Decizie nr. 301 din 11 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iancu Tănăsescu în Dosarul nr. 3.285/104/2007 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se arată că interpretarea şi aplicarea legii aparţin competenţei instanţei de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.285/104/2007, Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, excepţie ridicată de Iancu Tănăsescu în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei împotriva unei decizii de impunere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 135 alin. (2) şi art. 139 din Constituţie, deoarece fac o enumerare subsidiară, iar nu cumulativă a veniturilor realizate, avute în vedere la stabilirea contribuţiei lunare obligatorii la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că aspectele invocate de către autorul excepţiei nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 septembrie 2006, aprobată prin Legea nr. 34/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 18 ianuarie 2007. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 257 alin. (3): "În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) şi f), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea, ale art. 135 alin. (2) privind economia şi ale art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Având în vedere modul în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în prezenta cauză, autorul acesteia, fără să susţină în ce constă încălcarea prevederilor constituţionale menţionate, propune, de fapt, o anumită interpretare a textului de lege criticat, precum şi modificarea corespunzătoare a acestuia. Or, astfel de critici, chiar dacă ar fi reale, nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În consecinţă, Curtea constată, sub acest aspect, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iancu Tănăsescu în Dosarul nr. 3.285/104/2007 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta