Decizie nr. 1.097 din 15 octombrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de Ferdinand Muţiu în Dosarul nr. 544/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 2008 şi, ulterior, 15 octombrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 544/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale. Excepţia a fost ridicată de Ferdinand Muţiu într-o cauză civilă având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoane aflate în situaţii identice, întrucât asimilează stagiului de cotizare în condiţii speciale doar activitatea desfăşurată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 în locuri de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care sunt încadrate, potrivit Legii nr. 226/2006, în condiţii speciale, fiind excluse, în consecinţă, locurile de muncă încadrate anterior în grupa I de muncă, dar care nu au fost menţionate în cuprinsul Legii nr. 226/2006.

Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât activitatea şi meseria îndeplinită de reclamant nu se încadrează în activităţile şi meseriile prevăzute de anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, dispoziţii potrivit cărora "Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale".

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica autorului excepţiei are în vedere existenţa unei diferenţe de tratament instituite prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, în sensul excluderii de la beneficiul asimilării stagiului de cotizare în condiţii speciale a perioadelor în care anumite persoane au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar aceste locuri de muncă nu se regăsesc, în prezent, în cuprinsul Legii nr. 226/2006, aşa cum cere textul de lege criticat.

Având în vedere aceste critici, Curtea observă că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în vederea pensionării, sunt stabilite expres şi limitativ. Alineatul 2 al aceluiaşi articol precizează că, în afara locurilor enumerate, se mai pot încadra în condiţii speciale şi alte locuri de muncă, dar numai prin lege.

În continuare, Curtea reţine că, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 19/2000, metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.

În consecinţă, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, prin care a stabilit aceste criterii, în mod cumulativ, astfel: "a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b)desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c)existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;

d)efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e)efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani."

Ulterior, a fost înfiinţată o comisie pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii speciale, iar în urma activităţii acesteia, au fost stabilite locurile de muncă cu condiţii speciale şi unităţile în care se găsesc aceste locuri de muncă. Toate aceste demersuri au fost cuprinse, în final, în textul Legii nr. 226/2006 care se doreşte o concretizare a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Dacă în situaţia concretă a autorului excepţiei au fost sau nu îndeplinite condiţiile de asimilare, dacă la stabilirea drepturilor lor de pensie au fost sau nu valorificate majorările legale ale stagiului de cotizare pentru activitate în grupa I de muncă (condiţii speciale în prezent) şi dacă mai sunt ori nu stagii de cotizare valorificabile prin recalcularea pensiei în condiţiile prevăzute de art. 169 din Legea nr. 19/2000, acestea nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci probleme de fapt ale căror verificare şi soluţionare intră în competenţa instanţei judecătoreşti.

De altfel, Curtea constată că în materia supusă criticilor de neconstituţionalitate au survenit modificări legislative, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, astfel că instanţa de judecată este singura competentă să interpreteze şi să aplice normele în vigoare la data judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de Ferdinand Muţiu în Dosarul nr. 544/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu