Decizie nr. 29 din 21 ianuarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Ştefania Fulga Anton în Dosarul nr. 2.107/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 636D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepţiei a depus un înscris prin care solicită judecarea în lipsă şi, totodată, solicită Curţii să aibă în vedere, la soluţionarea excepţiei, Hotărârea nr. 671 din 2013 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării într-o speţă similară prin care s-a constatat o discriminare creată de legiuitor.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu este rezonabilă crearea unei discriminări atunci când două persoane cu aceeaşi calificare, încadrate în aceeaşi treaptă de vechime în muncă, primesc salarii diferite pentru că au fost angajate în momente diferite. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 31 martie 1981 pronunţată în Cauza J.P. Jenkins împotriva Kingsgate (Clothing Production) Ltd sau Hotărârea din 10 aprilie 1984 pronunţată în Cauza Von Colson amp; Kamann împotriva Land Nordrhein-Westfalen. Astfel, ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră neîndreptăţite printr-o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naţionale. În continuare arată că dispoziţiile legale criticate încalcă şi principiul "la muncă egală, salariu egal", ca expresie a principiului egalităţii de tratament şi interzicerii discriminării. Dacă felul muncii este acelaşi, cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, atunci nu se justifică o diferenţă de salarizare, creându-se în acest fel o discriminare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2.265 din 9 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.107/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Ştefania Fulga Anton într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii acesteia de modificare în parte a unui ordin al ministrului justiţiei în sensul stabilirii unor drepturi salariale egale cu cele ale unui judecător încadrat la aceeaşi instanţă, gradaţie şi clasă de salarizare, anterior datei de 1 ianuarie 2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că salariul/indemnizaţia de încadrare calculată potrivit acestora pentru un salariat bugetar care avansează într-o altă treaptă de vechime în muncă poate fi mai mică decât cea a altui salariat bugetar încadrat în aceeaşi funcţie, grad/treaptă profesională şi treaptă de vechime.

Autoarea excepţiei arată că, în urma calculului realizat potrivit art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, rezultă un cuantum al indemnizaţiei de încadrare mai mic decât cel al indemnizaţiei de încadrare plătite unui judecător cu aceeaşi funcţie şi încadrat în aceeaşi treaptă de vechime, dar anterior datei de 1 ianuarie 2011, calculată potrivit art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţie a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, respinsă prin Legea nr. 30/2010.

Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale prin efectul pe care îl produc, respectiv plata unei remuneraţii mai mici pentru salariaţii aflaţi în situaţii comparabile cu cei aflaţi la aceeaşi instanţă, cu aceeaşi funcţie, aceeaşi gradaţie corespunzătoare tranşei de vechime, iar ordonanţa de urgenţă criticată nu conţine o justificare a acestei măsuri. Astfel, bugetarii care avansează într-o treaptă de vechime în cursul anului 2012 se află în situaţii identice, însă se află în situaţii diferite faţă de bugetarii care au deja aceeaşi treaptă de vechime. Susţine că simplul fapt că trecerea în treapta de vechime s-a făcut în perioade diferite nu înseamnă că cele două categorii de salariaţi se află în situaţii diferite.

În acelaşi timp, autoarea invocă şi încălcarea unor acte normative de către prevederile de lege criticate, cum ar fi art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, potrivit căruia sistemul de salarizare are la bază ca principiu echitatea şi coerenţa, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar.

Arată că legiuitorul a respectat acest principiu, la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, în ceea ce priveşte personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale. De asemenea, mai susţine că, potrivit art. 13 alin. (2) şi (3), art. 11 alin. (3), art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI, capitolul VIII, secţiunea a 2-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, diferenţierea între salariul de bază/indemnizaţia de încadrare brută se face în cadrul aceleiaşi funcţii doar în raport de gradul profesional, iar în cazul salariaţilor cu acelaşi grad profesional, în funcţie de gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime, neexistând niciun criteriu de diferenţiere între persoanele care au aceeaşi funcţie, grad profesional, gradaţie corespunzătoare treptei de vechime şi clasă de salarizare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind admisibilă, însă nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare al Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. În realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2)În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie".

(3)Personalul care, în cursul anului 2012, desfăşoară activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcţie, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată."

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, precum şi art. 1 privind interdicţia generală a oricărei forme de discriminare din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, este invocată şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea principiului nediscriminării, respectiv Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-Herţegovina, Hotărârea din 9 decembrie 2010, pronunţată în Cauza Savez Crkava "Rijec Zivota" şi alţii împotriva Croaţiei, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunţată în Cauza Driha împotriva României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranşă de vechime în muncă/funcţie se regăseşte şi în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, avansarea personalului în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. În temeiul alin. (2) şi (3) al aceluiaşi articol, în anul 2011, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru personalul de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie.

Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepţie de neconstituţionalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea aceloraşi dispoziţii constituţionale, a reţinut că aspectele ce ţin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum şi cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei".

De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepţiei solicită modificarea dispoziţiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea a mai constatat că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.

Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, examinând o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de revizuire a pensiei, Curtea a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De altfel, Curtea subliniază faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Ştefania Fulga Anton în Dosarul nr. 2.107/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin