Lege nr. 25 din 17 decembrie 1969 Republicată

Notă *) Republicată în temeiul art. III din Decretul nr. 131/1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 40 din 23 aprilie 1972.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

În România străinii au, în condiţiile legii, drepturile fundamentale ale cetăţenilor români - cu excepţia drepturilor politice -, drepturile civile ale acestora, precum şi orice alte drepturi recunoscute prin lege sau prin acorduri internaţionale la care România este parte.

Pe timpul şederii în România străinii sînt datori să respecte legile române.

Articolul 2

Sînt străini, în sensul prezentei legi, persoanele care nu au cetăţenia română - fie ca au o cetăţenie străină, fie că nu au nici o cetăţenie.

Capitolul 2Intrarea străinilor în România

Articolul 3

Străinii pot intra pe teritoriul României în baza actelor pentru trecerea frontierei de stat române, prevăzute de lege.

Actele pentru trecerea frontierei de stat române trebuie să fie prevăzute cu viza română, care se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Socialiste România. Străinii care doresc sa viziteze România ca turişti pot intră în ţara pe baza vizei turistice ce se acordă, la cerere, şi de către punctele de control pentru trecerea frontierei de stat române.

Sînt scutite de viza română actele pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de organele competente ale altui stat, în conformitate cu înţelegerile internaţionale la care România este parte.

Articolul 4

Strainului i se poate refuza intrarea în România, dacă:

a)a acţionat împotriva intereselor României sau exista indicii temeinice ca venind în ţara ar putea acţiona împotriva intereselor statului român;

b)sînt indicii temeinice ca intenţionează să între în ţara pentru a comite infracţiuni;

c)a încălcat normele referitoare la regimul străinilor în România sau legile vamale, valutare ori cele cu privire la trecerea frontierei de stat române;

d)i s-a ridicat dreptul de şedere în România, a fost expulzat ori este indezirabil;

e)nu face dovada ca are posibilităţi de întreţinere pe timpul şederii în România.

Capitolul 3Şederea străinilor în România

Articolul 5

Dispoziţiile legale cu privire la domiciliu şi reşedinţa stabilite pentru cetăţenii români se aplică în mod corespunzător şi străinilor.

Strainul care intră în România pentru a se stabili cu domiciliul sau pentru a-şi stabili reşedinţa pe o durată mai mare de 120 zile îşi va anunta sosirea la organul Ministerului de Interne din localitatea unde urmează a domicilia sau a avea reşedinţa, în termen de 3 zile de la trecerea frontierei de stat române, în vederea luării în evidenta şi a obţinerii actului român de identitate. Aceeaşi obligaţie o au şi străinii care au intrat în ţara, în mod repetat, în interes personal, pe o durată totală mai mare de 120 zile într-un an.

Pentru copilul sub 14 ani, obligaţia de anuntare revine părintelui sau altui reprezentant legal ori insotitorului lui.

Străinii veniti în România pentru o şedere mai mica de 120 zile nu sînt obligaţi să se prezinte la organele Ministerului de Interne pentru a-şi declara reşedinţa.

Articolul 6

Străinilor care au împlinit vîrsta de 14 ani li se eliberează următoarele acte române de identitate:

a)carnet de identitate, pentru străinii care îşi stabilesc domiciliul în România;

b)legitimatie provizorie, pentru străinii care îşi stabilesc reşedinţa în România pe o durată mai mare de 120 zile.

Copilul sub 14 ani se trece în actul de identitate al părintelui sau altui reprezentant legal ori al insotitorului lui.

La împlinirea virstei de 14 ani, străinii sînt obligaţi să se prezinte cu actele necesare la organul local al Ministerului de Interne, în vederea obţinerii actului român de identitate.

Articolul 7

Carnetul de identitate se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat şi a actelor de stare civilă.

Legitimatia provizorie se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat.

Articolul 8

Carnetul de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani şi se vizează anual.

Legitimatia provizorie se eliberează cu termen de valabilitate pe perioada pentru care s-a aprobat şederea în România.

Articolul 9

Cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea vizei anuale sau a valabilităţii carnetului de identitate, străinii se vor prezenta la organul local al Ministerului de Interne în evidenta căruia figurează, pentru viza anuală sau eliberarea unui noi carnet.

Posesorul legitimatiei provizorii, care doreşte să obţină prelungirea termenului de şedere în România, se va prezenta cu cel puţin 24 ore înainte de expirarea valabilităţii acesteia la organul prevăzut la alineatul precedent, pentru eliberarea unei noi legitimatii sau prelungirea valabilităţii legitimatiei.

Articolul 10

Orice modificare, adăugire sau menţiune facuta pe carnetul de identitate sau pe legitimatia provizorie de către alte organe decît cele ale Ministerului de Interne este interzisă şi atrage nulitatea acestor acte.

Articolul 11

Se eliberează un nou carnet de identitate sau o noua legitimatie provizorie:

a)la expirarea termenului de valabilitate pentru care au fost eliberate;

b)la schimbarea numelui;

c)în caz de anulare;

d)în caz de distrugere, deteriorare, furt sau pierdere.

Articolul 12

În termen de 48 ore de la constatarea lipsei carnetului de identitate sau a legitimatiei provizorii, titularul actului va anunta cel mai apropiat organ al Ministerului de Interne.

Persoana care găseşte un act de identitate pentru străini îl va preda celui mai apropiat organ al Ministerului de Interne.

Articolul 13

Actele române de identitate ce au fost eliberate străinilor vor fi predate, în cel mult 3 zile de la ridicarea lor, organului competent al Ministerului de Interne, de către:

a)organul care a dispus arestarea; în cazul cînd măsura a fost luată de instanţa judecătorească, obligaţia de a preda actele revine organului care a executat arestarea;

b)organul de stare civilă, pentru morţi.

Articolul 14

Darea sau primirea spre păstrare în orice scop a actelor de identitate ale străinilor, în afară de cazurile prevăzute la art. 13, este interzisă. Organul de urmărire penală poate păstra actele persoanelor reţinute, pe timpul cît durează reţinerea.

Articolul 15

Actele române de identitate eliberate strainului se retrag de către organele competente ale Ministerului de Interne, dacă acesta:

a)părăseşte teritoriul tarii;

b)i s-a ridicat dreptul de şedere în ţara sau este expulzat;

c)a dobîndit cetăţenia română.

Articolul 16

Persoana fizica sau juridică care pune la dispoziţia unui străin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligată sa anunţe despre sosirea şi plecarea acestuia organului local al Ministerului de Interne, în termen de 24 ore.

Pentru anuntare se va cere strainului sa completeze o fişa de evidenta tip, al carei conţinut va fi stabilit de Ministerul de Interne.

În cazul cînd se constată că strainul nu are pasaport ori alt act de trecere a frontierei de stat, carnet de identitate sau legitimatie provizorie, cel căruia i se solicita gazduirea este obligat sa anunţe de îndată organul local al Ministerului de Interne.

Articolul 17

Strainul domiciliat în România va anunta organului Ministerului de Interne, în evidenta căruia se afla, orice act sau fapt de stare civilă privind persoana sa, în termenele prevăzute de lege pentru cetăţenii români. Actul sau faptul de stare civilă intervenit în străinătate se va anunta la data cînd strainul a aflat despre aceasta, respectiv la data cînd s-a reintors în România.

Articolul 18

Pentru consideratii ce interesează ordinea publică sau securitatea statului, Ministerul de Interne poate limita deplasarea străinilor, precum şi stabilirea domiciliului sau reşedinţei acestora în anumite zone sau localităţi.

Strainul cu domiciliul sau reşedinţa într-o zona sau localitate din cele prevăzute în alineatul precedent este obligat ca, în termenul stabilit în comunicarea ce i se face de către organul Ministerului de Interne, să-şi schimbe domiciliul sau reşedinţa în alta localitate.

Articolul 19

Strainul venit în România pentru o şedere temporară este obligat sa părăsească ţara la expirarea termenului de şedere.

Şederea în România poate fi prelungită de către organul competent al Ministerului de Interne. Cererea de prelungire se va face cu cel puţin 24 ore înainte de expirarea termenului de şedere; în caz de forta majoră, ea poate fi facuta şi după expirarea termenului de şedere, dar nu mai tirziu de 24 ore de la încetarea forţei majore.

Articolul 20

Ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România strainului care a încălcat legea română, precum şi aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român.

Articolul 21

Strainul aflat temporar în România căruia i s-a ridicat dreptul de şedere este obligat sa părăsească ţara în termen de 48 ore de la data cînd aceasta i s-a adus la cunoştinţa, iar dacă dreptul de şedere i-a fost limitat, este obligat sa părăsească ţara la data fixată.

Strainul cu domiciliul în România căruia i s-a ridicat dreptul de a rămîne în ţara este obligat sa părăsească teritoriul României în termen de 60 zile de la data cînd i s-a adus la cunoştinţa aceasta.

În cazul cînd nu se conformează prevederilor alineatelor precedente, strainul poate fi expulzat prin ordinul ministrului de interne. Dacă strainului nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să între sau prin care urmează sa treacă, prin ordinul ministrului de interne i se va stabili obligaţia de şedere într-o localitate determinata, pînă cînd plecarea din ţara va fi posibila.

Strainul căruia i s-a stabilit obligaţia şederii într-o anumită localitate nu se poate deplasa în afară acesteia decît cu aprobarea organelor competente ale Ministerului de Interne.

Articolul 22

Strainul este obligat să se prezinte de îndată la invitaţia ce i se face de orice organ de stat. De asemenea, atunci cînd i se cere de către un organ de stat, el trebuie să-şi declare calitatea de străin.

Capitolul 4Angajarea în munca a străinilor sau dobindirea de către aceştia a calităţii de membri ai organizaţiilor obşteşti

Articolul 23

Străinii nu pot fi angajaţi în aparatul organelor puterii de stat, în unităţile Ministerului Forţelor Armate, Ministerului de Interne şi nici în celelalte organe ale administraţiei de stat; de asemenea, ei nu pot fi aleşi sau angajaţi în organele judecătoreşti sau ale procuraturii.

Străinii pot fi angajaţi, fără a putea ocupa funcţii de conducere, în instituţii, în întreprinderi sau organizaţii economice, de stat ori obşteşti, cu excepţia acelora care prin specificul activităţii lor prezintă importanţa pentru apărarea şi securitatea statului. Ministerele şi celelalte organe centrale de stat şi obşteşti vor stabili instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile economice în care nu pot fi angajaţi străinii.

Străinii pot dobîndi calitatea de membri ai organizaţiilor obşteşti dacă statutul acestor organizaţii nu le interzice dobindirea acestei calităţi.

Pentru angajarea străinilor potrivit prevederilor alineatului 2, cît şi pentru dobindirea calităţii de membri ai unei organizaţii obşteşti, este necesar acordul Ministerului de Interne.

Acordul prevăzut la alineatul precedent nu se cere la angajarea în munca a cetăţenilor străini care vin în România pentru desfăşurarea unei activităţi pe o durată determinata, în baza unor contracte sau a unor angajamente internaţionale încheiate de organizaţiile socialiste.

Articolul 24

Angajarea, transferarea şi încetarea angajării străinilor se anunta în termen de 5 zile de către cel care angajează, la organul local al Ministerului de Interne. Aceeaşi obligaţie revine, în mod corespunzător, organizaţiilor obşteşti, în ce priveşte pe străinii care devin membri ai acestor organizaţii.

Articolul 25

Străinii veniti în România pentru o şedere temporară în scop personal ori aflaţi în tranzit pe teritoriul român nu pot fi angajaţi în munca şi nici nu pot desfăşura pe cont propriu vreo activitate lucrativă.

Capitolul 5Ieşirea străinilor din România

Articolul 26

Străinii pot ieşi din România în baza actelor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române.

Articolul 27

Strainul invinuit sau inculpat într-o cauza penală nu poate părăsi ţara decît numai după scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai după executarea pedepsei.

În cazul în care condamnarea a fost pronunţată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, strainul poate părăsi ţara după ce hotărîrea a rămas definitivă.

Strainul care nu are domiciliul în România şi este invinuit sau inculpat într-o cauza penală poate părăsi ţara chiar şi fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în alineatul 1, dacă a depus cauţiunea prevăzută de lege.

Strainul care a savirsit o contravenţie sancţionată cu închisoare contravenţională ori alternativ cu închisoare contravenţională sau cu amendă nu poate părăsi ţara, dacă procesul-verbal de constatare a fost înaintat judecătoriei pentru aplicarea sancţiunii, decît numai după soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de aplicare a sancţiunii închisorii contravenţionale, numai după executarea sancţiunii.

Articolul 28

Strainului care are de îndeplinit o obligaţie de întreţinere, o obligaţie rezultată din prestarea unor servicii publice ori obligaţie de despăgubiri către stat sau organizaţii socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală i se poate permite ieşirea din ţara, dacă exista garanţii corespunzătoare ca acestea vor fi îndeplinite.

În cazul obligaţiilor prevăzute în alineatul precedent, strainului i se poate permite ieşirea din ţara şi în situaţia în care se constata, potrivit legii, că nu exista posibilităţi efective de executare a creanţei în România.

Executarea despăgubirilor civile cuvenite statului sau organizaţiilor socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală, precum şi a amenzilor penale şi contravenţionale datorate de către un străin care nu are domiciliul în România, se face atunci cînd strainul poseda bunuri urmaribile indisponibilizate, de către organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular al oraşului, municipiului sau sectorului din municipiul Bucureşti pe raza căruia se găsesc bunurile în cauza, ori de organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular judeţean, dacă bunurile se găsesc pe raza teritorială a unei comune.

Dacă strainul nu are bunuri urmaribile, despăgubirile civile sau amenzile stabilite se trec în evidenta organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul Bucureşti. Aceluiaşi organ financiar i se trece în evidenta şi partea de debit neacoperita prin valorificarea bunurilor indisponibilizate, de către organele financiare în evidenta cărora se afla acele debite.

Organul financiar arătat în alineatul precedent va sesiza de îndată comisia prevăzută în art. 30 cu privire la despăgubirile civile.

În cazul obligaţiilor de despăgubiri, altele decît cele prevăzute în alin. 1, strainului i se permite ieşirea din România, executarea acestora urmînd a se face potrivit legii civile.

Articolul 29

În cauzele penale în care este invinuit sau inculpat un străin care nu are domiciliul în România, dacă s-a adus o paguba statului sau unei organizaţii socialiste, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată va lua în mod obligatoriu măsuri asiguratorii în vederea repararii pagubei şi va comunică de îndată o copie de pe actul de indisponibilizare organului financiar arătat în art. 28 alin. 3.

În cazul în care constata ca bunurile indisponibilizate nu acoperă valoarea probabila a pagubei, organul care a luat măsurile asiguratorii va pune în vedere strainului obligat la despăgubiri să prezinte adeverinta cu privire la situaţia sa materială ori alt act cu privire la veniturile sau averea sa, eliberate de organul fiscal sau de alta autoritate competentă din ţara de domiciliu, acte care se vor trimite organului financiar arătat în alineatul precedent.

Instanţa la care a rămas definitivă hotărîrea de obligare la despăgubiri civile a unui străin care nu are domiciliul în România comunică organelor financiare arătate în art. 28, în termen de 48 ore de la pronunţare, copie de pe dispozitivul hotărîrii.

Articolul 30

Notă *) În cazul despăgubirilor civile datorate statului sau organizaţiilor socialiste de către un străin care nu are domiciliul în România, pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală, constatarea că nu exista posibilităţi efective de executare a acestor creanţe în România se face de o comisie formată din delegaţi ai Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale şi Ministerului de Interne. Comisia hotărăşte, în ce priveşte despăgubirile, îndeplinirea formelor pentru executarea creanţei la domiciliul din străinătate al debitorului. Dacă comisia apreciază, în raport cu situaţia personală şi materială a debitorului, precum şi cu natura sau cuantumul creanţei, că nu este cazul sa hotărască îndeplinirea formelor pentru executarea creanţei în străinătate, dispune trecerea acesteia în evidenta separată de debitori insolvabili pînă la împlinirea prescripţiei. Aceasta măsura se comunică organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul Bucureşti.

Constatarea situaţiei arătate la alineatul precedent se face în cursul executării pedepsei sau în termen de cel mult 30 zile de la primirea de către organul financiar a copiei de pe dispozitivul hotărîrii în cazul în care s-a aplicat pedeapsa amenzii ori s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei sau aceasta nu se mai executa ca urmare a amnistiei ori graţierii.

Darea la scădere a amenzilor contravenţionale se hotărăşte de către organul financiar la care s-a înregistrat debitul în măsura în care nu se pot acoperi prin valorificarea bunurilor urmaribile indisponibilizate.

Amenzile penale pentru care nu exista posibilităţi de încasare se dau la scădere la împlinirea termenului de executare a pedepsei.

Notă *) În conformitate cu dispoziţiile art. II din Decretul nr. 131/1972, publicat în B. Of. nr. 40 din 23 aprilie 1972, constatarea situaţiei prevăzute în art. 30 din legea de faţa, în cazul în care pedeapsa a fost executată, se va face în termen de 30 zile de la publicarea Decretului nr. 131/1972.

Articolul 31

În cazurile prevăzute în art. 27, 28 şi 30, organele competente sau persoanele interesate, după caz, vor înştiinţa de îndată Ministerul de Interne despre obligaţiile ce revin strainului, precum şi despre luarea şi încetarea măsurilor cu privire la acesta, comunicînd şi actele doveditoare.

Capitolul 6Contravenţii

Articolul 32

Încălcarea dispoziţiilor din prezenta lege, arătate mai jos, constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a)cu amendă de la 80 la 200 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 5, 6 alin. 3, art. 9, 17, 22 şi 41;

b)cu amendă de la 160 la 300 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 10, 12 alin. 1, art. 14 şi art. 16 alin. 1 şi 2;

c)cu amendă de la 200 la 500 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 16 alin. 3, art. 19, 24 şi 42;

d)cu amendă de la 300 la 1000 lei, contravenţiile la dispoziţiile art. 18 alin. 2, art. 21 alin. 4, art. 23 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 25;

e)cu închisoare contravenţională de la 10 la 20 zile sau cu amendă de la 400 la 1.200 lei, contravenţia la dispoziţiile art. 21 alin. 1.

Articolul 33

Constatarea contravenţiilor se face prin proces-verbal încheiat de ofiţerii şi subofiterii de militie care, în cazul contravenţiilor arătate în art. 32 lit. a-d, aplica şi sancţiunea.

Aplicarea sancţiunii, executarea acesteia şi exercitarea căilor de atac în cazul contravenţiei prevăzute la art. 32 lit. e se fac potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 153/1970*) pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică.

Notă *) Decretul nr. 153/1970 este reprodus în C.L.D. nr. 1/1970.

Articolul 34

Notă *) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute în art. 32 lit. a-d se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicare, după caz, la şeful Militiei municipiului Bucureşti, la şeful militiei judeţene sau adjunctii acestora, la şeful militiei municipiului sau oraşului.

Plîngerea se soluţionează, prin încheiere motivată, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării ei.

Încheierea prin care s-a soluţionat plîngerea este definitivă şi executorie.

Articolul 35

Ori de cîte ori faptele considerate contravenţii prin prezenta lege se săvîrşesc în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, acestea vor fi urmărite, judecate şi sancţionate potrivit legii penale.

Capitolul 7Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 36

Notă *) În înţelesul prezentei legi, organe ale Ministerului de Interne sînt: Direcţia pentru paşapoarte, evidenta străinilor şi controlul trecerii frontierei, Militia municipiului Bucureşti, militia judeţului, municipiului, oraşului sau comunei.

Notă *) La art. 34 şi 36 s-au avut în vedere măsurile organizatorice care au fost luate ca urmare a Decretului nr. 130/1972 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne.

Articolul 37

Evidenta străinilor se tine de către organele Ministerului de Interne.

Ministerul de Interne va asigura tipărirea fişelor de evidenta necesare, pe care le va pune la dispoziţia persoanelor juridice şi fizice care acorda gazduire străinilor.

De la prevederile alineatului 1 se exceptează următoarele categorii de străini, a căror evidenta se tine de către Ministerul Afacerilor Externe:

a)membrii misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare şi reprezentantelor consular-comerciale, precum şi membrii familiilor lor;

b)pe bază de reciprocitate, invitaţii membrilor misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare şi reprezentantelor consular-comerciale;

c)străinii veniti în misiuni oficiale la organizaţiile şi organismele internaţionale guvernamentale sau la secţiile acestora, precum şi membrii familiilor lor;

d)corespondenţii publicaţiilor agentiilor de ştiri şi ai radio-televiziunilor străine, precum şi membrii lor de familie, pe bază de reciprocitate.

Articolul 38

Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se vor stabili norme speciale privind evidenta şi deplasarea străinilor menţionaţi în art. 37 alin. 3.

Articolul 39

Străinii cărora li se acordă dreptul de azil pot fi scutiţi, de către ministrul de interne, de unele obligaţii ce le revin conform dispoziţiilor prezentei legi.

Articolul 40

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi străinilor cetăţeni ai statelor cu care România a încheiat acorduri internaţionale, în măsura în care prin acestea nu se dispune altfel.

Articolul 41

Străinii care vin în Republica Socialistă România şi utilizează mijloace de cazare proprii nu se pot stabili cu acestea decît pe terenuri special amenajate sau care se pot închiria în acest scop.

Articolul 42

Organizaţiile socialiste care au angajaţi străini sînt obligate ca, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sa înainteze propunerile lor organelor Ministerului de Interne, în vederea obţinerii acordului prevăzut la art. 23 alin. 4. În cazul cînd organele Ministerului de Interne nu sînt de acord cu menţinerea strainului în locul de muncă în care se afla, sau strainul, potrivit prevederilor art. 23, nu poate rămîne în funcţie, cel care l-a angajat îl va transfera în alt loc de muncă, în condiţiile Codului muncii, cu respectarea prevederilor art. 23 din prezenta lege.

Articolul 43

Decretul nr. 260/1957 privind reglementarea intrării, şederii şi iesirii străinilor din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial, nr. 15 din 15 iunie 1957, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga.