Hotărîrea nr. 251 din 5 aprilie 1991

Guvernul României hotărăşte:

Articolul 1

Pentru folosirea cît mai eficienta a suprafeţelor de teren şi pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxa anuală, potrivit anexei la prezenta hotărîre.

Articolul 2

Taxa prevăzută la art. 1 se datorează de către regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi de celelalte persoane juridice, pentru terenurile aflate în administrarea sau în folosinţă acestora şi care sînt utilizate în alte scopuri decît producţia vegetala, agricolă sau silvică.

Articolul 3

Prevederile prezentei hotărîri se aplică începînd cu data de 1 ianuarie 1991.

Unităţile plătitoare prevăzute la art. 2 vor vărsa la buget prima rata din taxa datorată pe acest an, în termen de 15 zile de la data publicării prezentei hotărîri. În acelaşi termen, vor vărsa diferenţele de taxa, ce rezultă, potrivit prezentei hotărîri, şi cei care au efectuat vărsămintele în baza reglementării anterioare.

Articolul 4

Constituie contravenţii de la dispoziţiile prezentei hotărîri următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sînt considerate infracţiuni:

a)refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control documentele privind calculul şi vărsarea taxei;

b)întocmirea unor documente eronate cu privire la suprafaţa de teren, care conduc la diminuarea taxei legal datorate.

Contravenţia de la lit. a) se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, iar contravenţia de la lit. b), de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Contravenţiilor menţionate la alin. 1 li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/ 1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.

Articolul 5

Ministerul Finanţelor va elabora instrucţiuni de aplicare a prezentei hotărîri.

PRIM-MINISTRU

PETRE ROMAN

Anexa 1

TAXA

pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru

producţia vegetala, agricolă sau silvică

I. Taxa se datorează pentru terenurile proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosinţă agenţilor economici, utilizate în alte scopuri decît producţia vegetala, agricolă sau silvică.

Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru patrat de teren, diferenţiată pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone, după cum urmează:

A. Pentru localităţile urbane:

Încadrarea localităţilor urbane în categoriile de mai sus se face în funcţie de gradul de dezvoltare economică şi socială, după cum urmează:

1.Municipiul Bucureşti se încadrează în categoria I de localităţi.

2.Municipiile reşedinţa de judeţ, precum şi municipiul Hunedoara se încadrează în categoria a II-a de localităţi.

3.Celelalte localităţi urbane fac parte din categoriile III şi IV. Încadrarea acestora în categoriile III sau IV de localităţi se face de prefecturi şi de Primăria municipiului Bucureşti, după caz.

Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor urbane se face de către primăriile municipiilor şi oraşelor, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie, precum şi în funcţie de alte elemente care să asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate în zonele centrale de locuit ale localităţilor.

Primăriile vor efectua încadrarea localităţilor în categoriile III sau IV şi, respectiv, a terenurilor pe zone în cadrul localităţilor, în termen de 90 de zile de la data prezentei hotărîri.

Pe măsura dezvoltării economice şi sociale a localităţilor, prefecturile şi Primăria municipiului Bucureşti vor reexamina încadrarea localităţilor în categoriile a III-a şi a IV-a, în vederea încadrării lor într-o categorie superioară.

Trecerea localităţilor din categoria a IV-a în categoria a III-a este de competenţa prefecturilor şi Primăriei municipiului Bucureşti.

Modificarea încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de către primăriile municipiilor şi oraşelor.

Modificările prevăzute în cele doua alineate precedente se pot face anual, pînă la 1 august, cu aplicare de la 1 ianuarie al anului următor.

Schimbarea încadrării localităţilor de la categoriile III sau IV la categoria a II-a se aproba prin hotărîre a Guvernului.

În cazul în care o localitate rurală trece în categoria celor urbane, taxa corespunzătoare noii incadrari se aplică începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

B. Pentru localităţile rurale

Încadrarea localităţilor rurale în zone de fertilitate este aceea prevăzută de normale legale privind impunerea veniturilor realizate din activităţi agricole în vigoare la data de 31 decembrie 1990.

II. Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate şi drumuri este anuală, în lei/km de drum şi cale ferată, diferenţiată după cum urmează:

Unităţile de transport feroviar datorează numai taxa în funcţie de lungimea caii ferate. La stabilirea taxei se are în vedere lungimea totală a caii ferate, inclusiv lungimea desfăşurată a reţelei de linii ferate din depouri, staţii de cale ferată, rampe, triaje, precum şi alte obiective de exploatare feroviara.

Ceilalţi agenţi economici datorează aceasta taxa numai pentru liniile ferate şi drumurile pînă la accesul în incinta unităţii.

III. Taxa anuală pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datorează pentru:

–terenurile aflate în administrarea sau folosinţă instituţiilor publice, definite potrivit legii;

–terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia data sînt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, balti sau lacuri de acumulare, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului. Încadrarea terenurilor în aceste categorii se face de organele de specialitate competente;

–terenurile pe care sînt în curs de execuţie obiective de investiţii.

IV. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează în funcţie de situaţia terenurilor existente la 1 ianuarie al fiecărui an, pe baza declaraţiei depusa de plătitor.

Plata taxei se face în patru rate trimestriale egale, pînă la 15 (inclusiv) a ultimei luni a fiecărui trimestru.

Obligaţia calculării şi răspunderea pentru achitarea în termen a taxei revine plătitorilor.

Pentru neplata în termen a taxei se datorează majorări de 0,05% pentru fiecare zi de întîrziere la plata.

Taxa nestabilita la timp se datorează pe o perioadă de doi ani în urma celui în care are loc constatarea.

V. Contestaţiile privind stabilirea şi încasarea taxei, precum şi a majorărilor de întîrziere aferente, se depun în termen de 30 de zile de la data înştiinţării unităţii plătitoare şi se rezolva de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare.

Împotriva deciziei date se poate face contestaţie în termen de 30 de zile la Ministerul Finanţelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat sa o soluţioneze.

Depunerea contestaţiei nu absolvă plătitorul de obligaţia virarii sumei la bugetul statului.