Decizie nr. 52 din 12 februarie 2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A. cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum şi în numele Societăţii Comerciale "Ranbaxy UK LTD" şi al Societăţii Comerciale "Daiichi Sankyo Europe GmbH", în calitate de reprezentant legal, în Dosarul nr. 5.493/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.579D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Răducanu Rareş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Anca Raiciu, cu delegaţie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor. Reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că excepţia de neconstituţionalitate vizează, în principal, dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi, în subsidiar, art. 8 şi întreg actul normativ.

Arată că, deşi Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor aspecte similare celor invocate în prezenta cauză, menţionând Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, precum şi Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, este necesară reanalizarea acestei probleme şi prin altă prismă, respectiv a constata că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că taxa de clawback se aplică şi la taxa pe valoarea adăugată. Aceasta, deoarece autorităţile statului, astfel cum reiese din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, interpretează că ceea ce legiuitorul a avut în vedere la adoptarea ordonanţei de urgenţă a fost preţul individual al medicamentului care să cuprindă şi taxa pe valoarea adăugată.

De asemenea, susţine că sunt încălcate prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât în baza de calcul al valorii medicamentelor la care se adaugă şi taxa pe valoarea adăugată nu este inclus numai preţul medicamentului, ci şi adaosurile cuprinse în lanţul de distribuţie, ceea ce este în contradicţie cu justa aşezare a sarcinilor fiscale, fiind lipsită de transparenţă şi de predictibilitate.

Prevederile art. 16 din Constituţie sunt încălcate din perspectiva modalităţii de calcul al contribuţiei taxei de clawback, întrucât procentul de contribuţie este identic pentru toţi contribuabilii, deşi aceştia se regăsesc în situaţii sensibil diferite.

Totodată, susţine că, potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pentru neachitarea contribuţiei în termenul prevăzut la art. 5 alin. (8) din acelaşi act normativ, se aplică dobânzi şi penalităţi de întârziere. De asemenea, neachitarea contribuţiei în termenul prevăzut la art. 8 alin. (2) poate duce până la excluderea de pe piaţă a persoanelor juridice care deţin o astfel de autorizaţie. Or, prin această excludere se poate bloca accesul pacienţilor la medicamentele compensate, astfel, fiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 34.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, arată că simpla inserare a unor motive în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă nu justifică adoptarea acesteia, întrucât exista deja un sistem de taxă clawback legiferat, astfel că Guvernul a trecut peste voinţa Parlamentului.

În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune concluzii scrise.

Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, menţionate de apărătorul ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, nu a fost motivată şi în faţa instanţei de judecată.

De asemenea, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că modalitatea de stabilire a contribuţiei clawback a mai făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care s-a declarat neconstituţională sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată", şi Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012. De asemenea, menţionează faptul că prin Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare s-a eliminat din formula de calcul taxa pe valoarea adăugată.

În continuare, arată că intervenţia legislativă pe calea ordonanţei de urgenţă a fost determinată de un interes public general, pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, având în vedere consideraţii de ordin financiar şi nevoia de a determina anumite surse de finanţare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, precum şi Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, decizie prin care s-a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" cuprinsă în art. 3^1 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă a fost declarată neconstituţională.

În ceea ce priveşte criticade neconstituţionalitate extrinsecă, urgenţa reglementării rezultă din expunerea de motive, fiind stabilite acele criterii cuantificabile, astfel că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.493/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum şi în numele Societăţii Comerciale "Ranbaxy UK LTD" şi al Societăţii Comerciale "Daiichi Sankyo Europe GmbH", în calitate de reprezentant legal, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor notificări comunicate în temeiul art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, următoarele:

1.Dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor vizaţi de acest act normativ obligaţia de a plăti o taxă calculată asupra unei valori - consumul total de medicamente - care include între altele şi consumul de medicamente din cadrul unor programe naţionale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.

Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naţionale de sănătate, cât şi de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe.

2.Taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, între altele, asupra unei alte taxe, respectiv taxa pe valoarea adăugată. Astfel, prin intermediul taxei instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 se ajunge la suprataxarea unei valori care are "statut de sumă colectată" cu titlu de taxă pe valoare adăugată. În speţă, în cazul medicamentelor care se comercializează pe bază de prescripţie medicală, contribuabilii taxei clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecinţă a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea medicamentelor compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de distribuitorii şi de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al acestor medicamente. Or, această împrejurare este contrară principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii.

3.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este contrară art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece, în cazul de faţă, situaţia extraordinară şi urgenţa sunt doar proclamate în preambulul ordonanţei de urgenţă, fără a fi motivate şi fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcţionarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanţe, neprecizânduse nici de ce o asemenea reglementare este urgentă şi nu poate fi amânată.

Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanţa de urgenţă criticată contravine şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care a statuat că urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arată următoarele:

–excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere situaţiile de urgenţă care au determinat adoptarea actului normativ, astfel cum acestea sunt prevăzute în partea introductivă a ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi faptul că modalitatea de reglementare a mecanismului de impunere şi colectare a contribuţiei şi consecinţele neexecutării obligaţiilor nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor invocate în susţinerea excepţiei;

–cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, se consideră că este neîntemeiată, întrucât intervenţia legislativă sub forma adoptării unei ordonanţe de urgenţă este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgenţă fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar;

–în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constată că în art. 3 din ordonanţa de urgenţă se menţionează faptul că această contribuţie trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. Prin urmare, se realizează o diferenţiere între plătitorii de taxă prin raportare la vânzările fiecărui plătitor.

De altfel, în art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este menţionată formula prin care se calculează contribuţia trimestrială (Ctd) datorată de fiecare plătitor, fiind indicate criterii care diferenţiază plătitorii între ei;

–prevederile art. 3 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 34, întrucât prin introducerea acestei noi surse de contribuţii s-a urmărit asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamente, cu şi fără contribuţie personală;

–referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că formula de calcul a contribuţiei trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor este indicată în art. 3^1. Or, calculul contribuţiei trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor are în vedere valoarea vânzărilor individuale de medicamente aferente acestuia şi nu valoarea consumului de medicamente comercializate de un plătitor. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanţă la calcularea taxei este valoarea la care acesta a vândut medicamentele.

Totodată, aşa cum rezultă din art. 3^1 alin. (5), prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3) se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată. Calcularea taxei prevăzute de ordonanţa de urgenţă prin raportare la valoarea vânzărilor cu includerea taxei pe valoarea adăugată are în vedere scopul diferit pentru care sunt încasate cele două contribuţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este inadmisibilă, întrucât criticile susţinute de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate privesc, în principal, modul de interpretare a prevederilor art. 1 şi 3 din această ordonanţă de urgenţă. În acest sens arată că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 sunt valabile ad similis şi în această cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, care au următorul cuprins:

–Art. 3: "(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2)Procentul «p» se calculează astfel:

p = [(CTt - BAt)/CTt] x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

(3)Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4)Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale", ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 135 privind economia. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra dispoziţiilor criticate, respectiv art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în temeiul cărora au fost emise notificările în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. Prin decizia sus-menţionată, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

1.Sfera subiecţilor cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este stabilită prin dispoziţiile art. 1. Aceste prevederi nu definesc in terminis noţiunea de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, astfel încât au acces la obţinerea acestei autorizaţii toate persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea medicamentelor. Intră, desigur, în această categorie şi producătorii de medicamente.

Curtea a observat că ordonanţa de urgenţă nu limitează sfera acestor subiecţi la persoanele juridice române, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) din aceasta, "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate datele de identificare ale reprezentanţilor legali care vor duce la îndeplinire obligaţiile legale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială."

2.În ceea ce priveşte sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuţiei trimestriale, Curtea a subliniat că toţi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor (indiferent că sunt persoane juridice române sau reprezentanţi ai persoanelor juridice străine) au obligaţia de a depune la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile, "lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială", potrivit art. 4 alin. (1) şi (2).

Din analiza prevederilor art. 1, Curtea reţine că sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuţiei trimestriale este destul de largă, cuprinzând:

a)medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi:

b)medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în:

–tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis;

–în tratamentul spitalicesc;

c)medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Obligativitatea plăţii contribuţiei trimestriale este însă dată de faptul că, astfel cum reiese din ordonanţa de urgenţă criticată, contravaloarea acestor medicamente este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Ca atare, numai comercianţii care pun pe piaţă respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligaţi la plata acestei contribuţii, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, care îi obligă pe aceştia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia.

Într-adevăr, nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, însă, din analiza tuturor prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, şi nu numai pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

3.Obligaţia subiecţilor menţionaţi în paragraful precedent, respectiv plata contribuţiei datorate de aceştia, este una trimestrială (contribuţia trimestrială) şi se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor), potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

III. Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, şi în mod special cele referitoare la modul de calcul al contribuţiei respective, au fost modificate şi completate astfel:

–prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, s-a introdus art. 3^1, care prevede, printre altele, la alin. (5), că "prin valoarea vânzărilor (...) se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată";

–Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, care la art. 7 din Secţiunea a 2-a - Reglementări privind contribuţia trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, prevede în mod explicit că formula de calcul nu include şi taxa pe valoarea adăugată, revenind la soluţia legislativă anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011.

De asemenea, Curtea reţine că prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013*), nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională.

Notă *) Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013.

IV. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 vizează probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii la cauza dedusă judecăţii, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Terapia" - S.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în nume personal, precum şi în numele Societăţii Comerciale "Ranbaxy UK LTD" şi al Societăţii Comerciale "Daiichi Sankyo Europe GmbH", în calitate de reprezentant legal, în Dosarul nr. 5.493/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu