Decizie nr. 508 din 8 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" şi "Nămăieşti" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.299/205/2006, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" şi "Nămăieşti".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează reconstituirea dreptului de proprietate la suprafaţa de 30 ha, pentru restul suprafeţelor deţinute în trecut de mănăstiri operând o trecere cu titlu gratuit în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu o veritabilă confiscare, interzisă de Legea fundamentală. Aşa fiind, legile criticate, a căror finalitate a fost să repare nedreptăţile săvârşite în perioada 1948-1989, în mod paradoxal, perpetuează parţial "raptul" asupra proprietăţii săvârşit în perioada comunistă.

Judecătoria Câmpulung apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile criticate creează o inegalitate de tratament a posibililor beneficiari ai dreptului de proprietate solicitat spre reconstituire. Astfel, în condiţiile în care Legea nr. 18/1991, în urma modificărilor suferite, nu mai limitează suprafaţa ce se poate reconstitui persoanelor fizice şi juridice, art. 47 din această lege, precum şi art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 menţin limita de 30 ha pentru unităţile de cult. Or, această împrejurare este de natură a încălca dreptul de proprietate privată a autorilor excepţiei, care, în urma probatoriului administrat în cauză, au dovedit diferitele modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate - înzestrări, danii -, acte primare intitulate diferit în funcţie de momentul întocmirii lor.

În concluzie, instanţa apreciază că dispoziţiile criticate încalcă prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi limitează caracterul reparatoriu al legilor proprietăţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că legiuitorul are dreptul suveran de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege, astfel încât critica autorilor excepţiei este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 47 alin. (1) din Legea nr. 18/1991: "Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor şi mânăstirilor, precum şi ale instituţiilor de învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităţi.";

–Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000: "Terenurile atribuite potrivit alin. (2) nu vor putea depăşi, cumulat, suprafaţa avută în proprietate de fondul bisericesc în judeţul în care s-a constituit protoieria, mănăstirea, schitul, parohia sau filia care depune cerere pentru reconstituire."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată şi în art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 481 din Codul civil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 consacră, în aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere către centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile şi alte structuri ale unităţilor de cult în limita suprafaţei avute în proprietate de fondul bisericesc în judeţul în care s-a constituit unitatea de cult care depune cerere pentru reconstituire.

Curtea constată că, având în vedere obiectul de reglementare al legii-fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafeţelor retrocedabile, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie şi cu finalitatea reparatorie a legii. Aşadar, condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere de respectarea suprafeţei avute în proprietate de fondul bisericesc în fiecare judeţ la momentul naţionalizării de către regimul comunist reprezintă o astfel de opţiune, pe deplin constituţională, şi totodată firească de vreme ce, prin ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, care nu poate opera decât în limitele acestuia.

În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, conform căreia prevederile de lege criticate ar contraveni art. 481 din Codul civil, Curtea constată că exercitarea controlului de constituţionalitate vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de mănăstirile "Negru Vodă" şi "Nămăieşti" în Dosarul nr. 4.299/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu