Decret nr. 18 din 16 ianuarie 1952

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Sfaturile populare aplica următoarele impozite şi taxe:

a)impozitul pe clădiri;

b)impozitul pe terenurile situate în oraşe;

c)taxe asupra mijloacelor de transport;

d)taxe asupra animalelor;

e)taxe forfetare pentru folosirea centrelor publice de desfacere.

Articolul 2

Consiliul de Miniştri, sfaturile populare raionale, orăşeneşti şi regionale, cum şi comitetele executive ale acestora, pot acorda scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, atît pentru anumite categorii de bunuri impozabile şi grupe de contribuabili, cît şi pentru diversi contribuabili în parte. De asemenea pot sa nu aplice de loc pe teritoriul unor comune sau oraşului respectiv, taxele asupra mijloacelor de transport şi asupra animalelor.

Articolul 3

Încasările din impozitele şi taxele locale se fac venit la bugetul sfaturilor populare pe teritoriul cărora se realizează.

Din încasările sumelor din taxele pentru folosirea centrelor publice de desfacere, o cota de 60% se repartizează pentru investiţii şi cheltuielile administraţiei pieţelor.

Capitolul 2Impozitul pe clădiri

Articolul 4

Se supun anual impozitului pe clădiri: casele de locuit, clădirile fabricilor şi uzinelor, depozitele, localurile comerciale, teatrele, şi tot felul de alte clădiri cu dependintele lor aparţinînd instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist cum şi persoanelor fizice şi juridice din sectorul particular.

Articolul 5

Sînt scutite de impozit:

a)clădirile înscrise în inventarele instituţiilor bugetare, cu excepţia celor folosite pentru locuinţe;

b)clădirile aparţinînd Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne;

c)clădirile aparţinînd Societăţii de Cruce Roşie;

d)clădirile situate pe teritoriul statiilor de cale ferată, porturi, aerodromuri şi aeroporturi ce servesc direct pentru nevoile de exploatare a transporturilor, cu excepţia celor destinate pentru locuinţe sau ateliere şi întreprinderi de producţie de orice fel; e) clădirile, cu excepţia celor folosite pentru locuinţe, aparţinînd:

–industriei pentru extractia şi prelucrarea cositorului, aurului, argintului şi a altor metale preţioase;

–industriei aeronautice;

f)construcţiile ce se ridica pe santiere deservind exclusiv nevoile acestora pînă la predarea lucrărilor efectuate;

g)clădirile aparţinînd gospodariilor agricole de stat;

h)clădirile aparţinînd Staţiunilor de Maşini şi Tractoare;

i)clădirile aparţinînd gospodariilor agricole colective;

j)clădirile aparţinînd celor impusi în cadrul legii impozitului agricol;

k)clădirile aparţinînd militarilor, soldati şi personalului inferior de comanda şi familiilor lor cu care locuiesc împreună, dacă în aceste clădiri nu sînt camere închiriate;

l)clădirile aparţinînd pensionarilor sau membrilor familiilor lor, cu care locuiesc împreună, ocupate personal de ei, dacă nu au avut alt venit în afară pensiei, iar în familie nu exista nici un membru capabil de muncă în afară gospodinei sau elevilor şi studenţilor;

m)clădirile aparţinînd Partidului Muncitoresc Romin, Consiliului Central al Sindicatelor, Uniunilor sindicale, Sindicatelor, Uniunii Tineretului Muncitoresc, Uniunii Femeilor Democrate şi altor organizaţii similare, în afară caselor de locuit şi a clădirilor ocupate de către întreprinderi cu gospodărie chibzuita;

n)clădirile aparţinînd ambasadelor, legalităţii şi consulatelor altor tari, ocupate efectiv de către acestea, sub condiţia reciprocităţii.

Articolul 6

Clădirile nou construite, cum şi cele dobîndite în cursul anului, se impun cu începere de la 1 al lunii următoare celei în care: au devenit locuibile, au fost date în exploatare sau au fost dobândite.

Articolul 7

Impozitul pentru clădirile distruse sau ruinate în total sau în parte, cele transmise în cursul anului unor instituţii, întreprinderi, organizaţii sau altor persoane scutite de impozit, se scade cu începere de la 1 ale lunii următoare celei în care au avut loc cauzele de mai sus.

Articolul 8

Impozitul*) se calculează asupra valorii clădirilor cu următoarele cote:

–0,50% asupra valorii clădirilor folosite pentru locuinţe aparţinînd instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist;

–0,75% asupra valorii clădirilor folosite în alt mod decît pentru locuinţe, aparţinînd întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist;

–1% asupra valorii clădirilor aparţinînd: muncitorilor, funcţionarilor, oamenilor de litere, arta şi ştiinţa şi meseriasilor cooperatizati, indiferent de modul cum sînt folosite;

–1,50% asupra valorii clădirilor aparţinînd: meseriasilor necooperativizati, micilor industriasi, comercianţilor şi altor categorii ale populaţiei.

Notă *) A se vedea modificările aduse prin H.C.M. 3.986, din 25.11.1953, publicată în Col. 74/1953.

Articolul 9

Impozitul se plăteşte:

a)pentru clădirile aparţinînd întreprinderilor de locuinţe şi localuri, instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist, de către administraţiile de imobile, iar în lipsa acestora, de către instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile cărora le aparţin clădirile;

b)pentru clădirile aparţinînd persoanelor fizice sau juridice din sectorul particular, de către acestea.

Articolul 10

Valoarea asupra căreia se calculează impozitul se determina:

a)pentru clădirile instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist, după preţul de inventariere de la 1 ianuarie a anului de impunere, fără scăderea amortismentelor, iar în lipsa acesteia, la valoarea reală stabilită de organele financiare;

b)pentru clădirile aparţinînd persoanelor din sectorul particular, după evaluarea din poliţele de asigurare, în cazul asigurărilor obligatorii, iar în lipsa acestora, după valoarea stabilită de organele financiare pe baza devizului construcţiei, actelor de dobîndire sau prin evaluarea directa.

Articolul 11

Impozitul pentru clădirile aparţinînd instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist, se calculează de către administratorii de imobile sau contabilii şefi (principali) ai instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor respective, care sînt obligaţi să depună în cursul lunii ianuarie a fiecărui an, unităţilor financiare în raza cărora sînt situate clădirile impozabile o declaraţie care să cuprindă elementele necesare identificarii clădirii, determinării valorii şi impozitul de plată.

Articolul 12

Organele financiare sînt obligate sa verifice datele cuprinse în declaraţiile de impunere, să le confrunte cu registrele de contabilitate şi cu orice alte acte şi documente.

Articolul 13

Impozitul pentru clădirile aparţinînd persoanelor fizice sau juridice din sectorul particular, se stabileşte de către organele financiare. După stabilirea impozitului, dar cel mai tirziu pînă la 1 martie, organele financiare sînt obligate sa emita înştiinţările de plată.

Articolul 14

Impozitul pe clădiri se plăteşte trimestrial, în rate egale, pînă la 15 martie, 15 mai, 15 august şi 15 noiembrie.

Capitolul 3Impozitul pe terenurile din oraşe

Articolul 15

Sînt supuse unui impozit anual, pe numele celor cărora le aparţin, toate terenurile construite şi neconstruite din oraşe.

Articolul 16

Se scutesc de impozit:

a)terenurile aparţinînd instituţiilor bugetare, cu excepţia celor date în folosinţă întreprinderilor cu gospodărire chibzuita;

b)terenurile aparţinînd Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne;

c)terenurile aparţinînd industriei pentru extractia şi prelucrarea cositorului, aurului, argintului şi a altor metale preţioase;

d)terenurile amenajate şi folosite pentru solarii, parcuri, stadioane, poligoane de tragere şi altele asemenea;

e)terenurile ce servesc direct pentru nevoile transporturilor, aparţinînd C.F.R.-ului, porturilor şi aeroporturilor;

f)terenurile ce deservesc clădirile scutite de impozite pe clădiri.

Articolul 17

Impozitul pe metru patrat de teren se stabileşte pe categorii de localităţi, astfel:

–categoria I-a, lei 4 per. m².;

–categoria II-a, lei 3 per. m².;

–categoria III-a, lei 2 per. m².;

–categoria IV-a, lei 1 per. m².

Încadrarea localităţilor în una din cele patru categorii prevăzute mai sus, se face prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri la propunerea Ministerului Finanţelor.

Terenurile din fiecare oraş se împart, de către comitetul executiv al sfatului popular respectiv, prin decizie, în trei clase.

Impozitul se reduce cu 20% pentru terenurile din clasa II-a şi cu 40% pentru cele din clasa III-a, iar pentru terenurile ale căror venituri sînt supuse impozitului pe venit, cu 75%.

Articolul 18

Procedura pentru stabilirea impozitului şi termenele de plată sînt cele prevăzute la Cap. II pentru impozitul pe clădiri.

Capitolul 4Taxe asupra mijloacelor de transport

Articolul 19

Se supun unei taxe anuale persoanele fizice sau juridice din sectorul particular, care poseda următoarele mijloace de transport:

a)vehicule cu tracţiune mecanică de orice fel şi biciclete;

b)vehicule cu tracţiune animala;

c)mijloace de transport pe apa.

Pentru vehiculele cu tracţiune mecanică, taxa se stabileşte după cilindreea motorului, pentru vehiculele cu tracţiune animala pe cap de tragator, iar pentru celelalte mijloace de transport pe unitate.

Articolul 20

Se scutesc de plată acestei taxe:

a)vehiculele cu tracţiune animala aparţinînd celor impusi în cadrul legii impozitului agricol, cu excepţia celor folosite pentru carausie în mod permanent sau sezonier;

b)vehicule aparţinînd reprezentanţilor diplomatici şi consulari ai altor tari, acreditaţi pe lîngă Guvernul Republicii Populare Române, sub condiţia reciprocităţii;

c)vehicule aparţinînd persoanelor din alte tari, membri ai societăţilor de automobile, care sosesc în Republica Populara Romina în baza convenţiei internaţionale de turism, pentru timpul de şedere în ţara ce nu depăşeşte 12 luni, sub condiţia reciprocităţii.

Articolul 21

Taxa anuală pentru fiecare mijloc de transport este cea prevăzută mai jos:

1.Pentru vehicule cu tracţiune mecanică, de fiecare jumătate litru cilindree, se datorează:

a)pentru autoturisme ...................... lei 3.000

b)pentru autobuze .......................... " 10.000

c)pentru autocamioane sau cisterne ......... " 8.000

d)pentru tractoare rutiere cu o singura

remorca .................................. " 6.000

e)pentru motociclete ....................... " 3.000

f)pentru tricicluri ........................ " 3.000

g)pentru biciclete cu motor şi motorete .... " 2.000

Pentru remorci şi atasuri se datorează jumătate din taxa aferentă autovehiculului la care sînt remorcate sau ataşate.

2.Biciclete ................................ lei 500

3.Pentru vehicule cu tracţiune animala de fiecare tragator, se datorează:

a)pentru un cal ............................ lei 3.000

b)pentru alte animale ...................... " 2.000

Pentru vehicule cu tracţiune animala folosite la carausie sezoniera, taxele de mai sus se reduc cu 50% .

4.Pentru mijloacele de transport pe apa de fiecare unitate se datorează:

a)barci şi luntri:

–folosite pentru uz personal ............... lei 300

–folosite pentru transportul de persoane ... " 500

–folosite în orice alt scop ................ " 2.000

b)barci cu motor ........................... " 10.000

e)poduri plutitoare ........................ " 5.000

Articolul 22

Pentru stabilirea taxelor prevăzute la acest capitol deţinătorii mijloacelor de transport sînt obligaţi să le declare în scris la unitatea financiară în raza căreia domiciliază, în cursul lunii ianuarie a fiecărui an sau în termen de 15 zile de la dobîndire.

Retragerea din circulaţie a mijloacelor de transport se declara în termen de 15 zile.

Pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică, înscrise la unităţile financiare, se eliberează de către acestea un permis fiscal în care se înscriu toate datele pentru identificarea vehiculului respectiv, taxa anuală şi plăţile efectuate.

Articolul 23

Dobândirea unui mijloc de transport în cursul anului, atrage impunerea cu începere de la 1 a lunii în care a fost dobîndit.

Pentru mijloacele de transport retrase din circulaţie taxa se scade cu începere din prima zi a trimestrului următor celui în care a fost retras, cu excepţia celor retrase în prima luna a trimestrului pentru care taxa se scade cu începere de la 1 a lunii următoare.

Articolul 24

Taxa se plăteşte trimestrial în termenele prevăzute de art. 14 cu excepţia taxelor pentru biciclete, barci şi luntri, care se plătesc într-un singur termen, pînă la 15 martie.

Capitolul 5Taxe asupra animalelor

Articolul 25

Se supun unei taxe anuale persoanele fizice sau juridice din sectorul particular, care poseda în oraşe, centre muncitoresti şi staţiuni balneo-climaterice următoarele categorii de animale:

a)animale productive: vaci bivolite;

b)animale de muncă: cai, catîri, magari, boi, tauri şi bivoli în vîrsta de la 3 ani în sus, care nu se folosesc pentru carausie în mod permanent sau sezonier.

Articolul 26

Taxa se datorează pe cap de animal, după cum urmează:

a)pentru animale productive ............ lei 1.000 b) pentru animale de muncă .............. " 600

Articolul 27

Posesorii de animale impozabile sînt obligaţi să le declare în cursul lunii ianuarie a fiecărui an la unitatea financiară în raza căreia domiciliază şi sa plătească taxele respective în acelaşi termen.

Capitolul 6Taxe forfetare pentru folosirea centrelor publice de desfacere

Articolul 28

Pentru folosirea centrelor publice de desfacere se datorează o taxa zilnica de către:

a)persoanele fizice sau juridice din sectorul particular care vînd produse sau obiecte proprii ori cumpărate, cum şi acelea care exercită orice alte îndeletniciri permise în tîrguri, pieţe şi oboare;

b)gospodăriile agricole colective care-şi vînd produsele proprii în pieţe, tîrguri şi oboare.

Vînzarea de către cetăţeni a obiectelor proprii în pieţe, tîrguri şi oboare se face în condiţiunile stabilite de Ministerul Comerţului Interior.

Articolul 29

Taxa forfetara nu se datorează de acei care poseda locuri stabile de desfacere în pieţe, tîrguri şi oboare, pentru care plătesc chirie sau arenda.

Articolul 30

Nu se datorează taxa forfetara prevăzută de art. 28, de mai sus, pentru vînzările pe teritoriul garilor şi porturilor.

Articolul 31

Taxa forfetara pentru folosirea centrelor publice de desfacere, se percepe zilnic după cum urmează:

a)pentru vînzarea produselor direct din vehicule

cu un tragator ..................................... lei 100 pe zi

b)pentru vînzarea produselor direct din vehicule

cu doi tragatori .................................... lei 150 pe zi

c)pentru vînzarea produselor direct din auto-

vehicule ............................................ lei 250 pe zi

d)pentru vînzarea produselor direct de pe

animale de povara .................................. lei 50 pe zi

a)pentru vînzarea produselor sau obiectelor aşezate

pe platouri din coşuri, carucioare sau de pe mese

lei 30 per. m²./zi

f)pentru animale aduse spre vînzare, de fiecare cap:

Bovine şi cabaline:

–pînă la vîrsta de un an ........................... lei 80

–peste vîrsta de un an ............................. " 200

Porcine:

–pînă la vîrsta de 6 luni .......................... " 60

–peste vîrsta de 6 luni ............................ " 150

Ovine şi caprine:

–pînă la vîrsta de 6 luni .......................... " 30

–peste vîrsta de 6 luni ............................ " 60

–pentru orice alte animale mici .................... " 20

g)pentru exercitarea unui comerţ ambulant, de

asemenea a unei meserii, precum şi oricărei

îndeletniciri ....................................... " 40 pe zi

h)pentru vînzarea ocazionala, din mîini, a

obiectelor proprii ................................... " 40 pe zi

Articolul 32

Încasarea taxelor forfetare din centrele publice de desfacere, se face de către organele administraţiilor pieţelor, potrivit instrucţiunilor Ministerului Comerţului Interior.

Articolul 33

Directorii pieţelor sînt obligaţi:

a)sa controleze activitatea încasărilor şi exactă percepere a taxelor din pieţe, tîrguri şi oboare;

b)sa aprovizioneze pe incasatori cu chitanţe şi sa ţină evidenta scrisă a folosirii acestora;

c)sa primească zilnic de la incasatori sumele încasate, să le verse la Banca Republicii Populare Române, cel mai tirziu a doua zi şi sa ţină evidenta încasărilor şi vărsămintelor efectuate.

Articolul 34

Secţiunile Comerciale sînt obligate:

a)sa aprovizioneze administraţiile pieţelor cu chitanţe şi sa ţină evidenta scrisă a acestora;

b)sa supravegheze exactă încasare a taxelor;

c)să efectueze verificări documentare periodice, atît asupra gestiunii administraţiilor pieţelor, cît şi asupra activităţii financiare a pieţelor.

Articolul 35

Organele financiare sînt obligate sa verifice cel puţin odată pe trimestru, încasarea taxelor din pieţe, tîrguri şi oboare, evidenta sumelor încasate şi vărsarea lor la Banca Republicii Populare Române.

Capitolul 7Sancţiuni, responsabilitatea şi căile de atac impotriva stabilirii şi încasării nejuste a impozitelor şi taxelor

Articolul 36

Pentru neachitarea în termen a impozitelor şi taxelor se aplică o majorare pentru fiecare zi de întîrziere de 0,2% pentru contribuţiile din sectorul particular şi 0,05% pentru cei din sectorul socialist, iar împotriva restantierilor se iau măsuri de urmărire silită potrivit legii pentru urmărirea impozitelor şi taxelor.

Articolul 37

Evaziunile de orice fel comise de către contribuabilii din sectorul particular prin sustrageri de impozite ori taxe în orice mod, prin nedepunerea declaraţiilor de impunere, în termen, prin depunerea declaraţiilor incomplete sau nesincere, cum şi pentru neprezentarea actelor şi altor evidente prevăzute de instrucţiunile Ministerului de Finanţe, se pedepsesc cu o amenda pînă la 3.000 lei în afară de plată impozitului sau taxei sustrase şi a majorărilor legale.

Deosebit, pentru sustrageri de impozite şi taxe, contribuabilii respectivi se fac posibili şi de sancţiuni penale.

Articolul 38

Pentru nedepunerea în termen de către plătitorii din sectorul socialist a declaraţiei de impunere şi a calculului impozitului pe clădiri şi terenuri cum şi pentru neprezentarea registrelor, actelor şi datelor suplimentare necesare verificării calculului impozitului sau prezentarea de date nereale, se aplică contabililor şefi (principali) ai instituţiilor bugetare, întreprinderilor sau organizaţiilor respective, o amenda pînă la 2.000 lei.

Declararea sau prezentarea de date vadit inexacte atrage răspunderea penală.

Articolul 39

Contribuabilii din sectorul particular care depăşesc repetat termenele de plată sînt pasibili de sancţiuni penale.

Articolul 40

Reclamatiunile privind stabilirea sau perceperea gresita a impozitelor şi taxelor locale, se depun la unitatea care a efectuat impunerea sau a încasat taxa, în termen de 30 zile de la comunicare - în cazul impozitelor şi taxelor cu debit - sau de la încasare - pentru cele realizate pe cale de plată directa şi se soluţionează în termen de cel mult 12 zile de la înregistrare,

În termen de 30 zile de la comunicarea soluţiei data, contribuabilul nemulţumit poate face o noua intimpinare la unitatea superioară celei care a dat prima soluţie sau la Ministerul Finanţelor în ultima instanţa.

Intimpinarea depusa va fi examinata şi soluţionată în termen de 30 zile de la înregistrare.

Capitolul 8Dispoziţii speciale

Articolul 41

Ministerul Finanţelor va da deciziuni şi instrucţiuni pentru aplicarea prezentului Decret.

Articolul 42

Prezentul Decret intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1952.

Pe aceeaşi dată se abroga Legea nr. 11, publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949, pentru stabilirea taxelor ce se percep de comune, cu excepţia art. 1, lit. "f", precum şi Decretul nr. 3 publicat în Monitorul Oficial nr. 1 din 1 ianuarie 1949, pentru fixarea taxelor comunale, cu excepţia art. I, pct. 4, privind paza în comuna şi a cîmpului.