Decizie nr. 246 din 10 iunie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Compania Naţionala "Posta Română" - S.A., Direcţia Regionala de Posta Galaţi în Dosarul nr. 7.961/2002 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii în timp şi nici celor ale art. 41 referitoare la protecţia proprietăţii private.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 7.961/2002, Tribunalul Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Compania Naţionala "Posta Română" - S.A., Direcţia Regionala de Posta Galaţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat retroactiveaza în sensul că modifica sau anulează drepturile câştigate ale persoanelor îndreptăţite la restituire. Se arata ca legiuitorul modifica în mod unilateral categoriile de persoane îndreptăţite la restituire, creând o situaţie discriminatorie între diferitele categorii de solicitanţi, după ce procesul de depunere şi înregistrare a notificărilor a fost epuizat. Pe de altă parte, este încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 41 din Constituţie, întrucât se împiedica procesul de restituire către anumite instituţii cu capital de stat a dreptului de proprietate pe care acestea l-au dobândit de-a lungul timpului de la stat.

Tribunalul Brăila - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind intemeiata pentru aceleaşi motive care au fost susţinute de autoarea excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arata ca dispoziţia legală criticata nu produce efecte retroactive, întrucât ea nu se aplică cererilor de restituire definitiv soluţionate înaintea intrării sale în vigoare, fiind de imediata aplicare cu privire la cererile în curs de soluţionare. Se apreciază că nu se încalcă nici dreptul de proprietate, întrucât excluderea ministerelor, a celorlalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativteritoriale, a regiilor autonome, companiilor ori societăţilor naţionale, societăţilor comerciale cu capital de stat, precum şi a celor privatizate potrivit legii s-a justificat ţinând seama de personalitatea juridică de drept public a acestora, deci de calitatea subiectelor enumerate, marea majoritate având şi calitatea de deţinători ai imobilelor preluate abuziv. Or, nu se poate concepe ca statul, prin instituţia publică, regia autonomă sau societatea comercială cu capital de stat, să solicite restituirea de la aceleaşi persoane juridice de drept public a unor bunuri preluate abuziv.

Prin urmare, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Textul legal criticat a fost introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, şi are următorul conţinut:

–Art. 3 alin. (2): "Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi."

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.

(4)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(5)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.

(6)Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7)Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca modificarea reglementării iniţiale, în ceea ce priveşte sfera persoanelor îndreptăţite la restituire, a fost impusa de împrejurarea ca, de regula, instituţiile publice, regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat au, în economia Legii nr. 10/2001, calitatea de debitori ai obligaţiei de restituire, ca deţinători ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea retine ca formula redactionala a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanţei modificatoare. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.

Art. 41 din Constituţie, invocat în susţinerea neconstitutionalitatii art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular. Or, în reglementarea criticata, prin termenul "persoane îndreptăţite" sunt desemnate acele persoane care pot solicita măsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de către stat. Asa fiind, rezultă ca asemenea persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei persoanelor îndreptăţite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine principiului constituţional de referinţa care asigura protecţia dreptului de proprietate, ca parte integrantă a patrimoniului unui subiect de drept. Garantarea constituţională a proprietăţii private este, în mod necesar, subsecventa existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu operează în situaţia unui drept a cărui recunoaştere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Prin urmare, Curtea considera ca dispoziţiile consacrate de art. 41 din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Compania Naţionala "Posta Română" - S.A., Direcţia Regionala de Posta Galaţi în Dosarul nr. 7.961/2002 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

────────────