Decizie nr. 701 din 27 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia «noutăţii», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", excepţie ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 11.143/99/2013 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 188D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât procedura stabilită de Codul de procedură civilă este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 26 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.143/99/2013, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia «noutăţii», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie". Excepţia a fost invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă într-o cauză privind soluţionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Iaşi prin care s-a admis obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti acordate prin titluri executorii.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul de noutate a chestiunii de drept este neconstituţională, deoarece creează o discriminare între justiţiabilii dintr-un proces civil şi cei dintr-un proces penal, având în vedere că în materie civilă instanţa supremă trebuie să analizeze şi caracterul de noutate a chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective. În acest sens invocă considerentele deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, respectiv deciziile nr. 3 şi 4 din 14 aprilie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 7 din 30 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014, sau Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014. Se mai susţine că atât în Codul de procedură civilă, cât şi în Codul de procedură penală sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementată ca un mijloc alternativ/paralel pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, alături de recursul în interesul legii, şi nu ca un mecanism distinct de recursul în interesul legii, care are ca unic scop preîntâmpinarea apariţiei practicii neunitare (control a priori), astfel cum s-a reţinut în considerentele deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie mai sus citate. Mai arată că atât în Codul de procedură civilă, cât şi în Codul de procedură penală incidentul procedural care constă în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementat ca o secţiune a aceluiaşi capitol intitulat "Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare".

6.De asemenea, instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, mai susţine că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în contradicţie şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care exemplifică cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, paragraful 53, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că asigurarea unei practici judiciare unitare se poate realiza fie prin recursuri în interesul legii, fie prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului apreciază că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor criticate în motivările deciziilor pronunţate în temeiul acestui articol, cu privire la caracterul de noutate a chestiunii de drept, nu este de natură a prezenta elemente de neconstituţionalitate, iar prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost menţionat în încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia «noutăţii», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie". Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

12.În opinia instanţei de judecată autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate în interpretarea dată de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa de judecată autoare a excepţiei de neconstituţionalitate susţine că se creează o gravă discriminare între justiţiabilii dintr-un proces civil şi justiţiabilii dintr-un proces penal, întrucât în materie civilă instanţa supremă trebuie să analizeze şi caracterul de noutate a chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, iar în materie penală legiuitorul nu a stabilit o asemenea condiţie. Or, atât Codul de procedură civilă, cât şi Codul de procedură penală reglementează mecanismul procedural al pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca un mijloc alternativ/paralel, pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, alături de mecanismul procedural al recursului în interesul legii, şi nu ca un mecanism distinct de recursul în interesul legii, care are ca unic scop preîntâmpinarea apariţiei practicii neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti (control a priori).

14.Cu privire la această susţinere, Curtea constată că neconstituţionalitatea invocată de autoarea excepţiei este dedusă din compararea celor două norme de procedură - civilă şi penală - referitoare la obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în materie penală, legiuitorul, reglementând procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu a prevăzut condiţia «noutăţii» chestiunii de drept prin dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

15.Or, Curtea reţine că o astfel de critică - potrivit căreia art. 519 din Codul de procedură civilă contravine art. 16 raportat la art. 21 din Constituţie, creând discriminări între justiţiabilii din procesul civil faţă de cei din procesul penal, deoarece, prin comparaţie cu art. 475 din Codul de procedură penală, nu conduce la existenţa aceloraşi condiţii privind obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Astfel, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]", Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum susţine autoarea excepţiei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat şi aplicat, în ceea ce priveşte condiţia «noutăţii», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", aşa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 11.143/99/2013.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean