviciilor de probaţiune (create în perioada 1997-2000) prin sporirea resurselor financiare şi umane alocate, prin formarea acestora din urmă şi prin extinderea şi modernizarea programelor educative privind subiecţii executării;

–informatizarea justiţiei - prin înzestrarea completă a serviciilor publice ale tuturor instanţelor şi parchetelor, precum şi a fiecărui magistrat, cu computere. Reţeaua informatică naţională a justiţiei este menită să asigure, pe de o parte, accesul justiţiabililor, al avocaţilor şi al altor persoane interesate la evidenţa activităţii judiciare şi pe de altă parte, accesul direct al magistraţilor la sursele de informare privind legislaţia, doctrina şi jurisprudenţa relevantă.

Dezvoltarea cadrului instituţional

Guvernul României va depune toate diligenţele necesare pentru dezvoltarea cadrului instituţional, cu scopul de a conferi suport atât pentru asigurarea independenţei puterii judecătoreşti, cât şi a accesului cetăţenilor la justiţie. În acest scop, Guvernul României va adopta următoarele politici:

–restrângerea treptată a competenţelor Ministerului Justiţiei corespunzător creşterii competenţelor CSM. Stabilirea principiilor care vor guverna raporturile cu CSM;

–elaborarea - în cooperare cu CSM şi cu reprezentanţii organizaţiilor profesionale, inclusiv cu cei ai profesiei de avocat - a legislaţiei privind sistemul judiciar şi urmărirea aplicării acesteia;

–definitivarea şi adoptarea legislaţiei care trebuie să asigure implementarea acquisului comunitar: Codul civil; Codul de procedură civilă; Codul de procedură penală;

–reglementarea exercitării competenţelor de consilier juridic al Guvernului; creşterea eficienţei şi profesionalismului acestei activităţi, în special atribuirea competenţelor de verificare a fundamentării proiectelor; verificarea urgenţei proiectelor de ordonanţe de urgenţă şi a propunerilor de ordonanţe pentru legile de abilitare; verificarea compatibilităţii cu acquisul comunitar;

–clarificarea statutului PNA în scopul asigurării independenţei efective a acestuia;

–desfiinţarea instanţelor şi parchetelor militare, cu trecerea magistraţilor, personalului auxiliar şi competenţelor acestora în cadrul instanţelor şi parchetelor civile;

–integrarea strictă şi completă a poliţiei judiciare în subordinea Ministerului Public şi sub autoritatea Ministerului Justiţiei, cu asigurarea statutului şi resurselor bugetare corespunzătoare;

–clarificarea raporturilor parchet - poliţie judiciară, prin trecerea integrală şi efectivă a poliţiei judiciare în structura Ministerului Public, sub autoritatea Ministerului Justiţiei, şi eliminarea dualismului dintre poliţia economică şi Garda Financiară, prin absorbirea celei dintâi de către cea din urmă, precum şi clarificarea raporturilor dintre Garda Financiară şi Ministerul Public;

–susţinerea reformei şi modernizării regulilor de organizare şi funcţionare a instanţelor şi parchetelor;

–asigurarea resurselor financiare necesare - prin bugetul CSM - pentru buna funcţionare a Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri, în scopul îndeplinirii complete a funcţiei lor de formare iniţială şi continuă a magistraţilor şi a personalului auxiliar;

–restructurarea destinaţiei şi utilizării veniturilor publice generate de sistemul judiciar şi de taxele notariale şi redirecţionarea lor în favoarea acoperirii nevoilor acestuia prin modificarea legilor speciale şi redactarea corespunzătoare a legilor bugetare anuale; elaborarea unei perspective bugetare multianuale privind reforma şi reaşezarea sistemului judiciar;

–reforma activităţii de statistică judiciară prin unificarea la nivel central şi la nivelul instanţelor şi parchetelor, precum şi la nivelul poliţiei şi al altor autorităţi de urmărire a aplicării legii; statistica judiciară va constitui o bază pentru formularea politicilor legislative şi judiciare;

–încurajarea constituirii şi funcţionării organizaţiilor profesionale ale magistraţilor şi ale personalului auxiliar. Asigurarea cooperării dintre CSM, Ministerul Justiţiei şi aceste organizaţii;

–reglementarea statutului serviciului de informaţii al Ministerului Justiţiei prin lege şi punerea sa efectivă sub control parlamentar;

–concesionarea activităţilor registrului comerţului şi Cărţii funciare către sisteme profesionale de tip liberal, care să funcţioneze autonom, sub autoritatea Ministerului Justiţiei;

–preluarea, de la Ministerul de Externe, a competenţelor de reprezentare a statului în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi pregătirea exercitării competenţelor de reprezentare a statului în faţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg.

Capitolul 27Politica de securitate naţională

I. Apărare naţională

O dată cu admiterea României ca stat membru cu drepturi depline în NATO, politica de apărare naţională dobândeşte un caracter proactiv mai pronunţat. Pe cale de consecinţă, responsabilităţile României nu se mai limitează la politici care asigură apărarea teritoriului naţional ori la diplomaţia preventivă, dar şi la politici care promovează ofensiv interesele României şi care sprijină stabilitatea globală în orice regiune în care NATO are misiuni.

Pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea obiectivele politicii de apărare a României sunt:

■ consolidarea statutului României ca stat membru NATO, integrarea în UE şi dezvoltarea unui profil strategic adecvat în cadrul acestor organizaţii;

■ continuarea reformei organismului militar pentru dezvoltarea unei capacităţi de apărare credibile, moderne şi eficiente;

■ întărirea controlului civil şi democratic asupra armatei şi perfecţionarea mecanismelor de realizare a acestuia, în conformitate cu principiile şi valorile democraţiei constituţionale;

■ consolidarea statutului României de contributor la securitatea regională şi globală

În concordanţă cu poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european - ţară de frontieră a NATO şi a Uniunii Europene - politica de apărare naţională va avea ca obiectiv apărarea şi promovarea intereselor vitale ale României, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes NATO, UE şi SUA. În acest sens, Guvernul României va avea în vedere realizarea următoarelor ţinte:

■ dezvoltarea capacităţii instituţionale şi combative a structurilor militare;

■ înzestrarea armatei cu logistică în raport cu misiunile de securitate şi apărare colectivă;

■ participarea la politica europeană de securitate şi apărare;

■ participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est, menţinerea stabilităţii în zona caucazo-caspică a Mării Negre şi a Balcanilor;

■ lupta împotriva terorismului;

■ continuarea programelor de reconversie şi de perfecţionare a managementului resurselor umane;

■ desfiinţarea stagiului militar obligatoriu şi revizuirea structurii de forţe a armatei;

■ dezvoltarea relaţiilor civili-militari.

Continuarea procesului de reformă a armatei depinde de resursele financiare ale ţării, de capacitatea instituţională a Ministerului Apărării Naţionale de a implementa politici, precum şi de corelaţia acestor politici cu măsurile de reformă economică şi capacitatea instituţională a altor ministere şi agenţii de a-şi îndeplini la timp funcţiile cu care au fost învestite. Având în vedere aceste cerinţe de ordin instituţional, cheltuielile militare anuale vor avea o pondere de 2,38% în produsul intern brut, nivel ce va fi menţinut în intervalul 2005-2008.

Aplicarea politicii naţionale de apărare se va face respectând următoarele condiţii:

–consolidarea controlului democratic civil asupra Armatei şi pe cale de consecinţă, respectarea deciziilor adoptate de structurile politice ale ţării: Preşedinţia, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Parlamentul, Guvernul, precum şi colaborarea cu societatea civilă;

–participarea activă la elaborarea şi adoptarea deciziilor strategice în cadrul NATO şi îndeplinirea angajamentelor asumate în calitate de aliat.

Astfel, România trebuie să îşi dezvolte propriul său profil strategic în condiţiile unei stabilităţi politice interne şi ale unei dezvoltări economice reale, să participe la efortul de apărare colectivă în cadrul NATO şi la construcţia dimensiunii militare a UE, precum şi la întreaga gamă de misiuni pentru îndeplinirea angajamentelor de cooperare şi parteneriat asumate pe plan internaţional.

A. Dezvoltarea capacităţii instituţionale

În domeniul dezvoltării capacităţii instituţionale se vor adopta următoarele politici:

–dezvoltarea capacităţii operaţionale a elementelor componente ale sistemului naţional de apărare: forţe armate, servicii de informaţii, ministere, care trebuie să fie apte să ofere opţiuni, soluţii fundamentale de acţiune pentru noile provocări la adresa securităţii şi apărării naţionale;

–îmbunătăţirea managementului resurselor umane - formare profesională şi formare profesională continuă prin implementarea de programe care au drept scop creşterea gradului de profesionalizare a personalului armatei. Concomitent se va acorda atenţie creşterii calităţii învăţământului militar (sistemului educaţional militar instituţionalizat), precum şi extinderii cooperării cu învăţământul militar din state membre NATO şi cu ţări partenere şi nemembre NATO, cum sunt Japonia, China. De asemenea, în cadrul programului privind managementul resursei umane în Armata României vor fi incluse măsuri ce privesc reabilitarea carierei militare;

–modernizarea structurală a sistemelor de instruire;

–continuarea armonizării cadrului legislativ naţional din domeniul apărării cu cel existent în ţările membre NATO;

–asigurarea interoperabilităţii cu forţele Alianţei Nord-Atlantice;

–optimizarea capacităţii de apărare, prin îndeplinirea tuturor obiectivelor de reformă structurală a forţelor armate şi a serviciilor de informaţii, conform standardelor NATO şi UE;

–dezvoltarea unui sistem de management al crizelor;

–finalizarea procesului de redimensionare negativă a structurilor de conducere şi a corpului de comandă în concordanţă cu cerinţele NATO şi natura noilor misiuni ale armatei;

–elaborarea şi aplicarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare permanentă a politicilor din domeniul apărării;

–îmbunătăţirea planificării situaţiilor de urgenţă civilă şi asigurarea interoperabilităţii între armată, forţele civile şi ale Ministerului de Interne care asigură protecţia civilă şi serviciul de urgenţă, conform procedurilor fixate în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;

–susţinerea fundaţiilor şi instituţiilor de cercetare şi studii în domeniul securităţii şi strategiei militare pentru a evalua şi monitoriza politicile de securitate, precum şi pentru a promova noi politici în domeniu, ori în managementul cunoaşterii şi informaţiei;

–continuarea procesului de unificare a planificării apărării cu bugetarea.

În acest cadru, Armata României îşi va putea asuma responsabilităţi sporite, în acord cu statutul de membru al Alianţei, precum şi cu evoluţiile din mediul de securitate pentru apărarea intereselor naţionale şi colective, pentru integrarea în UE, pentru participarea la lupta împotriva terorismului internaţional, pentru consolidarea încrederii şi cooperării în plan regional şi în Europa.

B. Înzestrare şi logistică

B.1. Înzestrarea armatei

Înzestrarea armatei, dezvoltarea cercetării ştiinţifice româneşti şi achiziţia licenţelor de fabricaţie pentru armament modern vor fi priorităţi în politica de apărare a României în următorii ani în raport cu necesitatea optimizării capacităţii de securitate şi apărare. În acest sens, Guvernul României va urmări:

–sincronizarea permanentă a politicii de înzestrare cu planificarea apărării;

–dezvoltarea sistemului de management al resurselor pentru evaluarea şi fixarea fondurilor finanţate în comun (cheltuielile de echipament cât şi cheltuielile pentru utilizarea efectivelor militare şi civile cerute pentru realizarea oricărei misiuni în cadrul NATO);

–planificarea investiţiilor în domeniul înzestrării în conformitate cu misiunile fixate Armatei Române în cadrul NATO şi cu nevoile de securitate internă, în funcţie de forţa angajată pentru NATO şi UE. Planificarea se va face conform sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare (SPPBE). Se va urmări o creştere a cheltuielilor de capital pentru înzestrare în structura bugetului apărării în raport cu cheltuielile pentru operare-mentenanţă, personal şi infrastructură;

–îmbunătăţirea sistemului de planificare a înzestrării (SIMAPA - Sistemul Integrat de Management al Achiziţiilor pentru Apărare) în concordanţă cu misiunile ce îi sunt fixate României în cadrul NATO, precum şi cu nevoile de securitate şi apărare internă. În acest sens, în baza unei evaluări prealabile pe costuri, se va urmări înzestrarea acelor arme care contribuie la asigurarea securităţii naţionale, securităţii regionale şi la specializarea armatei noastre (capabilităţile) în cadrul NATO, precum şi la echiparea forţelor care execută misiuni în străinătate;

–achiziţia de licenţe pentru producţia în ţară de echipament militar necesar îmbunătăţirii înzestrării şi standardizării echipamentelor de luptă şi comunicaţie;

–participarea la programe NATO şi cooperarea cu ţările membre ale acestei alianţe pentru dezvoltarea industriei naţionale de apărare; producţia în comun de echipament militar pentru modernizarea echipamentelor de luptă şi comunicaţie;

–testarea armelor noi şi modernizate în condiţii de luptă şi îmbunătăţirea tehnologică a armelor existente în condiţii reale de luptă;

–armonizarea planurilor de achiziţie în domeniul apărării în conformitate cu orientările fixate prin Sistemul de Planificare a Armamentelor Convenţionale (SPOAC);

–dezvoltarea sistemelor IT şi de comunicaţie, inclusiv prin implementarea sistemelor C4 I 2 (comandă, control, comunicaţii, computere, informaţie şi informatică);

–continuarea programelor de modernizare a blindatelor, concomitent cu evaluarea posibilităţii de susţinere a cercetării în domeniu şi achiziţiei de licenţe pentru îmbunătăţirea performanţelor blindatelor;

–dezvoltarea sistemelor de simulare pentru pregătirea militarilor din forţele terestre şi aeriene;

–continuarea la scară limitată a programului de modernizare a sistemelor de navigaţie la aeronavele MIG 21 Lancer. Concomitent se va face evaluarea, planificarea, programarea şi se va fixa bugetul pentru echiparea forţelor aeriene cu noi aeronave de luptă pentru perioada 20072015, prin înlocuirea totală a aeronavelor MIG 21 Lancer;

–evaluarea, planificarea, programarea şi fixarea bugetului pentru fabricarea unor tipuri noi de elicoptere de luptă;

–introducerea unor noi sisteme de luptă antiaeriene;

–finalizarea programelor de dotare a forţelor navale cu nave de luptă tip fregată şi nave mai mici;

–stabilirea planificării financiare şi a obiectivelor pentru programele de cercetare ştiinţifică;

–asigurarea stocurilor de muniţie şi materiale pentru asigurarea instrucţiei;

–modernizarea facilităţilor pentru Sprijinul Naţional Gazdă (HNS - Host Naţional Suport).

De asemenea, prin politica de înzestrare şi de dezvoltare a logisticii, Guvernul va avea în vedere creşterea performanţei acţionale a structurilor, asigurarea interoperabilităţii în NATO, revitalizarea unor mijloace de luptă mai vechi, păstrarea şi dezvoltarea potenţialului militar de cercetare, expertiză şi consultanţă tehnică şi tehnologică.

B.2. Logistică

Guvernul României, prin Ministerul Apărării Naţionale va realiza sistemul logistic integrat, prin adaptarea conceptuală şi structurală a logisticii actuale la noile realităţi privind dimensionarea, configuraţia şi misiunile Armatei României, astfel încât asigurarea forţelor pentru securitatea şi apărarea naţională şi colectivă să se realizeze în strânsă concordanţă cu cerinţele de compatibilitate ale NATO.

În baza Conceptului Managementului Logisticii statul român va acordă prioritate:

–efectuării investiţiilor în sistemul naţional de logistică pe componentele sale;

–compatibilizării şi, pe cât posibil, standardizării echipamentelor şi sistemelor de aprovizionare cu cel NATO pentru asigurarea interoperabilităţii operaţionale;

–dezvoltării procedurilor de cooperare între sectorul civil şi militar la nivel naţional pentru asigurarea funcţionării sistemului de logistică.

B.3. Infrastructură

Principalele direcţii de acţiune se vor concentra asupra:

–modernizării facilităţilor şi capacităţilor în bazele aeriene desemnate pentru dislocarea forţelor NATO;

–îmbunătăţirii facilităţilor în baze maritime şi fluviale pentru acostare nave, încărcare-descărcare, depozitare şi manipulare;

–dezvoltării depozitelor de combustibil şi materiale;

–dezvoltării infrastructurii în bazele de instrucţie disponibile pentru forţele NATO;

–continuării lucrărilor de amenajare/modernizare a spaţiilor de cazare şi hrănire, a bazelor de refacere şi recuperare, precum şi a facilităţilor tehnice şi spaţiilor administrative şi de depozitare pentru marile unităţi şi unităţile nominalizate să participe la misiuni NATO.

Dezvoltarea, modernizarea şi întreţinerea infrastructurii sunt acţiuni ce se vor corela cu ansamblul procesului de perfecţionare a sistemului militar românesc.

B.4. Sectorul de cercetare-dezvoltare din industria de apărare

Restructurarea sectorului de cercetare-dezvoltare va trebui să contribuie în egală masură la creşterea economică şi la întărirea capacităţii de apărare a ţării. În acest sens, politica în domeniul cercetării-dezvoltării din sectorul de apărare va fi reajustată, astfel încât achiziţiile în sectorul militar să aibă la bază un sistem competitiv în privinţa acordării ajutorului financiar nerambursabil pe teme de cercetare aplicată sau fundamentală, pentru dezvoltarea de noi tehnologii în raport cu strategia naţională de apărare. În acest sens, va fi implementat un regim competitiv şi nediscriminatoriu de acordare a ajutoarelor financiare nerambursabile pe teme de cercetare şi dezvoltare tehnologică aplicabil pentru toate întreprinderile, indiferent de forma de proprietate. Totodată, companiile care produc pentru industria de apărare şi dispun de filiale, sucursale, ori unităţi/secţii de cercetare-dezvoltare vor trebui să păstreze aceste structuri odată cu privatizarea lor. Întrucât structura centrelor de cercetare-dezvoltare din România este de tip "dual" - stat-privat - se va utiliza atât finanţarea publică direcţionată către centrele de cercetare aflate în proprietate publică până la restructurarea acestora, dar bazată pe criterii de performanţă, cât şi finanţarea realizată în sistem competitiv, în care treptat cel de al doilea sistem se va generaliza. Politica de cercetare-dezvoltare în industria de apărare va trebui să facă obiectul cooperării între Ministerul Apărării Naţionale cu ministerele şi agenţiile care elaborează şi aplică politici în domeniul industrial şi al cercetării, în scopul integrării acestor politici şi fixării de o manieră coerentă a compeţentelor şi mecanismelor de colaborare. Totodată, politica de cercetare-dezvoltare în industria de apărare şi achiziţiile publice în acest domeniu se vor realiza cu condiţia instituirii controlului informaţiei de cercetare conform clasificării NATO. În acest mod, se va pune mai bine în valoare şi se va dezvolta potenţialul ştiinţific românesc ca o componentă şi resursă esenţială a apărării.

C. Participarea la politica europeană de securitate şi apărare

Ca viitor membru al Uniunii Europene, România va participa mai activ la strategia UE de edificare a unei politici de securitate comună. În acest sens, România îşi va fixa în mod concret contribuţia la realizarea Proiectului Headline Goal 2010. Se are în vedere, în acest sens, interesul nostru de asociere la formele de cooperare europeană deja existente ale Comisiei Europene.

D. Participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, menţinerea stabilităţii în spaţiul caucazo-caspic, în zona Mării Negre şi a Balcanilor

România va participa la misiunile organizate sub egida UE şi NATO care au drept scop realizarea păcii şi stabilităţii în Balcani şi în zona Mării Negre. În acest sens, România va depune toate diligenţele necesare pentru:

–acordarea de expertiză statelor din Balcanii de Vest care se integrează în UE ori aderă la NATO sau sunt membre ale Parteneriatului pentru Pace pentru reforma sistemului lor militar;

–pregătirea permanentă a Brigăzii Sud-Est Europene (SEEBRIG) pentru a se angaja în operaţiuni de prevenire a conflictelor şi în alte operaţiuni în sprijinul păcii, precum şi în operaţiuni umanitare, sub mandat ONU sau OSCE, NATO sau UE;

–dezvoltarea activităţilor Grupului de cooperare navală din Marea Neagră, BLACKSEAFOR, pentru realizarea interoperabilităţii forţelor participante în misiuni specifice, inclusiv combaterea contrabandei şi terorismului în domeniul naval.

E. Lupta împotriva terorismului

Acţiunile de luptă împotriva terorismului vor urmări:

–aplicarea măsurilor de tip anticipativ;

–managementul rezultatelor aplicat de autorităţile civile şi militare pentru a limita consecinţele unui act terorist;

–combaterea actelor de terorism prin măsuri de tip ofensiv. În acest sens, structurile de forţe ale României vor dobândi capacitatea de participare la acţiunile de contracarare a ameninţărilor teroriste;

–cooperarea militară internaţională.

F. Continuarea şi îmbunătăţirea programelor de reconversie

Direcţia de Reconversie Profesională din cadrul Departamentului de Resurse Umane din Ministerul Apărării Naţionale va coopera cu agenţiile de dezvoltare regională pentru înfiinţarea şi funcţionarea unor centre de înaltă tehnologie, precum şi cu agenţiile de dezvoltare economică înfiinţate la nivel local sau regional în scopul susţinerii cu capital de pornire sau consolidare a micilor afaceri pentru personalul de înaltă calificare disponibilizat din armată. De asemenea, în cele 8 regiuni de dezvoltare economică se va înfiinţa câte un centru de cercetare aplicată (în cazul care nu s-a înfiinţat un tehnopol) în scopul asigurării transferului tehnologic din centrele de cercetare în întreprinderi mici şi mijlocii înfiinţate de foste cadre militare, precum şi pentru susţinerea instruirii şi reconversiei profesionale a personalului militar disponibilizat.

Programul de microcreditare început în anii anteriori şi susţinut de Grupul Băncii Mondiale cu 3 milioane dolari S.U.A. va trebui prelungit şi suplimentat, astfel încât să cuprindă ca subcomponentă dezvoltarea şi consolidarea afacerilor începute de personalul militar disponibilizat.

Principala corespondentă în cadrul măsurilor care se vor lua, o constituie reconversia profesională în ocupaţii cerute pe piaţa muncii.

G. Eliminarea stagiului militar obligatoriu

Cel mai târziu până în 2007 se va elimina prin lege organică efectuarea stagiului militar obligatoriu, ţinându-se însă cont de realizarea planificării în domeniul redimensionării efectivului armatei la 90.000 de persoane în timp de pace şi în raport cu resursele financiare disponibile la acel moment în acelaşi timp, procesul de eliminare a efectuării stagiului militar obligatoriu va ţine cont de menţinerea şi optimizarea unei capacităţi militare adecvate, care să răspundă pe deplin noilor misiuni ce revin armatei în noul context geostrategic şi în conformitate cu interesele şi obiectivele de securitate şi apărare proprii.

II. Politica externă

A. Obiectivele politicii externe

Politica externă se va focaliza asupra protejării intereselor sociale şi economice ale cetăţenilor români, precum şi promovării şi protejării intereselor economice, politice şi militare ale României, în concordanţă cu poziţia sa geostrategică. De asemenea, politica externă trebuie să ia în considerare participarea activă la construcţia instituţională şi culturală a Marii Europe.

În raport cu interesele economice, politice şi militare ale României pe termen lung, politica externă se va concentra asupra realizării următoarelor obiective:

■ dezvoltarea relaţiilor bi- şi multilaterale;

■ buna vecinătate şi cooperarea regională;

■ dezvoltarea diplomaţiei parlamentare;

■ promovarea diplomaţiei economice;

■ extinderea diplomaţiei culturale;

■ dinamizarea relaţiilor cu românii de pretutindeni, păstrarea identităţii naţionale şi culturale.

Politica externă a României, va ţine cont de respectarea următoarelor condiţii:

–coeziune la nivel comunitar, cât şi bilateral - dintre obiectivele strategice de politică externă ale României şi obiectivele ţărilor membre UE şi NATO;

–coordonarea interministerială şi întărirea comunicării în cadrul Guvernului, pentru a conferi substanţă, credibilitate şi coerenţă politicii externe şi corelării şi integrării politicilor sectoriale;

–respectarea şi aplicarea efectivă a angajamentelor asumate în cadrul NATO.

A.1. În planul dezvoltării relaţiilor bilaterale, Guvernul României va avea în vedere:

–consolidarea prioritară a relaţiilor cu ţările Uniunii Europene şi S.U.A.;

–dezvoltarea cooperării economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale cu China, spaţiul vest-balcanic, Asia Centrală, Orientul Mijlociu şi ţările Americii Latine;

–consolidarea şi extinderea relaţiilor de cooperare cu Sfântul Scaun, Israel şi Japonia.

A.2. În planul relaţiilor cu organisme internaţionale şi dezvoltării relaţiilor multilaterale, Guvernul României va aplica următoarele politici:

–integrarea României în Uniunea Europeană conform calendarului asumat unilateral de Guvernul României în anul 2000. În acest sens, reforma instituţională, cu precădere în domeniul justiţiei şi în sfera administraţiei publice, va trebui accelerată în perioada 2005-2006 pentru a crea pilonul de sprijin ce contribuie la finalizarea negocierilor de aderare şi aplicarea efectivă a obligaţiilor asumate în capitolele de negociere;

–consolidarea poziţiei României în cadrul NATO, corelativ cu respectarea angajamentelor asumate şi asocierea în acţiuni comune, inclusiv oferirea şi dezvoltarea facilităţilor de infrastructură şi logistică pentru trupele NATO;

–implicarea diplomaţiei româneşti în restructurarea sistemului internaţional de securitate, cooperare economică şi adaptarea normelor şi principiilor de drept internaţional la evoluţiile determinate de procesul globalizării. Se va acorda atenţie reformei structurilor ONU, respectiv redimensionării comisiilor şi organismelor sale de specialitate, precum şi lărgirii Consiliului de Securitate cu noi membri permanenţi, cum ar fi Japonia şi Germania;

–sprijinirea Curţii Internaţionale de Justiţie, a Curţii Penale Internaţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv respectarea hotărârilor acestora;

–fundamentarea diplomaţiei globalizării care să ia în considerare:

–obţinerea pentru România a statutului de membru OECD;

–implicarea mai activă în activitatea OMC, OSCE, UE, NATO şi în structurile specializate ale ONU;

–propuneri ofensive pentru alegerea României ca sediu pentru diferite secretariate ale convenţiilor/protocoalelor ONU, programe OSCE, UE, NATO, OMC, OECD, precum şi pentru organizarea în România a unor reuniuni internaţionale de impact sub egida şi cu finanţarea organizaţiilor internaţionale.

B. Guvernul României va dezvolta relaţiile de bună vecinătate şi cooperarea regională în spaţiul sud-est european şi al Mării Negre, prin:

–promovarea relaţiilor de bună vecinatate şi cooperarea cu ţările Europei de Sud-Est în realizarea pactului de stabilitate pentru asigurarea păcii, consolidarea democraţiei, respectarea drepturilor omului şi prosperitatea economică;

–protejarea intereselor României şi ale UE în spaţiul sud-est european şi rezolvarea de o manieră coerentă şi ofensivă a problemelor cu Ucraina în baza normelor de drept internaţional public;

–promovarea relaţiilor cu Republica Moldova în baza unei orientări proactive ce vizează, pe de o parte, respectarea drepturilor omului, consolidarea cadrului democratic şi al reformelor economice, iar pe de altă parte susţinerea culturii româneşti. În acest sens, România îşi va direcţiona asistenţa către acordarea de burse, susţinerea drepturilor culturale ale românilor, sprijinirea activităţilor care susţin aplicarea reformelor democratice şi respectarea drepturilor omului. De asemenea, România va monitoriza respectarea cu stricteţe a acordurilor bilaterale;

–cooperarea în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) pentru promovarea procesului de stabilizare şi asociere iniţiat de Uniunea Europeană pentru statele din Balcanii Occidentali şi stabilirea unei legături structurale între UE şi SEECP;

–valorificarea mecanismelor şi resurselor Centrului SECI pentru combaterea crimei organizate, în vederea promovării unor politici coerente de combatere a riscurilor neconvenţionale la adresa securităţii în regiune;

–întărirea colaborării în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică a Mării Negre pentru derularea şi aplicarea efectivă a proiectelor deja agreate (energie, sistem financiar-bancar, transport, turism), în scopul racordării mai eficiente a activităţilor acesteia la priorităţile economiei naţionale şi interesele cercurilor oamenilor de afaceri români;

–folosirea infrastructurii, a instalaţiilor existente şi a specialiştilor români, ca avantaj în creşterea implicării României în politica de securitate energetică regională: transport, depozitare, procesare şi comercializarea energiei electrice, petrol, gaze.

C. Diplomaţia parlamentară

Guvernul României va colabora cu Parlamentul pentru a fixa mecanismele de informare, comunicare, gestiune a informaţiilor şi monitorizare, în scopul promovării de o maniera coerentă a intereselor economice şi politice ale României în străinătate prin relaţiile parlamentare bi- şi multilaterale, precum şi pentru a urmări modul în care iniţiativele parlamentare ori guvernamentale în planul cooperării economice şi politice pot fi sincronizate şi susţinute reciproc.

D. Diplomaţia economică

Guvernul României va coopera cu Preşedinţia, Parlamentul României şi comunitatea oamenilor de afaceri pentru:

–elaborarea unei strategii comune de acţiune privind promovarea intereselor economice ale României în străinătate;

–clarificarea şi fixarea mecanismelor de comunicare, gestiune a informaţiilor şi cooperare în structurile administraţiei publice centrale, precum şi între acestea, Parlament şi asociaţiile oamenilor de afaceri.

E. Diplomaţia culturală

Diplomaţia culturală constituie un suport pentru promovarea relaţiilor bilaterale şi pentru cunoaşterea civilizaţiei româneşti în lume. În acest scop, Guvernul României va avea în vedere:

–elaborarea unui plan de acţiune pentru expansiunea diplomaţiei culturale;

–extinderea centrelor de cultură românească în străinătate, cu precădere în ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;

–fixarea managementului de proiect în cadrul misiunilor diplomatice care să faciliteze organizarea evenimentelor culturale şi înfiinţarea centrelor culturale şi de documentare, pe lângă misiunile diplomatice.

F. Dinamizarea relaţiilor cu românii de pretutindeni, păstrarea identităţii naţionale şi culturale

–monitorizarea tratamentului aplicat comunităţilor româneşti din afara graniţelor, cu precădere din Ucraina, Serbia şi zona transnistreană;

–alocarea fondurilor pentru susţinerea unităţilor de învăţământ de toate gradele, instituţiilor de cult şi instituţiilor culturale, precum şi acordarea de burse de studii românilor aflaţi în afara graniţelor;

–îmbunătăţirea comunicării dintre comunităţile româneşti cu autorităţile publice, fundaţiile şi comunitatea de afaceri din România;

–promovarea şi protejarea investiţiilor economice în zonele locuite de comunităţile româneşti din afara graniţelor;

–sprijinirea editării şi circulaţiei ziarelor, revistelor şi producţiilor audiovizuale; sprijinirea înfiinţării de posturi de radio şi televiziune.

G. Capacitate instituţională

Guvernul României va acordă prioritate dezvoltării capacităţii instituţionale a Ministerului Afacerilor Externe, iar în acest scop va aplica următoarele măsuri:

–analiza, evaluarea şi revizuirea planului de acţiune privitor la dezvoltarea resursei umane angajate în diplomaţie, precum şi a consilierilor economici din ambasade; promovarea tinerilor în cariera diplomatică şi în consiliere economică, stabilirea unor criterii de performanţă pentru cei angajaţi în diplomaţie: diplomaţi şi personal auxiliar;

–organizarea departamentelor, direcţiilor şi serviciilor în raport cu obiectivele politicii externe, precum şi fixarea misiunii, ţintelor şi a criteriilor de performanţă pentru aceste structuri interne ale Ministerului Afacerilor Externe;

–elaborarea şi aplicarea mecanismului de monitorizare şi evaluare a activităţii misiunilor diplomatice, fixarea numărului acestora în raport cu interesele politice, economice şi militare ale României, precum şi cu performanţele individuale ale corpului diplomatic;

–dezvoltarea interoperabilităţii între Preşedinţie - Parlament - Guvern prin corelarea şi asigurarea coordonării activităţilor de diplomaţie parlamentară cu cele realizate la nivelul puterii executive - Preşedinţie şi Guvern, în scopul comunicării, evaluării relaţiilor, asigurării schimbului şi gestiunii de informaţii, implementării angajamentelor asumate şi monitorizării implementării acestor angajamente;

–dezvoltarea unui sistem de management al crizelor în cadrul Ministerului Afacerilor Externe care să ia în considerare riscurile politice, militare, economice şi de mediu ce afectează relaţiile bi- şi multilaterale;

–clarificarea şi stabilirea mecanismelor de cooperare între Ministerul Afacerilor Externe şi celelalte ministere din cadrul Guvernului în scopul corelării politicilor, comunicării, asigurării schimbului şi gestiunii de informaţii, implementării angajamentelor asumate de Guvernul României în raporturile cu terţe ţări sau UE şi monitorizării modului de aplicare a acestor angajamente.

III. Afaceri interne

În domeniul afacerilor interne, Guvernul României va urmări reconstrucţia instituţională a autorităţii centrale din acest domeniu, corelativ cu implementarea unor politici care se vor orienta preponderent asupra prevenirii şi combaterii criminalităţii, introducerii standardelor de calitate pentru servicii publice, precum şi asupra implementării reglementărilor şi directivelor emise de Consiliul European privind controlul frontierelor şi acordarea vizelor.

A. Capacitatea instituţională

Guvernul României va adopta măsuri ce urmăresc întărirea capacităţii de a utiliza într-un mod eficient şi sustenabil resursele financiare şi umane existente, în scopul prestării unor servicii publice de calitate. Întărirea capacităţii instituţionale va urmări managementul resurselor, stabilirea unor standarde minime de calitate pentru servicii publice, precum şi înfiinţarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a serviciilor publice şi funcţionarilor publici.

A. Măsuri de dezvoltare a capacităţii instituţionale

Guvernul României va aplica următoarele măsuri:

–definirea şi elaborarea standardelor de calitate pentru serviciile publice. Acestea vor cuprinde şi procedurile standard de operare/intervenţie a poliţiştilor. În acest sens, se va înfiinţa în cadrul ministerului o unitate de elaborare a standardelor în domeniul serviciilor publice;

–elaborarea şi implementarea unui sistem de management al resurselor umane, pentru susţinerea formării profesionale continue şi reformei serviciilor publice. Pregătirea va fi un suport pentru aplicarea nedistorsionată a măsurilor de reformă. Politica de recrutare, selecţie şi promovare se va focaliza asupra tinerilor absolvenţi cu studii superioare, în special în poliţie şi servicii de informaţii subordonate afacerilor interne;

–elaborarea unor proceduri standard în managementul resurselor financiare şi managementul proceselor în luarea deciziilor, pentru a asigura predictibilitatea activităţii ministerului şi a angajaţilor săi;

–pentru toate serviciile publice şi funcţionari se va introduce sistemul de monitorizare şi evaluare a acestora: "Cadrul de Lucru pentru Evaluarea Performanţelor". Se vor fixa indicatori de performanţă pe fiecare serviciu public şi funcţionar public în raport cu obligaţiile sale şi gradul de satisfacţie al cetăţeanului faţă de modul în care un serviciu public este prestat;

–descentralizarea unor servicii publice pe măsura transferului de resurse către autorităţile administraţiei publice locale. În acest sens, Guvernul României va evalua şi va decide înfiinţarea şi funcţionarea poliţiei comunitare şi metropolitane (pentru Municipiul Bucureşti), prin descentralizarea acestui serviciu către primării;

–stabilirea planificării strategice/planificare multianuală pe politici, programe şi proiecte în concordanţă cu interesul cetăţeanului şi a comunităţilor locale;

–îmbunătăţirea sistemului de achiziţii publice, în scopul asigurării transparenţei financiare. Sistemul va cuprinde componenta de planificare, evaluare şi finanţare în baza căruia se vor fixa priorităţile alocării resurselor pentru achiziţii, precum şi componenta de conducere a programelor de achiziţie;

–utilizarea mecanismelor de consultare publică în orice moment de definire şi identificare a problemelor şi de elaborare a politicilor prioritare, publicarea programelor şi a proiectelor de lege promovate de minister pentru a facilita dialogul public înainte de elaborarea definitivă şi adoptarea acestora;

–organizarea departamentului afacerilor interne pentru identificarea şi cercetarea activităţilor ilegale ale politiştilor;

–dezvoltarea capacităţii instituţionale a serviciilor de informaţii din structura afacerilor interne, instituirea controlului parlamentar efectiv asupra activităţii lor, corelativ cu asigurarea transparenţei financiare. Direcţiile principale de acţiune a acestor servicii vor fi stabilite de minister şi se vor limita la prevenirea şi combaterea terorismului, prevenirea şi combaterea crimei organizate, spălarea banilor, infracţiuni din domeniul bancar şi al pieţei de capital, protecţia informaţiilor clasificate, cooperarea cu poliţia de frontieră şi autorităţile vamale în scopul culegerii de informaţii, schimbul de date şi procesarea acestora, precum şi pentru intervenţia în traficul de fiinţe umane, traficul de droguri, traficul internaţional cu autoturisme furate, traficul cu monedă falsă, cecuri de călătorie şi cărţi de credit/debit, trafic cu materiale strategice şi nucleare;

–reorganizarea structurii Inspectoratului General al Poliţiei, pentru a evita suprapunerile de atribuţii şi pentru a optimiza costurile de operare şi investiţiile de capital.

B. Politici publice - priorităţi

B.1. Prevenirea şi combaterea criminalităţii

Guvernul României va colabora cu Preşedintele României în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru aplicarea unei Strategii Naţionale de Prevenire a Criminalităţii. Strategia va stabili obiectivele şi rolul autorităţilor, şcolilor, familiei şi societăţii civile în prevenirea criminalităţii.

Obiectivele strategiei ţin cont de factorii şi condiţiile care contribuie la angajarea într-un comportament infracţional şi au în vedere:

■ protecţia comunităţilor locale şi a şcolilor;

■ aplicarea unor programe speciale pentru tinerii şi familiile lor care trăiesc într-un mediu cu risc infracţional ridicat ce generează violenţă domestică, abuz sexual, consumul de droguri, ori promovarea unei culturi infracţionale, cum sunt zonele sărace şi periferice din localităţile urbane, ori din zonele periurbane;

■ aplicarea unor programe speciale destinate persoanelor marginalizate ce trăiesc în zonele industriale aflate în declin. Aceste programe se vor integra în programele de dezvoltare locală şi regională;

■ combaterea traficului şi consumului de droguri;

■ programe speciale pentru tinerii cu probleme de comportament (agresivitate) ori care s-au asociat în bande pentru savârşirea de activităţi infracţionale;

■ programe speciale pentru comunitatea rromilor.

Măsurile de prevenire şi combatere a criminalităţii se vor aplica la nivel comunitar, în baza evaluărilor şi soluţiilor propuse de reprezentanţii comunităţilor locale şi autorităţile teritoriale de ordine publică organizate potrivit Legii nr. 218/2002, ţinând cont de mecanisme de organizare instituţională ce se referă la:

–implementarea mecanismelor de comunicare şi parteneriat între poliţie şi reprezentanţii comunităţii locale pentru a identifica cele mai bune soluţii pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea protecţiei/patrulării străzilor, parcurilor şi şcolilor;

–formarea unor reţele locale între oraşe şi municipii şi a unei reţele regionale pentru a realiza schimbul de informaţii şi bune practici în prevenirea şi combaterea criminalităţii;

–informarea publicului despre mecanismele de prevenţie a criminalităţii.

B.2. Combaterea crimei organizate

–aplicarea strategiei naţionale de combatere a crimei organizate, în special a traficului de droguri, traficului de fiinţe umane, traficului de arme, autoturisme furate, cu monedă falsă, cecuri de călătorie şi cărţi de credit/debit, traficului cu materiale strategice şi nucleare;

–organizarea de o manieră neechivocă în cuprinsul acestei strategii a managementului integrat între structurile ministerului ce gestionează politicile privitoare la afaceri interne, precum şi a mecanismelor de cooperare cu alte ministere, ori cu organisme internaţionale, cum sunt INTERPOL şi EUROPOL, ori poziţii naţionale din alte ţări.

B.3. Refugiaţi, imigrare ilegală, readmisie

–extinderea şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit în centrele de cazare aflate în gestiunea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi;

–constituirea unui fond special pentru returnarea/expulzarea persoanelor aflate ilegal pe teritoriul României şi cărora nu li se poate acorda statutul de refugiat sau a căror cereri de azil au fost respinse de instanţele judecătoreşti;

–cooperarea cu organizaţii neguvernamentale pentru elaborarea şi aplicarea unor programe de inserţie socială a refugiaţilor;

–întărirea managementului în domeniul politicilor de combatere a imigraţiei ilegale, pentru a reduce pe cât posibil numărul imigranţilor ilegali şi tranzitarea teritoriului României;

–elaborarea unui plan de acţiune care va prevedea măsuri standard pentru facilitarea reintegrării persoanelor care doresc să se repatrieze voluntar. În acest sens, România va solicita începând cu anul 2007 şi asistenţa financiară a UE prin Fondul European pentru refugiaţi.

B.4. Traficul şi consumul de droguri

–aplicarea strategiei naţionale de combatere a consumului şi traficului de droguri în conformitate cu Strategia UE de combatere a traficului de droguri;

–întărirea controlului vamal;

–folosirea investigatorilor acoperiţi în acţiunile de combatere a reţelelor de narco-trafic;

–întărirea Brigăzii Antidrog, din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Poliţia Română;

–realizarea unui management integrat în domeniul politicilor de combatere a traficului şi consumului de droguri între Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din Poliţia Română, Direcţia pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din Poliţia de Frontieră Română, Direcţia Generală a Vămilor şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Sistemul va fi aprobat prin ordin comun al ministerelor de resort.

B.5. Serviciul de urgenţă

–elaborarea regulamentului cadru pentru fixarea structurii organizatorice, precum şi funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;

–clarificarea prin regulament în cel mai scurt timp a conducerii şi coordonării unitare a forţelor de intervenţie;

–organizarea pe lângă centrul naţional operaţional a 8 centre operaţionale regionale corespunzător regiunilor de dezvoltare economică, pentru coordonarea activităţii centrelor operaţionale organizate la nivel de judeţ în caz de intervenţie;

–emiterea de standarde şi fixarea protocoalelor de cooperare cu poliţia de frontieră pentru intervenţii în cazul producerii unui eveniment excepţional în zona de graniţă;

–evaluarea cerinţelor şi efectuarea investiţiilor în centrele operaţionale.

B.6. Cyberspace

În următorii ani, Poliţia Română va trebui să acorde un rol important combaterii infracţiunilor săvârşite pe Internet. În acest sens, va trebui înfiinţat un departament în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei pentru:

–organizarea, conducerea şi coordonarea investigaţiilor legate de infracţiuni săvârşite pe Internet;

–colaborarea cu sectorul privat pentru educarea şi instruirea permanentă a resursei umane din cadrul IGP, ori pentru achiziţie de software;

–cooperarea cu organizaţii neguvernamentale pentru elaborarea programelor de prevenţie şi combatere a criminalităţii pe Internet, având ca ţintă cu precădere educarea copiilor şi a tinerilor;

–protecţia sistemelor informatice din cadrul Poliţiei Române.

B.7. Cooperarea internaţională

Guvernul României va sprijini Poliţia Română să stabilească în mod efectiv o cooperare permanentă cu EUROPOL pentru:

–schimbul de informaţii;

–elaborarea de către EUROPOL a rapoartelor ce privesc analiza fenomenului infracţional din ţara noastră;

–furnizarea de expertiză şi suport tehnic pentru efectuarea investigaţiilor şi realizarea operaţiunilor de cercetare.

C. Înzestrare

Guvernul României va aplica un sistem integrat de management al achiziţiilor publice, prin îmbunătăţirea celui actual fixat în scopul planificării achiziţiilor şi asigurării transparenţei financiare. Sistemul va cuprinde componenta de planificare, evaluare şi finanţare în baza căruia se vor fixa priorităţile alocării resurselor pentru achiziţii, precum şi componenta de conducere a programelor de achiziţie. Prin utilizarea acestui sistem se vor evalua corect cerinţele investiţiilor de capital în raport cu resursele financiare disponibile, se va stabili momentul şi locul în care este nevoie de o achiziţie şi se va controla acest proces.

În concordanţă cu cerinţele de asigurare a ordinii publice, se va ţine cont de realizarea următoarelor investiţii cu caracter prioritar:

–Sistemul Integrat de Observare, Supraveghere şi control la Marea Neagră;

–Centrul de comandă şi control al Poliţiei Capitalei;

–dotarea cu aparatură şi mijloace tehnice de apărare pentru poliţie;

–achiziţia de maşini, echipamente şi aparatură pentru funcţionarea serviciului de urgenţă;

–achiziţia de aparatură şi echipamente destinate cercetării şi probării faptelor infracţionale;

–modernizarea şi achiziţia de echipamente în domeniul comunicaţiilor şi IT;

–schimbarea uniformelor poliţiştilor pentru asigurarea respectului şi autorităţii acestora.

!Imagine!Imagine!Imagine!Imagine!Imagine!Imagine!Imagine

Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.

Textul actului