Decizie nr. 1.216 din 18 decembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava în Dosarul nr. 4.071/39/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă avocatul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, domnul Tudor Vasile, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul susţine netemeinicia excepţiei de neconstitu ţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr.4.071/39/2006, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că expresia "forma şi structura de proprietate existentă" nu poate fi asimilată noţiunii de drept de proprietate aşa cum este ea definită în sistemul nostru de drept, în condiţiile în care această expresie implică în mod obligatoriu existenţa mai multor proprietari individuali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate încalcă normele constituţionale care consacră garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, în măsura în care au înţelesuri ce pot conduce la încălcarea drepturilor altor persoane fizice sau juridice, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare apariţiei Legii nr. 247/2005.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Prin utilizarea sintagmei "forma şi structura de proprietate existentă", legiuitorul a urmărit o redactare cât mai precisă a textului de lege, astfel că nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţia criticată ar implica în mod obligatoriu existenţa mai multor proprietari individuali constituiţi într-un întreg.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, dispoziţii introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Diferenţa de suprafaţă neatribuită se reconstituie în forma şi structura de proprietate existentă la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere care au aparţinut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, la cererea Academiei Române, dacă nu se afectează vechile amplasamente ale foştilor proprietari şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 752/2001."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 şi art. 136 alin. (5), referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, prima teză a textului de lege criticat consacră reconstituirea, în forma şi structura de proprietate existente la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist, a diferenţei de suprafaţă neatribuite parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, instituţiilor de cultură şi învăţământ sau Academiei Române. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, "Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor şi mânăstirilor, precum şi ale instituţiilor de învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităţi." Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafeţelor retrocedabile, precum şi a formei şi structurii de proprietate, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie şi cu finalitatea reparatorie a legii. Condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferenţelor de suprafaţă neatribuite parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, instituţiilor de cultură şi învăţământ sau Academiei Române în forma şi structura de proprietate existente la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist reprezintă o astfel de opţiune, pe deplin constituţională, şi totodată firească de vreme ce, prin ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, iar nu de o constituire care ar opera după procedura şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate în condiţiile stabilite prin lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava în Dosarul nr.4071/39/2006 al Tribunalului Suceava Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu