Decizie nr. 37 din 6 iulie 1993

Mihai Constantinescu - preşedinte

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Precizărilor nr. 110106/1993 ale Ministerului Finanţelor, invocată de reclamanta Regia Autonomă de Electricitate "Renel", în dosarul nr. 224/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia de contencios administrativ.

Preşedintele declara şedinţa deschisă şi dispune să se facă apelul şi în dosarul nr. 29 C/1993, având drept obiect soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi precizări, invocată de reclamanta Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A., în dosarul nr. 251/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal făcut de către magistratul-asistent au răspuns, în dosarul nr. 26 C/1993, domnul consilier juridic Miron Niculescu pentru Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi doamna consilier Melania Craciun pentru Ministerul Finanţelor, iar în dosarul nr. 29 C/1993, domnul consilier juridic Panait Teodor, din partea Ministerului Finanţelor, lipsa fiind reprezentantul Uniunii Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A., care a depus însă concluzii scrise.

Procedura este completa.

Preşedintele completului de judecată, ţinând seama de propunerea facuta în raportul întocmit de judecătorul-raportor, pune în discuţia părţilor conexarea celor două dosare.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

Având în vedere ca în ambele dosare se invoca neconstituţionalitatea Precizărilor nr. 110106/1993 ale Ministerului Finanţelor, dispune conexarea dosarului nr. 29 C/1993 la dosarul nr. 26 C/1993.

Faţa de declaraţia părţilor că nu cunosc raportul întocmit în cauza, preşedintele completului da cuvântul domnului judecător Antonie Iorgovan pentru prezentarea lui.

Judecătorul-raportor arata ca în cele doua cauze se pune problema relatiei dintre contenciosul administrativ şi contenciosul constituţional, implicit a raportului dintre legalitate şi constituţionalitate în cazul unui act administrativ normativ. Constituţia României instituie o ierarhizare a normelor juridice după forta acestora de a produce efecte juridice care, la rândul ei, este data de poziţia autorităţii de la care emana norma, respectiv de conţinutul reglementării ori al regulilor de adoptare. În dreptul public modern sunt unanim recunoscute principiul supremaţiei Constituţiei şi, respectiv, al supremaţiei legii, iar pentru garantarea lor funcţionează, în primul caz, controlul constituţionalităţii legilor, iar în cel de-al doilea caz, instituţia contenciosului administrativ. În cazul actului administrativ nu apare o problemă specială de neconstituţionalitate deoarece el nu se emite, de regula, în aplicarea Constituţiei, ci în aplicarea legii care, la rândul ei, are la baza Constituţia.

Dacă un act administrativ este contrar Constituţiei, astfel cum se pretinde prin excepţiile de faţa, aceasta reprezintă o formă agravată de ilegalitate, partea lezata având deschisă calea acţiunii în contenciosul administrativ, potrivit art. 21 şi art. 48 din Constituţie şi Legii nr. 29/1990.

Nemaifiind alte probleme prealabile, preşedintele completului da cuvântul părţilor.

Domnul consilier juridic Miron Niculescu susţine ca, prin Precizările nr. 110106/1993, Ministerul Finanţelor a instituit un nou impozit, respectiv pe ajutoarele acordate salariaţilor, măsura ce contravine art. 138 alin. (1) din Constituţie care prevede că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege şi, în consecinţa, solicita admiterea excepţiei.

Doamna consilier Melania Craciun, reprezentanta Ministerului Finanţelor, solicita respingerea excepţiei, sustinand ca, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigura numai controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, astfel încât precizările supuse controlului, nefacand parte din categoria acestor acte normative, controlul lor nu intră în competenţa Curţii.

Domnul consilier juridic Panait Teodor, din partea Ministerului Finanţelor, se raliaza concluziilor puse de doamna consilier Melania Craciun şi solicita, de asemenea, respingerea excepţiei, în cauza nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 13 lit. A) lit. b) şi c) din Legea nr. 47/1992.

Reprezentantul Ministerului Public, domnul procuror Raul Petrescu, pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât constatarea ilegalitatii unui act administrativ, individual sau normativ, chiar dacă rezultă şi din încălcarea unei prevederi constituţionale, este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

În notele scrise depuse, Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. solicita admiterea excepţiei cu motivarea ca precizările emise încalcă prevederile art. 51 şi 138 alin. (1) din Constituţie, întrucât legea, ca act normativ ce emana de la unica autoritate legiuitoare - Parlamentul României -, nu poate fi modificată, limitată sau abrogată decât printr-un act cu aceeaşi putere normativa, adoptat de Parlament.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

Luând act de excepţiile invocate, de susţinerile părţilor, de opinia instanţei de judecată, de punctul de vedere al Guvernului şi de raportul judecătorului-raportor, având în vedere Precizările nr. 110106/1993 ale Ministerului Finanţelor, precum şi dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Precizările nr. 110106/1993 ale Ministerului Finanţelor s-au emis în aplicarea art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salariu.

Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. au atacat în faţa instanţei de contencios administrativ a municipiului Bucureşti legalitatea acestor precizări, solicitând să fie anulate ca neconstituţionale, întrucât ar institui un impozit neprevăzut de lege, ceea ce este contrar art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele se stabilesc numai prin lege.

Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Municipiului Bucureşti, prin încheierile din 6 aprilie şi 22 aprilie 1993, a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei. În Încheierea din 6 aprilie 1993, instanţa şi-a exprimat opinia în sensul admiterii excepţiei.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 93/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia nu este de competenţa Curţii Constituţionale întrucât nu priveşte constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ci a unui act a cărui cenzura, sub aspectul legalităţii, este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţa exclusiv asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor.

Prin lege se înţelege numai un act adoptat de Parlament. Conceptia Constituţiei referitoare la controlul constituţionalităţii legii are în vedere acest concept, rezultând din imbinarea criteriului formal cu cel material, întrucât conţinutul legii este determinat de importanţa acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Pe cale de consecinţa, nu poate fi reţinută teza reclamanţilor potrivit căreia, prin precizările respective, s-ar fi introdus un impozit nou şi, întrucât stabilirea de impozite se face numai prin lege, Curtea ar fi competenţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii lui.

Potrivit Constituţiei, ceea ce nu intră în sfera de competenţa a Curţii Constituţionale, chiar dacă priveşte conformitatea cu dispoziţiile Constituţiei, intră în sfera contenciosului administrativ, în sensul de litigiu de competenţa instanţelor judecătoreşti. Constituţia nu reglementează un sistem special şi specializat de instanţe de contencios administrativ, ci da această competenţă instanţelor judecătoreşti în genere, potrivit art. 125. Faptul ca prin Legea nr. 29/1990 s-au înfiinţat secţii speciale de contencios administrativ nu constituie un temei pentru o jurisdicţie paralela de contencios administrativ. Acestea, alături de celelalte secţii ale instanţelor judecătoreşti - civile, penale etc. -, alcătuiesc sistemul instanţelor judecătoreşti în fruntea cărora se afla Curtea Suprema de Justiţie.

De aceea, actele normative şi individuale ale Guvernului, ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice, centrale sau, după caz, locale, indiferent de materia la care se referă, sunt controlate, sub aspectul legalităţii, de instanţele de contencios administrativ. Aceasta concluzie se impune şi atunci când ilegalitatea actului administrativ priveşte nerespectarea a insesi legii fundamentale, fiind emis prin exces de putere, adică cu depăşirea limitelor şi condiţiilor de exercitare a competentei organului emitent.

Având în vedere cele arătate, rezultă ca legalitatea precizărilor ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate este de competenţa Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Municipiului Bucureşti. În fond, neconstituţionalitatea unui act administrativ nu reprezintă altceva decât o formă agravată de ilegalitate.

În consecinţa, ţinând seama de prevederile art. 144 lit. c) şi art. 125 din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 13 lit. A) lit. c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Regia Autonomă de Electricitate "Renel" şi de Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. şi constata ca stabilirea legalităţii Precizărilor nr. 110106/1993 ale Ministerului Finanţelor este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 iulie 1993.

PREŞEDINTE,

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Constantin Burada