Lege Nr. 83 din 21 iulie 1992

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

Infracţiunile prevăzute în art. 254, 255, 256 şi 257 din codul penal, dacă sînt flagrante, se urmăresc şi se judeca potrivit dispoziţiilor art. 465 şi 467-479 din Codul de procedură penală.

Articolul 2

În cazurile în care infracţiunile prevăzute la art. 1 nu sînt flagrante, urmărirea penală se efectuează în termen de cel mult 10 zile de la data sesizării organului de urmărire penală. Dacă urmărirea penală nu se poate efectua în acest termen datorită complexităţii cauzei, procurorul şef al judeţului sau al municipiului Bucureşti, ori procurorul ierarhic superior, cînd urmărirea penală este efectuată de un procuror din Procuratura Generală, poate dispune motivat prelungirea duratei urmăririi penale, de cel mult două ori, fiecare prelungire neputind depăşi 15 zile.

Cînd urmărirea penală este efectuată de organul de cercetare penală, acesta este obligat sa înainteze dosarul procurorului cu cel puţin 2 zile înainte de expirarea termenelor prevăzute în alin. 1. Judecata se face potrivit art. 471-479 din Codul de procedură penală, cu derogarile şi completările prevăzute în alineatele următoare.

Pentru administrarea probelor, instanţa poate acorda termene, care în total nu pot să depăşească 15 zile.

În cursul urmăririi penale şi al judecaţii, asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie; dacă acesta nu şi-a ales apărător, se iau măsuri pentru determinarea unui apărător din oficiu.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 iulie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

IONEL ROMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 iulie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU