Strategie din 5 octombrie 2022

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 980 bis din 10 octombrie 2022

Anexă

!image

!image

Abrevieri folosite

INTRODUCERE

Contextul național

Pădurile se bucură de un interes deosebit la nivel global, european și național, ținând cont de multitudinea de servicii ecosistemice (SE) pe care acestea le oferă. În afară de serviciile de aprovizionare (produsele lemnoase și nelemnoase utilizate în consum), ecosistemele forestiere oferă servicii suport (de exemplu, cele de formare a solului), servicii de regularizare (hidrologică, climatică, antierozională etc) și servicii culturale (recreere, identitate culturală, educaționale etc).

Pădurile României sunt un capital a cărui valoare este dată de continuitatea serviciilor ecosistemice pe care le asigură pentru societate. România are o suprafață de pădure de 7 milioane de hectare, conform datelor Inventarului Forestier Național (IFN)1 dar, cu 29% din suprafață împădurită, este sub media Uniunii Europene (UE), de 39%. Zonarea funcțională a pădurilor naționale contribuie, la momentul actual, la asigurarea cu prioritate a serviciilor ecosistemice de regularizare a apelor, antierozionale și de protecție climatică, în cazul a 42% din pădurile din fondul forestier național (FFN).

!image

Serviciile ecosistemice (SE)2 constituie un flux de resurse și servicii furnizate de către pădure, de care societatea beneficiază în mod direct sau indirect. Acestea se împart în:

Servicii de furnizare (aprovizionare): includ bunurile furnizate de ecosisteme, cum sunt produsele lemnoase și produsele forestiere nelemnoase (ciuperci, fructe de pădure etc);

Servicii de regularizare: sunt reprezentate prin rolul pădurilor în sechestrarea carbonului, stabilizarea solurilor, purificarea apei și aerului etc;

Servicii culturale: sunt acele beneficii nemateriale de recreere, estetice, spirituale etc;

Serviciile suport, cum ar fi formarea solului, fotosinteza sau reciclarea substanțelor nutritive, sunt necesare pentru realizarea celorlalte servicii ecosistemice.

!image

▌

Impactul sectorului forestier în economia națională este substanțial. În ultimii 10 ani, împreună cu industria mobilei, sectorul forestier a contribuit anual, în medie, cu 3,5% la PIB-ul României, generând un excedent în balanța comercială externă de până la 2 miliarde euro/an. Rolul socio-economic al pădurilor este important și din perspectiva asigurării locurilor de muncă, în special în zona rurală. În România, locurile de muncă în sectorul forestier au o contribuție majoră la prevenirea migrației forței de muncă. Sectorul forestier (incluzând industria mobilei) creează peste 150.000 de locuri de muncă directe și contribuie indirect la crearea altor 300.000 de locuri de muncă în sectoare conexe, precum cele de construcții, agricol și energetic. Biomasa forestieră asigură încălzirea a 3,5 milioane de gospodării în România, cu un consum estimat, în strategia energetică a României, la 14 milioane de tone3.

Pădurile noastre constituie un rezervor de biodiversitate pentru Europa, România fiind singura țară din UE pe teritoriul căreia se regăsesc cinci regiuni biogeografice și o diversitate deosebită a florei și faunei, cu piramidă trofică completă (mai ales datorită prezenței populațiilor de carnivore mari, dispărute în alte țări ale Europei). Conservarea biodiversității este un obiectiv prioritar pentru gestionarea pădurilor României integrate în rețeaua de arii naturale protejate, cărora le sunt definite măsuri specifice de gestionare în planurile de management. România dispune și de importante suprafețe de pădure cu structuri primare, pentru care există cerința legislativă de identificare și protejare strictă.

Politica forestieră din România se bazează pe o lungă tradiție în stabilirea și implementarea principiilor gestionării durabile a pădurii. Acest aspect este dovedit în special prin aplicarea sistemului de gospodărire multifuncțională, care a precedat cu multe decenii abordările actuale de gestionare durabilă a pădurilor din alte țări europene. Această caracteristică s-a concretizat într-un regim silvic riguros, cu o temeinică fundamentare științifică și

!image

1Inventarul Forestier Național. Rezultate Ciclul II. Disponibil la http://roifn.ro/site/rezultate-ifn-2/

2MEA (Millennium Ecosystem Assessment), 2005. Ecosystems and Human Well-being. Disponibil la: https://www.millenniumassessment.org/documents/document.356.aspx.pdf

3https://pro-lemn.ro/studiu-incds-prolemn/

tehnică, creat însă pentru a funcționa eficient în condițiile unui sistem centralizat, în care pădurea și capitalul din sectorul forestier aparțineau integral statului.

În ultimii 30 de ani, România a trecut printr-o perioadă de tranziție către economia de piață, cu schimbări majore în sectorul forestier, determinate de retrocedarea pădurilor și de privatizarea sectorului de exploatare a pădurilor și industrializare a lemnului. Procesul de retrocedare a pădurilor, declanșat în 1991, a produs schimbări importante ale structurii proprietății, 36% din FFN fiind azi reprezentat de proprietatea privată. Fărâmițarea proprietății forestiere, cu peste 700 de mii proprietari privați individuali, cu o suprafață medie de 1,1 ha/proprietate, face dificilă aplicarea unui regim silvic unitar, fiind necesară identificarea unor soluții de responsabilizare și implicare a proprietarilor în gestionarea durabilă a pădurilor.

În pofida schimbărilor socio-economice majore ce au avut loc, cadrul de reglementare a sectorului forestier a rămas dominat de paradigma unui sistem legislativ rigid, prescriptiv, nediferențiat în raport cu forma de proprietate, bazat aproape în totalitate pe instrumente de comandă și control. Actualul sistem nu are eficacitatea așteptată, iar acest aspect se reflectă într-o evidentă tensiune socială, implicând toate grupurile interesate și afectate de gestionarea pădurilor: proprietari privați, administrarea silvică de stat și privată, firme de exploatare a pădurilor și industrializare a lemnului, organizații de protecția mediului, societatea civilă etc.

Prin urmare, Strategia Națională pentru Păduri (SNP30) trebuie să asigure un demers de bună guvernanță, bazat pe coerența legislației din domeniul forestier, asumarea răspunderii și transparență, și care să valorifice mai eficient principiile de gestionare durabilă a pădurilor care au asigurat productivitatea, rolul multifuncțional, stabilitatea și biodiversitatea pădurilor României.

Contextul internațional și european

Pădurile joacă un rol major în îndeplinirea unor obiective globale, conform Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă4. De aceea, protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a pădurilor, precum și stoparea declinului biodiversității sunt, la rândul lor, obiective globale. Pădurile au un rol crucial în atenuarea schimbărilor climatice și a efectelor acestora, dar și în asigurarea unor modele de consum și de producție durabile. Prin Planul Strategic al Națiunilor Unite pentru Păduri 2017-20305, adoptat de Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri, s-au identificat șase Obiective globale și 26 de Obiective asociate, voluntare și universale, care urmează să fie atinse până în 2030 pentru a asigura un management durabil și pentru a opri despădurirea și degradarea pădurilor. Prin elaborarea SNP30, România va acționa pentru îndeplinirea obiectivelor asumate la nivel global potrivit acordului internațional privind pădurile.

UE a implementat mai multe măsuri importante care vizează pădurile și sectorul forestier (Tabelul 1), recunoscându-le valoarea transversală și, prin urmare, incluzându-le în alte politici, în primul rând agricultură și dezvoltare rurală, dar și de mediu, climă și energie regenerabilă, cercetare, coeziune, industrie, comerț și cooperare internațională. Numărul tot mai mare de inițiative politice specifice sau conexe domeniului forestier, asumate de UE, creează un mediu politic complex și fragmentat, care trebuie să integreze obiective diverse și deseori contradictorii, reieșite, de exemplu, din strategia de conservare a biodiversității, din strategia de bioeconomie sau din cea de dezvoltare rurală.

Tabel 1. Principalele documente strategice de referință la nivel comunitar pentru sectorul forestier

UE se angajează să atingă noi obiective ambițioase în materie de climă, energie și mediu, la care pădurile și sectorul forestier pot aduce o contribuție semnificativă

obiectivele formulate sunt strâns legate cu celelalte instrumente de politică ale UE, privitoare la păduri

!image

4https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1 Lang=E 5https://www.un.org/esa/forests/documents/un-strategic-plan-for-forests-2030/index.html

creșterea suprafeței împădurite din UE și a calității pădurilor

asigurarea reîmpăduririi și refacerii pădurilor degradate în vederea creșterii capacității de absorbție a CO2, îmbunătățind

protecția strictă a o treime din ariile naturale protejate (reprezentând 10% din suprafața terestră a UE și 10% din suprafața maritimă a UE)

protejarea legală a minim 30% din suprafață (terestru și maritim)

protecția strictă a tuturor pădurilor primare și seculare din UE

să nu se deterioreze starea de conservare a tuturor habitatelor și speciilor protejate până în 2030

plantarea a trei miliarde de puieți în UE

integrarea coridoarelor ecologice ca parte a unei rețele naturale transeuropene de prevenire a izolării genetice a principalelor specii aflate în diverse grade de protecție

dezvoltarea în continuare a practicilor favorabile biodiversității, cum ar fi silvicultura apropiată de natură

consolidarea conservării genetice a pădurilor și a diversității în cadrul speciilor și populațiilor

creșterea biodiversității

protejarea terenurilor, solului, apei, aerului, plantelor și animalelor, conservarea și refacerea resurselor (edafice, de apă

Noua Strategie a UE pentru păduri 2030 (SUEP30), dată publicității în iulie 20216, se numără printre inițiativele emblematice ale Pactului verde european. La nivel strategic, SUEP30 are meritul de a integra punctele asumate și obiectivele reieșite din documentele strategice ale UE cu relevanță pentru sectorul forestier. SUEP30 devine, astfel, un document integrator de politici pentru sectorul forestier, care face conexiunea cu gama lărgită a obiectivelor strategice intersectoriale asumate la nivelul UE.

Prin noua strategie forestieră, UE se angajează să atingă obiective ambițioase în materie de climă, energie și mediu, la care pădurile și sectorul forestier pot aduce o contribuție semnificativă. SUEP30 instituie cadrul de politică necesar, care să permită pădurilor din UE să crească în suprafață, să fie sănătoase, diverse și reziliente, să contribuie în mod semnificativ la realizarea țelurilor în materie de biodiversitate, să asigure mijloace de trai în zonele rurale și nu numai și să sprijine o bioeconomie forestieră bazată pe cele mai sustenabile practici de gestionare a pădurilor.

!image

6 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030, COM(2021) 572 final

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52021DC0572

SUEP30 este un document de politică forestieră în contextul instituțional al UE. Strategia face parte dintr-un proces continuu, care are scopul de a produce instrumente de politică forestieră subsecvente, dintre care unele pot fi obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele membre, deși strategia în sine nu este. România este

parte din contextul instituțional al UE, iar raportarea la obiectivele SUEP30, în cadrul procesului de elaborare a SNP30, contribuie la dezideratul de integrare a obiectivelor de nivel european în planurile strategice naționale.

Necesitatea cadrului strategic

Experiența ultimilor ani în materie de dezbateri publice a arătat că, pe lângă o criză de imagine a sectorului forestier național, se constată o profundă criză de comunicare intra- și intersectorială, care a condus, în repetate rânduri, fie la blocaje decizionale, fie la suprareglementare și subfinanțare. Astfel de situații au fost și sunt cauzate de lipsa unei viziuni strategice agreate și asumate.

Pentru a putea să-și mențină realizările și să continue să se dezvolte într-o manieră durabilă, România trebuie să-și asume o strategie de reformă a sectorului forestier, impusă de modificarea structurii proprietății asupra pădurilor, de actualul context socio-economic, de provocările de mediu actuale și viitoare și de noile orientări programatice de la nivelul UE.

Reformarea sectorului forestier presupune redefinirea rolului statului, cu eficientizarea atribuțiilor de monitorizare și control în general, și cu o nouă abordare de ghidare a modului de gospodărire a pădurilor altor deținători. Astfel, este clarificat rolul proprietarilor de terenuri forestiere, iar proprietatea asupra pădurii se consolidează. Gospodărirea normativ-prescriptivă a pădurii trebuie înlocuită treptat cu un sistem fundamentat, suplu, transparent și eficient, incluzând norme tehnice cu obligații de rezultat ușor controlabile, alături de ghiduri de bună practică, a căror implementare este încurajată prin instrumente economice. În același timp, este necesară promovarea instalării de noi păduri, prin stimulente pentru împădurire și refacere a peisajului. Conservarea biodiversității trebuie integrată în sistemul de gestionare bazat pe adiționalitate, cu compensarea restricțiilor impuse de stat în ariile naturale protejate și cu o mai bună protecție pentru ecosistemele valoroase. Este importantă continuarea eforturilor de îmbunătățire a performanței economice și sociale a sectorului, urmărindu- se o utilizare eficientă a resurselor forestiere, într-o piață transparentă, competitivă, care respectă reglementările legale. Industria forestieră trebuie să continue să crească și să genereze beneficii economice, sporind impactul pozitiv asupra dezvoltării durabile și inclusive a comunităților rurale, în timp ce comunitățile dependente de pădure trebuie să fie evidențiate și sprijinite în mod just. Întregul sector forestier trebuie să se conecteze mai bine la economia națională și societate, contribuind la obiectivul general al neutralității climatice și independenței energetice.

SNP30 integrează obiective de rezultat care au ca termen de realizare perioada 2023-2030. Direcțiile strategice formulate au ca țintă direcționarea sectorului forestier național spre realizarea, până în 2050, a unei economii durabile și neutre din punct de vedere climatic, oferind totodată garanția că toate ecosistemele sunt reziliente și protejate în mod adecvat.

Procesul de elaboare SNP30

Procesul de elaborare a SNP30 a fost un unul obiectiv, transparent, participativ și fundamentat pe experiența specialiștilor din sectorul forestier. Procesul s-a desfășurat în perioada 2020-2022 sub egida Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, fiind parcurse mai multe etape descrise în cele ce urmează.

Consultarea publică a factorilor interesați

S-a desfășurat în perioada iulie 2020 – februarie 2021 și a urmărit implicarea tuturor factorilor interesați sau afectați de gestionarea pădurilor într-un dialog structurat, cu scopul de a formula poziții concrete și fundamentate privind direcțiile de elaborare a politicii forestiere. Proiectarea și moderarea procesului de consultare a fost realizată de către Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov și Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Desemnarea celor două universități, pentru coordonarea procesului de consultare, a urmărit asigurarea unui cadru de dialog obiectiv,

transparent și apartinic. În acest fel, s-a reușit implicarea în procesul de consultare a 226 participanți, atât experți independenți cât și reprezentanți ai diferitelor organizații, care au acoperit toate domeniile de activitate relevante sectorului forestier.

Consultarea a avut la bază două seturi succesive de chestionare (on-line din cauza pandemiei COVID19) de identificare a opțiunilor privind i) principiile directoare pentru politica forestiera (rată de răspuns 64%) și ii) direcțiile strategice de acțiune, măsurile și obiectivele specifice (rată de răspuns 34%). Procesul a fost completat cu trei webinarii pe grupuri de lucru și două dezbateri publice ale rezultatelor furnizate. Derularea procesului de consultare, precum și rezultatele acestuia, pot fi urmărite pe platforma web creată cu acest scop: https://optiuni.strategieforestiera.ro.

Identificarea oportunităților și provocărilor determinate de transpunerea în sectorul silvic din România a prevederilor strategiei forestiere a UE

Tot cu implicarea celor două instituții de educație și cercetare menționate a fost elaborat Studiul privind identificarea oportunităților și provocărilor determinate de transpunerea în sectorul forestier național a SUEP30. Rezultatele studiului constau în:

i)analizarea punctelor tari și a punctelor slabe ale sectorului forestier din România, precum și a oportunităților și provocărilor determinate de transpunerea SUEP30 în sectorul forestier din România, ii) identificarea legăturilor dintre obiectivele stabilite de SUEP30 și direcțiile strategice de acțiune identificate prin procesul național de consultare publică. O sinteză a raportului, centrată pe analiza oportunităților și provocărilor determinate de integrarea în sectorul forestier național a prevederilor SUEP30, este disponibilă pe site-ul www.strategieforestiera.ro.

Dezbateri între experți

În cea de-a treia fază a procesului de elaborare a SNP30, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și-a propus realizarea unor dezbateri la nivel de experți, pe baza unui dialog structurat și mediat profesionist, pe temele definite de direcțiile strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri care nu au întrunit un consens larg în procesul de consultare a factorilor interesați, în scopul fundamentării cât mai temeinice a deciziilor privind viitorul sectorului. În acest sens a fost desemnată, prin selecție competitivă, o echipă de experți formată cu participarea celor două unități de cercetare și educație amintite mai sus, cu cooptarea unor experți din afara mediului universitar. Echipa desemnată a avut ca sarcină proiectarea, desfășurarea și documentarea dezbaterilor. În mai 2022 au avut loc la Universitatea Transilvania din Brașov întâlniri pe nouă grupuri tematice de lucru. La discuții au participat, în total, 62 de experți, dintre care 23 de specialiști din cadrul echipei desemnate de Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și 39 de experți invitați, ce au contribuit semnificativ cu experiența și cunoștințele lor la rezultatele dezbaterilor. Scopul întâlnirilor a fost de a discuta acele direcții strategice de acțiune care, în urma procesului de consultare publică, au întrunit opinii divergente sau neclare ale factorilor interesați. Pentru a asigura structurarea și eficiența dezbaterilor, s-au folosit tehnici de mediere, practici precum metoda Delphi sau analiza decizională ierarhizată, acestea fiind aplicate cu succes, ajungându-se astfel la un consens în ceea ce privește direcțiile strategice de acțiune, obiectivele de rezultat și indicatorii de monitorizare. Ulterior, în iunie 2022, au avut loc întâlniri și dezbateri

la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava pentru armonizarea obiectivelor strategice identificate și corelarea termenelor de implementare.

Integrarea rezultatelor dezbaterilor între experți cu rezultatele procesului de consultare a factorilor interesați și elaborarea schiței SNP30

Pe baza rezultatelor procesului de consultare a factorilor interesați, a dezbaterilor cu experții, precum și pe baza studiului privind implementarea SUEP30 la nivelul României s-a elaborat prima schiță completă a SNP30. Direcțiile strategice de acțiune pentru care s-a obținut un larg acord în cadrul procesului de consultare a factorilor interesați au fost preluate ca atare în SNP30, iar celelalte direcții de acțiune cuprind rezultatele consolidate obținute în urma dezbaterilor dintre experți. Schița completă a fost supusă unei runde de consultări interne în care au fost implicați 62 de experți, comentariile fiind luate în considerare în elaborarea versiunii finale.

În data de 22.08.2022, Strategia Natională pentru Păduri 2030 a facut obiectul unei largi consultări publice organizate de Universitatea Transilvania din Brașov, cu participarea reprezentanților Universității Transilvania Brașov, Universității Stefan cel Mare Suceava, Gărzilor Forestiere, Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva,

Asociației Administratorilor de Păduri din România, Asociație Forestierilor din România, Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice, Fundației Conservation Carpathia, Asociației EcoAssist, SC Tornator SRL, Asociației WWF Romania, Proprark Fundația pentru Arii Protejate și Coaliția ONG Natura 2000, . Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, Grupului penru Dialog Forestier, Federația Proprietarilor de Păduri Nostra Silva, Asociației Industriei Lemnului –Prolemn, Fordaq, Asociației Obștilor Vrâncene.

În data de 07.09.2022 a fost organizată întâlnirea Grupului de lucru interministerial constituit pentru evaluarea de mediu a strategiei care a analizat Raportul de mediu pentru Strategia Naţională pentru Păduri – 2030 și Studiul de evaluare adecvată pentru Strategia Naţională pentru Păduri 2030. Au fost următorii participanți: Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ministerul Educației, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, Administrația Națională Apele Române, Academia Română. Din cadrul M.M.A.P au participat Direcția Generală Biodiversitate, Direcția Generală Deșeuri și Situri Contaminate, Direcția Generală Ape, Direcția Generală Evaluare Impact, Controlul Poluării și Schimbări Climatice.

CADRUL STRATEGIC AL SNP30

Viziune

!image

Pădurile României cresc în suprafață, sunt sănătoase, reziliente și diverse, fiind gestionate prin instrumente adecvate și adaptate nevoilor de furnizare cu continuitate a serviciilor ecosistemice vitale, de producere sustenabilă a lemnului, de protejare a ecosistemelor forestiere valoroase, de integrare a conservării biodiversității în managementul forestier și de atenuare a schimbărilor climatice, aducând astfel beneficii sporite societății, proprietarilor de păduri, comunităților locale și bioeconomiei.

!image

Obiective generale și specifice

Strategia Națională pentru Păduri - SNP30 este un document strategic care urmărește următoarele obiective generale:

să asigure integrarea echilibrată a funcțiilor sociale, ecologice și economice în gestionarea pădurilor și furnizarea cu continuitate a serviciilor ecosistemice;

să obțină un acord social privind armonizarea drepturilor, intereselor și obligațiilor factorilor interesați și a celor afectați de gestionarea pădurilor;

să permită adaptarea instrumentelor de reglementare și control, a celor de suport financiar și a celor de bune practici în raport cu țelul propus.

Obiectivele specifice SNP30 (tabelul 1) sunt stabilite prin raportarea la ariile tematice identificate pentru corelarea cu prevederile SUEP30.

Tabelul 1. Obiectivele specifice SNP30

!image

Aria tematica 1

Susținerea funcțiilor socio-economice ale pădurii și stimularea bioeconomiei forestiere în limitele durabilității

Obiectiv specific Susținerea unui sector forestier competitiv, transparent și viabil din punct de vedere socio-economic și orientat către bioeconomia circulară

Aria tematica 2 Protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din România

Obiectiv specific Păduri stabile în contextul schimbărilor climatice, cu o biodiversitate bogată și cu o pondere mai mare în suprafața României

!image

Aria tematica 3

Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și raportarea de date privind pădurile

Obiectiv specific Dezvoltarea unui sistem coerent de monitorizare a stării pădurii și a modului de îndeplinire a funcțiilor multiple ale acesteia, în vederea sprijinirii mecanismului de luare a deciziilor

Aria tematica 4 Comunicare, conștientizare, educare și cercetare științifică

Obiectiv specific Creșterea, la nivelul societății, a nivelului de informare privind valorile economice, sociale și de mediu ale pădurii, educație forestieră adaptată pieței muncii și asigurarea prin cercetare a bazei științifice pentru îmbunătățirea continuă a politicilor și practicilor din sectorul forestier

Aria tematica 5 Eficiență și transparență în guvernanța pădurilor și controlul gestionării pădurilor

Obiectiv specific Crearea unui cadru de guvernanță coerent și favorabil incluziunii, bazat pe un control eficient și transparent care să permită o gospodărire eficientă și transparentă a pădurii, precum și un rol decizional și o responsabilizare crescută a proprietarilor de pădure

Principii directoare

SNP30 urmărește să fie în concordanță cu principiile constituționale, cu principiile de gestionare durabilă a pădurilor, cu principiile formulate de directivele și strategiile relevante ale UE și cu cele incluse în celelalte tratate și acorduri la care România este parte.

Principiile de gestionare durabilă a pădurilor au o lungă perioadă de aplicare în gospodărirea pădurilor naționale, reiterarea acestora în contextul elaborării SNP30 fiind necesară din perspectiva validării asumărilor strategice de nivel european. Principiile de gestionare a pădurilor care stau la baza elaborării SNP30 sunt:

Principiul asigurării continuității serviciilor ecosistemice: gestionarea pădurilor se face cu asigurarea eficacității funcționale și furnizării cu continuitate a serviciilor ecosistemice esențiale pentru societate, inclusiv prin creșterea suprafeței împădurite.

Principiul asigurării stabilității ecosistemelor forestiere: politica forestieră urmărește creșterea stabilității ecosistemelor forestiere și adaptarea lor la perturbațiile tot mai frecvente, inclusiv în contextul schimbărilor climatice.

Principiul reprezentativității în conservarea biodiversității: conservarea biodiversității în ecosistemele forestiere este abordată prioritar prin ariile naturale protejate, precum și prin măsuri specifice, proporțional cu gradul de periclitare a habitatelor și/sau speciilor, aplicate la nivel de ecosistem în suprafețele din afara rețelei de arii naturale protejate.

Principiul viabilității și competitivității economice: politica forestieră susține un sector forestier competitiv și viabil din punct de vedere economic și orientat către bioeconomia circulară.

SNP30 urmărește, cu prioritate, crearea unui cadru de guvernanță a pădurilor adaptat modificărilor structurale ale sectorului forestier național, bazat pe următoarele principii de bună guvernanță:

Principiul fundamentării științifice: deciziile strategice și de management se bazează pe date robuste, rezultate ale studiilor științifice, ce reflectă provocările actuale de natură economică, socială și de mediu ale sectorului.

Principiul coerenței legislative: cadrul de reglementare a sectorului forestier este clar, armonizat, predictibil, adaptabil, eficient și permite o evaluare permanentă a eficacității implementării.

Principiul eficienței administrative: cadrul administrativ este clar, eficient și competitiv, pentru a stimula proprietarii și gestionarii de pădure să întreprindă activități concrete cu scopul de a îmbunătăți stabilitatea și productivitatea pădurilor.

Principiul respectului față de proprietate: stabilirea și implementarea instrumentelor de politică forestieră nu îngrădesc manifestarea dreptului de proprietate.

Principiul integrării nevoilor sociale: politica forestieră integrează nevoile societății și ale comunităților locale privind furnizarea bunurilor și serviciilor ecosistemice necesare și facilitează incluziunea socială.

Principiul integrării intersectoriale: formularea obiectivelor strategice ale sectorului forestier trebuie să se facă cu alinierea la politicile sectoriale adiacente sectorului la nivel național, european și internațional.

Principiul politicii participative: stabilirea instrumentelor politicii forestiere și evaluarea rezultatelor acestora se realizează cu implicarea transparentă, constructivă și activă a publicului interesat.

Principiul transparenței: politica forestieră se bazează pe realizarea unui sistem transparent de gospodărire a pădurilor, care să asigure accesul publicului la informații actualizate, utile și relevante privind obiectivele de management forestier și implementarea acestora.

Structura conceptuală

Viziunea și principiile directoare sunt transpuse într-un cadru conceptual strategic, structurat pe cinci arii tematice. Selectarea ariilor tematice s-a realizat în concordanță cu domeniile strategice prevăzute de SUEP30 (figura 1).

Pentru fiecare arie tematică a fost realizată o analiza a contextului și definire a problemelor. În baza acestei analize, au fost stabilite direcții strategice de acțiune, caracterizate printr-un deziderat strategic spre care trebuie direcționate eforturile și resursele necesare. Direcțiile strategice de acțiune vor sprijini atingerea obiectivelor și implementarea strategiei.

Implementarea fiecărei direcții strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri presupune îndeplinirea obiectivelor de rezultat (una sau mai multe ținte realiste, specifice, măsurabile și cu termene precise de îndeplinire).

Obiectivele de rezultat sunt urmărite prin indicatori de monitorizare pentru realizarea obiectivului și de progres pentru etapele intermediare.

Pentru fiecare direcție strategică de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri, se oferă detalii privind implementarea abordării strategice propuse, care sunt incluse în Anexa 1 – Considerații strategice.

Planul de acțiune - defalcat pe acțiuni, instituții responsabile și perioade de implementare este prezentat în Anexa 4.

!image

Figura 1. Structurarea ariilor tematice și a direcțiilor strategice de acțiune naționale(notă: prezentarea domeniilor strategice SUEP30 a utilizat traducerea oficială a textului strategiei de pe portalul EUR-Lex)

ARII TEMATICE ȘI DIRECȚII STRATEGICE DE ACȚIUNE

Aria tematică 1 – Susținerea funcțiilor socio-economice ale pădurii și stimularea bioeconomiei forestiere în limitele durabilității

Analiza contextului și definirea problemelor

Pădurile au un rol extrem de important în economia și în societatea noastră, creând locuri de muncă și furnizând atât numeroase beneficii materiale (lemn, alimente, medicamente), cât și servicii ecosistemice de reglare (hidrologică, climatică, antierozională) și culturale. Politica forestieră din România se bazează pe o lungă tradiție în stabilirea și implementarea principiilor gestionării durabile a pădurilor, transpuse prin amenajamente silvice. Aplicarea principiului multifuncționalității în amenajarea pădurilor răspunde cerințelor de furnizare a produselor de lemn în sinergie cu furnizarea serviciilor ecosistemice de reglare și culturale.

Viabilitatea economică este un pilon cheie al gestionării durabile a pădurilor și este importantă pentru susținerea beneficiilor multiple furnizate de acestea pentru societate. Sectorul forestier național are o balanță comercială externă pozitivă, folosește o resursă regenerabilă, importă materie primă și exportă produse finite și semifinite. Viabilitatea economică este limitată de costurile ridicate cu recoltarea și colectarea lemnului, suplimentate și de dotarea tehnologică învechită folosită în exploatarea pădurilor, care afectează adeseori calitatea mediului forestier. La aceasta se adaugă și accesibilitatea redusă a pădurilor din România care aduce i) neajunsuri de natură economică, rezultând din imposibilitatea de a recolta integral volumul de lemn stabilit prin amenajamentele silvice și ii) neajunsuri de natură ecologică, limitând aplicarea lucrărilor silvice necesare pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere și a tratamentelor silviculturale apropiate de natură.

Produsele din lemn fabricate în mod durabil și cu o durată lungă de viață pot contribui la realizarea neutralității climatice. În țara noastră, utilizarea principiului continuității, ca fundament al gestionării durabile a pădurilor, asigură sustenabilitatea recoltelor de lemn, iar raportul dintre volumele de lemn exploatate și creșterea curentă se află sub media țărilor din UE Mai mult, gestionarea cvasitotalității (peste 90%) pădurilor României în regimul codru, cu vârste ale exploatabilității mari și sortimente-țel de lemn gros, oferă un avantaj comparativ important țării noastre pe piața produselor lemnoase cu o durată lungă de viață. Evaluarea gradului de valorificare a sortimentelor de lemn gros în produse de lungă durată este însă dificilă în absența unei balanțe naționale a lemnului.

Lanțurile valorice bazate pe păduri sprijină locurile de muncă în economia verde. Este necesară, astfel, sporirea ofertei de produse din lemn prelucrate superior, cu o durată lungă de viață, cu investiții pe parcursul întregului lanț de prelucrare a lemnului, care să fie generatoare de valoare adăugată mare.

Produsele din lemn cu o durată scurtă de viață au, de asemenea, un rol important, în special în ceea ce privește asigurarea încălzirii pentru gospodăriile vulnerabile, cu acces limitat la alte surse de energie. În prezent, în România, lemnul de foc este o resursă indispensabilă pentru majoritatea gospodăriilor, în special în mediul rural. O provocare importantă este combaterea sărăciei energetice (lipsa accesului la servicii energetice moderne) pentru comunitățile locale, cu respectarea celor mai bune practici în ceea ce privește sustenabilitatea producerii biomasei.

Pădurile oferă o varietate de produse și servicii suplimentare la fel de importante, de la alimente la ecoturism, care sprijină economia și structura socială specifice zonelor rurale. Produsele forestiere nelemnoase furnizate de țara noastră sunt importante și apreciate, atât pe piața internă, cât și externă, iar gradul de naturalețe și biodiversitatea ridicată a pădurilor permit valorificarea turistică a unor obiective de conservare cu impact asupra economiei locale. Cu toate acestea, România dispune de puține facilități care să permită adăugarea de valoare în domeniul produselor nelemnoase ale pădurii și promovarea serviciilor de ecoturism.

Obiectivul specific al ariei tematice

!image

Aria tematica 1

Susținerea funcțiilor socio-economice ale pădurii și stimularea bioeconomiei forestiere în limitele durabilității

!image

DSA 1 Promovarea bioeconomiei forestiere circulare durabile prin produse din lemn cu o durată lungă de viață

DSA 2 Asigurarea transparenței și competitivității pe piața lemnului

DSA 3 Creșterea contribuției sectorului forestier la dezvoltarea economică a comunităților rurale

DSA 4 Creșterea rolului socio-cultural al pădurilor

Obiectiv specific Susținerea unui sector forestier competitiv, transparent și viabil din punct de vedere socio- economic și orientat către bioeconomia circulară

Direcții de acțiune, obiective de rezultat și indicatori de monitorizare

DSA 1: Promovarea bioeconomiei forestiere circulare durabile prin produse din lemn

cu o durată lungă de viață

Deziderat: Sectorul forestier contribuie la obiectivele României privind neutralitatea climatică a economiei prin îmbunătățirea modului de utilizare a lemnului și a produselor din lemn, pentru stimularea creșterii stocurilor de CO2 absorbit și reducerea emisiilor

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA 1:

DSA 2: Asigurarea transparenței și competitivității pe piața lemnului

Deziderat: Piața lemnului din România este etică și competitivă pe plan regional, prin asigurarea unui cadru legislativ coerent și predictibil care să asigure transparența și legalitatea lanțurilor de aprovizionare cu lemn

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA 2:

DSA3. Creșterea contribuției sectorului forestier la dezvoltarea economică a

comunităților rurale

Deziderat: Susținerea dezvoltării zonelor rurale, cu luarea în considerare a intereselor comunităților în i) prevenirea impactului potențial negativ al activităților economiei forestiere asupra comunităților locale dependente de păduri și ii) prelucrarea locală a produselor forestiere și valorificarea serviciilor oferite de păduri pentru sprijinirea comunităților locale.

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA3:

DSA 4. Creșterea rolului socio-cultural al pădurilor

Deziderat: Pădurile joacă un rol sporit în furnizarea către societate a serviciilor recreative, culturale și sanogene, în condițiile respectului față de mediul natural și față de proprietarul terenului

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA 4:

Aria tematică 2 – Protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din România

Analiza contextului și definirea problemelor

Pentru a se îmbunătăți reziliența și adaptarea pădurilor, este necesar să se protejeze și să se reconstituie cât mai mult biodiversitatea pădurilor și să se adopte practici de gestionare a pădurilor care să fie favorabile biodiversității. Comparativ cu cele mai multe state europene, starea actuală a pădurilor din România este caracterizată printr-o biodiversitate ridicată și prin suprafețe mari de păduri incluse în arii naturale protejate. Strategiile europene pentru biodiversitate și pentru păduri stabilesc ca 30% din suprafața terestră a statelor membre să fie incluse în arii naturale protejate, iar o treime din aceasta (10% din total) să fie strict protejate. Existența criteriilor de definire a pădurilor virgine și cvasivirgine cuprinse în prevederi legislative naționale susține procesul european de definire, cartografiere, monitorizare și protecție strictă a pădurilor primare și seculare (old- growth).

Asumarea țelului de 10% pentru protecție strictă, conform Strategiei europene de biodiversitate, trebuie realizată odată cu clarificarea obiectivelor care sunt considerate de interes pentru a fi strict protejate. Trebuie identificate și stabilite, pe o bază riguros științifică, obiectivele care justifică instituirea regimului legal de protecție a unei suprafețe, fie că este vorba de protecția unei specii, a unei asociații de specii, a unui ecosistem cu caracteristici particulare etc. În sectorul forestier există un consens profesional larg conform căruia, în condițiile de gestionare a pădurilor României, datorită ciclurilor lungi și neintervenției cu lucrări silvotehnice în ultimul sfert al ciclului de producție al arboretelor, obligație impusă prin normele tehnice în vigoare, arboretele ajunse la vârsta exploatabilității (vârstă mult inferioară longevității fiziologice, condiție pentru păduri old-growth) sunt adesea eronat interpretate ca neatinse sau multiseculare (old-growth). În consecință, există un curent de opinie în favoarea conservării lor prin protecție strictă, deși tratamentele silviculturale sunt aplicate în mod firesc în raport cu prevederile amenajamentelor silvice. Stabilirea, la nivel european, a unui sistem voluntar de certificare a gestionării pădurilor apropiate de natură reprezintă astfel o oportunitate pentru validarea exemplelor de bune practici de gestionare a pădurilor naționale.

Manifestarea schimbărilor climatice presupune abordări ferme pentru reducerea riscurilor în contextul unor incertitudini semnificative legate de pădurile viitorului. Deși, până în momentul de față, principiile naționale de amenajare a pădurilor au asigurat o stabilitate ridicată a pădurilor României comparativ cu situația din alte țări europene, se constată o lipsă de informații și modele care să arate adaptabilitatea speciilor forestiere la condițiile climatice preconizate. Astfel, este necesar un set de prevederi care să vizeze evaluarea, prognoza și cartarea riscurilor la perturbații biotice și abiotice din păduri și stabilirea unor măsuri specifice de gospodărire a pădurilor afectate de fenomenele climatice extreme sau de consecințele acestora, inclusiv managementul lemnului mort.

Creșterea suprafețelor împădurite este, de asemenea, una dintre cele mai eficace strategii de atenuare a schimbărilor climatice. În contextul alinierii la politica forestieră europeană, România și-a asumat, prin Planul

Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o țintă în ceea ce privește înființarea de noi păduri, pe o suprafață de 56 de mii de hectare, până în anul 2026, iar SNP30 urmărește creșterea cu 5% a suprafeței pădurilor până în 2050. Procedurile de împădurire a terenurilor din afara FFN sunt dificile, cu implicații legislative, legate de schimbarea categoriei de folosință a terenurilor.

Proprietarii și gestionarii de păduri trebuie să fie sprijiniți în mod corespunzător pe parcursul tranziției către practici de gestionare a pădurilor care să fie favorabile biodiversității. Cadrul actual de guvernanță forestieră acordă preponderența instrumentelor de comandă și control în detrimentul celor stimulative în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de împădurire, refacere a arboretelor, furnizare de servicii ecosistemice și de asumare a obligațiilor de conservare a biodiversității. La aceasta se adaugă costurile mari pentru administrarea pădurilor cu funcții preponderent de protecție conform reglementărilor în vigoare, care presupun elaborarea amenajamentelor silvice (inclusiv evaluarea de mediu) din fonduri proprii. Fărâmițarea proprietății forestiere, face dificilă aplicarea unui regim silvic prescriptiv și îndeplinirea scopurilor de reîmpădurire și conservare a biodiversității pentru proprietățile de mici dimensiuni. Sunt necesare, astfel, instrumente de sprijin financiar pentru lucrări de refacere a arboretelor degradate și de compensare pentru restricțiile suplimentare impuse de cerințele de conservare a biodiversității.

Obiectivul specific al ariei tematice

!image

Aria tematica 2 Protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din România

!image

DSA 5 Gospodărirea pădurilor integrează conservarea biodiversității

DSA 6 Management adecvat pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere

DSA 7 Creșterea suprafeței acoperite de pădure, prin împădurirea terenurilor din afara fondului forestier

DSA 8 Eficientizarea furnizării serviciilor ecosistemice prin instrumente economice

Obiectiv specific Păduri stabile în contextul schimbărilor climatice, cu o biodiversitate bogată și cu o pondere mai mare în suprafața României

Direcții de acțiune, obiective de rezultat și indicatori de monitorizare

DSA5. Gospodărirea pădurilor integrează conservarea biodiversității

Deziderat: Ecosisteme forestiere stabile, reziliente, adaptate la schimbările climatice și multifuncționale, cu valoare ridicată a diversității biologice (inclusiv în păduri gospodărite activ), în care se asigură echilibrul între funcțiile economică, socială și de mediu ale pădurii

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA5:

DSA6. Management adecvat pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere

Deziderat: Creșterea stabilității ecosistemelor forestiere la acțiunea factorilor perturbatori, prin promovarea unui management forestier adaptativ și fundamentat științific

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA6:

DSA7. Creșterea suprafeței acoperite de pădure prin împădurirea terenurilor din afara

fondului forestier

Deziderat: Creșterea suprafeței acoperite de pădure și crearea unor păduri stabile în contextul schimbărilor climatice, cu o biodiversitate bogată și o capacitate crescută de stocare a carbonului.

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA7:

DSA8. Eficientizarea furnizării serviciilor ecosistemice prin instrumente economice

Deziderat: Instituirea unui sistem de evaluare, plată și monitorizare a serviciilor ecosistemice în vederea recompensării proprietarului de pădure pentru efortul de a furniza servicii ecosistemice.

!image

8.1.Sistem de evaluare a SE, bazat pe beneficiile la care proprietarul de pădure renunță pentru a furniza servicii ecosistemice, implementat până la finalul anului 2023

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA8:

Aria tematică 3 – Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și raportarea de date privind pădurile

Analiza contextului și definirea problemelor

În prezent, informațiile referitoare la starea pădurilor europene și naționale, la valoarea lor socială și economică și la presiunile cu care se confruntă și serviciile ecosistemice pe care le furnizează, sunt fragmentate. În România se colectează și procesează un volum semnificativ de date privitoare la pădure și la dinamica sectorului forestier de către un număr mare de instituții, dar utilitatea acestor date, în procesul de fundamentare a deciziilor, este redusă. România beneficiază de rezultatele a două cicluri ale Inventarului Forestier Național, de baze de date amenajistice care acoperă suprafețe însemnate pentru proprietățile mai mari de 10 ha, de o experiență semnificativă a Institutului Național de Statistică (INS) în ceea ce privește colectarea datelor specifice sectorului și de un cadru de colectare a datelor privind circulația materialului lemnos foarte detaliat. Cu toate acestea, există informații divergente provenind din surse publice, costurile colectării și procesării acestor date este semnificativ, iar sprijinul oferit sistemului de luare a deciziilor este minimal. Această

situație se datorează în principal:

i)absenței unui set coerent de indicatori riguroși de monitorizare a situației pădurilor și a impactului de mediu și socio-economic al activităților specifice sectorului, ii) lipsei unui mecanism eficient de coordonare a colectării, procesării și raportării informațiilor privitoare la sectorul forestier și de integrare a acestor informații în mecanismul de luare a deciziilor.

Sistemul de colectare a informațiilor privitoare la pădure nu este adaptat la schimbările produse la nivelul proprietății, făcând dificilă realizarea unor scenarii de analiză plauzibile privind administrarea pădurii și aplicarea reglementărilor de mediu. Cadastrul suprafețelor cu vegetație forestieră este mult întârziat, există puține date privind situația proprietății forestiere la nivel național, mai ales pentru proprietățile de mici dimensiuni. Pentru suprafețe însemnate de pădure nu se cunoaște proprietarul, limitele de proprietate sunt neclare și nu există un sistem de identificare a caracteristicilor structurale pentru pădurile neamenajate. Toate acestea fac foarte dificilă aplicarea de măsuri eficiente pentru guvernanța pădurilor proprietate privată.

Pe lângă acest context, implementarea rapidă a unei politici sectoriale în domeniul monitorizării este dictată și de:

Necesitatea de a monitoriza implementarea SNP30, care presupune stabilirea unor ținte monitorizate prin indicatori clari și relevanți și care să se bazeze pe o validitate metodologică ridicată.

Cerințele SUEP30, care cere statelor membre ca, pornind de la criteriile de gestionare durabilă a pădurilor definite prin Forest Europe (FE), să identifice indicatori suplimentari, în strânsă cooperare cu diferite părți interesate din domeniul forestier, precum și praguri sau intervale pentru gestionarea durabilă a pădurilor. Acest lucru ar duce la o mai bună înțelegere comparativă a rolului pe care sectorul forestier românesc îl are în contextul gestionării durabile a pădurilor din UE. De asemenea, indicatorii de monitorizare sunt necesari pentru a demonstra contribuția gestionarii durabile a pădurilor la îndeplinirea obiectivelor UE, în special a celor legate de climă, biodiversitate și economie circulară.

Reforma propusă în PNRR cu privire la procesul de digitalizare în domeniul mediului (C7.I5), prin care se urmărește colectarea automatizată a celor mai relevante date pentru determinarea indicatorilor de monitorizare.

Necesitatea eficientizării și transparentizării guvernanței și administrării pădurilor în România, cerință ce a reieșit foarte clar din procesul de consultare a factorilor interesați.

Obiectivul specific al ariei tematice

!image

Aria tematica 3

Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și raportarea de date privind pădurile

!image

DSA 9 Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și utilizarea informațiilor privind sectorul forestier

Obiectiv specific Dezvoltarea unui sistem coerent de monitorizare a stării pădurii și a modului de îndeplinire a funcțiilor multiple ale acesteia, în vederea sprijinirii mecanismului de luare a deciziilor

Direcții de acțiune, obiective de rezultat și indicatori de monitorizare

DSA9. Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și utilizarea informațiilor privind sectorul forestier

!image

Deziderat: Colectarea, procesarea și utilizarea informațiilor relevante pentru monitorizarea la nivel național sau individual a guvernanței și gestionării pădurilor se realizează eficient, coordonat și predictibil

!image

9.1.Sistem național unic de colectare, procesare, validare și publicare a informațiilor privind indicatorii de stare/monitorizare a sectorului, implementat începând din anul 2026

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare:

Aria tematică 4 – Comunicare, conștientizare, educare și cercetare științifică

Analiza contextului și definirea problemelor

În România, la fel ca în aproape întreaga UE, comunicarea dintre sectorul forestier și publicul larg este deficitară din cauza, printre altele, unor abordări fie prea tehnice, fie prea simpliste. Pe de o parte, sectorul forestier comunică societății, prin intermediul mass-media, informații excesiv de tehnicizate sau contradictorii, fapt ce face dificilă înțelegerea activităților specifice de gestionare a pădurilor. Pe de altă parte, societatea este preocupată de teme cum ar fi schimbările climatice, conservarea biodiversității, corupția sau tăierile ilegale, care nu primesc un răspuns coerent din partea sectorului. Comunicarea deficitară are efect negativ asupra sectorului, prin asocierea unui grad ridicat de risc activităților cu specific forestier. Printre cauzele acestei situații se pot găsi:

lipsa unei înțelegeri corecte a cauzelor ce generează provocările actuale de ordin socio-economic și de mediu, cu care se confruntă sectorul forestier;

dispariția unor suprafețe de pădure ca urmare a implementării celor trei legi succesive ale retrocedării pădurilor;

valoarea deosebită, din punct de vedere al biodiversității, a pădurilor din România, recunoscută de numeroase organizații de protecția mediului, dar adesea fără o evaluare corectă a contribuției reale a practicilor silviculturale la păstrarea acestor valori;

lipsa de reacție sau reacția neprofesionistă a corpului silvic la acuzele aduse în mass-media;

incapacitatea corpului silvic de a-și impune o minimă deontologie profesională, necesară pentru inițierea și menținerea unui dialog onest cu restul societății.

Rolul tot mai complex pe care îl vor avea pădurile în tranziția spre un viitor durabil și neutru din punct de vedere climatic va necesita un set mai amplu de competențe. Învățământul silvic este din ce în ce mai neatractiv pentru noile generații, în special în contextul imaginii nefavorabile a sectorului forestier în societate. Nivelul profesional actual al muncitorilor forestieri din România este scăzut, fapt ce afectează calitatea și productivitatea lucrărilor. Fără o popularizare, mai cu seamă în mediul rural, a specializărilor specifice sectorului forestier, și fără programe de stat sau private de sprijin pentru educația tehnică, problemele legate de resursa umană se vor agrava. Legătura centrelor liceale silvice cu activitatea practică și centrele universitare ar putea fi, astfel, îmbunătățită semnificativ. Învățământul superior silvic a căutat să țină pasul cu nevoile angajatorilor, dar și cu prioritățile formării continue, chiar dacă, uneori, introducerea de noi discipline nu este însoțită de fundamentarea suficientă a conținutului acestora sau de formarea de competențe cerute de piața muncii. Dezvoltarea unui set mai amplu de competențe interdisciplinare privind utilizarea produselor și serviciilor pădurii

necesită implementarea unor programe de cooperare educațională cu domenii conexe (arhitectură, turism, energie etc).

Cercetarea și inovarea sunt vectori-cheie pentru îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale prezentei strategii. Deși a beneficiat de o bogată tradiție și experiență și, declarativ, dezvoltarea tehnologică a fost una dintre prioritățile sectorului forestier, cercetarea forestieră din România suferă pe seama instabilității instituționale, care a dus la o serie de dezechilibre în ceea ce privește valorificarea în producție a rezultatelor cercetării. Rezultatele cercetării sunt prea puțin utilizate în procesul decizional din sectorul forestier, iar atomizarea cercetărilor, datorată în parte cerințelor finanțatorilor și, în parte, necoordonării unităților de cercetare, determină absența unui efect sinergic. Chiar dacă, în general, cercetările din domeniul forestier sunt orientate spre provocările societale (resurse naturale, biodiversitate, mediu, schimbări climatice, bioeconomie etc.) de rezultatele cercetărilor beneficiază o paletă destul de restrânsă de actori, și acest lucru se datorează lipsei unui dialog sistematic cu ceilalți actori/ beneficiari ai cercetărilor (instituții publice naționale și locale, societate civilă, cetățeni în sensul larg). Astfel este necesară orientarea agendei CDI în silvicultură spre identificarea și soluționarea provocărilor societale majore.

Sistemul de transfer tehnologic în silvicultură este slab dezvoltat, fiind necesară înființarea unor centre regionale care să intermedieze și să faciliteze transferul tehnologic în silvicultură. De asemenea, se constată lipsa masei critice de experți profesionalizați în transfer tehnologic, fiind necesare încurajarea relaționărilor profesionale și implementarea unui program de formare profesională pentru experții în transfer tehnologic.

Obiectivul specific al ariei tematice

!image

Aria tematica 4 Comunicare, conștientizare, educare și cercetare științifică

!image

DSA 10 Comunicare eficientă, conștientizare, educare și cercetare în sectorul forestier

Obiectiv specific Creșterea, la nivelul societății, a nivelului de informare privind valorile economice, sociale și de mediu ale pădurii, educație forestieră adaptată pieței muncii și asigurarea prin cercetare a bazei științifice pentru îmbunătățirea continuă a politicilor și practicilor din sectorul forestier

Direcții de acțiune, obiective de rezultat și indicatori de monitorizare

DSA10. Comunicare eficientă, conștientizare, educare și cercetare în sectorul forestier

!image

Deziderat: Educația forestieră se face sistematic prin învățământ adaptat cerințelor pieței muncii, conștientizare și comunicare activă, contribuind la creșterea nivelului de informare a societății asupra valorilor pădurii, iar cercetarea din domeniul forestier asigură baza științifică pentru adaptarea politicilor și practicilor silvice la provocările actuale și emergente

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA10:

Aria tematică 5 – Eficiență și transparență în guvernanța pădurilor și controlul gestionării pădurilor

Analiza contextului și definirea problemelor

Diversificarea proprietății și adaptarea la economia de piață reclamă diversificarea instrumentelor de politică forestieră. Schimbarea contextului de guvernanță în ultimii 30 de ani prin restituirea pădurilor și privatizarea sectorului de exploatare a pădurilor și prelucrare a lemnului s-a realizat fără o adaptare completă a instrumentelor de politică forestieră. Actualul cadru de politică și reglementare constă într-un număr foarte mare de acte normative și dispoziții legale, cu modificări frecvente care produc echivoc și deficiențe din perspectiva eficacității și eficienței. Coordonarea politicilor și strategiilor din sectorul forestier la nivelul tuturor activităților specifice este realizată unitar la nivelul Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Se constată și o diversificare a factorilor interesați și implicați în formularea politicii forestiere, asociațiile profesionale și de proprietari de terenuri forestiere ocupând un loc însemnat. Consultarea factorilor interesați, în cadrul procesului de elaborare SNP30, a arătat un larg acord în ceea ce privește necesitatea adaptării politicilor sectoriale la noile realități socio-economice, prin simplificarea și eficientizarea cadrului de reglementare și prin diversificarea instrumentelor de politici și control utilizate.

Gestionarea pădurii se realizează prin norme tehnice cu caracter obligatoriu, indiferent de proprietatea asupra pădurii, care se bazează în cvasitotalitate pe obligații de procedură, ceea ce afectează responsabilizarea reală a factorilor implicați. În prezent, gestionarea pădurii are la bază normele tehnice obligatorii, bazate pe stabilirea și urmărirea unor obligații de procedură detaliate, care impun un efort birocratic mare și o administrare costisitoare, fără a oferi garanția unei gestionări eficace din perspectiva țelurilor de gospodărire sau a asigurării unui flux minimal de servicii ecosistemice. Aplicarea strictă a normelor de procedură conduce la eliminarea posibilității de a inova și de a găsi soluții de gestionare adaptate, determinând în același timp deresponsabilizarea gestionarului de pădure pentru deciziile luate și deprofesionalizarea actului de control. Implicarea proprietarilor în deciziile privind planificarea și implementarea managementului forestier este foarte redusă în actualele condiții legislative și instituționale din România comparativ cu majoritatea țărilor europene.

Controlul trasabilității lemnului este bazat pe unul dintre cele mai complexe și restrictive sisteme informaționale – Sistemul de urmărire a materialului lemnos (SUMAL), dar există numeroase indicii privind posibilități de îmbunătățire a eficienței acestuia. În prezent, controlul trasabilității lemnului revine unui număr extins de agenți constatatori, reprezentanți ai instituțiilor statului sau ai structurilor de administrare. Controlul se exercită fără luarea permanentă în considerare a factorilor de risc, pe întregul lanț de circulație a masei lemnoase, de la punerea în valoare a masei lemnoase (verificare acte de punere în valoare - APV) la depozite și unități de procesare a lemnului, cu un consum de resurse semnificativ și cu rezultate considerate de mulți factori interesați prea puțin eficiente. Controlul are o solidă componentă de verificare a modului de implementare a procedurilor (dispozitive de marcat, evaluarea masei lemnoase, corectitudinea de completare a avizelor de expediție etc) și mai puțin o componentă orientată înspre rezultat, adică asigurarea cunoașterii provenienței lemnului din piață.

Sistemul de control al aplicării regimului silvic, bazat pe obligațiile de procedură, este costisitor și are eficiență redusă, rolul reformei sale fiind aceea de a apropia actul de control de activitatea propriu-zisă din pădure. Controlul este lipsit de componenta de prevenție, nu produce probe concludente în instanță, este materializat, în mică măsură, prin pedepse în instanță, nu este bazat pe o analiză de risc și nu utilizează toate componentele posibile ale răspunderii, mizându-se doar pe răspunderea contravențională și penală.

Obiectivul specific al ariei tematice

!image

Aria tematica 5 Eficiență și transparență în guvernanța pădurilor și controlul gestionării pădurilor

!image

DSA 11 Eficientizarea și transparentizarea gestionării și administrării pădurilor

DSA 12 Reformarea rolului decizional al proprietarului de pădure

DSA 13 Eficientizarea și transparentizarea actului de control al legalității activităților forestiere

DSA 14 Crearea unui cadru de guvernanță coerent și favorabil incluziunii

Obiectiv specific Crearea unui cadru de guvernanță coerent și favorabil incluziunii, bazat pe un control eficient și transparent care să permită o gospodărire eficientă și transparentă a pădurii, precum și un rol decizional și o responsabilizare crescută a proprietarilor de pădure

!image

Direcții de acțiune, obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA11. Eficientizarea și transparentizarea gestionării și administrării pădurilor

Deziderat: Administrație silvică eficientă, flexibilă și responsabilă pentru implementarea cerințelor de planificare a gestionării pădurilor prin utilizarea în mod transparent a unor obiective de rezultat ce se pot monitoriza și a bunelor practici.

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA11:

DSA12.Reformarea rolului decizional al proprietarului de pădure

Deziderat: Creșterea rolului decizional al proprietarului în gospodărirea pădurii prin informarea, implicarea, finanțarea și responsabilizarea acestuia

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA 12:

DSA13. Eficientizarea și transparentizarea actului de control al legalității activităților

forestiere

Deziderat: Controlul exercitat de autoritate este eficient (urmărește problemele reale și relevate), transparent (se face după reguli corecte și explicite, cu rezultate disponibile public) și adaptabil (în funcție de schimbări sau necesități)

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA13:

DSA14. Crearea unui cadru de guvernanță coerent și favorabil incluziunii

Deziderat: Cadrul de guvernanță asigură coerența legislativă și integrarea cu sectoarele adiacente, transparența decizională și implicarea factorilor interesați în procesul decizional și de monitorizare a performanței implementării politicii sectoriale

Obiective de rezultat și indicatori de monitorizare DSA14:

INFRASTRUCTURA NECESARĂ IMPLEMENTĂRII SNP30

Implicațiile asupra cadrului juridic

Implementarea prezentei strategii presupune realizarea unei reforme consistente a cadrului de reglementare specific sectorului forestier.

Cadrul de reglementare trebuie să-și asume informarea, implicarea și responsabilizarea deținătorilor de pădure, alții decât statul. Au existat, în ultimii 30 ani, numeroase adaptări legislative în scopul includerii în legislație a proprietății private asupra terenurilor forestiere, dar ele s-au grefat pe un cadru general specific proprietății unice a statului asupra pădurii, care a exclus proprietarii de la decizie și/sau responsabilitate în gestionarea pădurii.

Cadrul de reglementare trebuie să facă posibilă stabilirea, în mod flexibil, a unui nivel minim de obligații ale proprietarului privitoare la gospodărirea pădurii și să reglementeze posibilitatea ca acesta să fie responsabilizat și stimulat să implementeze în mod voluntar recomandările tehnice ale Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Includerea posibilității ca proprietarii să decidă, între anumite limite, în ceea ce privește gestionarea propriei păduri, demers însoțit de asumarea răspunderii asupra deciziilor luate, presupune un efort semnificativ pentru elaborarea și includerea de prevederi legislative armonioase, de la nivelul Codului silvic până la nivelul Ordinelor de ministru.

Cadrul de reglementare tehnic trebuie reformat prin implementarea nivelului minim de obligații pentru gospodărirea pădurii (nivel minim de referință). Nivelul minim obligatoriu introdus de cadrul legislativ se va materializa prin reglementare tehnică – norme tehnice - adoptată la nivel de executiv, care să acopere toate ariile gospodăririi silvice, de la planificarea și instalarea pădurii la evaluarea masei lemnoase destinată exploatării. Pe lângă normele cu caracter obligatoriu ce definesc nivelul tehnic minim de referință, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură trebuie să pună la dispoziția proprietarilor ghiduri de bune practici neobligatorii, complementare normelor tehnice, a căror aplicare să fie încurajată prin instrumente economice. Reglementările tehnice vor include și un sistem de indicatori cu privire la starea pădurilor, care să permită monitorizarea eficientă a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin normele tehnice, precum și estimarea eficienței instrumentelor de compensare, finanțare și control al gospodăririi pădurii.

Integrarea la nivel legislativ a conservării biodiversității în managementul forestier presupune nu numai adaptarea la sistemul de norme tehnice/ghiduri de bune practici descris mai sus, dar și necesitatea armonizării cu legislația specifică protecției mediului. În momentul actual există numeroase neconcordanțe legislative între legislația de mediu și cea de gospodărire a pădurilor, care afectează eforturile de integrare a conservării biodiversității în managementul forestier. Sunt necesare măsuri de adaptare, simplificare și armonizare a cadrului legislativ, aspect propus a se realiza conform calendarului asumat de autoritate prin PNRR, pentru reformarea cadrului legislativ și a legislației subsecvente. Reformarea cadrului legislativ trebuie să asigure și coerența legislativă (de exemplu, coroborarea cerințelor privind gestionarea pădurilor cu cele de conservarea biodiversității) și, de asemenea, să prevadă și un sistem coerent și simplu de asigurare a evaluării impactului de mediu pentru demersurile de planificare și exercitare a gospodăririi pădurilor.

Identificarea, evaluarea și valorificarea serviciilor furnizate de ecosistemele forestiere trebuie să fie mult mai bine oglindită în legislația specifică, pentru a face posibile schimburi echitabile și durabile între beneficiari și furnizori, prin intermediul mecanismelor PES.

Cadrul de reglementare reformat trebuie să flexibilizeze și să ușureze aplicarea inițiativelor de extindere a plantațiilor forestiere pe terenuri agricole. Aplicarea fără ajustări a legislației generale și tehnice actuale (specifică sectorului silvic, dar și domeniilor agricol și de gospodărire a teritoriului) pentru împădurirea terenurilor cu destinație agricolă ar birocratiza demersul, punând bariere administrative și tehnice nejustificate. De aici rezidă necesitatea de a se elabora un cadru de proiectare și implementare a lucrărilor de împădurire a terenurilor cu destinație agricolă, fără de care obiectivele de împădurire stabilite prin PNRR sunt greu de atins.

Specificul spațiului rural al României face ca multe comunități să fie dependente de resursele forestiere, iar asigurarea accesului durabil la resursă pentru aceste comunități trebuie inclus în legislația silvică. Este nevoie de criterii de identificare a acestor comunități, de crearea cadrului pentru menținerea unei evidențe stricte a lor, precum și de mecanisme echitabile prin care să se asigure accesul comunităților la resursele

necesare. Totodată, cadrul legislativ trebuie să impună mecanisme care să asigure:

i)consultarea reală a comunităților cu privire la schimbarea modului de gestionare a pădurilor de care depind și ii) asigurarea unei tranziții juste pentru cazul în care noi moduri de gestionare afectează accesul la resurse.

Cadrul de reglementare trebuie să permită accesul echitabil la resursele forestiere al agenților economici din domeniu, care contribuie în mod real la dezvoltarea socio-economică a comunităților rurale. Adăugarea de valoare resurselor pădurii, crearea de locuri de muncă și furnizarea de beneficii economice manifestate la nivel local, trebuie să reprezinte bazele unui sistem legislativ care să contribuie la materializarea potențialului sectorului forestier de a spori bunăstarea materială și socială a românilor din mediul rural.

Creșterea cererii pentru serviciile de natură socio-culturală oferite de păduri trebuie să determine adaptarea legislației specifice la cadrul mai larg existent la nivelul UE. Pornind de la actualul sistem de clasificare funcțională a pădurilor, este necesară elaborarea unor ghiduri pentru identificarea, desemnarea și managementul pădurilor cu rol socio-cultural, pe baza respectului pentru natură și proprietar. Implementarea acestor ghiduri, ce poate însemna chiar și excluderea unora dintre pădurile respective de la recoltarea masei lemnoase în scop comercial, trebuie să se bazeze, de asemenea, pe stimularea financiară a proprietarilor.

Implementarea prevederilor din reglementările europene EUTR/Deforestation free necesită o îmbunătățire și adaptare a cadrului legislativ privitor la trasabilitatea lemnului. Raportarea și măsurarea la punctul bine definit al introducerii pe piață, responsabilizarea celor implicați și eficientizarea controlului asupra trasabilității, așa cum rezultă ele din recomandările oferite de prezenta strategie, trebuie materializate prin actualizarea cadrului legislativ, pentru o cât mai rapidă operaționalizare.

România trebuie să definească și să reglementeze un sistem eficient de colectare, procesare, validare și raportare a informațiilor privitoare la păduri, bazat pe coordonarea centralizată a tuturor demersurilor din această arie și pe instituirea RFN. Situația actuală – în care informațiile fie lipsesc, fie prisosesc, nu sunt corelate sau folosite pentru decizia operațională sau strategică, pentru monitorizare, integrare cu sectorul de protecție a mediului sau încurajarea gestiunii durabile a pădurii – nu mai poate continua fără ca întreg sectorul forestier să sufere de consecințe sociale, de mediu, economice și de imagine însemnate.

Cadrul de reglementare a sectorului forestier suferă datorită reformei amânate și a numeroaselor modificări ad-hoc, dar și datorită deficiențelor care țin de formă și structură, iar procesul de reformă legislativă oferă o bună oportunitate de corectare. Procesul de consultare a factorilor interesați a arătat deficiențe ale cadrului de reglementare, care este dificil de înțeles și de corelat, excesiv, echivoc sub unele aspecte și foarte inflexibil. Ca observație generală, domeniile de reglementare sunt amestecate, schemele de reglementare a domeniilor sunt complicate, iar navigarea prin cadrul normativ este dificilă. Unele aspecte foarte detaliate se regăsesc în Codul silvic, iar altele - echivalente ca nivel de reglementare - sunt la nivel de Ordin de ministru. Un practician care dorește să aplice reglementările consumă un timp considerabil pentru a identifica toate textele normative aplicabile speței aflate în fața sa. Acest fapt indică abordări defectuoase sub aspectul principiilor și normelor de tehnică legislativă. De-a lungul timpului, în absența unui cadru strategic coerent, a existat tendința de a reglementa sectorul forestier prin acte administrative cu caracter normativ, până la un nivel extrem de detaliat. În același timp, s-a asigurat prea puțin corelarea între diferitele acte normative adoptate (sau chiar în interiorul aceluiași act), ceea ce, inerent, a dus la suprapuneri și incoerențe greu de pus în aplicare atât de practicieni, cât și de cei chemați să soluționeze situațiile litigioase ivite.

Considerente operaționale

Implementarea SNP30 înseamnă, din punct de vedere instituțional, o mai mare concentrare a Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură în domeniul monitorizării și îndrumării, acompaniată de o eficientizare și profesionalizare a controlului. Aceasta înseamnă că multe dintre structurile actuale își vor îndeplini în continuare rolul de reglementare, monitorizare și control, cu eventuale ajustări ale mandatelor, și că este nevoie de instaurarea de structuri sau mandate noi.

La nivel instituțional, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură trebuie să asigure crearea unor structuri noi sau adaptarea celor existente la nivel central pentru a asigura:

Acoperirea atribuțiilor privind coordonarea centralizată a colectării, procesării, standardizării și raportării informațiilor privind sectorul forestier: în sarcina unei astfel de structuri intră, pe lângă elaborarea transparentă

și fundamentată a unui set de indicatori de monitorizare a sectorului, și coordonarea activității altor instituții implicate în domeniul colectării și procesării datelor privitoare la sectorul forestier (IFN, INCDS, GF, INS etc);

Acoperirea atribuțiilor privitoare la RFN: mandatul unei astfel de structuri ar trebui să cuprindă, printre altele, elaborarea de propuneri specifice de reglementare, operaționalizarea RFN, proiectarea elementelor descriptive ale acestuia, supravegherea înscrierilor în sistem, sprijin pentru proprietari pentru operare, monitorizarea mecanismelor de compensare/finanțare derulate prin intermediul RFN, relația cu instituțiile cu atribuții înrudite din domeniul agricol, cel al gospodăririi teritoriului, al protecției mediului etc.

Implementarea sistemului de urmărire a trasabilității lemnului: accentul va trebui transferat pe prima introducere pe piață și pe responsabilizarea operatorilor, ceea ce înseamnă îmbunătățirea capacității instituționale.

Derularea programului PNRR pentru împăduriri: chiar dacă este vorba de un demers de scurtă durată, intensitatea și caracterul de noutate presupun existența unei structuri dedicate în cadrul Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, la nivel central sau teritorial, care să urmărească identificarea terenurilor, derularea contractelor și a plăților, monitorizarea ulterioară a plantațiilor etc.

Implementarea SNP30: prezenta strategie are un caracter reformator, de aceea se recomandă crearea unei structuri de tip unitate de implementare proiect, care să urmărească permanent modul de atingere a obiectivelor și să realizeze eventualele acțiuni de corectare a planificării operaționale.

La nivel operațional, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură trebuie să asigure o semnificativă creștere a capacității de planificare și acțiune, precum și creșterea nivelului profesional al resursei umane pentru:

A asigura o deplină înțelegere a obiectivelor SNP30, precum și un proces coerent de transpunere a obiectivelor de rezultat ale acesteia în planuri de acțiune pe perioade cu termene și responsabilități precise: planurile de acțiune trebuie implementate urmărindu-se drumul critic, identificat în SNP30 prin indicatorii de monitorizare a progresului și rezultatului (Anexa 3) și ținând seama de interdependența dintre obiective, iar modul de atingere a obiectivelor trebuie permanent monitorizat pentru a permite acțiuni corective eficiente și aplicate la timp asupra planurilor de acțiune.

A asigura adaptarea/transformarea procedurilor actuale de control și monitorizare la noile sisteme și instrumente: controlul trasabilității lemnului va suferi o translatare către prima introducere pe piață; controlul regimului silvic va pune accent pe urmărirea unor indicatori de monitorizare pe teren; monitorizarea respectării acțiunilor obligatorii sau voluntare (finanțate) ale proprietarilor va necesita o pregătire profesională superioară și asumarea unor responsabilități suplimentare de către personalul din structura centrală sau regională a Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

A întări capacitatea de sprijin și consiliere pentru proprietarii privați, operatorii economici din domeniu și comunitățile dependente de pădure și a crește gradul de conștientizare a publicului larg: planurile de acțiune necesită implicarea asociațiilor de profil, a organizațiilor neguvernamentale și a mediului academic în diseminarea cât mai activă a informațiilor pe domeniile lor de activitate.

Resurse financiare și surse de finanțare

Fiind o strategie cu caracter reformator, succesul SNP30 depinde de alocarea unor resurse financiare semnificative dar, totodată, este de așteptat ca implementarea SNP30 să aducă și beneficii financiare însemnate bugetului public. Reforma guvernanței în domeniul forestier va spori eficiența statului în implementarea politicii forestiere prin reducerea, pe termen mediu, a cheltuielilor de control și monitorizare și va crește încasările bugetare provenite indirect din bunăstarea socio-economică, exprimată prin locuri de muncă sau valoare adăugată mai mare la nivelul întreprinderilor din sector. Aceste resurse, alături de altele, provenind din diverse finanțări interne sau externe, trebuie alocate, pe de o parte, către instrumentele economice pe care se bazează abordarea SNP30 și, pe de altă parte, către reforma cadrului de reglementare și întărirea capacității instituționale a entităților publice cu rol în transpunerea în realitate a direcțiilor strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri.

SNP30 urmărește, prin reformarea guvernanței sectorului forestier, creșterea rolului instrumentelor economice pentru implementarea dezideratului de gestionare durabilă a pădurilor, inclusiv a celor aflate

în proprietate privată. Sprijinirea financiară a dezvoltării infrastructurii forestiere (accesibilizarea pădurilor, depozite de sortare, platforme de reciclare etc) este necesară pentru asigurarea tranziției către o bioeconomie circulară și atingerea obiectivelor de neutralitate climatică. Adaptarea pădurilor la gradul de incertitudine generat de schimbările climatice determină necesitatea unor acțiuni concrete și flexibile de îmbunătățire a calității pădurilor, pentru a ameliora stabilitatea și reziliența acestora. Angajarea proprietarilor în lucrări de regenerare sau reconstrucție ecologică, care să promoveze stabilitatea ecosistemelor forestiere, nu a fost niciodată stimulată financiar în țara noastră deși, în actualele condiții de mediu, aceste acțiuni sunt din ce în ce mai importante.

Necesitatea utilizării instrumentelor economice stimulative este argumentată de echitatea și eficientizarea modului de furnizare a serviciilor ecosistemice, în acord cu prevederile SUEP30. Furnizarea cu continuitate a serviciilor ecosistemice este abordată prin combinarea următoarelor instrumente:

Servicii ecosistemice minimale necompensate - serviciil ecosistemice minimale definite prin obligațiile de rezultat incluse în normele tehnice sunt furnizate fără o compensare a proprietarilor terenurilor forestiere.

Sistemul de finanțare/subvenționare – sisteme de plăți pentru stimularea proprietarilor de păduri în vederea gospodăririi sustenabile a pădurilor, a integrării conservării biodiversității și a gestionării corespunzătoare a pădurilor cu rol socio-cultural; aceste stimulente se bazează pe asumarea voluntară de către proprietari a implementării ghidurilor de bune practici, adică a atingerii unor obiective suplimentare nivelului minim de furnizare a serviciilor ecosistemice.

Sistemul de plăți compensatorii – este destinat proprietarilor de păduri pentru compensarea dezavantajelor suplimentare celor determinate de respectarea nivelului minim de servicii ecosistemice, create ca urmare a impunerii unor restricții, provenite din asumarea de către autoritățile publice a implementării unui regim de conservare a biodiversității/furnizare servicii ecosistemice;

Sistemul de PSE - condiționarea ca beneficiarii direcți ai serviciilor ecosistemice furnizate punctual de anumite suprafețe de pădure să plătească sau să contribuie parțial la alimentarea bugetelor necesare gestionării pădurilor (de exemplu, producători de ape minerale, microhidrocentrale etc); cadrul legislativ trebuie să prevadă posibilitatea reglementării unor contracte de furnizare a serviciilor ecosistemice bazate pe relația de piață dintre două entități private: o parte se angajează să furnizeze servicii ecosistemice, cealaltă să plătească acele servicii ecosistemice, pe baza unei negocieri.

În prezent, din perspectiva surselor de finanțare, contextul național și internațional este favorabil implementării SNP30. Alături de bugetul de stat, printre sursele interne de finanțare identificate, în perspectiva perioadei de implementare a SNP30, menționăm: Fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, Fondul pentru mediu, Fondul de accesibilizare a pădurilor, Fondul de conservare și regenerare a pădurilor sau veniturile rezultate din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul UE. Sursele externe ce pot fi identificate la această fază sunt:

i)Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurală, ce poate adresa numeroase măsuri destinate implementării SNP30; ii) Planul Național de Redresare și Reziliență ce include finanțări pentru aproape toate prevederile SNP30 în materie de împăduriri și reformă legislativă, dar și finanțări pentru asistență tehnică în implementarea reformei.

Succesul finanțării SNP30 nu stă neapărat în sursele de finanțare, ci în judicioasa planificare și monitorizare a utilizării acestor surse. Implementarea SNP30 presupune elaborarea, în acord cu indicatorii de monitorizare prevăzuți, a planurilor de acțiune detaliate, cu urmărirea accesării adecvate și sinergice a surselor de finanțare existente.

Implementarea, monitorizarea și actualizarea SNP30

Deși formulată în așa fel încât să permită o monitorizare ușoară, SNP30 este o provocare profesională și managerială din perspectiva implementării. Pentru fiecare dintre direcțiile strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri formulate în cadrul SNP30 sunt furnizate obiective de rezultat și indicatori de monitorizare care facilitează urmărirea progresului și succesului implementării strategiei. Cu toate acestea, o serie de aspecte legate de contextul socio-politic din România contribuie la dificultatea de a pune în practică SNP30:

perioada lungă, în care nu s-au produs schimbări semnificative în guvernanța sectorului forestier, a cimentat o serie de vechi concepții și practici, neadaptate contextului socio-economic actual;

retrocedarea proprietăților forestiere fără o prealabilă pregătire a cadrului de reglementare și a proprietarilor;

carențe în educația forestieră, mai cu seamă din perspectiva cunoașterii complexității pădurilor și a rolului lor ecologic și socio-economic;

neîncrederea crescândă a societății în privința calității practicilor silvice, nejustificată din punct de vedere științific, dar explicabilă din perspectiva percepției publice față de modul de gospodărire a pădurilor.

Pentru a gestiona toate aceste aspecte, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are nevoie de o unitate de implementare a strategiei care să aibă expertiza, experiența și credibilitatea necesară pentru a duce la bun sfârșit un astfel de program, cu atât mai mult cu cât direcțiile strategice presupun planuri de acțiune reformatoare. Implementarea SNP30 trebuie gestionată de către o echipă stabilă de experți (de tipul unei unități de implementare), condusă de un manager cu o experiență relevantă în astfel de transformări. Rolul unității de implementare nu este acela de a-și asuma responsabilitatea completă asupra acțiunilor necesare, ci de a asigura leadership-ul programului, oferind claritate asupra direcțiilor de acțiune și suportul necesar pentru operaționalizarea măsurilor stabilite.

Implementarea SNP30 trebuie să fie transparentă, bazată pe planuri de acțiune periodice flexibile, sprijinite adecvat de surse de finanțare și utilizând indicatori de performanță. Metodologia de implementare trebuie să fie flexibilă, ceea ce presupune (re)planificări periodice și livrarea unor rapoarte privind rezultatele parțiale pentru a testa validitatea soluțiilor identificate. Indicatorii de performanță ai implementării (calitatea și viteza de implementare) trebuie definiți, măsurați și analizați permanent, pentru a monitoriza termenele asumate prin angajamentele naționale și europene. Indicatorii de performanță legați de starea pădurilor și a întregului sector forestier trebuie, de asemenea, definiți, măsurați și analizați continuu pentru a identifica corecțiile necesare în funcție de evoluția reală a parametrilor ecologici, economici și sociali. Transparența întregului program trebuie să fie maximă, oferind tuturor factorilor interesați posibilitatea de a observa ce a fost finalizat și implementat, ce este în lucru și ce urmează în viitor.

Anexa 1: Considerații strategice pentru implementarea direcțiilor de acțiune SNP30

!image

Aria tematică 1: Susținerea funcțiilor socio-economice ale pădurii și stimularea bioeconomiei forestiere în limitele durabilității

!image

Considerații strategice DSA1 - Promovarea bioeconomiei forestiere durabile prin produse din lemn cu o durată lungă de viață

!image

Continuitatea producției sustenabile de lemn orientată spre producerea de sortimente valoroase

Normele tehnice actuale de amenajare a pădurilor includ principii solide de continuitate a producției și de promovare a sortimentelor de lemn gros, obținute preponderent prin promovarea ciclurilor lungi de producție. Cu toate acestea, îmbunătățirea producției de lemn recoltat în mod durabil și legal necesită actualizarea tabelelor de producție în corelație cu datele de stare a pădurilor identificate prin Inventarul Forestier Național. Elaborarea tabelelor de producție necesită fundamentarea unei metodologii de lucru bazată pe folosirea unor date actualizate. Evaluarea modului de implementare a lucrărilor silvotehnice pentru arboretele desemnate să producă sortimente de lemn gros presupune stabilirea unor obiective de rezultat care să poată fi urmărite obiectiv în practică (de exemplu, număr de arbori de viitor la hectar, suprafață de bază la hectar, diametru țel). Atingerea acestor obiective trebuie susținută prin ghiduri de bune practici.

Dezvoltarea infrastructurii și logisticii forestiere

România are un nivel extrem de scăzut de accesibilitate a pădurilor, care limitează inclusiv folosirea unor tehnologii verzi de exploatare precum funicularele și crește impactul negativ al activităților de exploatare asupra ecosistemelor forestiere. Dezvoltarea unei infrastructuri forestiere de transport adecvate și prietenoase cu mediu are numeroase efecte benefice fără de care gestionarea durabilă a pădurii este foarte dificilă:

i)permite aplicarea pe scară largă a practicilor favorabile biodiversității, cum ar fi silvicultura apropiată de natură; ii) permite implementarea măsurilor de protecție a valorilor de mediu (apa, sol, emisii CO2 etc); iii) permite aplicarea măsurilor preventive împotriva factorilor perturbatori de natură biotică și abiotică ce afectează ecosistemele forestiere; iv) permite valorificarea superioară a lemnului și un sistem eficient de combatere a tăierilor ilegale. SNP30 stabilește ca obiectiv realizarea unui plan de acțiune care să urmărească creșterea accesibilității pădurilor cu minim 20% până în 2030, cu identificarea efortului financiar public și privat necesar. Reglementarea condițiilor de concesionare a drumurilor existente ar trebui să permită întreținerea acestora de către utilizatori. Investițiile în drumuri forestiere trebuie prioritizate și în raport cu accesibilizarea unor zone cu risc ridicat la incendii de pădure, calamități, atacuri de insecte, perturbații tot mai frecvente în contextul schimbărilor climatice.

Înființarea/modernizarea de depozite permanente este o componentă cheie pentru susținerea valorificării superioare și multi-ciclice a lemnului. Tranziția către o valorificare preponderentă a lemnului sub formă fasonată necesită investiții publice și private în depozite permanente de sortare și valorificare a materialelor lemnoase. Sortarea lemnului înainte de comercializare permite o valorificare superioară a acestuia și introducerea sortimentelor rezultate pe piață în funcție de valoarea și necesitatea lor. Lipsa depozitelor permanente de sortare determină valorificarea unor cantități importante de masă lemnoasă sub nivelul calitativ deținut, adesea ca lemn de foc și nu industrial. Depozitele permanente vor contribui nu numai la o valorificare superioară a materialului lemnos, ci și la un control mai riguros al primei introduceri pe piață.

Implementarea principiului utilizării în cascadă a lemnului și a economiei circulare presupune și crearea unor platforme de colectare a produselor din lemn utilizate și reciclarea acestora pentru folosințele ulterioare. Dezvoltarea acestor platforme trebuie realizată cu prioritate prin identificarea principalilor utilizatori ai produselor din lemn reciclate și implicarea acestora în crearea infrastructurii necesare; este însă necesară și luarea în considerare a condiționării finanțării depozitelor de sortare de realizarea unor platforme de reciclare a produselor din lemn.

Promovarea folosirii superioare a lemnului în produse de folosință îndelungată

În concordanță cu strategiile europene pentru bioeconomie și dezvoltare durabilă, DSA1 urmărește să consolideze rolul produselor pădurii ca substitut al materialelor neregenerabile pentru construcții, mobilier, hârtie, textile și alte utilizări industriale inovatoare, favorizând produsele de lemn cu o durată lungă de viață și principiul utilizării lemnului în cascadă. Planul de acțiune pentru promovarea construcțiilor din lemn trebuie să adreseze și combaterea concepțiilor greșite referitoare la riscul de incendiu și la lipsa de durabilitate, precum și recunoașterea numeroaselor avantaje ale produselor lemnoase din punctul de vedere al reducerii poluării și al consumului de energie pe parcursul etapelor construirii. Pe lângă promovarea lemnului în construcții și susținerea industriei mobilei, este necesară finanțarea tehnologiilor inovatoare care să producă “mai mult din mai puțin” - adăugarea de valoare acelor categorii de produse care, în prezent, nu sunt valorificate corespunzător sau chiar deloc (resturi de exploatare și prelucrare), prin procesarea lor chimică în materii prime necesare altor sectoare de activitate: energetic (biocombustibili), textil (fibre din nano-celuloză), farmaceutic (nano-celuloză cristalină), alimentar etc. Stimularea capacităților antreprenoriale și de inovare în scopul folosirii de tehnologii pentru piețele emergente, în contextul bioeconomiei, este necesar a fi susținută prin programe de finanțare specifice.

Considerații strategice DSA2 - Asigurarea transparenței și competitivității pe piața lemnului

!image

Trasabilitatea lemnului și prima introducere pe piață

SUMAL va fi utilizat în continuare, continuându-se eforturile pentru creșterea eficacității sale. Sistemul SUMAL, se va simplifica și adapta prin păstrarea acelor caracteristici care sunt utile și eficiente în raport cu scopul sistemului și prin eliminarea sarcinilor administrative inutile, respectiv a deficiențelor sistemice pe care le comportă actualul sistem.

Pe parcursul dezbaterilor, a fost subliniată necesitatea creșterii eficacității SUMAL în ceea ce privește tăierile ilegale, dar și necesitatea flexibilizării și simplificării sistemului. Modelul conceptual propus, care presupune o modificare semnificativă a cadrului de reglementare, are următoarele coordonate principale7:

Modul de comercializare a masei lemnoase (pe picior sau fasonat) este la latitudinea proprietarilor, tranziția către o pondere preponderentă de comercializare a lemnului sub formă fasonată fiind reglementată pentru pădurile publice.

Modul de însemnare prealabilă a arborilor de extras va fi reglementat ca un instrument de monitorizare internă, sub raportul corectitudinii aplicării lucrărilor silvice, și nu ca un instrument central de control al volumelor comercializate.

Proprietarii/operatorii au obligația stabilirii și declarării provenienței și a asigurării trasabilității până la prima introducere pe piață – considerată platforma primară, în acord cu cerințele de trasabilitate a lemnului de la nivel european.

Declarația de exploatare a masei lemnoase presupune declararea în RFN, cel puțin, a locului de proveniență a lemnului, a volumului estimat de extras în raport de intervenția silviculturală programată, a termenelor de execuție a exploatării lemnului și a punctului de introducere pe piață (clar definit, cu coordonate GPS). Actul de estimare a masei lemnoase nu va avea, din perspectiva statului, caracter de document de gestiune.

Măsurarea volumului materialelor lemnoase se va face la introducerea pe piață, prin orice metode de măsurare certificabilă metrologic, în limita unor toleranțe reglementate. Măsurarea se face de către persoane special autorizate în acest sens, cu atragerea responsabilității persoanei care face măsurarea și aprecierea calitativă. Acolo unde este necesar, conform evaluărilor de risc, se pot stabili măsuri de dublă verificare: cântărire, amprenta digitala, monitorizare video etc.

Sortimentele care fac obiectul introducerii pe piață sunt definite simplu și unitar prin actul de reglementare a sistemului de trasabilitate.

!image

7Propunerile privitoare la modul în care este controlată de către stat trasabilitatea sunt descrise la DSA 13: Eficientizarea și transparentizarea actului de control al legalității activităților forestiere

Acoperirea trasabilității de la prima introducere pe piață până la prima transformare a sortimentelor care fac obiectul introducerii pe piață este reglementată strict, prin folosirea SUMAL; se are în vedere acoperirea unei părți din trasabilitate prin proceduri obligatorii impuse de autoritate pentru reducerea riscurilor de intrare pe piață fără măsurare și pentru sprijinirea operatorilor și comercianților mici.

Documentul care certifică proveniența, acolo unde este necesar pe lanțul de aprovizionare, este un document dedicat, emis prin SUMAL, asumat prin declarația proprietarului/operatorului odată cu avizul de expediție a materialelor lemnoase.

Asigurarea trasabilității, de la prima transformare în continuare pe lanțul de aprovizionare, este responsabilitatea operatorilor economici, prin proceduri interne.

Introducerea de informații în SUMAL, de la prima transformare în continuare pe lanțul de aprovizionare, este recomandată agenților economici, având următoarele utilități:

i)susținere pentru comercianți, pentru instituirea propriilor sisteme Due Diligence în ce privește trasabilitatea produselor din lemn (punerea in aplicare a prevederilor “deforestation-free”, certificare etc), ii) realizarea de către autorități a rapoartelor privind piața lemnului/balanță lemn, iii) evaluarea valorii adăugate prin lanțurile valorice verticale.

Transparența privind introducerea pe piață și circulația masei lemnoase trebuie să fie un atribut al SUMAL pentru prima introducere pe piață, cu respectarea confidențialității tranzacțiilor și a liberei circulații a mărfurilor. Publicul are acces la date relevante, asumate, în timp real, iar accesul la date brute îl au entitățile ce pot folosi datele cu bună credință; asigurarea accesului la date trebuie realizat în egală măsură și pentru datele din sistemele de trasabilitate implementate de operatori și comercianți. Confidențialitatea datelor raportate în sistemele de trasabilitate trebuie reglementată și asumată explicit de către autoritate sau de către cei ce colectează și gestionează astfel de date.

Evaluarea pieței lemnului/balanța lemnului

Necesitatea unei balanțe a lemnului, bazată pe date cât mai credibile, este importantă pentru a propune ținte fundamentate privind modul de folosire a resursei lemnoase în produse de lemn de lungă durată, în producerea de energie verde și în utilizarea multi-ciclică a lemnului.

Deși mai multe instituții ale statului colectează, procesează și raportează un volum semnificativ de date privind acumularea de masă lemnoasă, exploatarea, procesarea și comercializarea lemnului, informațiile publice sunt, adesea, percepute ca de slabă calitate, greu accesibile și de neîncredere. Pe lângă o informare necorespunzătoare a publicului, acest fapt are efect negativ asupra capacității agenților economici din sector de a fundamenta decizii de afaceri, dar și asupra capacității decizionale a Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În aceste condiții, necesitatea unei descrieri clare a pieței lemnului/balanței lemnului, alimentată permanent cu date corecte, asumate de către instituțiile abilitate (IFN, INS, GF, și ACS, prin SUMAL) și utilizabile de către factorii interesați din sector, devine una stringentă. Pentru a putea dispune de un raport anual privind piața lemnului, este nevoie de o serie de modificări legislative8 dar, mai ales, de demersuri instituționale și operaționale în direcția coordonării procesului de colectare, procesare și raportare a datelor de către Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Considerații strategice DSA3 - Creșterea contribuției sectorului forestier la dezvoltarea economică a comunităților rurale

!image

Sectorul forestier național este de o importanță vitală pentru economia rurală. Cu toate acestea, preocupările pentru cunoașterea și sporirea rolului pădurii în dezvoltarea socio-economică a comunităților au deținut o poziție marginală în politica publică, potențialul sectorului forestier în dezvoltarea rurală fiind puțin promovat. Măsurile de finanțare publică au vizat doar în mică măsură aspecte specifice sectorului, accentul fiind pus în special pe finanțarea sectorului agricol. Cadrul de reglementare actual și practica din sectorul forestier nu au prevederi sau abordări specifice, care să sprijine în mod expres dezvoltarea socio-economică a comunităților locale, deși există indicii privitoare la faptul că dependența de pădure a multor comunități rurale din România este foarte mare.

!image

8Vezi obiectivul de rezultat 1 de la DSA 9: Monitorizare strategică, colectarea, procesarea și raportarea de date privind sectorul forestier

Menționarea consumului de lemn de foc pentru încălzire și gătit este suficientă pentru a argumenta o anumită dependență critică. În actualul cadru de reglementare privind administrarea pădurii, această dependență nu este definită, interesele comunităților dependente de pădure nu sunt incluse în mod explicit în luarea deciziilor. În acest context, este justificată preocuparea factorilor interesați, așa cum a rezultat din procesul de consultare, pentru proiectarea și implementarea unor instrumente care să încurajeze afacerile locale din domeniul forestier și să sporească contribuția pădurii la dezvoltarea socio-economică a comunităților rurale.

Afacerile din domenii de activitate specifice sectorului forestier

Abordarea din prezentul document programatic consideră că dezvoltarea socio-economică a comunităților locale poate fi susținută prin stimularea valorificării și prelucrării superioare a lemnului, dar și a produselor forestiere nelemnoase, în sensul creșterii valorii adăugate pe plan local. Revitalizarea mediului rural și a comunităților dependente de pădure se poate realiza prin facilitarea accesului la resursă al comunităților locale, ceea ce va genera locuri de muncă și valoare adăugată produselor. In contextul unei crize a forței de muncă în sectorul forestier, implicarea locuitorilor din mediul rural în gestionarea pădurilor este condiționată, indirect, de participarea economiei forestiere la dezvoltarea comunităților rurale.

Dezvoltarea comunităților locale depinde de predictibilitatea accesului la resursă. De aceea, accesul la masa lemnoasă ar trebui să țină cont de aportul socio-economic local al activității de recoltare, prelucrare și valorificare a lemnului. Este esențială, în acest sens, elaborarea și aplicarea unor criterii privind distribuția masei lemnoase, care să surprindă contribuția afacerilor din domeniile de activitate specifice sectorului forestier la economia locală. Aceste criterii trebuie să includă, într-un mod nu foarte complicat, valoarea adăugată, contribuțiile la bugetele locale și la cel consolidat al statului și numărul locurilor de muncă. Pentru a se putea monitoriza progresul, este nevoie de determinarea unei valori de referință. Este nevoie, de asemenea, de mai multa claritate în a defini ceea ce se dorește prin prelucrare superioară. Prin raportarea valorii produselor prelucrate la valoarea lemnului rotund ce a constituit materia primă (valori medii la nivel național pe categorii de produse), se pot obține indicatori defalcați pe categorii de produse sau ponderați într-un indicator unic care reflectă gradul de prelucrare. În acest fel, se poate dimensiona un indicator măsurabil care să exprime obiectiv progresul implementării acestei direcții strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri.

Facilitarea accesului la resursă trebuie cuplată cu facilități pentru creșterea productivității, printre care tehnologizare, măsuri fiscale privitoare la salarii, măsuri de creare a pieței (achiziții publice etc). Ignorarea necesității creșterii productivității duce la locuri de muncă nesustenabile și la utilizarea ineficientă a resursei.

Un rol important revine, inclusiv considerând obiectivele SUEP30, diversificării economiei locale prin susținerea valorificării superioare a produselor nelemnoase ale pădurii (ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale etc) și a promovării unor servicii conexe (apicultură, salmonicultura, vânătoare etc). Cadrul de reglementare trebuie să definească condițiile de utilizare a produselor forestiere nelemnoase, cu luarea în considerarea drepturilor de proprietate și a nivelurilor sustenabile de recoltare a acestor produse.

Abordarea propusă prin formularea obiectivelor de rezultat de la această direcție strategică de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri creează o serie de premise mai largi și în ceea ce privește aplicarea unor directive și regulamente ale UE care:

evidențiază necesitatea de a se asigura că impozitul este plătit acolo unde sunt generate profiturile și valoarea,

promovează bioeconomia circulară și consolidarea implementării principiului utilizării lemnului în cascadă;

promovează produsele din lemn cu o durată lungă de viață realizate în virtutea principiul economiei circulare și care sunt de cea mai mare valoare pentru stocarea carbonului.

Comunitățile dependente critic de pădure

De cele mai multe ori, interesele comunităților locale nu sunt luate în considerare în planificarea managementului forestier, ceea ce duce la riscuri crescute de asigurare a condițiilor socio-economice de bază pentru dezvoltarea rurală. De aceea, identificarea și evidențierea comunităților rurale dependente critic de pădure, alături de demersuri de asigurare a accesului acestor comunități la resursele forestiere de care depind, sunt elemente de necesitate identificate de SNP30. Atingerea obiectivelor asumate urmărește:

să se asigure materii prime de bază (de exemplu, lemn de foc, lemn pentru construcții rurale, produse nelemnoase) pentru membrii comunităților dependente critic de pădure, în măsura în care nu există alte alternative fezabile de asigurare a acestor materii prime;

să se asigure implicarea adecvată (transparentă și proactivă) a factorilor interesați în procesul de planificare și decizional cu privire la politicile forestiere și la planificarea activităților de management forestier cu impact asupra comunităților dependente critic de pădure,

să se asigure o tranziție echitabilă pentru aceste comunități, dezavantajate prin limitarea utilizării resurselor naturale.

Producerea sustenabilă a biomasei forestiere cu destinație energetică

Consumul de lemn de foc pentru încălzire la nivel de gospodărie, utilizat în special prin arderea în sobe, este principala problemă a utilizării energetice a biomasei în România, cu efect negativ în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și oferta de lemn cu utilizări industriale, dar și în ceea ce privește vulnerabilitatea energetică a comunităților locale. Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură trebuie să se preocupe, în primul rând, de sustenabilitatea producerii biomasei forestiere destinate consumului energetic precum și, prin inițiative în colaborări intersectoriale, de găsirea de alternative pentru accesul la servicii energetice moderne al comunităților locale.

Obiectivul utilizării biomasei forestiere pentru producerea energiei, la nivelul gospodăriilor, dar și în instalații industriale ce produc energie electrică, încălzire sau răcire, este menținerea cantităților utilizate la un nivel sustenabil și atenuarea, în mod adecvat, a potențialelor externalități negative. La nivelul consumului de lemn de foc al gospodăriilor individuale, sunt necesare măsuri specifice care să nu afecteze disponibilitatea fizică a resursei pentru comunitățile afectate de sărăcia energetică. În ceea ce privește utilizarea biomasei în instalații industriale ce produc energie electrică, încălzire sau răcire, se impune o abordare diferită, care să țină în primul rând cont de politicile de neutralitate climatică și reducere a gazelor cu efect de seră asumate la nivel european și internațional.

În acest sens, sectorul forestier își va adapta permanent politica proprie la evoluțiile cadrului de reglementare sau programatic național și al UE. Din perspectiva prezentei strategii, o serie de criterii de sustenabilitate a furnizării biomasei forestiere pentru energie sunt considerate esențiale:

Biomasa forestieră cu destinație energetică trebuie să fie produsă prin gestionarea durabilă a pădurilor (care să țină cont cel puțin de continuitatea existenței pădurii, de principiul continuității recoltelor de lemn, de promovarea regenerării naturale și a tipului natural fundamental de pădure, de diversitatea de specii, de gestionarea lemnului mort), principii integrate în SNP30;

Biomasa forestieră cu destinație energetică trebuie să fie furnizată cu respectarea principiilor utilizării în cascadă a lemnului și economiei circulare, a ierarhiei deșeurilor, precum și legalității în ceea ce privește proveniența și finanțarea (subvenționarea); nu se va stimula dezvoltarea de facilități industriale de producere a energiei din biomasă forestieră;

Producerea biomasei forestiere cu destinație energetică trebuie să țină cont de obiectivele naționale și internaționale referitoare la absorbția de carbon, calitatea solului, conservarea biodiversității și creșterea rezilienței ecosistemelor forestiere;

În utilizarea energetică a biomasei forestiere trebuie avute în vedere cerințele comunităților dependente de pădure, impactul asupra acestora, respectarea dreptului terților, respectarea condițiilor de muncă și valoarea adăugată la nivelul comunităților locale.

!image

Considerații strategice DSA4 - Creșterea rolului socio-cultural al pădurilor

!image

Identificarea și gestionarea pădurilor cu rol socio-cultural

Rolul socio-cultural al pădurilor este, în acest moment, reglementat și aplicat în practica silvică prin intermediul clasificării funcționale a pădurilor, în cadrul căreia subgrupa 1.4. Păduri cu funcții de protecție, predominant sociale, include suprafețe cu rol recreativ din jurul localităților, cu rol în păstrarea identității culturale etc. În prezent, suprafața ocupată de astfel de păduri este estimată de către Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură în raportarea Forest Europe la cca. 300.000 ha. În unele din aceste suprafețe este reglementat procesul de producție (fiind incluse în tipurile funcționale T III sau TIV), în altele se prevăd lucrări de conservare.

Cererea din ce în ce mai mare din partea societății pentru serviciile recreative, culturale și sanogene ale pădurii, așa cum a rezultat din procesul de consultare a factorilor interesați, necesită o identificare mai specifică a acelor păduri, care să răspundă la cerințele sociale. Pentru creșterea rolului pădurilor respective pentru societate și comunitatea locală și pentru ca desemnarea și gestionarea lor să se facă prin respectarea mediului natural și a opțiunilor proprietarului terenului, sunt foarte importante:

i)actualizarea criteriilor de identificare și desemnare a pădurilor cu rol-socio-cultural, ii) implicarea comunităților și a deținătorilor de terenuri în procesul de identificare și desemnare, iii) elaborarea de măsuri speciale de management pentru aceste păduri și iv) elaborarea de criterii de evaluare a modului în care aceste păduri îndeplinesc efectiv rolul socio-cultural desemnat.

Identificarea pădurilor cu rol socio-cultural ar putea determina, pe de o parte, beneficii reale bine cunoscute și solicitate pentru comunități (și pentru întreaga societate) în domeniul cultural, recreativ și educațional. Pe de altă parte, procesul de identificare a acestor păduri ar crea o oportunitate clară de aplicare a prevederilor strategiei pentru biodiversitate a UE: protejarea acelor elemente de biodiversitate, care sunt importante din perspectivă socio-culturală (de exemplu, păduri cu specii de floră care asigură o valoare estetică ridicată). Cadrul strategic recomandat este ca, prin elaborarea în mod obiectiv a criteriilor de desemnare și a măsurilor speciale de gestionare, unora dintre aceste păduri să le fie atribuit, în funcție de prezența elementelor de biodiversitate de importanță socio-culturală, un rol mai ridicat de protecție a biodiversității. În acest fel, aceste păduri vor putea fi considerate inclusiv ca răspunzând criteriilor de desemnare a zonelor de protecție strictă de 10% (a se vedea si obiectivele strategiei de biodiversitate EU 2030). Relevante pentru acest subiect sunt capitolele 3.3.3 si 5.3 din Ghidul CE Criteria and guidance for protected areas designations9. Ghidul menționat nu impune măsuri de protecție strictă pentru suprafețele incluse în 10% (obiectivul de rezultat al Strategiei UE pentru conservarea biodiversității), fiind permise în mod explicit măsuri de management activ și fiind recomandată includerea pădurilor peri-urbane. Astfel, s-ar putea implementa principiul îndeplinirii rolurilor de protecție multiplă.

De semnalat că, în multe cazuri, pădurile care exercită un rol socio-cultural important pentru comunitățile locale sunt și cele care furnizează materia primă critică pentru dezvoltarea acestor comunități. În asemenea situații, reglementarea procesului de producție a lemnului este necesară, impactul negativ asupra rolului socio-cultural putând fi limitat prin proceduri specifice de exploatare a masei lemnoase.

Promovarea activităților de turism în natură

Dezvoltarea sectorului turistic bazat pe activități în natură oferă oportunități de realizare a unor venituri semnificative în zonele rurale și promovează mai bine pădurile cu rol socio-cultural. Cadrul de reglementare a sectorului forestier trebuie să susțină activitățile de turism în natură, cu preponderență pentru pădurile identificate ca având un important rol socio-cultural. Acest lucru presupune, în mod special, definirea condițiilor de acces în scop recreativ în pădurile cu rol-socio cultural, cu considerarea drepturilor de proprietate și a impactului asupra conservării biodiversității, precum și a unui mecanism de plată a serviciilor ecosistemice furnizate de aceste păduri (a se vedea direcția strategică de acțiune 8 în cadrul strategiei naționale pentru păduri). Reglementările privind drepturile și îndatoririle consumatorului de servicii recreative, accesul și utilizarea căilor de acces fac parte din infrastructura necesară întăririi funcției socio-culturale.

!image

9https://ec.europa.eu/environment/publications/criteria-and-guidance-protected-areas-designations-staff-working-document_en

!image

Aria tematică 2: Protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din România

!image

Considerații strategice DSA 5 - Gospodărirea pădurilor integrează conservarea biodiversității

!image

Experiența gospodăririi unitare a fondului forestier național după anul 1948 a arătat că un management activ al pădurilor poate asigura condiții favorabile biodiversității. Această realitate este evidentă prin prezența, în pădurile

României din afara sistemului de arii naturale protejate, a unor populații viguroase de specii de interes conservativ, rare sau amenințate în alte părți ale Europei. Acest rezultat se datorează atât existenței habitatelor naturale în păduri gospodărite (prin impunerea compozițiilor de regenerare, a menținerii/refacerii tipului natural de pădure, a regimului codru, a echilibrării distribuției suprafețelor pe clase de vârstă), cât și asigurării conectivității ridicate a fondului forestier la nivel național, garantată de regulile privind naturalitatea pădurilor, împreună cu restricțiile privind schimbarea categoriei de folosință. Ca atare, integrarea conservării biodiversității în managementul forestier oferă șansa unei biodiversități ridicate, atât ca bogăție în specii, cât și ca nivel populațional, la nivel național, comparativ cu ce oferă sistemul de arii naturale protejate, care acoperă doar 24% din teritoriul țării. În plus, prin integrarea conservării biodiversității în managementul forestier este posibilă integrarea activităților umane pentru o bioeconomie circulară, de altfel singura șansă pentru a putea avea o suprafață forestieră mare și relativ compactă, obligatorie pentru dezideratele necesare unei biodiversități ridicate (conectivitate și nivel populațional ridicat). Integrarea conservării biodiversității în gospodărirea pădurilor trebuie să includă, după definirea unitară la nivelul UE a pădurilor primare și secundare, și demersurile cuprinse în SUEP30 privitoare la protejarea acestor păduri, în corelare cu Strategiile UE și națională privind conservarea biodiversității.

Cadrul legislativ

Implementarea direcției strategice necesită măsuri de adaptare, simplificare și armonizare a cadrului legislativ, aspect propus a se realiza conform calendarului asumat de autoritate prin PNRR privind reformarea cadrului legislativ și a legislației subsecvente. Actualizarea cadrului legislativ trebuie să asigure și coerența acestuia (de exemplu, coroborarea cerințelor privind gestionarea pădurilor cu cele de conservarea biodiversității) și, de asemenea, să prevadă cadrul de implementare a obiectivelor strategice stabilite pentru asigurarea dezideratului strategic agreat.

Cadrul tehnic de reglementare

Reglementarea cadrului tehnic de integrare a conservării biodiversității în managementul forestier trebuie să stabilească obiectivele de rezultat minimale de atins din perspectiva biodiversității. Ghidurile de bune practici trebuie să prevadă măsurile specifice de management recomandate în raport de diferitele obiective de conservare.

Suprafața ecosistemelor forestiere cu valoare conservativă

În momentul actual, strategiile europene, de biodiversitate și pentru păduri, prevăd ca 30% din suprafața terestră a statelor membre să fie incluse în arii naturale protejate, iar o treime din aceasta (10% din total) să fie strict protejată. Pentru realizarea acestui deziderat, experții consideră că trebuie avute în vedere nu doar atingerea pragurilor propuse (de exemplu, 10% din total), indiferent de conținut, ci și includerea unor suprafețe care conțin ecosisteme cu valoare ridicată de conservare (eșantioane de ecosisteme reprezentative, păduri virgine și cvasivirgine multiseculare – old-growth, ecosisteme rare, amenințate și periclitate: rariști naturale, stâncării, mlaștini, grohotișuri, tufărișuri, păduri aluviale, poieni în păduri etc).

Stimularea implementării direcției strategice de acțiune

Pentru a asigura succesul direcției strategice de integrare a conservării biodiversității în managementul forestier și, ca atare, pentru a urmări anumite obiective folositoare conservării și în pădurile gestionate activ, se impune acoperirea obligatorie a costurilor aferente acestei integrări, fiind cunoscut faptul că integrarea conservării biodiversității în păduri gestionate activ aduce restricții și, implicit, costuri ridicate. În prezent, există un sistem asimilat ajutorului de stat, aplicat numai în cazul arboretelor incluse în TI și TII. Acesta nu acoperă toate situațiile si nici nu este o formă de compensare pentru restricțiile impuse și dezavantajele create ca urmare a implementării unui regim de conservare a biodiversității stabilit. În prezent, deoarece gospodărirea pădurilor și conservarea biodiversității se asigură pe baza unor acte de reglementare (norme tehnice) cu caracter obligatoriu, nu există

posibilitatea finanțării acestora, pentru că nu există adiționalitate. În consecință, acordarea de stimulente este imposibilă și, ca atare, asumarea de către proprietari a unor obiective și acțiuni suplimentare pentru conservarea biodiversității este improbabilă, iar impunerea acestora ar fi inechitabilă.

Compensații pentru restricțiile legate de conservarea biodiversității

În prezent nu există un sistem de compensare pentru toate restricțiile impuse proprietarului prin directivele europene și legislația națională. Compensațiile pe care le primește proprietarul reprezintă doar contravaloarea masei lemnoase pe care nu o poate recolta, ca urmare a restricțiilor pentru pădurile din TI și TII și nu acoperă și costurile de management care rezulta din aplicarea efectiva a măsurilor de conservare instituite. Finanțarea este asigurată din bugetul național, fiind de dorit identificarea de oportunități care să permită accesarea de fonduri europene. Există însă și alte restricții impuse prin planurile de management în vederea implementării directivelor și strategiilor europene (de exemplu, menținerea unei cantități de lemn mort/ha, a „insulelor de îmbătrânire”), pentru care nu se acordă compensații. În acest context, statul poate analiza, fundamenta și implementa inclusiv măduri orientate în direcția achiziționării de păduri private ce necesită protecție.

Considerații strategice DSA 6 - Management adecvat pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere

!image

Schimbările climatice și fenomenele meteo extreme cu frecvență și intensitate tot mai mari sunt de necontestat, iar studiile arată că una din cauzele principale o reprezintă supra-exploatarea sau exploatarea nesustenabilă a resurselor de mediu, ca urmare a presiunii antropice tot mai mari asupra lor. În aceeași situație se găsesc și ecosistemele forestiere, fiind demonstrat că stabilitatea acestora la acțiunea factorilor perturbatori variază foarte mult în raport cu modul de gospodărire și cu biodiversitatea acestora. Se impun din acest punct de vedere mai multe tipuri de acțiuni:

Cuantificarea factorilor care produc perturbații ale proceselor ecosistemice și ale structurii pădurii, astfel încât, la nivelul fiecărui ocol silvic sau, după caz, proprietar de pădure, să existe o bază de date cu astfel de informații obținute prin aplicarea unei metodologii clare, fundamentate științific;

Monitorizarea continuă, atât a factorilor perturbatori, cât și a stării pădurii, în vederea ajustării corespunzătoare a tehnicilor de gospodărire, astfel încât obiectivele referitoare la ameliorarea stabilității acestora să fie atinse și menținute;

Monitorizarea permanentă a resursei forestiere afectată de diversele tipuri de perturbații biotice, abiotice și antropice, atât în scopul cuantificării valorice a pierderilor provocate de acestea, cât și în scopul contabilizării și raportării cantității de emisii cauzate de perturbații;

Determinarea gradului de vulnerabilitate a pădurilor la acțiunea acestor factori perturbatori biotici, abiotici și antropici; gradul de vulnerabilitate se poate determina odată cu întocmirea amenajamentelor silvice, dar poate fi revizuit anual, în funcție de intervențiile care se efectuează în pădure și de perturbațiile care apar;

Managementul pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere va include cerințe privind adaptarea la schimbările climatice, pentru a se asigura că gestionarea pădurilor se bazează pe o monitorizare activă a vulnerabilității speciilor;

Măsurile preventive care cresc capacitatea naturală de absorbție a solului vor fi incluse în activitățile de management pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere;

Ecosistemele forestiere afectate de factori perturbatori trebuie reconstruite ecologic cu prioritate, în așa fel încât pădurile rezultate să fie stabile;

Pentru pădurile neincluse în FFN, este necesară stabilirea de mecanisme financiare de sprijin, care să atragă proprietarii în implementarea unor lucrări de reconstrucție ecologică/silviculturale, cu scopul creșterii stabilității pădurilor, a capacității de sechestrare a carbonului și a furnizării de SE;

Adaptarea tehnicilor de regenerare, de îngrijire și conducere a arboretelor și de protecție a pădurii, astfel încât biodiversitatea acestora să se mențină și/sau amelioreze, iar stabilitatea lor la acțiunea factorilor perturbatori să crească;

Întrucât stabilitatea arboretelor depinde foarte mult și de starea lor de sănătate, influențată, la rândul său, de modul în care se face exploatarea pădurilor, se impune o abordare complexă a acestor aspecte, cu luarea în considerare a îmbunătățirii calității lucrărilor de exploatare. Diminuarea impactului negativ al activităților de exploatare a pădurilor presupune dotarea cu utilaje performante și cu echipamente de protecție a resurselor forestiere asupra cărora impactul negativ poate fi ridicat, accesibilizarea corespunzătoare a pădurilor,

îmbunătățirea condițiilor de muncă și reducerea accidentelor de muncă prin calificarea corespunzătoare a personalului etc.

Întrucât cele mai importante căi de acțiune în vederea creșterii stabilității pădurilor la acțiunea factorilor perturbatori sunt aplicarea corectă și la timp a lucrărilor de îngrijire și conducere și a tratamentelor silviculturale, se impune regândirea modului în care se adoptă și se aplică aceste intervenții silvotehnice, astfel încât ele să se transforme în instrumente reale de reglare a stabilității pădurilor. Acest lucru trebuie să determine și o schimbare

a percepției despre silvicultură din factor perturbator în factor regulator. Măsurile ce se vor implementa pentru atingerea obiectivele formulate în cadrul DSA6 trebuie corelate cu obiectivele din cadrul DSA12.

Diminuarea impactului socio-ecologic al activităților de exploatare a pădurilor trebuie să reprezinte, în viziunea prezentei strategii, o preocupare deosebita a tuturor factorilor implicați. În acest context, o mențiune aparte se face pentru eforturile necesare reducerii numărului de accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale, fiind vizate nu numai aria exploatărilor forestiere ci toate activitățile specifice sectorului. O soluție punctuală ce ar trebui să stea în atenția ACS este sprijinirea elaborării unor ghiduri de bune practici pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și creșterea calității vieții profesionale a lucrătorilor din sectorul forestier.

Considerații strategice DSA 7 - Creșterea suprafeței acoperite de pădure prin împădurirea terenurilor din afara fondului forestier

!image

SUEP30 acordă valențe suplimentare pădurilor, prin recunoașterea unei game mai largi de funcții climatice și socio-economice. Dorința de a atinge la timp obiectivele Pactului verde european (Green Deal, 2020) este completată, în ceea ce privește înființarea de noi păduri, de Strategia UE privind biodiversitatea (2020) și de Strategia UE privind LULUCF (2018).

Limitarea efectelor schimbărilor climatice, creșterea biodiversității, asigurarea unor ecosisteme rezistente și multifuncționale, care să stocheze carbon pe termen lung în structuri forestiere, sunt principalele deziderate urmărite în politica forestieră de înființare a unor noi suprafețe de pădure. Obiectivul propus la nivelul UE este de a planta 3 miliarde de arbori până în anul 2030, cu respectarea deplină a principiilor ecologice, pentru a echilibra bilanțul emisiilor de gaze cu efect de seră. Se dorește punerea în aplicare a unui principiu general al plantării și cultivării arborelui potrivit în locul potrivit și în scopul potrivit.

Dezideratul de creștere a suprafeței acoperite cu păduri nu se definește doar în context european, ci și global, prin Planul strategic pentru păduri al Națiunilor Unite 2030. În acest cadru mai general România își poate propune un obiectiv strategic de creștere a suprafeței acoperite cu păduri cu 2% până în 2030 și cu 5% până în 2050. Înființarea de noi păduri nu trebuie să excludă, totuși, obiectivele de restaurare, consolidare sau extindere a trupurilor de pădure existente.

În contextul alinierii la politica forestieră europeană, România și-a asumat un document strategic (PNRR) care propune ca țintă, în ceea ce privește înființarea de noi păduri, o suprafață de 56 de mii de hectare, până în anul 2026. Este propus un obiectiv intermediar de 25 mii ha, ce trebuie atins până la sfârșitul anului 2023, urmând ca în perioada 2024-2026 să se realizeze împădurirea suprafeței rămase, de 31 mii ha.

Transpunerea în practică a obiectivelor propuse în PNRR trebuie planificată în contextul capacității actuale de realizare a lucrărilor de împădurire, ținând cont că în perioada 1990-2020 s-au realizat lucrări de împăduriri la nivel național (în fond forestier și în afara acestuia) pe o suprafață totală de 387 mii ha. Scăderea constantă a suprafețelor de terenuri agricole/degradate împădurite, la medii mai mici de 150 ha/an sau la 124 ha în anul 2020, face ca atingerea obiectivelor propuse în următorii ani, cu medii mai mari de 10 mii ha/an, să necesite modificări rapide ale mecanismelor și infrastructurii de împădurire. Realizarea obiectivelor presupune nu doar planificarea activităților și asigurarea suportului logistic, ci și simplificarea procedurilor de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier, revizuirea unor documente normative (NT1 - Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate; NT7 - Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor) și a legislației privind materialele forestiere de reproducere.

În implementarea SNP30 în ceea ce privește activitatea de împăduriri, este obligatorie respectarea următoarelor cerințe:

Speciile și ecotipurile ce se vor utiliza trebuie să fie rezistente la schimbări climatice și să nu aibă impact negativ asupra biodiversității; se vor elabora orientări actualizate privind plantarea de arbori în România care vor institui, în special, garanții pentru neutilizarea speciilor exotice invazive;

Se va produce, în cantități suficiente și cu implicarea sectorului privat, material forestier de reproducere din speciile și ecotipurile de arbori care sunt adecvate condițiilor climatice viitoare ale României;

Statul va descuraja crearea de pepiniere comerciale pentru producția de specii destinate plantațiilor cu ciclu scurt sau monoculturilor;

Activitățile de împădurire trebuie să contribuie în mod pozitiv la obiectivele de conservare a biodiversității, management al apei și protecție a solului, prin interzicerea împăduririi sau reîmpăduririi pe terenuri agricole cu valoare naturală mare, pajiști sau zone umede, cu excepția cazului în care se reface habitatul;

Împădurirea urbană trebuie să fie realizată printr-o abordare la nivel de peisaj, care să contribuie la consolidarea conectivității cu zone naturale sau seminaturale (cum ar fi pădurile sau zonele agricole), cu accent pe conectarea habitatelor la infrastructura verde și coridoarele ecologice;

Proiectele de împădurire și reîmpădurire urmează să fie realizate prioritar în zonele expuse și vulnerabile la pericolele climatice, în special la secetă și inundații, aceste proiecte reducând riscurile identificate.

Efortul de creștere a suprafeței pădurilor în România trebuie continuat și după implementarea prevederilor PNRR, în perioada 2026-2030 și în perspectiva anului 2050, prin crearea unui cadru general favorabil unui astfel de demers:

i)identificarea suprafețelor pretabile; ii) planificarea riguroasă a demersului; iii) asigurarea cu continuitate a resurselor financiare; iv) utilizarea unor instrumente eficiente de stimulare a deciziei proprietarilor de terenuri în sensul împăduririi acestora;

v)crearea unui cadru de reglementare tehnic flexibil și vi) implementarea unui sistem de monitorizare eficient și necostisitor. Expertiza câștigată cu ocazia implementării programului de împăduriri din cadrul PNRR poate fi valorificată astfel în condiții optime.

Considerații strategice DSA8 - Eficientizarea furnizării SE prin instrumente economice

!image

Plățile pentru servicii ecosistemice sunt stimulente economice destinate deținătorilor de terenuri, pentru a-i încuraja pe aceștia să ofere servicii ecosistemice mai multe și/sau de mai bună calitate, sau pur și simplu plăți compensatorii, pentru a-i despăgubi pentru pierderea de venit și a susține costurile de management adiționale, determinate de obligativitatea adoptării unor măsuri de gospodărire justificate din punct de vedere ecologic, dar ineficiente din punct de vedere economic.

În prezent, în România se folosesc sisteme de plată voluntare sub forma plăților de silvo-mediu (măsurile 15.1 și 8) și sistemul de plăți compensatorii.

Plățile compensatorii sunt adresate deținătorilor de păduri situate în tipurile funcționale I și II, care sunt obligatorii, din punct de vedere al furnizării PES, dar plătite cu intermitențe, întrucât depind de alocările bugetare existente. Compensațiile reprezintă contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice. Acestea se calculează, în prezent, cu ajutorul unei formule ce suportă modificări, în condițiile în care deținătorii terenurilor respective sunt obligați să plătească și un amenajament silvic, elaborat în două ipoteze de lucru: cu zonare funcțională restrictivă, respectiv fără zonare funcțională restrictivă.

Crearea unui sistem de evaluare a serviciilor ecosistemice presupune eforturi metodologice importante. Datele amenajistice existente pot oferi o bază de evaluare a unităților amenajistice care furnizează servicii ecosistemice la un anumit nivel de referință. Această evaluare este importantă pentru a estima numărul total de cereri potențiale de finanțare a serviciilor ecosistemice.

RFN (a se vedea DSA9) trebuie să joace un rol important în implementarea schemelor de finanțare, deoarece poate să ofere aceleași funcționalități pe care le oferă în prezent aplicația folosită de APIA pentru plățile pe suprafață și pentru cele de silvomediu. Totuși, aplicația în sine nu este o condiție sine-qua-non pentru implementarea unui sistem PES, fiind necesară o filtrare completă a datelor existente în amenajamente silvice, în special a celor ce se referă la situri Natura 2000, pentru o estimare obiectivă a bugetului necesar implementării complete a sistemului de PES.

Cadrul legislativ și crearea schemelor de plată trebuie să urmărească diferențierea PES, astfel:

servicii ecosistemice specifice anumitor categorii funcționale de care beneficiază publicul larg și pentru care statul trebuie să asigure funcționalitatea unor plăți compensatorii.

Sistem de PES pentru anumite categorii funcționale care vor fi incluse prin condiționare: beneficiarii direcți să contribuie la alimentarea bugetelor necesare PES (de exemplu, furnizori de apă potabilă cu captări în pădure, producători de ape minerale, microhidrocentrale etc).

serviciile ecosistemice care sunt utilizate în scop economic de entități private (de exemplu facilități turistice). În această situație, cadrul de reglementare trebuie să prevadă și posibilitatea încheierii unor contracte de furnizare a serviciilor ecosistemice bazate pe relația de piață dintre două entități private: o parte se angajează să furnizeze servicii ecosistemice, cealaltă să plătească acele servicii ecosistemice, pe baza unei negocieri. Avantajul unei asemenea abordări este acela că monitorizarea respectării angajamentului asumat de furnizorii de servicii ecosistemice nu mai este neapărat a statului, ci chiar a celor ce plătesc contravaloarea serviciilor ecosistemice.

!image

Aria tematica 3: Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și raportarea de date privind pădurile

!image

▌

3.1 Considerații strategice DSA 9 - Monitorizarea strategică, colectarea, procesarea și utilizarea informațiilor privind sectorul forestier

!image

Coordonarea colectării, procesării și raportării informațiilor privind sectorul forestier

Cadrul strategic definit de SNP30 pornește de la faptul că, în prezent, se colectează și procesează informații bogate despre starea pădurii și a sectorului și presupune eficientizarea procesului de colectare și procesare a acestor date prin coordonarea formală de către Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în așa fel încât să se asigure o corectă informare a publicului și furnizarea de informații adecvate în procesul de luare a deciziilor strategice și operaționale. Este de subliniat și necesitatea ca implementarea prevederilor DSA9 să fie coordonată cu demersurile de la nivel UE în domeniul monitorizării strategice, colectării și raportării datelor privind pădurile.

Registrul Forestier Național

Cadrul strategic definit de SNP30 satisface nevoia imperioasă de a proiecta și implementa un sistem de monitorizare a proprietăților forestiere (RFN digital), care să îndeplinească următoarele funcții:

Oferă un set de informații cu o structură standardizată, dar adaptată funcției aferente fiecărei subparcele și a dimensiunilor totale ale proprietății, pentru a reda sintetic contextul tehnic de management.

Pentru pădurile de mici dimensiuni, constituie instrumentul de planificare a gospodăririi silvice, raportat la obligațiile de rezultat stabilite.

Condiționează introducerea lemnului pe piață, prin implementarea declarației de exploatare, prevăzută la considerațiile strategice aferente DSA2.

Corelează sarcinile de gospodărire ce provin din alte obligații (mediu, sancțiuni, fiscalitate etc), în special prin suprapunerea proprietății declarate în RFN cu diverse categorii de arii naturale protejate (parcuri naturale și naționale, situri Natura 2000 etc).

Asigură cadrul de acces la compensații și PES: vizualizarea schemelor de finanțare, verificarea eligibilității, depunerea și aprobarea cererilor de finanțare, vizualizarea deciziilor de plată/neplată, monitorizarea gradului de implementare a cerințelor din schemele de finanțare.

Asigură o comunicare facilă/digitalizată cu autoritatea, inclusiv în ceea ce privește managementul avizelor și autorizațiilor, aspect esențial pentru reducerea efortului birocratic actual.

Gestionează sistemul de evidență a registrelor de control prin introducerea, stocarea și consultarea rapoartelor de control ale GF cu privire la proprietatea și/sau administrarea terenurilor forestiere.

Furnizează o bază de date agregate, coerente și consistente, foarte utile pentru autoritate, în asigurarea suportului decizional și a monitorizării politicii forestiere.

Condițiile de operaționalizare a RFN sunt:

Să permită etapizarea implementării, începând cu o structură de informații simplă, care să poată apoi fi dezvoltată și îmbogățită pe măsură ce informațiile devin disponibile.

Să permită diferențierea structurii informațiilor în funcție de criterii precum natura și dimensiunea proprietății, forma de administrare, categoria de folosință, categoria funcțională a pădurii și structura pădurii, ariile naturale protejate etc.

Să permită consemnarea evoluției cronologice a informațiilor de monitorizare, atât din punct de vedere al structurii acestora, cât și a nivelului de detalii.

Să permită automatizarea interacțiunii dintre proprietar și autoritate, asigurând calitatea datelor, o comunicare accelerată și un confort ridicat de utilizare.

Să ofere o flexibilitate ridicată în definirea de rapoarte și indicatori de monitorizare bazați pe datele colectate, care să poată fi apoi utilizate ca suport decizional atât de proprietar pentru managementul proprietății forestiere, cât și de către autoritate pentru ajustarea strategiei și cadrului de reglementare.

!image

-

Aria tematica 4: Comunicare, conștientizare, educare și cercetare științifică

!image

Considerații strategice DSA 10 - Comunicare eficientă, conștientizare, educare și cercetare în sectorul forestier

!image

Atingerea dezideratului DSA10 presupune în primul rând o abordare proactivă a comunicării cu publicul larg, bazată pe educare și informare corectă. Este nevoie de soluții profesioniste adaptate nivelului actual de conștientizare și percepției existente și structurate în jurul unor informații oneste, clare, ușor de înțeles și înțelept diseminate, vizând permanentizarea dialogului cu publicul larg. Pe termen lung, educarea generațiilor tinere trebuie să includă cunoștințe mai ample privind sectorul forestier.

Conturarea și menținerea unui nivel profesional ridicat al resursei umane din silvicultură nu sunt posibile fără o mai mare atractivitate a sistemului de învățământ de specialitate, care se poate atinge printr-un efort comun al tuturor factorilor direct interesați. În centrul acestui efort trebuie să stea adaptarea curriculei la cerințele pieței muncii și o informare activă a noilor generații, mai cu seamă în mediul rural, cu privire la beneficiile muncii vocaționale în domeniul forestier.

Tradiția și experiența dobândite în domeniul cercetării științifice în silvicultură se pot continua cu succes dacă se atinge efectul sinergic al demersurilor științifice și dacă rezultatele cercetării științifice sunt relevante pentru fundamentarea deciziilor din sectorul forestier. În acest sens, organizațiile de cercetare care vor activa în silvicultură necesită a avea un nivel profesional adecvat cerințelor naționale și europene în domeniul CDI, iar gradul de pregătire al personalului din cercetarea silvică să fie la un nivel optim. Pe de altă parte, domeniul forestier necesită implementarea de programe și proiecte CDI dedicate, astfel încât problemele sectorului să fie corect identificate, iar soluțiile aplicate să fie fundamentate științific. De asemenea, încurajarea și promovarea colaborării organizațiilor de cercetare cu administratorii fondului forestier și agenții economici conduce la o îmbunătățire a competitivității sectorului forestier, în general.

Specializările inteligente conduc la creșterea competitivității prin promovarea și corelarea rezultatelor CDI cu nevoile mediului de afaceri, astfel încât identificarea oportunităților de pe piață să fie coerentă și focalizată, evitând duplicarea și/sau divizarea eforturilor și resurselor disponibile. Printr-un dialog al actorilor din silvicultură, organizații de cercetare, mediul de afaceri, instituții publice și societatea civilă vor conduce, printr-un proces antreprenorial la identificarea specializărilor inteligente la nivel național, regional și local.

Implementarea SNP30 presupune atribuții instituționale ale ACS în domeniul CDI, printre care: elaborarea unui Plan sectorial de CDI, obligativitatea realizării unui dialog permanent cu autoritatea națională responsabilă de CDI, realizarea de protocoale de colaborare pe linia utilizării rezultatelor cercetării, identificarea provocărilor societale majore ce necesită răspuns din partea CDI, monitorizarea finanțărilor pentru CDI etc. Toate aceste responsabilități instituționale pot fi adresate inclusiv prin crearea unei structuri cu responsabilități specifice în cadrul ACS.

!image

-

Aria tematica 5: Eficiență și transparență în guvernanța pădurilor și controlul gestionării pădurilor

!image

Considerații strategice DSA 11 - Eficientizarea și transparentizarea gestionării și administrării pădurilor

!image

Reformarea cadrului de reglementare normativ

Abordarea propusă în cadrul DSA 11 presupune ca, prin reformarea cadrului de reglementare tehnic, gestionarea pădurii să se facă pe bază de norme tehnice clare, care prevăd obligațiile pentru asigurarea serviciilor ecosistemice minimale. Normele tehnice vor promova, în cât mai mare măsură, obligațiile de rezultat pentru transparentizarea și eficientizarea gestionării pădurilor. Normele tehnice sunt complementate de ghiduri de bune practici, cu rol de îndrumare. Ghidurile de bune practici vor furniza măsurile tehnice recomandate pentru atingerea obiectivelor de rezultat și pentru furnizarea unor servicii ecosistemice la nivel maximal, pe baza unor compensări sau plăți pentru serviciile furnizate. Administratorul pădurilor statului își asumă furnizarea serviciilor ecosistemice la nivel maximal, implementând indiferent de existența unui sprijin financiar, prevederile ghidurilor de bune practici.

Atingerea dezideratului acestei direcții strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri presupune reformarea semnificativă a legislației actuale, începând de la Codul silvic. Acesta ar trebui reformat prin eliminarea reglementărilor de natură tehnică, ce ar trebui delegate către legislația de nivel inferior. Reforma trebuie continuată cu elaborarea unor norme tehnice simplificate, care să definească un nivel minim de obligații ale proprietarului de pădure (nivel de referință), exprimate prin rezultate ce trebuie obținute și mai puțin prin proceduri ce trebuie respectate. Obligațiile de rezultat sunt diferențiate în raport cu obiectivele de gestionare a pădurilor și se identifică, oriunde este posibil, prin indicatori măsurabili /cuantificabili. Etapa finală este elaborarea unor ghiduri de bune practici însoțite de instrumente economice care să încurajeze implementarea lor (inclusiv pentru domenii conexe care vizează conservarea biodiversității, adaptarea la schimbări climatice, resurse regenerabile pentru producerea energiei etc).

Responsabilizare activă

Responsabilitatea atingerii obligațiilor stabilite prin normele tehnice sau asumate prin sisteme de stimulare a implementării ghidurilor de bune practici va reveni proprietarului de pădure. Pentru îndeplinirea lor, proprietarul este liber să contacteze servicii silvice pe o piață funcțională de prestări servicii silvice. Este încurajată implicarea unor asociații profesionale ale experților silvici în crearea aceste piețe. Stabilirea unor obiective de rezultat clare și verificabile pe teren are drept scop responsabilizarea proprietarilor și gestionarilor de pădure, dar și facilitarea unui control transparent și eficient.

Planificarea gestiunii silvice

Cerințele de planificare a gestiunii silvice sunt diferențiate în raport cu mărimea proprietății forestiere. Abordarea SNP30 presupune existența, la nivel de proprietate, a unui document de gestiune, care să cuprindă atât obligații de procedură rezultate din legislația specifică domeniului forestier cât și obligații de rezultat ce urmăresc asigurarea furnizării unui nivel minim de servicii ecosistemice de către fiecare arboret. Pentru suprafețele de pădure de mici dimensiuni (stabilite, conform reglementărilor actuale, la 10 ha), RFN integrează funcția de planificare prin stabilirea în platformă a unor indicatori de caracterizare sumară a arboretelor și prin definirea obligațiilor de furnizare a serviciilor ecosistemice minimale. Pentru suprafețele de pădure de mari dimensiuni, cerințele de planificare se bazează pe norme tehnice de amenajare a pădurilor revizuite, care consideră obiectivele recomandate privind reformarea rolului decizional al proprietarului de pădure (vezi DSA 12). Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură poate decide cu privire la crearea unui cadru de

reglementare privind condițiile de contractare, cu prestatorii de servicii, a elaborării documentului de gestiune și a implementării lui.

Obiectivele legate de normele tehnice/ghidurile de bune practici din cadrul acestei direcții strategice de acțiune în cadrul strategiei naționale pentru păduri trebuie văzute în conjuncție cu obiectivul de rezultat 2 de la DSA13 Eficientizarea și transparentizarea actului de control al legalității activităților forestiere.

Considerații strategice DSA 12 - Reformarea rolului decizional al proprietarului de pădure

!image

Direcția strategică propusă este în acord cu prevederile SUEP30, care adresează problema manifestării dreptului de proprietate prin forme de „sprijin și stimulente financiare și de reglementare specifice [...] pentru a sprijini proprietarii și gestionarii de păduri în eforturile lor, pentru a extinde pe scară largă utilizarea celor mai bune practici și pentru a asigura creșterea cantității și calității suprafețelor cu păduri”.

Reformarea cadrului de reglementare

Creșterea rolului decizional al proprietarului de pădure presupune mai multă flexibilitate legislativă, actualizarea cadrului de reglementare și stabilirea, prin intermediul normelor tehnice, a nivelului de referință asociat serviciilor ecosistemice minimale care trebuie asigurate de orice suprafață de pădure, indiferent de forma de proprietate. Ghidurile de bune practici vor oferi atât administratorului, cât și proprietarului de pădure, variantele pe care le au la dispoziție peste nivelul de referință (alternative fundamentate economic) și pentru care aceștia să poată solicita compensare financiară. Limbajul utilizat la întocmirea ghidurilor trebuie să fie suficient de tehnic, dar și ușor de înțeles pentru proprietarii neinițiați. Ghidurile de bune practici ar trebui să fie cât mai simple și cu informații clare și bine corelate.

Mecanisme de sprijin financiar

Adaptarea pădurilor la gradul de incertitudine generat de schimbările climatice determină acțiuni concrete de îmbunătățire a calității fondului forestier, pentru a ameliora stabilitatea și reziliența acestora. Practicile silvice care angajează proprietarii în reconstrucția arboretelor cu structuri deteriorate, realizarea lucrărilor de împădurire planificate, regenerarea pe cale naturală sub masiv, cu specii principale de bază și de amestec în proporții corespunzătoare tipului de pădure, care promovează biodiversitatea, nu au fost niciodată stimulate deși, în actualele condiții de mediu, sunt atât de importante pentru creșterea stabilității pădurilor. Obiectivul strategic propus urmărește crearea unui sistem de finanțare care să susțină proprietarii privați în implementarea bunelor practici de gestionare a pădurilor. Printre practicile care se propun a fi finanțate se regăsesc susținerea amenajării suprafețelor mici de pădure, finanțarea lucrărilor silvotehnice aplicate în fazele tinere de dezvoltare și refacerea ecosistemelor forestiere afectate de calamități. Astfel, se preconizează o eficientizare a modului de implementare a acestor activități comparativ cu impunerea lor pe cale normativă.

Consolidarea capacităților proprietarilor forestieri în contextul bioeconomiei

Bioeconomia forestieră, bazată pe valorificarea altor servicii (activități educative, culturale, practici tradiționale etc), precum și pe utilizarea altor produse decât lemnul sau a lemnului mărunt, poate asigura diversitate în veniturile proprietarilor. De asemenea, investițiile în tehnologie pot crește eficiența fondului forestier. Pentru toate aceste acțiuni sunt necesare însă activități de conștientizare, de consiliere, cooperare, de formare a competențelor proprietarilor care vin în sprijinul înțelegerii necesității practicilor de gospodărire durabilă. Astfel de acțiuni nu sunt stimulate în prezent. Întrucât în România există o gamă largă de proprietari, acțiunile de informare și creștere a capacităților de gestionare a pădurilor ar trebui să fie diferențiate în raport cu nevoile proprietarilor.

Considerații strategice DSA 13 - Eficientizarea și transparentizarea actului de control al legalității activităților forestiere

!image

Controlul circulației materialului lemnos

Reformarea sistemului de raportare a cantităților de lemn exploatate, prin măsurarea și raportarea acestora la punctul de intrare pe piață, va determina reformarea modului în care se realizează controlul. În ceea ce privește controlul circulației materialului lemnos, mecanismul propus în prezentul document programatic presupune:

Controlul trasabilității lemnului trebuie bazat pe concentrarea resurselor de control la punctul de introducere în piață; trebuie avut în vedere că exercitarea controalelor în acest punct are un pronunțat rol de prevenție și poate duce la obținerea de probe concludente în instanță;

Atribuțiile de control pe linia trasabilității lemnului aparțin numai instituțiilor statului, nu și administratorilor pădurilor; administratorul pădurii poate verifica transporturile care circulă in FFN, cu sesizarea eventualelor nereguli către instituțiile abilitate;

Organizarea controlului trebuie realizată pe baza monitorizării și a analizelor de risc, fără implicații de altă natură, pe criterii obiective și transparente, prin proceduri de control care să țină cont de dinamica continuă a modului de operare și a factorilor de risc la acțiuni neconforme;

Monitorizarea transportului ar trebui să urmărească:

i)combaterea efectivă a practicilor neconforme, ii) determinarea evoluției modului de operare, prin care se realizează introducerea pe piață a lemnului recoltat ilegal și iii) actualizarea continuă a evaluării riscurilor în ce privește recoltările ilegale de lemn;

Eficiența controlului trebuie permanent monitorizată printr-un set de indicatori privind activitatea instituțiilor cu rol de control, astfel fiind posibilă și analizarea performanței acestora în combaterea exploatărilor ilegale, dar și dimensionarea resurselor;

Controlul trasabilității trebuie susținut de instrumente inovative de verificare expeditivă a cantităților de lemn transportate și unicității transporturilor (de exemplu, amprenta digitală a transporturilor de lemn/sigiliul electronic al transporturilor, instrumente video, remote-sensing etc.);

Sancțiunile trebuie să fie descurajatoare și extinse și asupra responsabililor din amonte pe lanțul de aprovizionare, cu accent pe responsabilizarea persoanelor autorizate pentru măsurarea lemnului la prima introducere pe piață;

Creșterea gradului de transparență a controalelor, prin instituirea unui sistem de evidență publică a registrelor de control.

Controlul modului în care se face gestionarea pădurii

Orientarea normelor tehnice și a ghidurilor de bune practici către indicatori de stare a pădurii și obligații de rezultat va determina reformarea modului de exercitare a controlului regimului silvic. Controlul modului de gospodărire a pădurii se va face preponderent pe teren, având drept scop evaluarea situației reale a pădurii pe bază de indicatori măsurabili. Accentul controlului e pus pe modul în care pădurea furnizează nivelul minim de SE definit de normele tehnice. Efectuarea controlului pe baza setului de indicatori de stare oferă avantajul transparenței, eficacității și eficienței. Obiectivul de rezultat privitor la implementarea controlului pe baza unui set de indicatori de stare a pădurii trebuie corelat și cu obiectivele legate de implementarea RFN. Prin această corelare, controlul de specialitate poate fi susținut de tehnici moderne cu eficiență dovedită de monitorizare a stării pădurilor, atât în evaluarea riscurilor, cât și în combaterea practicilor neconforme.

Schimbarea cadrului juridic de încadrare a sancțiunilor

O problemă cu care se confruntă organele judiciare o reprezintă modul de stabilire a prejudiciilor create în urma marcărilor, tăierilor și exploatărilor de arbori în condiții nelegale, evaluări care, cel mai adesea, sunt contestate cu succes în instanțele de judecată.

Clarificarea și înăsprirea sancțiunilor presupun schimbarea încadrării din contravenții silvice în infracțiuni pentru acele fapte care aduc o atingere gravă relațiilor sociale cu privire la protejarea pădurilor, sub toate aspectele sale, inclusiv protejarea unor elemente unice de biodiversitate.

Prin dezbateri cu magistrații, trebuie identificate posibilitățile de eficientizare a controlului prin recurgerea la normele penale de drept comun, de exemplu, eliminarea unor infracțiuni din Codul silvic și includerea acestora în Codul Penal. Numeroasele modificări ale Codului silvic au limitat aplicabilitatea normelor penale, lipsind de claritate textele de lege, în special în cazul normelor de trimitere (a se vedea cazul evaluării prejudiciului cauzat de tăierea ilegală de arbori). În sfârșit, este necesar ca gestionarii și/sau proprietarii de pădure să recurgă mai frecvent la procese civile de recuperare a pagubelor în baza răspunderii civile delictuală, cu aplicarea principiilor răspunderii juridice din dreptul mediului.

Considerații strategice DSA14 - Crearea unui cadru de guvernanță coerent și favorabil incluziunii

!image

Integrare și transparență

La baza DSA14 stă faptul că statul trebuie să urmărească, la nivel instituțional, identificarea și armonizarea obiectivelor strategice comune cu sectoarele adiacente sectorului forestier.

De asemenea, accesul transparent la informații relevante pentru monitorizarea și controlul pasiv al activității din sector poate sprijini Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură în implementarea eficientă a politicii silvice. În acest sens, Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură asigură o platformă informațională prin care să prezinte informații actualizate referitoare la:

i)situația pădurilor României și evoluția acestora; ii) localizarea, prin baze de date GIS interconectate cu RFN, a pădurilor strict protejate, a celor din arii naturale protejate, a rețelei de ecosisteme reprezentative și a măsurilor restrictive impuse în aceste zone; iii) situația fluxurilor și trasabilitatea produselor din lemn la intrarea în piață; iv) situația implementării programelor de finanțare;

v)sistemul de evidență publică a registrelor de control.

Dialog social

Implementarea DSA 14 permite Autorității publice centrale care răspunde de silvicultură să instituționalizeze și operaționalizeze o platformă formală de dialog social, cu rol consultativ, care să reunească, apartinic, reprezentanți recunoscuți ai celor mai importante arii de activitate din sectorul forestier. Astfel de demersuri au meritul de a reduce influența instabilității instituționale publice în procesul de luare a deciziilor. Experiența procesului de colectare a opțiunilor strategice pentru fundamentarea SNP30 poate fi folosită de Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură pentru organizarea unor consultări publice similare.

Anexa 2 - Cerințele de planificare a gestionării pădurilor, aplicabile la nivel național

Abordarea normativă a planificării gestionării pădurilor

SNP 30 integrează cerințele normative de planificare a managementului forestier aplicabile la nivel național, astfel:

Cerințele de planificare a managementului forestier sunt diferențiate în funcție de mărimea proprietății forestiere: proprietarii fondului forestier cu suprafețe mai mari de 100 ha au obligația de a asigura elaborarea amenajamentelor silvice și respectarea prevederilor acestora (Codul silvic, art. 17(2.a)). Pentru pădurile de pe proprietățile cu suprafețe de 10,1-100 ha, procesul de producție se reglementează „la nivel de arboret, cu condiția asigurării continuității la acest nivel, aplicând tratamente adecvateʺ (art. 20 alin.(1) din Codul Silvic). Pentru pădurile sub 10 hectare, nu este necesar un amenajament, planificarea managementului forestier realizându-se cu luarea în considerare a cerințelor de asigurare a serviciilor ecosistemice minimale și a măsurilor necesare conservării bodiversității, dacă aceste păduri se găsesc în arii naturale protejate.

Pentru pădurile localizate în arii naturale protejate, planificarea gestionării pădurilor integrează cerințele din planurile de management ale ariilor naturale protejate: potrivit art. 27 alin (3) din Codul silvic coroborat cu prevederile OUG57/2007 cu modificările și completările ulterioare, amenajamentele trebuie să preia obligatoriu măsurile de gospodărire prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate sau măsurile minime de conservare, în caz că nu există încă un plan de management.

Cerințele de planificare a gestionării pădurilor sunt elaborate în acord cu considerațiile strategice formulate pentru continuitatea producției sustenabile de lemn (DSA1), integrarea conservării biodiversității în managementul forestier, inclusiv protejarea pădurilor primare și seculare (DSA5), managementul adecvat pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere (DSA6) și reformarea rolului decizional al proprietarului de pădure (DSA12). Conform Art. 19(2) din Codul silvic, „țelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanță cu obiectivele ecologice și social-economice și cu respectarea dreptului de proprietate asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor prezentului cod”.

Cadrul normativ de elaborare a amenajamentelor silvice

În momentul de față, amenajamentele silvice sunt realizate, în primul rând, în baza prevederilor Ordinului 766 din

23 iulie 2018 pentru aprobarea Normelor tehnice privind elaborarea amenajamentelor silvice, modificarea prevederilor acestora și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier și a Metodologiei privind aprobarea depășirii posibilității/posibilității anuale în vederea recoltării produselor accidentale I. Aceste documente sunt elaborate cu respectarea următoarelor principii (Art. 20, alin. 4 din Codul silvic): principiul continuității și al permanenței pădurilor, principiul eficacității funcționale; principiul conservării și ameliorării biodiversității; principiul economic.

La elaborarea amenajamentelor silvice este obligatorie realizarea zonării funcționale a arboretelor, cu luarea în considerare a caracteristicilor ecosistemelor forestiere, a obiectivelor sociale, ecologice și economice și a prevederilor planurilor de management, în cazul arboretelor care fac parte din arii naturale protejate. Încadrarea pădurilor în grupe, subgrupe și categorii funcționale, se realizează conform Anexei 3 la Normele tehnice din Anexa 1 la OMAP 766/2018. Tuturor categoriilor funcționale le sunt asociate tipuri funcționale (TI...TVI). Acestea indică nivelul de restricții impus modului de gospodărire a pădurilor. Ținând cont de aceste restricții asociate țelurilor de gospodărire, de caracteristicile reale ale arboretelor în momentul efectuării lucrărilor de teren și de posibilitățile de asigurare a continuității recoltelor de lemn atunci când este permisă reglementarea recoltării de produse principale, personalul tehnic de specialitate stabilește lucrarea sau ansamblul de lucrări care urmează a se efectua în fiecare arboret pe durata de valabilitate a noului amenajament silvic.

Lucrări silviculturale integrate în planificarea managementului forestier

Implementarea lucrărilor silviculturale se face conform următoarelor norme tehnice:

!image

!image

Indicativ normă tehnică

Ordin de aprobare

Denumire Domeniu de aplicare

1648/2000 Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate

!image

1649/2000 Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor

!image

1650/2000 Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor

Normele tehnice stabilesc compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor pentru terenuri normale stațional sau puțin modificate antropic și pentru terenuri degradate.

Alegerea speciilor, în vederea realizării unor culturi forestiere corespunzătoare condițiilor staționale și funcțiilor social-economice atribuite, se stabilește în funcție de compoziția țel optimă pentru fiecare suprafață destinată lucrărilor de regenerare.

Norma tehnică reglementează sistemul lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, definit ca un complex de lucrări sau intervenții silvotehnice prin care se dirijează procesul natural de creștere și dezvoltare a arboretelor, de la întemeiere și până la exploatare.

Scopul lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor este acela de a realiza structuri optime ale arboretelor, în conformitate cu legile de structurare și funcționare a ecosistemelor forestiere, în vederea creșterii eficacității funcționale multiple a pădurilor, în ceea ce privește efectele de protecție și de producție.

Norma tehnică reglementează aplicarea tratamentelor silviculturale, definite ca modalitățile speciale prin care se face exploatarea unui arboret și se asigură regenerarea lui pentru atingerea țelurilor de gospodărire.

Gospodărirea durabilă a fondului forestier impune adoptarea unei game largi de tratamente.

!image

Reguli silvice de exploatare

Reglementarea regulilor silvice specifice de exploatare se realizează în baza OM 1540/2011 pentru aprobarea instrucțiunilor privind termenele, modalitățile şi perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos. Aceste instrucțiuni includ cerințe practice de aplicare a lucrărilor silvice, în condițiile protecției resurselor forestiere, a mediului caracteristic acestora.

Instrucțiunile de exploatare, opozabile atât prestatorilor de servicii de exploatare/servicii silvice, firmelor de exploatare a pădurilor care cumpără lemn pe picior, cât și echipelor care exploatează în regie proprie, stabilesc niveluri maxime de daune asupra regenerării, restrictive, care să asigure protecția acestora. Aceste niveluri au rolul de a responsabiliza titularii autorizațiilor de exploatare și pentru a crește calitatea actului de exploatare.

Autorizațiile de exploatare conțin reguli de exploatare care să asigure:

Protecția arborilor rămași, în cazul tăierilor repetate sau al lucrărilor de îngrijire;

Protecția ecosistemelor fragile, prin restricționarea colectării lemnului la trasee stabilite anterior, care să nu afecteze cursurile de apă și să nu ducă la eroziunea solului;

Aplicarea de restricții pentru aplicarea tratamentelor cu regenerare sub masiv, acestea fiind permise doar în afara sezonului de vegetație;

Interzicerea exploatării în condițiile solului îmbibat cu apă;

Protecția stării fitosanitare a pădurilor, prin interzicerea menținerii în pădure a lemnului de rășinoase necojit pe timpul verii.

Prin aplicarea acestor cerințe de planificare și reglementare se poate asigura un nivel redus de impact al lucrărilor silvice, indiferent de tipul lucrării, atât asupra vegetației forestiere, cât și asupra caracteristicilor de mediu specifice ecosistemului forestier. Pârghiile de control, adecvat aplicate atât la nivelul ocoalelor silvice, cât și ale instituțiilor abilitate, trebuie să asigure implementarea eficientă a acestui sistem și autoreglarea acestuia.

Anexa 3 - Calendarul preconizat de implementare a obiectivelor de rezultat SNP30

Implementarea obiectivelor de rezultat privind reformarea cadrului legislativ

69

72

73

75