Decizie nr. 363 din 25 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea, în şedinţa publică din 24 iunie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa - Administraţia Finanţelor Publice Slobozia în Dosarul nr. 2.893/98/2012/a1 (număr în format vechi 2.449/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 124D/2014.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 iunie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 25 iunie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 28 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.893/98/2012/a1 (număr în format vechi 2.449/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa - Administraţia Finanţelor Publice Slobozia într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât exercitarea căii de atac împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins acţiunea în răspundere patrimonială, întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este atributul exclusiv al practicianului în insolvenţă, chiar şi în condiţiile în care cererea este formulată de creditorul care deţine mai mult de 50% din masa credală sau de către preşedintele comitetului creditorilor ori de către creditorul desemnat de adunarea creditorilor. Astfel, dacă practicianul în insolvenţă "nu înţelege să formuleze această cale de atac", deşi, potrivit legii, creditorii îi solicită acest fapt, acestora le este îngrădit dreptul constituţional privind accesul liber la justiţie, iar exercitarea căii de atac este iluzorie. De asemenea, arată că, în condiţiile în care procedura de insolvenţă este închisă şi practicianul în insolvenţă este descărcat de responsabilităţi, iar pe rolul instanţei se află încă acţiunea de atragere a răspunderii patrimoniale, care se soluţionează ulterior în sensul respingerii, creditorii nu mai pot solicita exercitarea căii de atac, dar nici ei înşişi nu o pot utiliza.

5.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că dispoziţiile art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 şi art. 21 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că recurenta, deşi a avut calitatea de reclamant în proces în primă instanţă, nu este îndreptăţită să formuleze recurs împotriva sentinţei pronunţate de judecătorul-sindic prin care i-a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte garanţiile unui proces echitabil, acestea presupun şi dreptul la un tribunal şi respectarea principiului egalităţii armelor, iar accesul la justiţie priveşte nu numai accesul la prima instanţă, ci şi accesul la toate etapele procesului civil. În susţinerea acestora, menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

6.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

9.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(6) În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii."

10.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

11.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

12.Asupra prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, în ansamblu, Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu prevederi constituţionale similare, însă dintr-o altă perspectivă, sens în care a pronunţat, spre exemplu, Decizia nr. 1.312 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, prin care a constatat că acestea sunt constituţionale.

13.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, astfel cum este formulată în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, din care fac parte şi dispoziţiile criticate, stabilesc în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă, iar stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun.

14.În procedura de antrenare a răspunderii, titularii acţiunii sunt, potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar şi lichidatorul, care acţionează în interesul creditorilor, iar în situaţia în care nu au indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau au hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, în virtutea art. 138 alin. (3) din legea menţionată.

15.Potrivit alin. (6) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care sa pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii prin care s-a solicitat antrenarea răspunderii reprezentantului legal al persoanei juridice [introduse în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3) ale art. 138 din Legea nr. 85/2006], administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.

16.Critica autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate se bazează pe faptul că, deşi prevederile art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 stabilesc în sarcina administratorului judiciar utilizarea căilor de atac în ipoteza în care adunarea generală sau creditorul îndreptăţit consideră că se impune introducerea apelului, totuşi acesta ar putea să nu se achite de această sarcină.

17.Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, în principal cele prevăzute la art. 20, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare [art. 3 pct. 27 din Legea nr. 85/2006]. Astfel, printre aceste atribuţii se regăseşte şi "examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar" [art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006].

18.Ca atare, critica de neconstituţionalitate are în vedere o ipoteză ce ţine de un eventual refuz al administratorului judiciar/lichidatorului în cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea apelului, iar acesta trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii. Or, textul criticat în cauza de faţă este imperativ, impunându-se introducerea apelului în situaţia în care subiecţii îndrituiţi hotărăsc să solicite utilizarea căilor de atac. În caz contrar, administratorului judiciar sau lichidatorului, se poate antrena răspunderea administrativă, disciplinară şi chiar penală, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011.

19.De altfel, dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 85/2006 prevăd măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic, una dintre aceste măsuri fiind înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Astfel, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

20.În ceea ce priveşte problema ridicată de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitor la faptul că procedura de insolvenţă este închisă, iar acţiunea de atragere a răspunderii patrimoniale este nefinalizată, situaţie în care creditorii nu mai pot solicita exercitarea căii de atac, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată.

21.Potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. III secţiunea a 8-a din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de insolvenţă are loc în următoarele ipoteze:

–în orice stadiu al procedurii judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare [art. 131 alin. (1)];

–procedura de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu dispoziţiile alin. (2). [art. 132 alin. (1)];

–procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora [art. 132 alin. (2)];

–potrivit art. 133, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat, astfel:

a)chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;

b)în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor sau persoanei fizice, după caz.

–în cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii [art. 134 alin. (1)];

22.Potrivit art. 135 din Legea nr. 85/2006, sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Or, împotriva hotărârii judecătorului-sindic de închidere a procedurii [art. 11 alin. (1) lit. n)] se poate utiliza calea de atac, respectiv apelul, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

23.Întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006, prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, toate acţiunile şi cererile formulate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 se soluţionează înainte de închiderea procedurii.

24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa - Administraţia Finanţelor Publice Slobozia în Dosarul nr. 2.893/98/2012/a1 (număr în format vechi 2.449/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu