Decizie nr. 861 din 28 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că reducerea sporului de vechime de la 20% la 15% pentru perioada 1 martie 1990-1 aprilie 1992, în conformitate cu dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, afectează un număr mare de persoane care au lucrat în unităţile C.F.R. în această perioadă. De asemenea, consideră că în aprecierea constituţionalităţii textelor de lege invocate trebuie să se ţină seama şi de documentele Consiliului Europei privind protejarea dreptului la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu produc efecte retroactive şi nu conţin dispoziţii discriminatorii. De asemenea, arată că, din modul în care este motivată excepţia, rezultă că autorul acesteia este, de fapt, nemulţumit de modul de aplicare a legii, aspect ce revine competenţei instanţei judecătoreşti, iar nu celei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.275/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Balan cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 încalcă principiul constituţional privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. În acest sens, arată că, deşi a contribuit pentru pensia suplimentară cu 3% din retribuţia tarifară lunară şi din sporul de vechime, care reprezenta 20% din salariul tarifar, creditând astfel statul, în urma reducerii sporului de vechime la 15% i s-a stabilit un punct de pensie mai mic, ceea ce a avut ca efect reducerea cuantumului pensiei şi, prin urmare, încălcarea dreptului său de proprietate. De asemenea, consideră că art. 77, art. 165 şi art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 sunt retroactive, încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi şi aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât duc la eliminarea pensiei suplimentare şi au ca efect reducerea cuantumului pensiei. În sfârşit, arată că sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prevederile capitolului IX din Legea nr. 19/2000, întrucât nu dispun menţinerea sporului proporţional cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt aplicabile deopotrivă tuturor cetăţenilor care se află în situaţii identice, fără privilegii sau discriminări, şi produc efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, arată că acestea nu au relevanţă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că toate textele de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, nu instituie privilegii ori discriminări şi nu încalcă dreptul de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. În prezent aceste texte de lege au următoarele formulări:

–Art. 77: "(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

(2)În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

(3)În situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5. (4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale." ;

–Art. 164 alin. (3): "La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:

a)perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 1520 de ani;

10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

b)perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;

6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani;

15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani."

–Art. 165: "(1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5% beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

a)16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973; b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978; c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986; d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990; e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991; f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992; g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999; h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999; i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999. (2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel: a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1978; b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986."

–Art. 180: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi."

De asemenea, autorul excepţiei critică şi dispoziţiile întregului capitol IX - "Dispoziţii tranzitorii" din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 alin. (1), referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei se referă la faptul că sporul de vechime din care i-a fost reţinută contribuţia pentru pensia suplimentară reprezenta 20% din salariul tarifar, iar, în prezent, dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevăd că sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este de 15% pentru o vechime în muncă mai mare de 20 de ani. Considerând că partea sa de contribuţie la asigurările sociale reprezintă o creanţă asupra statului pe care nu o mai poate recupera, susţine că i se încalcă dreptul de proprietate.

Faţă de aceste susţineri, Curtea observă că, în realitate, problemele învederate de autorul excepţiei se referă la existenţa unui conflict între două acte normative de aceeaşi forţă juridică, respectiv între dispoziţiile art. 5 din Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 martie 1990, text de lege ce reglementează sporul pentru vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, şi dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000. Aceste aspecte privesc însă probleme de aplicare a legii, ceea ce revine competenţei instanţei judecătoreşti.

O altă critică formulată de autorul excepţiei vizează faptul că, prin efectul dispoziţiilor art. 180 şi art. 165 din Legea nr. 19/2000, dispare categoria pensiilor suplimentare, acordându-se în schimb o creştere a punctajului, iar prin recalcularea pensiei cu luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit potrivit dispoziţiilor art. 77 din aceeaşi lege rezultă o pensie mai mică decât cea obţinută potrivit legislaţiei anterioare. Astfel, consideră că sunt încălcate principiile constituţionale ale neretroactivităţii legii civile şi egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi dreptul de proprietate.

Faţă de aceste susţineri, Curtea constată, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, că, potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor. De asemenea, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

De asemenea, Curtea observă că sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale. Astfel, asigurările sociale, funcţionează pe baza principiilor mutualităţii şi solidarităţii, iar asiguraţii beneficiază de drepturi de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de lege şi proporţional cu perioada de cotizare şi cu contribuţiile plătite, pe întreaga perioadă în care sunt îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile respective.

În lumina acestor principii, criticile formulate faţă de dispoziţiile art. 77, art. 165 şi art. 180 din Legea nr. 19/2000 se dovedesc a fi neîntemeiate. Curtea observă însă că, de fapt, nemulţumirile autorului excepţiei au în vedere faptul că, prin aplicarea textelor de lege criticate, în urma recalculării, i s-a stabilit un cuantum al pensiei mai mic decât cel obţinut anterior, contrar prevederilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000. Acestea sunt însă probleme de aplicare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional.

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor întregului capitol IX din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acestea nu produc efecte retroactive, aplicându-se pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare. De altfel, critica se referă la o pretinsă omisiune de reglementare, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi soluţionat de Curtea Constituţională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea