Decizie nr. 77 din 8 februarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Buşu şi Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecătoriei Horezu.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încală prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.647/2004, Judecătoria Horezu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Buşu şi Elena Cîrjan într-o cauză având ca obiect contestaţia la executare formulată faţă de sancţiunea amenzilor administrative aplicate lor prin Ordonanţa din 10 martie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu în Dosarul nr. 1.225/P/2003.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, pentru că încalcă următoarele principii constituţionale:

–prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi în faţa legii a cetăţenilor, în forma sa specifică de egalitate în drepturi procesuale, respectiv a posibilităţii de a acţiona în justiţie în aceleaşi modalităţi procesuale ca şi persoana căreia i s-a aplicat un regim sancţionator mai sever, şi anume prin hotărâre penală;

–dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care consacră principiul accesului liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, prin aceea că limitează posibilitatea de acces la justiţie doar pentru cei care contestă o măsură dispusă, printr-o hotărâre penală, de instanţa de judecată;

–dispoziţiile art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, care consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi pe cel al legalităţii pedepsei, prin aceea că aplicarea amenzii administrative şi executarea ei înainte de a se epuiza căile de atac împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus aplicarea acestei măsuri reprezintă o încălcare a principiului mai sus enunţat.

De asemenea, se invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, care prevăd efectul nesuspensiv de executare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului prin care s-a aplicat amenda administrativă, ca formă de înlocuire a răspunderii penale. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii încalcă principiile constituţionale consacrate de art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie.

Judecătoria Horezu consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi că nu încalcă principiile privind accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovăţie şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor, invocate de contestatori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât prin textele de lege criticate nu se creează privilegii sau discriminări pe motiv de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică sau avere. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 461 din Codul de procedură penală în raport de art. 21 din Constituţie, apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, accesul la justiţie nefiind prin aceasta îngrădit. În sfârşit, Guvernul consideră că, faţă de conţinutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de punere în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, este neîntemeiată şi critica privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli speciale referitoare la plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, precum şi la contestaţia la executare nu contravine sub nici un aspect principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, atât timp cât este asigurată egalitatea juridică a acestora în utilizarea lor. Totodată, arată că dispoziţiile legale criticate nu opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale. În plus, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului penal în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 461 (Contestaţia la executare): "Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d)când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.

În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile.";

–Art. 278 alin. 4 (Plângerea contra actelor procurorului): "Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.";

–Art. 275 alin. 4 (Dreptul de a face plângere): "Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii."

În opinia autorilor excepţiei, aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) - "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 21 alin. (1) - "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", art. 23 alin. (11) - "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată" şi art. 23 alin. (12) din Constituţie - "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 din Codul de procedură penală în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. Art. 461 din Codul de procedură penală prevede, limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare. Contestaţia la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Ca atare, prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală nu se instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în situaţia prevăzută de textul legal criticat, fiind în concordanţă cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea în sensul că textul de lege criticat ar îngrădi liberul acces la justiţie. Contestaţia la executare reglementată de dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală reprezintă în sine o garanţie a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedură, precum şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procesuale (cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la executare) este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcă liberul acces la justiţie, Curtea Constituţională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege" (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 461 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, este de observat că, întrucât contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală vizează nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii penale, iar nu nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, dispoziţiile constituţionale privind prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea pedepsei nu sunt incidente în cauză.

De altfel, prin criticile formulate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin necesitatea unei soluţii legislative diferite de cea instituită prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală, arătând că ar fi necesar ca şi cei care contestă o măsură ce nu este dispusă printr-o hotărâre penală să o poată contesta. Aceasta nu este o problemă de resortul contenciosului constituţional, Curtea statuând în acest sens, în jurisprudenţa sa, că nu se poate substitui legiuitorului pentru modificarea reglementărilor adoptate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este "[...] unica autoritate legiuitoare a ţării".

2.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 4 raportate la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, în sensul că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată.

Prevederile art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală au un caracter general, aplicându-se tuturor măsurilor şi actelor procurorului, cu excepţia celor pentru care legiuitorul prevede o derogare. Ele prevăd că "Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii". În legătură cu caracterul general al dispoziţiilor art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, se observă că legiuitorul prevede în art. 249^1 o derogare de la aceste dispoziţii, astfel acest articol reglementând modalitatea de punere în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ. În alin. 4 al art. 249^1 din Codul de procedură penală se prevede că punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, şi anume de 20 de zile, iar dacă s-a făcut plângere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia. Drept urmare, nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu se instituie privilegii sau discriminări.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea autorilor excepţiei în sensul că textele de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 23 alin. (11) şi (12) din Constituţie, deoarece din conţinutul prevederilor art. 249^1 alin. 4 din Codul de procedură penală rezultă că până la soluţionarea plângerii, de către procurorul ierarhic superior, făcută împotriva ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, persoana împotriva căreia s-a dispus această sancţiune este considerată nevinovată, iar sancţiunea administrativă a amenzii nu se pune în executare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 şi art. 278 alin. 4 raportat la art. 275 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Buşu şi Elena Cîrjan în Dosarul nr. 2.647/2004 al Judecătoriei Horezu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu