Decizie nr. 983 din 30 septembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar au fost comunicate concluzii prin care autorul solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi cu dispoziţiile din actele internaţionale invocate, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Constantin Gheban în recursul formulat de acesta împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, prin care s-a respins apelul declarat de autor şi s-a menţinut Sentinţa civilă nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, prin care s-a admis acţiunea civilă pentru stabilirea paternităţii formulată de Elena Pelin în numele minorei Mălina-Petronela Pelin.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că "mama copilului din afara căsătoriei nu poate fi titularul acţiunii în stabilirea paternităţii, întrucât această acţiune în reclamaţie de stare civilă nu îi aparţine". Susţine că "formularea existentă în art. 59 alin. 1 din Codul familiei încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, creând un privilegiu mamei copilului din afara căsătoriei, care intentează acţiunea în reclamaţie de stare civilă în nume propriu". Arată că "copilul minor lipsit de capacitate procesuală de exerciţiu poate sta în judecată şi poate să-şi apere drepturile prin reprezentare, însă reprezentantul acestuia nu poate fi niciodată, el însuşi, titularul acţiunii în reclamaţie de stare civilă". Susţine că, în caz contrar, s-ar încălca prevederile art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Totodată, consideră că "consacrarea prezumţiei absolute în ceea ce priveşte determinarea timpului legal al concepţiunii prevăzut în art. 61 din Codul familiei" încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, întrucât "se restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificaţie juridică unei realităţi biologice - concepţiunea - făcând-o dependentă exclusiv de bunul plac al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime ale altor persoane". Susţine că "concepţiunea nu poate fi stabilită de legiuitor, ea trebuie probată şi dovedită, inclusiv prin expertize medicolegale". Consideră că cele două texte de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 59 alin. 1 din Codul familiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, deoarece pentru persoanele vizate de norma legală se instituie un tratament egal, neexistând nicio discriminare. Cu privire la invocarea de către autor a dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 7 alin. (1) şi art. 40 din Decretul nr. 31/1954, consideră că o prevedere legală poate fi examinată prin raportare la norma constituţională şi nu la altă dispoziţie legală. Arată că art. 61 din Codul familiei conţine prevederi cu valoare de principiu, acestea nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:

–Art. 59 alin. 1: "Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.";

–Art. 61: "Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 8 referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 59 alin. 1 din Codul familiei reglementează acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Aceasta este o acţiune în reclamaţie de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Potrivit textului de lege criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal. Acţiunea aparţine copilului, indiferent dacă este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama poate introduce acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, în numele copilului, acţiunea introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi copilul care are capacitate de exerciţiu deplină pot introduce singuri acţiunea, deoarece aceasta are caracter personal.

Având în vedere toate acestea, Curtea constată că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de familie.

Cât priveşte prevederile art. 61 din Codul familiei, acestea creează o prezumţie absolută în ceea ce priveşte determinarea timpului legal al concepţiunii. Având în vedere că nu se poate determina cu precizie data concepţiei unui copil, legiuitorul, pe baza datelor ştiinţifice medicale privind durata minimă şi maximă a gestaţiunii, a stabilit că perioada concepţiunii este cuprinsă între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului. Această prezumţie are caracter absolut, în sensul că nu poate fi răsturnată cu privire la perioada gestaţiei. Dovada, însă, că faptul concepţiei a avut loc la o anumită dată din timpul stabilit de lege ca fiind al concepţiei se poate face prin expertiză medico-legală. În aceste condiţii, Curtea constată că art. 61 din Codul familiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate şi celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private.

Curtea constată, de asemenea, că invocarea dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu