Decizie nr. 346 din 24 septembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.870/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 339D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei o cerere prin care renunţă la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că în faţa Curţii Constituţionale nu se poate renunţa la excepţia de neconstituţionalitate, fiind de ordine publică.

Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în prezenta cauză, aspectele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt probleme ce ţin de modul de aplicare a prevederilor legale. De asemenea, menţionează faptul că asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată de aceeaşi autoare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 581/R din 19 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.870/62/2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, 52 şi art. 53 alin. (2) şi reprezintă o discriminare în lumina art. 16 alin. (1) din Constituţie, încălcându-se pe această cale şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, arată că, în temeiul prevederilor de lege criticate, unele instanţe de judecată apreciază că acţiunile în recuperarea debitelor societăţii debitoare sunt un atribut exclusiv al administratorului judiciar şi că astfel de acţiuni nu pot fi promovate de către administratorul special al societăţii pe perioada cât societatea se află în procedura generală, cu cerere de reorganizare, în perioada de observaţie, fără ridicarea dreptului de administrare. Or, dreptul administratorului special de a formula acţiuni în justiţie pentru recuperarea debitelor societăţii pe perioada păstrării dreptului de administrare a societăţii nu poate fi negat şi nici îngrădit, societatea astfel păstrându-şi calitatea procesuală. Prin negarea acestei calităţi procesuale instanţa aduce atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului administratorului special şi, implicit, al societăţii de a beneficia de un proces echitabil.

Totodată, apreciază că restrângerea unor libertăţi şi a unor drepturi trebuie expres prevăzută de lege, iar faptul că legea enumeră care sunt atribuţiile administratorului judiciar nu înseamnă că dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, trebuie interpretate în sens restrictiv.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legea nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al debitorului supus legii insolvenţei, doar că acesta se realizează prin intermediul administratorului judiciar, şi nu prin intermediul administratorului special.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] l)încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale identice, ridicate chiar de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, însă într-o altă cauză aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti, sens în care este Decizia nr. 256 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 26 iunie 2013, sau Decizia nr. 312 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 15 iulie 2013, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din economia prevederilor Legii nr. 85/2006, acestea stabilesc, la art. 5 din cap. II - Participanţii la procedura insolvenţei, că organele care aplică procedura insolvenţei sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de legea menţionată, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Totodată, la art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, se prevede că, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator, care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

Astfel, potrivit legii, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special are anumite atribuţii, respectiv: exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea anumitor acţiuni, prevăzute de lege; formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, propune un plan de reorganizare, administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului; primeşte notificarea închiderii procedurii.

În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar şi lichidatorul au o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.

În virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprinde diverse acte şi operaţiuni juridice, printre care şi cele cuprinse în prevederile criticate în prezenta cauză, respectiv încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii sau formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului.

În consecinţă, Curtea a constatat că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate de către instanţele de judecată. Or, modul de interpretare şi aplicare a normelor legale la speţa dedusă judecăţii este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu intră în sfera contenciosului constituţional, ceea ce a determinat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

Cele statuate în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Braşov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.870/62/2012 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu