Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lenuța Croitoru și Ion Croitoru în Dosarul nr. 1.404/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.291 D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se apreciază că obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate ar fi, mai degrabă, art. 54 din Codul de procedură penală care privește competența judecătorului de cameră preliminară și, de asemenea, dispozițiile legale care privesc întreaga procedură de cameră preliminară. Se susține că autorii excepției de neconstituționalitate critică omisiunea legislativă referitoare la lipsa din cuprinsul normelor procesual penale anterior menționate a unei dispoziții legale care să prevadă dreptul judecătorului de cameră preliminară de a dispune încetarea procesului penal, în cazul intervenirii prescripției răspunderii penale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 3 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.404/113/2017/a1, Tribunalul Brăila - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lenuța Croitoru și Ion Croitoru într-o cauză având ca obiect constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către judecătorul de cameră preliminară.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale întrucât nu permit judecătorului de cameră preliminară să dispună încetarea procesului penal prin constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, și nici să procedeze la restituirea cauzei la procuror, astfel încât acesta să dispună, pentru același motiv, clasarea cauzei. Se arată, de asemenea, că, în lipsa unei soluții de stingere a acțiunii penale, care să poată fi pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară, procesul penal continuă cu încălcarea drepturilor fundamentale ale inculpatului invocate în susținerea excepției, respectiv a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Se susține că, pentru motivele anterior arătate, aceleași dispoziții constituționale sunt încălcate și prin intervenirea în cursul procedurii camerei preliminare a celorlalte motive de încetare a procesului penal enumerate la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, fiind dat ca exemplu decesul inculpatului.

6.Tribunalul Brăila - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că lipsa competenței judecătorului de cameră preliminară de a dispune încetarea procesului penal nu este de natură să determine neconstituționalitatea prevederilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, reglementarea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură în cadrul procesului penal. Se mai arată că obiectul procedurii camerei preliminare este unul bine determinat, prin dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală, și că, potrivit art. 343 din Codul de procedură penală, aceasta are o durată relativ scăzută, de maximum 60 de zile.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Pentru a fundamenta soluția de inadmisibilitate, se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 99 din 13 februarie 2007, nr. 490 din 29 mai 2007 și nr. 27 din 15 ianuarie 2008, despre care se afirmă că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. În subsidiar, se susține că, având în vedere obiectul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară nu poate să se pronunțe asupra vinovăției inculpatului și nici cu privire la temeinicia rechizitoriului sau a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Se arată că lipsa competenței judecătorului de cameră preliminară de a pronunța încetarea procesului penal pentru motivul intervenirii prescripției răspunderii penale nu încalcă niciunul dintre standardele dreptului la un proces echitabil sau ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție. Se susține, de asemenea, că pentru motivele anterior menționate, textul criticat nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.“12. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 cu privire la dreptul la apărare și ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 342 și următoarele din același cod, ce reglementează procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară nu are posibilitatea de a pronunța o soluție de stingere a acțiunii penale, pentru vreunul dintre motivele prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, în speță, pentru intervenirea prescripției răspunderii penale. Pentru acest motiv, în ipoteza anterior arătată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să recurgă la un artificiu procedural, mai exact la începerea judecății, pentru a putea constatata că, în privința anumitor fapte din cuprinsul rechizitoriului, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

14.În aceste condiții, autorul excepției de neconstituționalitate critică omisiunea legislativă referitoare la inexistența unei soluții de încetarea a procesului penale în cursul camerei preliminare, atunci când în cauza dedusă judecății intervine una dintre situațiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

15.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lenuța Croitoru și Ion Croitoru în Dosarul nr. 1.404/113/2017/a1 al Tribunalului Brăila - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brăila - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop