Decizie nr. 817 din 9 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 53 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.104/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul textului de lege criticat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 14 alin. (2) din ordonanţă încalcă, în ordinea invocării lor, art. 135 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece: sancţiunea complementară pe care o dispune este mai gravă şi mai aspră decât cea principală; suspendarea pe termen de 3 luni a activităţii unei firme "aduce după sine pierderi statului prin neplata impozitelor, dar şi pagube sociale care pot fi de o deosebită gravitate prin pierderea locurilor de muncă, a neplăţii taxelor şi impozitelor pe salarii."

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece "măsura dispusă de textul legal este justificată de imperativul protejării interesului general şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală."

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, "întrucât prin reglementarea contravenţiilor, sancţionarea acestora cu amendă şi aplicarea de măsuri sancţionatorii complementare, în raport cu gravitatea faptei, nu se aduce, în niciun fel, atingere exercitării drepturilor şi nici libertăţii economice, în condiţiile legii, statul fiind obligat să asigure, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, «protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară»". Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei nu numai că nu încalcă art. 135 alin. (2) din Constituţie, "ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale". În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, consideră că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală". Menţionează că acesta este sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textul de lege criticat prevede: "Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni." Aceste fapte constituie, potrivit art. 10 lit. b) din ordonanţă, la care textul de lege criticat face trimitere, şi contravenţii dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni.

Autorul excepţiei consideră că prin textul de lege menţionat sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]", şi ale art. 53 referitoare la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Articolul 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1998, republicată, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, în esenţă, cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei.

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăşi reglementarea criticată, astfel că şi această susţinere urmează a fi înlăturată.

În ceea ce priveşte aprecierile autorului excepţiei referitoare la eventualele consecinţe negative ale suspendării pe termen de 3 luni a activităţii unei firme, constând în pierderi aduse veniturilor statului, trebuie precizat că prin reglementarea criticată se urmăreşte, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin decizia menţionată, protejarea ordinii de drept şi a interesului social, iar nu obţinerea unor venituri la bugetul de stat cu încălcarea acestor imperative.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu