Ordin nr. 994 din 10 august 2004

Având în vedere prevederile Legii nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

vazand Referatul Direcţiei generale sănătate publică şi inspecţia sanitară de stat nr. O.B. 9.009/2004,

în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele de supraveghere şi control al infectiilor nosocomiale în unităţile sanitare, prevăzute în anexele nr. I-V care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abroga Ordinul ministrului sănătăţii nr. 984/1994 privind Normele de organizare a supravegherii, prevenirea şi controlul infectiilor nosocomiale.

Articolul 3

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii,

Ovidiu Brinzan

Bucureşti, 10 august 2004.

Nr. 994.

Anexa I

CRITERIILE DE DEFINIRE A INFECTIEI NOSOCOMIALE

Infectia nosocomiala este infectia contractată în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boala datorată microorganismelor, boala ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic, care afectează fie bolnavul datorită internării lui în spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţii sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectiva se afla în spital.

Definitia infectiei nosocomiale se bazează pe: date clinice (ex. clinic), date de laborator şi alte teste de diagnostic.

Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observatie a pacientului şi alte evidente din salon sau din unitate. Dovada de laborator consta în rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor şi metodelor de vizualizare microscopica. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii şi aspiratie cu acul (punctie).

Diagnosticul de infectie stabilit de medic, derivat din observatia în timpul actului chirurgical, observatia endoscopica sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe judecata clinica este un criteriu acceptabil pentru o infectie, cu condiţia sa nu fie dovezi contrarii.

Pentru ca o infectie să fie dovedită ca nosocomiala trebuie să nu existe dovada ca infectia era prezenta sau în incubaţie în momentul internării în spital.

Trebuie considerate ca nosocomiale şi infectiile dobândite în spital, dar diagnosticate după ieşirea din spital (infectia nou-nascutului, rezultată prin trecerea prin tractul genital şi diagnosticata după externare).

Nu se considera infectie nosocomiala infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul patogen sau dacă semnele nu arata o noua infectie, precum şi infectia transplacentara la nou-născut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) şi care devine evidenta la scurt timp de la naştere.

Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datorează spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare.

Anexa II

ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE INSTITUŢIONALE ŞI

ALE PERSONALULUI DIN UNITĂŢILE SANITARE PUBLICE ŞI PRIVATE ÎN

PREVENIREA ŞI CONTROLUL INFECTIILOR NOSOCOMIALE:

I. Principiile fundamentarii activităţii de prevenire a infectiilor nosocomiale:

(1)Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent al activităţii profesiunii medico-sanitare şi un criteriu de evaluare a calităţii managementului din unităţile sanitare.

(2)Supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale sunt obligaţii profesionale şi de serviciu pentru toate categoriile de personal medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile ofertante şi prestatoare de servicii şi îngrijiri medicale.

(3)Activitatea de asistenţa medicală şi ingrijirile aferente acesteia au loc în condiţii de risc recunoscute, motiv pentru care eradicarea sau eliminarea infectiei nosocomiale nu este posibila, dar controlul eficient al manifestării cantitative şi calitative a morbiditatii specifice poate fi realizat prin diminuarea riscului la infectie şi eliminarea infectiilor evitabile prin activitate preventivă.

(4)Unităţile sanitare ofertante ale serviciilor medicale şi de îngrijire conexă actului medical sunt obligate sa desfăşoare, pentru personalul propriu sau contractant al serviciilor externalizate, activităţi de perfecţionare profesională şi educaţie, inclusiv în domeniul prevenirii şi combaterii infectiilor nosocomiale.

(5)Activitatea de prevenire a infectiilor nosocomiale se organizează şi se desfăşoară în toate unităţile prestatoare de servicii medicale şi de îngrijire pe baza unui plan propriu de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

(6)Planul cuprinde, distinct pentru fiecare unitate şi secţie de profil, protocoale de proceduri şi manopere profesionale, standarde de îngrijire şi de tehnici aseptice şi alte normative specifice privind condiţiile de cazare, igiena şi alimentaţie, necesare pentru implementarea activităţilor programate.

(7)Nerespectarea prevederilor legale şi ale normativelor profesionale privind asigurarea calităţii actului medical, condiţiile de asepsie-antisepsie, igiena, cazare şi alimentaţie, în scopul prevenirii infectiilor nosocomiale, atrage după sine responsabilitatea individuală a personalului sau după caz, a instituţiei ca persoana juridică, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

II. Obligaţiile principale în activitatea de prevenire a infectiilor nosocomiale:

(1)Obligaţiile unităţii:

a. Stabilirea obiectivelor fezabile în ceea ce priveşte acţiunile de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale şi de pregătire profesională specifică realizării acestora;

b. Elaborarea şi adoptarea Planului anual de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale cu acţiunile şi activităţile necesare realizării obiectivelor propuse şi nominalizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor de la toate nivelele şi componentele activităţii profesionale şi manageriale din unitate;

c. Asigurarea unui mediu profesional şi funcţional-organizatoric adecvat, care să favorizeze utilizarea unor metode şi modele eficiente pentru realizarea activităţilor şi responsabilităţilor asumate prin Planul anual de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale;

d. Crearea unor condiţii igienico-sanitare adecvate profilului activităţilor sub aspect edilitar, dotări nemedicale, încălzire, iluminat, aprovizionarea cu apa, alimentaţie, îndepărtarea reziduurilor, cai de acces, etc.;

e. Asigurarea, în cadrul bugetului alocat, a finanţării adecvate pentru realizarea activităţilor în concordanta cu obiectivele şi acţiunile propuse în Planul anual de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale;

f. Evaluarea îndeplinirii atributiunilor şi asumarea responsabilităţilor prevăzute în planul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale, ori de câte ori situaţia epidemiologica o impune, respectiv în cadrul bilanţului anual de activitate, prezentat în faţa consiliului de administraţie al unităţii.

(2)Obligaţiile personalului:

a. Adoptarea de către întregul personal medico-sanitar, la nivelul tuturor competentelor medicale şi manopere de îngrijiri, a unui comportament adecvat aplicării măsurilor de prevenire a infectiilor şi respectarea principiului precautiunilor universale;

b. Asigurarea unor condiţii de mediu fizic funcţional şi servicii conexe actului medical, inclusiv prin izolare funcţională, care să permită evitarea sau diminuarea riscului transmiterii infectiilor în relaţie cu prestaţia de îngrijiri;

c. Respectarea principiilor asepsiei şi antisepsiei la toate nivelele şi momentele îngrijirii şi terapeuticii acordate;

d. Utilizarea unor manopere şi proceduri de îngrijire şi terapie bazate pe protocoale de activitate profesională care corespund criteriului riscului minim acceptat în condiţiile riscului asumat;

e. Aplicarea unor măsuri profesionale de profilaxie nespecifica, după caz specifică, pentru protejarea bolnavilor şi a personalului faţă de riscul la infectie;

f. Integrarea în activitatea profesională curenta a supravegherii specifice a asistatilor, cunoaşterea şi recunoaşterea riscului la infectie, respectiv înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infectiile clinic manifeste sau depistate, în conformitate cu normativele profesionale;

g. Solicitarea consultantei interdisciplinare, respectiv a colaborării şi coordonării profesionale de specialitate pentru evaluarea riscului pentru infectie şi după caz, a combaterii unor situaţii endemice sau epidemice prin infectii nosocomiale, depistate şi raportate în conformitate cu reglementările în vigoare;

h. Participarea la activităţi de perfecţionare profesională pentru dobândirea unor cunoştinţe specifice în prevenirea şi controlul infectiilor nosocomiale.

III. Organizarea activităţilor de supraveghere şi control al infectiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private:

(1)Unităţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi alte unităţi sanitare cu paturi definite prin lege) asigura organizarea şi funcţionarea unor servicii de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale, după cum urmează:

a. la nivelul spitalelor judeţene şi ale sectoarelor din municipiul Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare respectiv institutelor de asistenţa medicală se organizează/reorganizează compartimente specializate de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

Activitatea specifică este asigurata prin personal propriu, angajat în acest scop.

Compartimentul este organizat cu minim 5 posturi, din care cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, şef compartiment, 1-2 cadre cu pregătire postliceala de profil asistent medical şi personal cu pregătire medie cu o calificare adecvată activităţilor.

b. la nivelul spitalelor municipale, orăşeneşti, comunale sau altor unităţi cu paturi de asistenţa medicală definite prin lege, prin crearea/reorganizarea unui colectiv funcţional cu minim trei posturi normate din care, în funcţie de numărul paturilor din unitate, 0.5-1 norma de medic specialist, 1-1.5 norma cadre medii cu pregătire asistent medical şi 1 norma de muncitor cu calificare adecvată activităţii.

Angajarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi resursele umane de specialitate, poate fi prin contract de muncă pe perioada nedeterminată, pe funcţie; cu contract de muncă prestaţie de servicii, al doilea loc de muncă pentru personalul propriu sau din alte unităţi medicale publice; respectiv, prin contract de servicii oferta din partea unei instituţii cu resurse umane calificate. Pentru coordonarea profesională a activităţii specifice sunt preferate specialitatile de medic specialist epidemiolog, microbiolog, de boli infectioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog, etc. atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare profesională specifică, organizat de Direcţia de Sănătate Publică judeteana şi a municipiului Bucureşti sau de Institutul de Sănătate Publică regional. Pentru posturile de cadre medii asistenţi medicali sunt preferaţi asistenţii de igiena sau asistenţii încadraţi la statia centrala de sterilizare, servicii de neonatologie, AŢI, obstetrica-ginecologie, etc. cu condiţia absolvirii unui curs de perfecţionare specifică organizat în condiţii similare.

c. unităţile sanitare publice cu paturi, altele decât cele menţionate, unităţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţa medicală primara cu paturi de zi sau de o zi, unităţile sanitare de asistenţa medico-socială, sanatoriile, persoane juridice sau contractante acreditate pentru servicii medicale publice, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil pentru activităţile specifice de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale, cu activitate de 0.5 norma, remunerată ca ore suplimentare sau din venituri proprii, în conformitate cu legea.

(2)Unităţile sanitare private cu paturi sau ambulatorii, de asistenţa primara sau de specialitate, vor răspunde pentru activităţile de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale prin asumarea responsabilităţii profesionale şi juridice de către titularul acreditat al unităţii medicale, în conformitate cu legislaţia.

(3)Unităţile medico-sanitare mai sus enumerate, care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale prin personal angajat sau personalul propriu remunerat pentru servicii, vor contracta serviciile specifice sau personal specializat, în conformitate cu legislaţia, de la Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sau compartimentele sale externe din municipii şi oraşe. Personalul sau unitatea astfel angajata sau contractată, îşi asuma toate responsabilităţile profesionale sau juridice după caz, pentru calitatea serviciilor angajate/contractate în prevenirea infectiilor nosocomiale.

(4)Îndrumarea metodologică şi profesională a activităţilor se asigura, la solicitarea instituţiei sanitare, de către compartimentul de epidemiologie şi microbiologie al Direcţiei de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, sub forma de prestaţii la solicitare, pe bază de contract pe perioada determinata sau de solicitare punctuala, contra cost. Tariful prestaţiilor este stabilit prin reglementări legale şi reprezintă venituri ale Direcţiei de Sănătate Publică.

(5)Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situaţii de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unităţii sau prin autosesizare, de către compartimentele specializate ale Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor naţionale de sănătate.

IV. Responsabilităţile şi atribuţiile instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a infectiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private:

(1)Consiliul de administraţie a spitalului:

Solicita şi aproba planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale.

Asigura analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate, rezultatele obţinute, eficienta economică a măsurilor şi investiţiilor finanţate.

Verifica şi aproba alocarea bugetului aferent derulării activităţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale şi îmbunătăţirea continua a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor şi a dotării tehnico-materiale necesare evitării sau diminuării riscului pentru infectie nosocomiala.

Deliberează şi decide, la propunerea comitetului director şi/sau a Colegiului Medicilor, în privinta responsabilităţii instituţionale sau individuale a personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea drepturilor sau au prejudiciat starea de sănătate a asistatilor prin infectie nosocomiala depistata şi declarata.

(2)Comitetul director răspunde de:

Analizarea şi aprobarea planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale.

Organizarea şi funcţionarea compartimentului/serviciului de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

Implementarea în activitate a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale.

Utilizarea în activitate a protocoalelor de proceduri şi de diagnostic, a normelor de igiena spitaliceasca, a condiţiilor adecvate de cazare, alimentaţie şi igiena.

Derularea legală a achiziţiilor şi aprovizionarea tehnico-materială prevăzute în planul de activitate sau impuse de situaţia epidemiologica din unitate în vederea diminuării sau evitării situaţiilor de risc sau combaterii infectiilor nosocomiale.

Solicitarea consultantelor profesionale sau după caz, realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi controlului infectiilor nosocomiale.

Organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional pentru înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea, conform reglementărilor în vigoare, a informaţiilor privind infectiile nosocomiale.

Analiza şi expertizarea situaţiilor de risc sau ale focarelor de infectie nosocomiala depistate în unitate şi adoptarea măsurilor de urgenta pentru anihilarea/eliminarea situaţiei epidemiologice create.

(3)Directorul general/titularul unităţii:

Răspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentei, diferenţiat, în funcţie de încadrarea unităţii în conformitate cu legea.

Participa la definitivarea propunerilor de activitate şi achiziţii cuprinse în Planul anual al unităţii pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale.

Răspunde de asigurarea bugetară aferentă activităţilor cuprinse în Planul anual aprobat de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

Controlează şi răspunde pentru organizarea şi derularea activităţilor proprii ale compartimentului/serviciului sau, după caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale, ca structura de activitate în directa subordine şi coordonare.

Controlează respectarea normativelor cuprinse în Planul de activitate pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activităţii specifice şi medicii şefi de secţie.

Analizează şi propune soluţii de rezolvare, după caz alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului/serviciului/responsabilului de activitate specifică în situaţii de risc sau focar de infectie nosocomiala.

Verifica şi aproba evidenta interna şi informaţiile transmise esaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală, aferente activităţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologica şi măsurile de control a focarului de infectie nosocomiala din unitate.

Solicita, la propunerea coordonatorului de activitate specializată sau din proprie iniţiativă, expertize şi investigaţii externe, consiliere profesională de specialitate şi intervenţie în focare de infectie nosocomiala.

Angajează unitatea pentru contractarea unor servicii şi prestaţii de specialitate.

Reprezintă unitatea în litigii juridice legate de responsabilitatea instituţiei în ceea ce priveşte infectiile nosocomiale respectiv, acţionează în instanţa persoanele fizice în cazul stabilirii responsabilităţii individuale pentru infectie nosocomiala.

(4)Directorul adjunct medical răspunde de:

Utilizarea în activitatea curenta, la toate componentele activităţilor medicale de preventie, diagnostic, tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevăzute în protocoalele unităţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie respectiv, a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igiena oferite pe perioada ingrijirilor acordate.

Pentru spitalele care nu îndeplinesc condiţiile legale de a avea director de îngrijiri, funcţia acestuia este preluată de directorul adjunct medical care va avea aceleaşi responsabilităţi ca acesta.

(5)Directorul adjunct de îngrijiri:

Răspunde de comportamentul igienic al personalului în subordine, de respectarea regulilor de tehnica aseptica de către acesta.

Răspunde de starea de curăţenie din secţie, de respectarea normelor de igiena şi antiepidemice.

Propune directorului administrativ planificarea aprovizionarii cu materiale necesare prevenirii infectiilor nosocomiale şi menţinerii stării de igiena.

Controlează respectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie.

Controlează igiena bolnavilor şi insotitorilor şi face educaţia sanitară a acestora.

Efectuează examenul organoleptic al alimentelor distribuite la bolnavi, insotitori şi le indeparteaza pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care o aduce la cunoştinţa medicului şef de secţie şi directorului general.

Constata şi raportează directorului general deficiente de igiena (alimentare cu apa, instalaţii sanitare, încălzire) şi ia măsuri pentru remedierea acestora.

Organizează şi supraveghează pregătirea saloanelor pentru dezinfectii periodice.

Participa la recoltarea probelor de mediu şi testarea eficacitatii dezinfectiei şi sterilizarii împreună cu echipa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

Urmăreşte în permanenta respectarea de către personal şi insotitori a măsurilor de izolare şi controlează prelucrarea bolnavilor la internare.

Anunta la serviciul de internari locurile disponibile, urmăreşte internarea corecta a bolnavilor în funcţie de grupe de vârsta, infectiozitate sau receptivitate.

Urmăreşte aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infectios şi a măsurilor pentru supravegherea contactilor.

Instruieste personalul din subordine privind autodeclararea imbolnavirilor şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri.

Semnalizeaza medicului şef de secţie cazurile de boli transmisibile pe care le observa în rândul personalului.

Instruieste şi supraveghează personalul din subordine asupra măsurilor de igiena care trebuie respectate de vizitatori şi personalul spitalului care nu lucrează la paturi (portul echipamentului, evitarea aglomerarii în saloane).

Instruieste personalul privind schimbarea la timp a lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare, dezinfectia lenjeriei de la bolnavii infectiosi, transportul lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea lenjeriei curate.

Urmăreşte modul de colectare a deşeurilor infectioase şi neinfectioase, a depozitarii lor, a modului de transport şi neutralizare a acestora.

Controlează şi instruieste personalul din subordine asupra tinutei şi comportamentului igienic, cat şi asupra respectării normelor de tehnica aseptica şi propune medicului şef de secţie măsuri disciplinare în cazurile de abateri.

(6)Directorul adjunct economic/contabilul şef răspunde pentru:

Planificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat.

Derularea achiziţiilor şi plăţilor în conformitate cu legislaţia.

Evaluarea prin bilanţul contabil al eficientei indicatorilor specifici.

(7)Medicul şef de secţie:

Organizează, controlează şi răspunde pentru derularea activităţilor proprii secţiei conform Planului anual de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale din unitatea sanitară.

(8)Medicul şef de compartiment/serviciu sau medicul responsabil pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale:

Elaborează şi supune spre aprobare Planul anual de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale din unitatea sanitară.

Solicita includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul infectiilor nosocomiale, condiţie a autorizării sanitare de funcţionare respectiv componenta a criteriilor de acreditare.

Organizează activitatea compartimentului/serviciului de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea activităţilor cuprinse în Planul anual tematic al unităţii.

Propune şi iniţiază activităţi complementare de preventie sau de control cu caracter de urgenta, în cazul unor situaţii de risc sau focar de infectie nosocomiala.

Răspunde pentru planificarea şi solicitarea aprovizionarii tehnico-materiale necesare activităţilor planificate respectiv, pentru situaţii de urgenta.

Răspunde pentru activitatea personalului subordonat direct, din cadrul compartimentului/serviciului.

Asigura accesibilitatea la perfecţionarea/pregătirea profesională, răspunde pentru instruirea specifică a subordonaţilor direcţi şi efectuează evaluarea performantei activităţii profesionale a subordonaţilor.

Elaborează cartea de vizita a unităţii, care cuprinde - caracterizarea succintă a activităţilor acreditate; organizarea serviciilor; dotarea edilitara şi tehnica a unităţii în ansamblu şi ale subunitatilor din structura; facilităţile prin dotări edilitar-comunitare de aprovizionare cu apa, încălzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea şi dotarea spalatoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, după caz, a reziduurilor menajere precum şi cele rezultate din activităţile de asistenţa medicală; circuitele organice şi functionale din unitate, etc. - în vederea caracterizarii calitative şi cantitative a riscurilor pentru infectie nosocomiala.

Întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc pentru infectie nosocomiala privind modul de sterilizare şi menţinerea sterilitatii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curăţenia din unitate, zonele "fierbinti" cu activitate de risc sau cu dotare tehnica şi edilitara favorizanta pentru infectii nosocomiale.

Elaborează "istoria" infectiilor nosocomiale din unitate cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei focarelor.

Coordonează elaborarea şi actualizarea anuală, împreună cu consiliul de conducere şi şefii secţiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infectiilor nosocomiale care va cuprinde: legislaţia în vigoare, definiţiile de caz pentru infectiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precautii de izolare, standarde aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilitatii, norme de dezinfecţie şi curăţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi specialitatilor aflate în structura unităţii, norme de igiena spitaliceasca, de cazare şi alimentaţie, etc.

Colaborează cu şefii de secţie pentru implementarea măsurilor de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale în conformitate cu Planul de acţiune şi ghidul propriu al unităţii.

Verifica respectarea normativelor şi măsurilor de prevenire.

Organizează şi participa la sistemul de autocontrol privind evaluarea eficientei activităţilor derulate.

Participa şi supraveghează în calitate de consultant la politica de antibiotico-terapie a unităţii şi secţiilor.

Supraveghează, din punct de vedere epidemiologic activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infectiile suspecte sau clinic evidente.

Colaborează cu medicul laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganismelor patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a caracteristicilor izolatelor sub aspectul antibiocinotipiilor.

Solicita şi trimite tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referinţa atât în scopul obţinerii unor caracteristici suplimentare cat şi în cadrul auditului extern de calitate.

Supraveghează şi controlează buna funcţionare a procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilitatii pentru instrumentarul şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizarii.

Supraveghează şi controlează efectuarea decontaminarii mediului de spital prin curăţire chimica şi dezinfecţie.

Supraveghează şi controlează activitatea blocului alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea şi distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activităţii bucatariei dietetice, lactariu, biberonerie, etc.

Supraveghează şi controlează calitatea prestaţiilor efectuate la spalatorie.

Supraveghează şi controlează activitatea de îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor cu accent faţă de reziduurile periculoase rezultate din activitatea medicală.

Supraveghează şi controlează respectarea circuitelor functionale ale unităţii, circulaţia asistatilor şi vizitatorilor, a personalului şi după caz, a studenţilor şi elevilor din învăţământul universitar, postuniversitar sau postliceal .

Supraveghează şi controlează respectarea în secţiile medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj, depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infectiile nosocomiale.

Supraveghează şi controlează corectitudinea înregistrării suspiciunilor de infectie la asistaţi, derularea investigarii etiologice a sindroamelor infectioase, operativitatea transmiterii informaţiilor aferente la compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

Răspunde prompt la informaţia primită din secţii şi demareaza ancheta epidemiologica pentru toate cazurile suspecte de infectie nosocomiala.

Dispune, după anunţarea prealabilă a directorului unităţii, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infectiei respectiv, organizează, după caz, triaje epidemiologice şi investigaţii paraclinice necesare.

Întocmeşte şi definitiveaza ancheta epidemiologica a focarului, difuzează informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislaţia, întreprinde măsuri şi activităţi pentru evitarea riscurilor identificate în focar.

Solicita colaborarile interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern conform reglementărilor în vigoare.

Coordonează activitatea colectivului din subordine în toate activităţile asumate de compartimentul/serviciul sau colectivul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale. Întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi programul de activitate.

Raportează sefilor ierarhici problemele depistate sau constatate în prevenirea şi controlul infectiilor nosocomiale, prelucreaza şi difuzează informaţiile legate de focarele de infectii interioare investigate, prezintă activitatea profesională specifică în faţa consiliului de conducere, a directiunii şi a consiliului de administraţie.

Întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia directorului general al unităţii în cazurile de investigare a responsabilităţilor pentru infectie nosocomiala.

Anexa III

DEFINIŢIILE DE CAZ PENTRU INFECTIILE NOSOCOMIALE:

Grupele de Infectii Nosocomiale cu frecventa crescută:

A) Infectiile căilor urinare

a)Infectiile simptomatice ale căilor urinare

Prezenta obligatorie a cel puţin unul din cele 2 criterii de diagnostic:

Criteriul 1: Dintre simptomele de mai jos, în absenta altor cauze, prezenta a cel puţin una din următoarele:

la bolnavul în vârsta de peste un an

–febra (peste 38°C), senzatie acuta de mictiune, mictiuni frecvente, disurie, senzatie de tensiune suprapubiana;

la copilul de un an sau sub un an vârsta

–febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, disurie, apatie, varsaturi

şi

–bacteriurie semnificativă (10^5 germeni/ml sau mai mare) cu cel mult două specii microbiene izolate

Criteriul 2: În absenta altor cauze evidentiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1)

–prezenta a cel puţin două pentru bolnavul peste vârsta de un an şi cel puţin una la copilul de un an sau sub aceasta vârsta;

şi

cel puţin una din condiţiile de mai jos:

–piurie (10 sau peste 10 leucocite pe ml urina)

–evidentierea bacteriuriei prin examen direct şi coloratia gram din sedimentul urinar

–urocultura pozitiva pentru aceleaşi bacterii uropatogene gram negative sau S. saprophyticus, în cel puţin două probe, cu un număr minim de 10^3 germeni/ml urina

–urocultura pozitiva pentru bacterii uropatogene dintr-o singura proba, cu gram negative sau S. saprophyticus dintr-o singura proba, cu un număr de germeni de 10^5 sau mai puţin/ml urina, dacă bolnavul a primit o antibiotico-terapie eficienta anterioară

–medicul curant a emis diagnosticul de infectie urinara

–dacă medicul curant a recomandat o antibiotico-terapie adecvată pentru infectie urinara

Observaţii:

Cultura pozitiva prelevata de pe vârful cateterului urinar nu este relevanta pentru diagnosticul unei infectii urinare nosocomiale.

Recoltarea probei de urina pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice sau prin cateter.

În cazul sugarului recoltarea probei pentru urocultura se efectuează prin cateterism sau prin punctie suprapubiana.

Cultura pozitiva recoltata din interiorul recipientului de colectare a urinii poate fi acceptată numai în cazul corelării pozitive cu urocultura recoltata în condiţii aseptice sau prin cateter.

b)Infectiile subclinice ale căilor urinare

Pentru diagnostic este nevoie de prezenta a cel puţin unul din cele 2 criterii de mai jos:

Criteriul 1. Bolnavul are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuării uroculturii

şi

urocultura este pozitiva cu cel puţin 10^5 germeni/ml, nu cu mai mult de doua specii de germeni identificati

şi

bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifesta (febra, senzatie de mictiune, disurie, mictiuni frecvente sau tensiune dureroasa suprapubiana)

Criteriul 2. Bolnavul nu are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive

şi

bolnavul are cel puţin două uroculturi pozitive cu cel puţin 10^5 germeni/ml urina, cu aceeaşi specie microbiana sau cel mult cu doua specii bacteriene izolate

şi

bolnavul nu are acuze şi/sau semne clinice manifeste

Observaţii:

Cultura pozitiva prelevata de pe vârful cateterului urinar nu este relevanta pentru diagnosticul unei infectii urinare nosocomiale.

Recoltarea probei de urina pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice sau prin cateter.

c)Alte infectii ale căilor urinare (rinichi, ureter, vezica urinara, uretra şi tesuturile perirenale sau retroperitoneale)

Din cele trei criterii de mai jos prezenta a cel puţin unuia este obligatorie:

Criteriul 1. Din probele recoltate (exclusiv urina) din teritoriul infectat sau din prelevatele histologice cultivarea este pozitiva pentru microorganisme

Criteriul 2. Intraoperator este observat abcesul sau probele histopatologice demonstreaza prezenta unui proces inflamator-infectios

Criteriul 3. Simptomatologia de mai jos, cu excluderea altor cauze:

–Febra (peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în regiunea afectată

–Este prezenta la bolnavul de un an sau mai mare de un an

–Febra (peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea, bradicardia, apatia, febra

–Sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an

şi

dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin unul

–Eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul incriminat

–Hemocultura pozitiva cu microorganisme acceptabile în concordanta cu caracteristicile infectiei suspectate

–Dovada imagistica [R(x), CT sau MR] a procesului infectios

–Infectia este susţinută de observatia medicului curant

–Medicul curant a prescris tratament antimicrobian adecvat infectiei suspectate

B) Infectiile postoperatorii

a)Infectiile plagii operatorii superficiale (de incizie)

Cele 3 criterii care trebuie să fie realizate sunt următoarele:

Criteriul 1: Infectia apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicala

Criteriul 2: Infectia cointereseaza numai tesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei (inciziei)

Criteriul 3: Este prezenta, cel puţin una, din următoarele condiţii:

–Secretie purulenta la nivelul inciziei superficiale cu sau fără confirmarea cu laboratorul

–Din prelevatul secretiei sau prelevatul tisular recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale prin cultura pot fi puse în evidenta germeni patogeni

–Din simptomele infectiei sunt prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere locală, roseata sau senzatie de căldură locală respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga, exceptând situaţia unui rezultat microbiologic negativ

–Chirurgul sau medicul curant a diagnosticat infectia plagii superficiale de incizie

Observaţii:

Nu pot fi considerate infectie a inciziei superficiale următoarele situaţii:

Abcesul de fir (inflamatie şi secretie punctiforma la nivelul plagii de fir);

Infectia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plagii de circumcizie al nou nascutului;

Infectia plagilor intepate;

Infectia plagilor de arsura;

Infectia plagilor de incizie penetrante în fascie sau tesutul muscular.

b)Infectiile plagii operatorii profunde

Cele 3 criterii care trebuie realizate sunt următoarele:

Criteriul 1: Infectia apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicala;

Excepţie constituie implantul, când infectia aparuta până la un an de la aplicare semnifica o infectie nosocomiala;

Criteriul 2: Infectia interesează tesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul plagii operatorii

Criteriul 3: Cel puţin una din următoarele situaţii trebuie să fie prezenta:

–Secretie purulenta din tesuturile profunde ale plagii operatorii dar fără cointeresarea organelor sau cavitatilor atinse prin intervenţia chirurgicala;

–Dehiscenta spontana a plagii operatorii sau redeschiderea acesteia de către chirurg în cazul în care cel puţin una din următoarele simptome sunt prezente: febra peste 38°C, durere sau sensibilitate locală cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secretie sau tesut din plaga interesată (în cazul culturii negative, nu este cazul);

–Examenul clinic direct în cazul reinterventiei, sau prin examen histologic sau radiologic, se pune în evidenta abcedarea sau semnele clare ale unei infectii;

–Chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de infectia plagii operatorii profunde.

Observaţii:

Dacă infectia cointereseaza concomitent structurile superficiale şi profunde ale plagii operatorii diagnosticul va fi de plaga operatorie profunda;

Infectia organului sau cavitatii operate care se dreneaza prin plaga, este considerată infectie de plaga operatorie profunda.

c)Infectiile postoperatorii ale organelor sau cavitatilor instrumentate

Aceste infectii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei chirurgicale (excepţie tesutul cutanat, fascia şi musculatura)

Pentru infectiile incluse în aceasta subgrupa este necesară localizarea topografica mai exactă a infectiei după clasificarea recomandată mai jos:

Infectiile căilor urinare

Infectiile căilor respiratorii superioare, faringita

Infectia căilor respiratorii inferioare (excepţie pneumonia)

Infectia arteriala sau venoasa

Miocardita şi pericardita

Endocardita

Mediastinita

Infectiile ochiului, excepţie conjunctivita

Infectiile urechii şi mastoidei

Infectiile cavitatii bucale (stomatita, glosita, parodontita)

Sinuzitele

Infectiile tractului gastro-intestinal

Infectiile cavitatii intraabdominale

Infectiile intracraniene ale tesutului nervos şi durei

Meningita sau ventriculita

Abcesul spinal fără meningita

Infectiile organelor reproductive feminine şi masculine

Infectiile vaginului

Abcesul mamar şi mastita

Endometrita

Infectiile intraarticulare şi ale bursei

Osteomielita

Infectiile meniscului intraarticular

Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul situaţiilor de mai sus sunt:

Criteriul 1: Infectia apare în intervalul de până la 30 zile de la intervenţia chirurgicala. Excepţie constituie implantul, când infectia aparuta până la un an are semnificatia infectiei nosocomiale.

Criteriul 2: Infectia poate aparea cu orice localizare topografica în funcţie de organul sau cavitatea interesată în intervenţia chirurgicala, exceptând tesutul cutanat, fascia şi musculatura.

Criteriul 3: Din condiţiile următoare cel puţin una trebuie să fie prezenta:

–Secretie purulenta eliminata prin drenul implantat în organul sau cavitatea operata;

–Rezultat pozitiv în cultura microbiologica dintr-o proba de secretie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavitatii vizata prin intervenţia chirurgicala;

–Examenul clinic direct în timpul reinterventiei, sau examenul histologic sau radiologic pune în evidenta un proces de abcedare sau semnele clare ale unei infectii la nivelul organelor sau cavitatilor atinse prin intervenţia chirurgicala;

–Chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de infectie la nivelul organului sau cavitatii operate.

Observaţii:

Este posibil ca infectia organului sau cavitatii operate să se dreneze prin plaga operatorie. Aceste infectii de obicei nu necesita reinterventie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicatie a plagii de incizie profunda. Din acest motiv ele ţin de grupa infectiilor plagii operatorii profunde. Secretia recoltata din organe sau cavitati este secretie de plaga operatorie profunda.

C) Pneumonia nosocomiala

Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din următoarele 4 criterii:

Criteriul 1. La examinarea fizica şi stetacustica a bolnavului sunt prezente raluri crepitante sau zona de matitate în aria pulmonara

şi

din următoarele este prezent cel puţin un simptom:

–Apariţia unei expectoratii sau schimbarea caracterului expectoratiei anterioare;

–Hemocultura pozitiva cu flora microbiana patogena;

–Demonstrarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic.

Criteriul 2: Examenul radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o condensare sau formaţiune cavitara pulmonara sau o cointeresare pleurala

şi

prezenta a încă cel puţin una din următoarele semne:

–Secretie purulenta pe drenul aplicat al teritoriului atins;

–Hemocultura pozitiva cu flora microbiana concordanta cu aspectul infectiei suspicionate;

–Infectia demonstrata prin explorari de imagistica (CT, MR, sau Echografie);

–Izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului specific viral din secretiile tractusului respirator;

–Determinarea serologica a unui anticorp IgM specific sau creşterea de 4 ori a litrului anticorpilor IgG specific din probe perechi;

–Histologie relevanta pentru pneumonie.

Criteriul 3. La copilul de un an sau sub un an prezenta obligatorie a cel puţin 2 semne din următoarele:

–Apnee, tahicardie sau bradicardie, detresa respiratorie, tusa, whising

şi

cel puţin una din următoarele condiţii

–Secretii mai abundente la nivelul căilor respirator;

–Expectoratie nou aparuta sau schimbarea caracterelor expectoratiei avute;

–Izolarea prin hemocultura pozitiva a agentului patogen sau evidentierea serologica a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe perechi;

–Izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau proba bioptica;

–Demonstrarea antigenelor virale din secretia căilor respiratorii;

–Histologie relevanta pentru pneumonie.

Criteriul 4: La copilul de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o imagine cavitara sau de condensare pulmonara sau o cointeresare pleurala

şi

cel puţin una din următoarele

–Secretii mai abundente la nivelul căilor respiratorii;

–Expectoratie nou aparuta sau schimbarea caracterelor expectoratiei avute;

–Izolarea prin hemocultura pozitiva a agentului patogen sau evidentierea serologica a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe perechi;

–Izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau proba bioptica;

–Demonstrarea antigenelor virale din secretia căilor respiratorii;

–Histologie relevanta pentru pneumonie.

Observatie:

Examenul microbiologic prin cultura efectuată din secretiile expectorate nu sunt de prea mare utilitate în diagnosticul etiologic dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologica respectiv evaluarea sensibilităţii la antibioticele chimioterapice

Examinarile radiologice seriate pot avea o utilitate net superioară faţă de imaginile unice.

D) Infectiile nosocomiale ale tesutului sangvin (sângelui)

a)Septicemia dovedită etiologic prin examene de laborator

Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinite:

Criteriul 1: una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitiva pentru microorganisme

şi

microorganismul izolat din hemocultura nu este în relaţie de cauzalitate cu alte infectii ale pacientului

Criteriul 2: Din simptomele de mai jos prezenta a cel puţin una este obligatorie:

La bolnavul peste vârsta de un an

Febra (peste 38°C), frisoane, hipotensiune

La copilul de un an sau sub un an

Febra (peste 38°C) apnee, bradicardie

şi

din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinită:

–flora bacteriana comensuala (de ex. difteromorfii, bacillus sp. propionibacterium sp., stafilococcus coagulazo negativi, etc.) trebuie să fie prezenta în hemocultura în cel puţin două probe recoltate în timpi diferiţi;

–flora comensuala mai sus citata este în hemocultura pozitiva a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomanda antibioticoterapie adecvată

–testele directe de decelare a unor antigenele specifice din sânge este pozitiva (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, Streptococi grup B., etc.)

şi

toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de laborator nu sunt în relaţie cu o alta infectie a pacientului

Observaţii:

Flebita purulenta, confirmată prin cultura pozitiva din recoltarea de pe cateterul vascular dar fără hemocultura pozitiva este considerată infectie locală vasculara.

Hemocultura pozitiva care nu poate fi corelata cu alta infectie a bolnavului este considerat infectie bacteriologic confirmată a tesutului sangvin.

Pseudobacteriemiile (bacteriemiile transitorii sau prin suprainfectarea probei recoltate) nu sunt considerate infectii nosocomiale ale tesutului sangvin.

b)Septicemia clinica (Starea toxico-septica clinica)

Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare realizarea următoarelor 4 criterii:

Criteriul 1: Din simptomatologia de mai jos prezenta a cel puţin unu

La bolnavul cu vârsta peste un an:

–Febra (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea sistolica de 90 mmHg sau sub aceasta valoare, oligurie cu 20 ml/ora excretie sau sub aceasta valoare

La copilul de un an sau sub aceasta vârsta

–Febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie

şi

Criteriul 2: Hemocultura nu a fost recoltata sau are o hemocultura negativa

şi

Criteriul 3: cu excepţia simptomatologiei amintite la criteriul 1 alte semne relevante pentru o alta infectie nu sunt

şi

Criteriul 4: Medicul curant a dispus un tratament adecvat septicemiei

Observaţii:

Septicemia care se confirma prin hemocultura pozitiva este considerată septicemie confirmată prin probe de laborator.

c)Septicemia nosocomiala prin cateterism central - definiţie epidemiologica

Definitia se bazează pe prezenta unui cateter cu capatul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o artera sau vena centrala. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este considerat cateter central.

Infectia sanghina se considera nosocomiala în relaţia cu folosirea cateterului dacă infectia apare la 48 ore de la aplicare. Dacă infectia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate alte cauze pentru septicemie, definitia de mai sus poate fi acceptată şi în acest caz.

d)Septicemia nosocomiala prin cateterism central - definiţie clinica

Definitia se bazează pe evidentierea bacteriemiei/fungemiei la cel puţin o hemocultura efectuată la un bolnav cu cateter vascular care prezintă o simptomatologie clinica compatibila cu starea septica (febra, frison, hipotensiune)

şi

cu excepţia cateterului nu are alte cauze depistate pentru septicemie

sau

oricare din situaţiile de mai jos:

–Rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/unit. cateter sau cantitativ peste 103 microorganisme pe unit. de cateter) cu microorganisme izolate identice (specie şi antibiocinotipie) cu microoganismele izolate din hemocultura recoltata din circulaţia periferica;

–Rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent din vasele centrale şi periferice sunt pozitive şi raportul exprimarii cantitative central/periferic este peste 5/1;

–Rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi diferiţi (peste 2 ore diferenţa) de la nivelul vaselor centrale şi periferice demonstreaza identitate de patogen izolat.

Grupele de Infectii nosocomiale cu frecventa mai scăzută:

E) Infectiile nepneumonice ale căilor respiratorii inferioare

a)Bronsita-, tracheobronşita-, bronchiolita-, traheita- nosocomiala

Pentru definirea infectiilor traheobronsice prezenta a cel puţin unuia din următoarele criterii sunt obligatorii:

Criteriul 1: bolnavul nu are semne clinice sau radiologice de pneumonie

şi

din cele de mai jos sunt prezente cel puţin două simptome, fără o alta cauza:

–febra (peste 38°C), tuse, expectoratie nou aparuta sau cu creştere cantitativă progresiva ale acestuia, stridor, respiratie superficiala

şi

realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos:

–Cultura pozitiva din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic;

–Detectarea antigenelor specifice din secretia tractului respirator.

Criteriul 2: la copilul de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie

şi

din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două semne:

–febra (peste 38°C), tuse, expectoratie nou aparuta sau cu creştere cantitativă progresiva a acesteia, stridor, detresa respiratorie, apnee sau bradicardie

şi

sunt îndeplinite cel puţin una din următoarele situaţii:

–Cultura pozitiva din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic;

–Detectarea antigenelor specifice din secretia tractului respirator;

–Apariţia anticorpilor IgM specifice sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor IgG specifici la investigarea sero-etiologica.

Observatie:

Nu sunt incluse bronsitele cronice ale bolnavilor cu tuberculoza pulmonara, cu excepţia cazurilor în care suprainfectia acuta poate fi demonstrata etiologic.

b)Alte infectii nosocomiale ale tractului respirator inferior

Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unu:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva din tesutul pulmonar sau lichid pleural

Criteriul 2: Intraoperator sau histopatologic se observa abces sau empiem

Criteriul 3: Examenul radiologie pulmonar prezintă imagine de abces

Observaţii:

Concomitenta pneumoniei şi a infectiei acute a căilor respiratorii inferioare cu aceeaşi etiologie identificata obliga la încadrarea patologiei la "Pneumonie".

Abcesul pulmonar sau empiemul fără pneumonie se încadrează la infectii ale tractului respirator inferior

F) Infectiile cutanate şi ale tesuturilor moi subcutane

a)Infectiile pielii

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: Prezenta unei secretii purulente, pustula, vezicula sau furuncul la nivelul pielii bolnavului

Criteriul 2: Din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi acestea nu sunt în legătură cu alte infectii ale organismului:

–durere sau sensibilitate, tumefactie, roseata sau senzatie de căldură la nivelul regiunii afectate

şi

din situaţiile de mai jos este prezenta cel puţin una:

–din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul secretiei prezente cultura microbiologica este pozitiva. Dacă microorganismul identificat face parte din flora normală a pielii (de ex. stafilococ coagulazo negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie să fie monoetiologic în cultura pura;

–hemocultura pozitiva fără o alta cauza depistata;

–în prelevatul tisular din regiunea afectată sau la un examen serologic se pune în evidenta un antigen specific (de ex. ale virusurilor herpes simplex, varicela zoster sau ale H. influenzae, N. Meningitidis, etc.);

–la examenul histologic provenit din regiunea afectată se pun în evidenta macrofage polinucleate;

–rezultat serologic pozitiv pentru anticorpii specifici IgM sau creşterea de patru ori ai IgG-urilor specifici în probe perechi.

Observaţii:

Infectia nosocomiala a pielii poate rezultă din variate situaţii ca urmare a activităţii de îngrijiri din spitale. Infectiile plagii superficiale de incizie, pustulele nou nascutului, decubitele şi plagile post combustie suprainfectate, abcesul mamar şi mastita nu fac parte din subgrupa infectiilor nosocomiale ale pielii.

b)Infectiile tesuturilor moi subcutane (fasceita necrozanta, gangrena, celulita necrozanta, miozita, limfadenita, limfangita)

Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin una din următoarele criterii:

Criteriul 1: din tesuturile sau secretiile regiunii afectate cultivarea microbiologica este pozitiva

Criteriul 2: prezenta unei secretii purulente la nivelul regiunii afectate

Criteriul 3: intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte semne relevante pentru un proces infectios

Criteriul 4: din simptomele de mai jos, fără o legătură depistata cu o alta infectie, sunt prezente durerea şi roseata locală, tumefierea şi senzatia de arsura la nivelul regiunii afectate

şi

cel puţin una din următoarele situaţii:

–hemocultura pozitiva;

–depistarea unor antigene specifice din sânge sau urina (de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi de grup B, Candida sp., etc.);

–rezultat serologic pozitiv pentru anticorpi specifici IgM sau creşterea de patru ori ai IgG-urilor specifici în probe perechi.

Observaţii:

Nu fac parte din subgrup: infectiile plagii care afectează concomitent pielea şi tesuturile moi profunde (fascia, tesutul muscular), infectiile plagii de decubit, infectiile tesuturilor profunde ale bazinului.

c)Infectia plagilor de decubit

Pentru diagnostic sunt necesare următoarele criterii:

Criteriul 1: Prezenta, fără legătură cu o alta infectie, a cel puţin două din următoarele simptome: roseata pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plagii de decubit

şi

Din condiţiile de mai jos îndeplinirea a cel puţin unu:

–din secretia sau tesutul local recoltat corespunzător cultura microbiana pozitiva;

–hemocultura pozitiva fără o alta cauza depistata.

Observaţii:

Prezenta numai a secretiei purulente nu confirma infectia.

Simpla prezenta a microorganismelor din prelevatul de pe suprafaţa decubitului nu este suficient. În cazul decubitelor recoltarea trebuie să cuprindă insamantarea aspiratului de la nivelul marginilor plagii sau ale prelevatelor tisulare din plaga.

d)Infectiile plagii de arsura

Pentru diagnostic sunt necesare prezenta a cel puţin unuia din următoarele criterii:

Criteriul 1: Apariţia sau schimbarea caracterului plagii de arsura cu detasarea brusca a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plagii

şi

Examenul histologic confirma pătrunderea microorganismelor în tesuturile sanatoase din vecinătate.

Criteriul 2: Apariţia sau schimbarea caracterului plagii de arsura cu detasarea brusca a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plagii

şi

Apariţia a cel puţin una din următoarele condiţii:

–hemocultura pozitiva fără alte cauze determinante;

–prezenta virusului herpetic demonstrata prin cultura sau examen electronomicroscopic sau prezenta evidenta a incluziunilor virale la examenul electronomicroscopic din prelevatul bioptic tisular.

Criteriul 3: La bolnavul cu arsura sunt prezente cel puţin două din condiţiile de mai jos, fără o alta cauza cunoscută: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune, oligurie (sub 20 ml/ora), hiperglicemie sub dieta glucidica anterior tolerată sau semne de confuzie mintală.

şi

Îndeplinirea a cel puţin una din următoarele condiţii:

–examenul histopatologic confirma pătrunderea microorganismelor în tesuturile sanatoase din vecinătate;

–hemocultura pozitiva;

–prezenta virusului herpetic demonstrata prin cultura sau examen electronomicroscopic sau prezenta evidenta a incluziunilor virale la examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular.

Observaţii:

Numai prezenta unei secretii purulente de la nivelul plagii nu este criteriu de certitudine prin posibilitatea apariţiei acesteia şi în cadrul deficienţelor de îngrijire corespunzătoare a plagii.

Prezenta singulara a sindromului febril la bolnavul cu arsura nu este argument convingator. Febra poate fi de resorbtie, în urma distrugerii tisulare.

e)Abcesul mamar sau mastita

Sunt necesare prezenta a cel puţin unuia din următoarele criterii:

Criteriul 1: Prelevatele recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt pozitive pentru microorganisme în cultura

Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice pentru un proces infectios

Criteriul 3: febra (peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei

şi

Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar

Observatie:

Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post partum. Abcesele mamare care apar în primele 7 zile după naştere sunt considerate infectii nosocomiale.

f)Infectia ombilicala (omphalita)

Pentru susţinerea diagnosticului prezenta a cel puţin unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii:

Criteriul 1: La nivelul bontului ombilical al nou-nascutului apare roseata locală şi secretie seroasa

şi

Din situaţiile de mai jos se realizează cel puţin una:

–din secretia sau aspiratul local cultura microbiana este pozitiva;

–hemocultura pozitiva.

Criteriul 2: La nivelul bontului ombilical al nou-nascutului apare roseata locală şi secretie purulenta

Observaţii:

Infectiile care apar după cateterismul arterei sau venei ombilicale sunt considerate infectii vasculare

Sunt considerate nosocomiale şi infectiile bontului ombilical care apar în primele 7 zile de la externarea nou nascutului

g)Pustuloza nou nascutului

Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu:

Criteriul 1: Nou-nascutul are una sau mai multe pustule

şi

Medicul curant emite diagnosticul de infectie a pielii

Criteriul 2: Nou-nascutul are una sau mai multe pustule

şi

Medicul curant aplica o antibiotico-terapie adecvată.

Observaţii:

Nu sunt incluse în acest subgrup eritema toxica şi sindroamele pustuloase neinfectioase

Sunt considerate nosocomiale şi pustulele infectioase care apar în primele 7 zile de la externarea nou nascutului

G) Infectiile cardio-vasculare

a)Infectia arteriala şi venoasa

Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din cele 5 criterii:

Criteriul 1: Din artera sau vena excizata chirurgical cultura microbiana pozitiva

şi

Hemocultura nu a fost efectuată sau a fost negativa

Criteriul 2: Intraoperator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor exista constatarea semnelor unei infectii

Criteriul 3: Din semnele de mai jos trebuie să fie prezenta cel puţin unul, în absenta altor cauze infectioase depistate: febra peste 38°C, durere, roseata pielii sau senzatie de căldură la nivelul regiunii afectate

şi

Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativa, insamantata de pe vârful materialului endovascular

şi

hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ

Criteriul 4: Secretie purulenta la nivelul vasului din teritoriul afectat

şi

hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ

Criteriul 5: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente, în absenta altor cauze depistate, cel puţin unul din următoarele semne:

febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, letargie sau roseata dureroasa sau senzatie de căldură la nivelul regiunii afectate

şi

Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativa, insamantata de pe vârful materialului endovascular

şi

hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ

Observaţii:

Infectia intravasculara unde hemocultura este pozitiva se considera infectie sangvina microbiologic dovedită.

Infectiile vasculare din zona graftului, shuntului, fistulei sau canulei în cazul în care hemocultura este negativa sunt considerate infectii sanghine în relaţie cu cateter vascular central.

b)Endocardita de valva (naturala sau artificiala)

Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie să fie prezent:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva din proba recoltata de pe valve sau vegetatii cardiace

Criteriul 2: La bolnav sunt prezente, fără o alta cauza cunoscută, doua sau mai multe semne din următoarele: febra (peste 38°C), sufluri cardiace noi sau modificarea suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (petesii, echimoze, noduli subcutanati durerosi, insuficienta cardiaca congestiva sau tulburări de ritm cardiac

şi

Din următoarele situaţii este prezenta cel puţin una:

–doua sau mai multe hemoculturi pozitive;

–prelevatul recoltat de pe valve confirma, prin examen direct şi coloratie gram, prezenta bacteriilor în absenta sau în cazul negativitatii hemoculturilor;

–intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetatii pe valvele cardiace;

–examenul serologic sau urinar pune în evidenta antigene microbiene/de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi grup B, etc.);

–examenul echografic depisteaza apariţia unor vegetatii valvulare noi.

şi

antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat

Criteriul 3: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente doua sau mai multe din semnele de mai jos: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame cutanate (petesii, echimoze, noduli subcutanati durerosi), insuficienta cardiaca congestiva, tulburări de ritm cardiac (de conducere)

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–doua sau mai multe hemoculturi pozitive;

–prelevatul recoltat de pe valve confirma, prin examen direct şi coloratie gram, prezenta bacteriilor în absenta sau în cazul negativitatii hemoculturilor;

–intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetatiuni pe valvele cardiace;

–examenul serologic sau urinar pune în evidenta antigene microbiene (de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae, N. Meningitidis, Streptococi grup B, etc.);

–examenul echografic depisteaza apariţia unor vegetatii valvulare noi.

şi

antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat

c)Miocardita sau pericardita

Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din următoarele criterii:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva din prelevatul de tesut pericardic sau aspirat din lichidul pericardic recoltate intraoperator

Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o legătură evidenta cu o alta cauza, sunt prezente cel puţin două: febra (peste 38°C), durere toracica, puls paradox sau arie cardiaca marita

şi

Cel puţin una din situaţiile următoare:

–simptomatologie ECG relevanta pentru miocardita sau pericardita;

–serologie sangvina pozitiva pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae, etc.);

–examenul histopatologic confirma miocardita sau pericardita;

–echografia, CT sau MR confirma existenta lichidului pericardic.

Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două, fără legătură cu o alta cauza depistata, din următoarele semne: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiaca marita

şi

Cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–simptomatologie ECG relevanta pentru miocardita sau pericardita;

–serologie sangvina pozitiva pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae, etc.);

–examenul histopatologic confirma miocardita sau pericardita;

–echografia, CT sau MR confirma existenta lichidului pericardic.

Observaţii:

Pericarditele după operaţiile de chirurgie cardiaca sau după infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauza infectioasa.

d)Mediastinita

Pentru diagnostic prezenta a cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie să fie prezent:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva din insamantarea prelevatelor de tesut miocardic sau aspirat din situsul mediastinal recoltate intraoperator

Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei

Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o alta cauza evidenta, din următoarele semne: febra (peste 38°C), durere toracica sau instabilitate sternala

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–evacuarea unei secretii purulente din regiunea mediastinala;

–hemocultura sau cultura microbiana din lichidul mediastinal pozitiva;

–imaginea radiologica a unei umbre mediastinale mult largita.

Criteriul 4: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fără o alta cauza evidenta, din următoarele semne: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie sau instabilitate sternala

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–evacuarea unei secretii purulente din regiunea mediastinala;

–hemocultura sau cultura microbiana din lichidul mediastinal pozitiva;

–imaginea radiologica a unei umbre mediastinale mult largita.

Observatie:

Mediastinita şi osteomielita concomitenta, apărute după operaţiile de chirurgie cardiaca se încadrează la subgrupa mediastinitei.

H) Infectiile osoase şi ale articulatiilor

a)Osteomielita

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: Din prelevatul de tesut osos al bolnavului cultura microbiana este pozitiva

Criteriul 2: Examenul direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidenta semne clare de osteomielita

Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o alta cauza evidenta, din următoarele semne: febra (peste 38°C), tumefiere locală dureroasa, senzatie de căldură locală sau prezenta unei secretii la nivelul locului osteomielitei

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–hemocultura bolnavului pozitiva;

–serologie pozitiva pentru antigene microbiene (de ex. H. Influenzae, S. pneumoniae);

–exista dovezi de imagistica (radiologie, CT sau MR) pentru osteomielita.

b)Infectiile articulatiilor şi ale bursei

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: Din lichidul intraarticular sau biopsie sinoviala, cultura microbiana pozitiva

Criteriul 2: Observatia directa intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenta semne clare de artrita sau bursita

Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin două, fără o alta cauza evidenta, din următoarele semne: durere articulara, tumefiere locală dureroasa, senzatie de căldură locală şi lichid intraarticular demonstrat cu limitarea mobilitatii articulare

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–prin coloratie gram la examenul microscopic direct al lichidului intraarticular sunt prezente bacterii şi leucocite;

–prezenta unor antigene microbiene în sânge, urina sau lichidul sinovial;

–frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenta unei infectii, în absenta unei patologii reumatologice;

–semnele imagistice obţinute (radiologie, MT, MR) sunt concludente pentru procesul infectios.

c)Infectiile meniscului intraarticular

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva rezultată prin insamantarea tesutului chondroid (meniscal) recoltat intraoperator

Criteriul 2: Intraoperator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse în evidenta semne de infectie al meniscului intraarticular

Criteriul 3: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale

şi

Exista dovezi radiologice sau CT, MR de infectie

Criteriul 4: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale

şi

La examenul serologic sau din urina sunt puse în evidenta antigene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitides, Streptococi de grup B)

I) Infectiile tractului digestiv

a)Gastroenterite

Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos este necesară:

Criteriul 1: Bolnavul prezintă un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o durată mai mare de 12 ore, varsaturi, cu sau fără febra, situaţie în care etiologia neinfectioasa este puţin probabila (de ex. teste diagnostice, procedura terapeutică, exacerbarea unei stări cronice sau diaree psihică prin stress, etc.)

Criteriul 2: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o alta cauza depistata: senzatie de voma, varsatura, durere abdominala, cefalee

şi

Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezenta:

–coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru patogene enterale;

–la examenul electronomicroscopic al prelevatului din materii fecale pot fi puse în evidenta microorganisme enteropatogene;

–prin examen serologic sau din materii fecale sunt puse în evidenta antigene sau anticorpi microbieni specifici;

–prezenta enteropatogenului este dovedită pe cultura celulara (efect citopatogen, evidentierea toxine, etc.);

–apariţia anticorpilor IgM sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor IgG în probe perechi la investigare serodiagnostică.

b)Infectiile esofagului, stomacului, intestinului subtire şi gros, rectului

Pentru definirea infectiilor tractului gastro-intestinal - exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel puţin unul din următoarele criterii:

Criteriul 1: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenta abcesului sau ale altor semne clare de infectie

Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi nu pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în diagnosticul infectiei segmentului digestiv dat: febra, vomismente, voma, durere abdominala sau sensibilitate abdominala

şi

din situaţiile de mai jos cel puţin una este îndeplinită:

–din secretiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat postoperator cultura microbiana este pozitiva;

–din secretiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat postoperator prin microscopie extemporanee cu coloratie gram şi prin proba hidroxidului de potasiu se pune în evidenta prezenta bacteriilor;

–hemocultura este pozitiva;

–la examenul radiologic pot fi evidentiate modificări patognomonice;

–la examenul endoscopic sunt puse în evidenta modificări patognomonice (esofagita sau proctita candidozică).

c)Hepatitele

Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare îndeplinirea următoarelor criterii: cel puţin două din semnele febra, anorexie, senzatie de voma, varsatura, durere sau senzatie de plenitudine în hipocondrul drept cu sau fără sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în antecedentele personale într-o perioadă de sub 3 luni

şi

din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezenta:

–test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de faza acuta ale hepatitei A, B sau C;

–probe hepatice alterate;

–test pozitiv din urina sau secretie faringiana pentru citomegalovirus sau teste serologice de faza acuta (IgM) pentru CMV, HSV, EBV, etc.

Observaţii:

Următoarele stări patologice nu pot fi considerate hepatita nosocomiala:

–hepatita neinfectioasa sau icter neinfectios;

–hepatita toxica post alcoolică sau alte substanţe cu toxicitate hepatica;

–patologia obstructiva de căile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei.

d)Infectiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliara şi ficat - excepţie hepatita -, splina, pancreas, peritoneu, cavitatea subfrenica sau subdiafragmatica şi alte tesuturi intraabdominale)

Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii:

Criteriul 1: Din secretia purulenta recoltata intraoperator sau din aspirat intraabdominal cultura microbiologica este pozitiva

Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un proces infectios

Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două: febra, anorexie, senzatie de voma, varsatura, durere abdominala sau sindrom icteric

şi

din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezenta:

–din conţinutul drenului aplicat intraoperator cultura microbiana este pozitiva;

–din secretiile intraabdominale recoltate intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloratie gram la examinare microscopica sunt puse în evidenta bacterii;

–hemocultura este pozitiva şi semnele investigatiei imagistice (radiologie, echografie, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledeaza pentru o infectie intraabdominala.

Observatie:

Pancreatita acuta nu se încadrează în subgrup decât cu condiţia originii infectioase ale acestuia.

e)Enterocolita necrozanta

Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt necesare prezenta următoarelor:

Cel puţin doua din următoarele semne, fără o alta cauza determinata: varsatura, distensie abdominala, resturi alimentare în stomac

şi

prezenta macroscopica sau microsopica a sângelui în materiile fecale

şi

cel puţin una din următoarele semne radiologice:

–pneumoperitoneu;

–pneumatoza intestinala;

–imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor intestinului subtire.

J) Infectiile genitale

a)Endometrita

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu:

Criteriul 1: Din prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau biopsie, cultura microbiana pozitiva

Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o alta cauza determinata, sunt prezente cel puţin două: febra (peste 38°C), durere abdominala, sensibilitate uterina sau secretie purulenta din cavitatea uterina

Observatie:

Endometrita post partum este considerată infectie nosocomiala cu excepţia situaţiilor când lichidul amniotic a fost infectat înaintea internării în spital sau preluarea gravidei în spital a avut loc după 48 ore de la ruperea membranelor.

b)Infectiile episiotomiei

Pentru diagnostic sunt necesare realizarea următoarelor criterii:

Criteriul 1: După naştere vaginala la plaga de episiotom este prezenta o secretie purulenta

Criteriul 2: După naştere vaginala pe locul plagii episiotomiei apare abcesul.

Observatie:

După unele opinii episiotomia nu este intervenţie chirurgicala.

c)Infectiile în situsul bontului vaginal

Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin una din următoarele criterii:

Criteriul 1: De la nivelul bontului vaginal după histerectomie se elimina o secretie purulenta.

Criteriul 2: La nivelul bontului vaginal după histerectomie apare un abces

Criteriul 3: Din secretiile de la nivelul bontului vaginal după histerectomie, cultura microbiologica este pozitiva.

Observatie:

Infectia bontului vaginal se încadrează în subgrupa infectiei de organ.

d)Alte infectii ale organelor genitale (epididimita, prostatita, vaginita, ooforita, metrita şi alte infectii profunde ale tesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infectiei bontului vaginal

Din criteriile de mai jos cel puţin una trebuie să fie prezenta:

Criteriul 1: Cultura microbiana pozitiva din secretia sau prelevatul histologic recoltat din regiunea afectată

Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infectios sau abces

Criteriul 3: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două fără o alta cauza depistata: febra peste 38°C, senzatie de voma, varsatura, durere, sensibilitate sau disurie

şi

cel puţin una din următoarele situaţii:

–hemocultura pozitiva;

–procesul patologic a fost diagnosticat de medic.

K) Infectiile sistemului nervos central:

a)Infectii intracraniene (abcesul, infectia sub- şi epi-durala, encefalita)

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: Din prelevatul de tesut nervos intracranian sau dura mater cultura microbiana pozitiva

Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic semnele unui abces sau ale unui proces infectios sunt evidente

Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenta unei alte cauze, sunt prezente cel puţin două: cefalee, vertij, febra peste 38°C, semne de focar, tulburare senzoriala sau confuzie

şi

–din prelevatul de tesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiana este pozitiva;

–prezenta antigenului specific în sânge sau urina;

–infectia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic);

–anticorpi specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de patru ori din probe perechi.

şi

în diagnosticul antemortem medicul a dispus terapia antimicrobiana adecvată

Criteriul 4: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin două: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de focar sau tulburări de senzoriu

şi

cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–din prelevatul de tesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiana este pozitiva;

–prezenta antigenului specific în sânge sau urina;

–infectia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic);

–anticorpi specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de patru ori din probe perechi.

Observatie:

În cazul prezentei concomitente a meningitei şi abcesului intracranian infectia este considerată şi încadrată ca infectie intracraniana

b)Meningita sau ventriculita

Din criteriile de mai jos prezenta a cel puţin unu este obligatorie:

Criteriul 1: din lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbiana este pozitiva

Criteriul 2: din semnele de mai jos, în absenta altor cauze, cel puţin unul este prezent: febra (peste 38°C), cefalee, redoarea cefei, semne de iritatie meningeala, semne patognomonice la nivelul nervilor cranieni, iritabilitate

şi

din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizată:

–în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;

–colorarea gram şi examenul microscopic direct, confirma prezenta bacteriilor în LCR;

–hemocultura pozitiva;

–examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urina este pozitiva;

–prezenta anticorpilor specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de patru ori din probe perechi.

şi

în cazul diagnosticului antemortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului

Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul, fără o alta cauza evidenta: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritatie meningeala, semne patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate

şi

cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;

–colorarea gram şi examenul microscopic direct, confirma prezenta bacteriilor în LCR;

–hemocultura pozitiva;

–examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urina este pozitiva;

–prezenta anticorpilor specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de patru ori din probe perechi.

şi

în cazul diagnosticului antemortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului

Observaţii:

Meningita nou nascutului se considera nosocomiala cu excepţia situaţiei în care sunt dovezi pentru transmiterea tranplacentara.

Meningoencefalita este considerată meningita.

Abcesul spinal asociat cu meningita este încadrat ca meningita.

Infectia după shunt se considera infectie de plaga cu condiţia ca apare într-un interval de un an.

c)Abces spinal fără meningita

Pentru diagnostic necesita prezenta a cel puţin un criteriu din următoarele:

Criteriul 1: Din abcesul subdural sau epidural cultura microbiana este pozitiva

Criteriul 2: Intraoperator sau necroptic, respectiv la examenul histopatologic sunt observate semne de abces

Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu exista alta relaţie de cauzalitate cunoscută: febra peste 38°C, durere, sensibilitate locală, semne de radiculita, parapareza sau paraplegie

şi

cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–hemocultura pozitiva;

–exista dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie, echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal.

şi

antemortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian adecvat

Observaţii:

Abcesul spinal concomitent cu meningita se încadrează în subgrupa meningita.

L) Infectiile ochiului, urechii, faringelui şi cavitatii bucale

a)Conjunctivita

Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite:

Criteriul 1: Din proba de secretie purulenta recoltata de la nivelul conjunctivei oculare sau ale tesuturilor din vecinătate (pleoapa, cornee, glande lacrimale) cultura microbiologica este pozitiva

Criteriul 2: La nivelul conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare invecinate apare durerea şi roseata

şi

din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent:

–în secretia conjunctivala, la examenul nativ colorat gram sunt observate leucocite şi bacterii;

–exista o secretie purulenta în zona afectată;

–investigarea secretiei este pozitiva pentru antigene specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc.);

–la examenul microscopic al secretiei sunt prezente macrofagele polinucleate;

–cultura virala este pozitiva;

–sunt detectati anticorpi specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de patru ori în probe perechi.

Observaţii:

Infectiile globului ocular nu fac parte din aceasta subgrupa.

Conjunctivita iritativa (de ex. după instilatiile cu nitrat de argint) nu sunt nosocomiale.

Conjunctivitele în cadrul infectiilor virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificată.

b)Infectiile ochiului

Pentru diagnostic este necesară realizarea a cel puţin unuia din următoarele criterii:

Criteriul 1: Probele recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea apoasa, insamantarea microbiologica rezultă cultura pozitiva

Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o alta cauza depistata: durere oculara, tulburare de acuitate vizuala, hipopion (secretie purulenta în camera anterioară)

şi

cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–medicul specialist a diagnosticat o infectie oculara;

–sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H. Influenzae, S. Pneumoniae);

–hemocultura pozitiva.

c)Infectiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei

Pentru diagnosticul infectiei sunt utilizabile următoarele criterii:

Pentru otita externa cel puţin unul din criteriile de mai jos

Criteriul 1: Din secretia purulenta a conductului auditiv cultura microbiana pozitiva

Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos prezenta a cel puţin unu, fără o alta acuza determinata: febra peste 38°C, durere şi eritem local sau secretie purulenta la nivelul conductului auditiv

şi

din secretia purulenta, examenul microscopic colorat gram pune în evidenta prezenta microorganismelor

Pentru otita interna cel puţin unul din criteriile de mai jos

Criteriul 1: Din secretia urechii interne recoltata intraoperator cultura pozitiva

Criteriul 2: Medicul a emis diagnosticul de otita medie

Pentru mastoidita cel puţin unul din criteriile de mai jos

Criteriul 1: Din secretia purulenta de la nivelul mastoidei cultura pozitiva

Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fără o alta cauza determinata: febra peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau pareza faciala

şi

prezenta a cel puţin una din situaţiile de mai jos:

–evidentierea bacteriilor în preparatul microscopic colorat gram din prelevatul secretiei purulente de la nivelul mastoidei;

–examenul serologic evidenţiază prezenta antigenelor specifice.

d)Infectiile din cavitatea bucala (stomatita, glosita şi parodontita)

Pentru diagnostic este necesar realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii:

Criteriul 1: Din secretia purulenta a tesuturilor din cavitatea bucala cultura pozitiva

Criteriul 2: La examenul cavitatii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau semnele clare ale infectiei sunt prezente

Criteriul 3: Cel puţin unul din următoarele semne sunt prezente, fără o alta cauza determinata: abces, exulceratii, pete albe proeminente pe mucoasa inflamata sau plăci/depozite pe mucoasa cavitatii bucale

şi

Cel puţin una din următoarele situaţii:

–la examenul microscopic colorat gram al prelevatului recoltat se observa prezenta bacteriilor;

–proba pozitiva cu hidroxid de potasiu;

–la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare;

–apariţia anticorpilor specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea de 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG la examenul serologic;

–medicul a stabilit diagnosticul de infectie a cavitatii bucale şi a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat.

Observatie:

Infectia herpetica, caz nou, cu manifestare la nivelul cavitatii bucale poate fi nosocomiala, dar infectia recidivanta/reacutizată nu se încadrează în această categorie de infectii.

e)Sinuzitele fronto-maxilare

Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unu este obligatorie pentru diagnostic:

Criteriul 1: Din secretia purulenta a cavitatilor paranazale şi maxilare cultura microbiana pozitiva

Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fără o alta acuza depistata: febra peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secretie purulenta sau obstructie nazala

şi

cel puţin una din următoarele situaţii:

–rezultat edificator la examenul radiologie;

–imagine radiografica relevanta.

f)Infectiile căilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita)

Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat:

Criteriul 1: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o alta cauza depistata: febra peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gat, tuse, disfagie, secretie purulenta faringiana

şi

din situaţiile de mai jos este realizată cel puţin una:

–din prelevatele regiunii afectate cultura microbiana pozitiva;

–hemocultura pozitiva;

–examenul sângelui sau secretiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice;

–prezenta anticorpilor specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe perechi;

–medicul a emis diagnosticul de infectie respiratorie acuta.

Criteriul 2: La examenul fizic, intraoperator sau histopatologic se constata prezenta abcesului

Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două din semnele de mai jos, fără o alta cauza depistata: febra (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secretie purulenta la nivelul faringelui

şi

cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizată:

–din prelevatele regiunii afectate cultura microbiana pozitiva;

–hemocultura pozitiva;

–examenul sângelui sau secretiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice;

–prezenta anticorpilor specifici de faza acuta (IgM) sau creşterea de patru ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe perechi;

–medicul a emis diagnosticul de infectie respiratorie acuta.

M) Infectii sistemice

a)Infectiile diseminate

Sunt infectii care cointereseaza mai multe organe sau sisteme fără o localizare regionala/teritorială caracteristica. De cele mai multe ori sunt de etiologie virala (rubeola, rujeola, infectia urliana, varicela, eritema infectiosum, infectia HIV, etc.)

Observaţii:

Diagnosticul de cele mai multe ori se bazează pe simptomatologia clinica şi probe de laborator pentru diagnosticul etiologic.

Febra de origine necunoscută (FUO) şi starea toxico-septica a nou nascutului nu sunt încadrate în acest grup de patologie.

Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest grup de patologie.

N) Infectii nosocomiale la bolnavii cu spitalizare cronica, de lungă durata:

1.Infectiile urinare

a)Infectiile urinare la bolnavii necateterizaţi

Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din semnele de mai jos:

–febra peste 38°C şi/sau frison;

–apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la mictiune şi/sau disurie;

–apariţia sau accentuarea unei senzatii dureroase suprapubiene;

–modificarea caracteristicilor urinei emise;

–deteriorarea stării fizice şi/sau mentale, eventual incontinenta urinara.

b)Infectiile urinare la bolnavii cu cateter urinar

Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin două din următoarele:

–febra peste 38°C şi/sau frison;

–apariţia senzatiei dureroase sau de tensiune suprapubiana;

–modificarea caracteristicilor urinei emise;

–deteriorarea stării fizice şi/sau mintale.

2.Infectiile respiratorii

a)Faringita şi raceala simpla

Dintre semnele şi simptomele de mai jos prezenta a cel puţin două:

–Rinoree şi/sau stranut;

–Congestie şi/sau obstructie nazala;

–Durere faringiana, disfonie şi/sau deglutitie dureroasa;

–Tuse neproductiva;

–Microlimfadenopatie latero-cervicala dureroasa.

b)Viroza asemănătoare stării gripale

Prezenta stării febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei din următoarele:

–Frison, cefalee sau durere oculara retrobulbara, mialgie, astenie sau inapetenta, durere în gat, apariţia sau accentuarea tusei uscate.

c)Bronsita şi traheobronsita

În prezenta unui examen radiologic toracic negativ sau în absenta acestuia sunt obligatorii prezenta a cel puţin trei semne din următoarele:

–Apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoratiei sau accentuarea ei, febra (peste 38°C), durere toracica pleurala, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante, inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfunctiei respiratorii (tahipnee, respiratie superficiala, etc.), stare generală fizica şi/sau mentala alterata.

d)Pneumonie

Prezenta a cel puţin două semne din următoarele:

–Apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoratiei sau accentuarea ei, febra (peste 38°C), durere toracica pleurala, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc.), apariţia sau accentuarea disfunctiei respiratorii (tahipnee, respiratie superficiala, etc.), stare generală fizica şi/sau mentala alterata.

În prezenta unui rezultat radiologic care evidenţiază pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar, accentuarea desenului hilar şi/sau perihilar.

e)Otita

Dacă otita este diagnosticata de medic sau exista o secretie otica uni- sau bilaterala. Durerea otica sau prezenta unei rosete congestive locală este edificatoare dacă otorea nu este cu secretie purulenta.

f)Sinuzita

Este diagnostic clinic emis de un medic.

g)Infectiile gurii şi cavitatii bucale

Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic stomatolog.

3.Infectiile primare ale tesutul sanghin (sângelui)

Prezenta a doua sau mai multe hemoculturi pozitive din care au fost identificate microorganisme identice sau o hemocultura pozitiva la care poate fi acceptată că nu exista doar o suprainfectie a probei recoltate sau a mediului de cultura

şi

este prezent cel puţin unul din următoarele semne:

–febra peste 38°C;

–hipotermie nou aparuta (sub 35°C);

–presiune sistolica cu cel puţin 30 mmHg mai mica faţă de cel obişnuit;

–deteriorarea funcţiei fizice şi mentale.

4.Gastroenterite

Prezenta a cel puţin unul din următoarele semne/simptome:

–doua sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite în 24 ore;

–doua sau mai multe vomismente/voma în 24 ore;

–coprobacteriologie pozitiva pentru Salmonella sp. Shigella sp., E. coli O157:H7, Camphylobacter sp.

sau

rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice (de ex. C. Difficile, etc.)

şi

semne relevante pentru gastroenterita infectioasa (greata, varsaturi, scaune diareice, jena sau durere în regiunea abdominala)

5.Infectiile cutanate şi ale tesuturilor moi

a)Celulita şi infectia plagii cutanate/subcutane

Prezenta secretiei purulente la nivelul plagii, pielii sau tesuturilor moi subiacente

şi

Prezenta unuia din semnele de mai jos:

–Febra peste 38°C sau schimbarea defavorabila a stării mentale/fizice;

–Senzatie de căldură şi roseata la nivelul trunchiului sau membrelor;

–Tumefiere şi sensibilitate sau durere la nivelul regiunii afectate;

–Exacerbarea secretiilor la nivelul leziunii sau a teritoriului afectat.

b)Infectii micotice cutanate

Realizarea următoarelor doua criterii:

–Prezenta unei eruptii maculo-papuloase;

–Diagnosticul micozei de către un medic sau prin probe de laborator.

c)Infectie cutanata herpetica şi herpes zoosteriana

În ambele situaţii realizarea următoarelor doua criterii:

–Prezenta unei eruptii veziculare pe o suprafaţa segmentara;

–Diagnosticul de către medic sau prin laborator a unei infectii specifice.

d)Scabie cutanata

Pentru diagnostic este necesară realizarea a doua criterii:

–Prezenta unor eruptii maculo-papulare pruriginoase;

–Diagnosticul scabiei de către un medic cu sau fără confirmarea prin examene de laborator.

e)Conjunctivita

Din cele doua criterii realizarea a cel puţin unu:

–Apariţia unei secretii purulente la nivelul ochiului sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore;

–Apariţia unei rosete noi sau accentuarea celei existente la nivelul conjunctivei oculare, senzatie dureroasa sau durere locală, cu sau fără prurit, de cel puţin 24 ore.

6.Perioade febrile probabil infectioase de cauza neelucidata/incerta

Stare febrila (peste 38°C) în mai multe episoade, cu intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezenta cel puţin 3 zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infectioase sau neinfectioase

Medicul emite diagnosticul de stare febrila de cauza neelucidata.

O) Infectii cu microorganisme genetic modificate artificial şi cu transmitere accidentala sau prin acţiuni de bioterorism.

Orice simptom sau sindrom infectios care apare sub forma de caz nou şi acut, este prezent la o persoană sau afectează mai mulţi bolnavi şi/sau personal medico sanitar şi epidemiologic este demonstrata legătură de cauzalitate cu activitatea şi/sau produsele şi materialele unui laborator de microbiologie sau, este suspicionata răspândirea intenţionată a agentului etiologic patogen infectios.

Anexa IV

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA A INFECTIILOR NOSOCOMIALE

1.Consideratii generale.

Supravegherea epidemiologica este activitatea sistematica şi/sau continua de colectare, analiza, prelucrare, interpretare a datelor, necesară pentru cunoaşterea frecvenţei infectiilor nosocomiale şi identificarea factorilor de risc.

Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic.

Datele obţinute folosesc pentru elaborarea, planificarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni, având ca scop prevenirea şi controlul infectiilor nosocomiale.

2.Obiective:

2.1.Sa determine incidenţa infectiilor nosocomiale pe baza definitiilor de caz.

2.2.Sa determine tendinta evoluţiei precum şi modificările caracteristicilor infectiilor nosocomiale.

2.3.Sa identifice factorii de risc.

2.4.Sa determine promovarea acţiunilor/programelor de prevenire şi control.

2.5.Sa evalueze activităţile/programele de prevenire şi control.

3.Definiţiile infectiilor nosocomiale.

Supravegherea epidemiologica a infectiilor nosocomiale se bazează pe definiţiile clinice de caz ale infectiilor nosocomiale prevăzute în Anexa Nr. III.

4.Populaţia supravegheată:

Reprezintă numărul total de persoane aflate la risc pentru dobândirea unei infectii nosocomiale (ex.: pacientii internati în secţiile de chirurgie, pacientii internati în secţia de pediatrie, sugarii alimentati artificial în secţia de pediatrie, etc.).

5.Colectarea datelor.

5.1.Identificarea infectiilor nosocomiale constituie sarcina permanenta a medicilor din spitale/ambulatoriu, din sistemul sanitar de stat şi privat. Diagnosticul de infectie nosocomiala se va menţiona în actele medicale cu care lucrează medicul (ex.: foaia de observatie clinica, fişa de consultatie, registrul de consultatie, etc.).

5.2.Înregistrarea şi declararea infectiilor nosocomiale se face pe Fişa cazului de infectie nosocomiala (model prezentat în Figura 1), de către asistenţa desemnată (asistenţa sefa) din fiecare secţie sau directorul de îngrijiri din unitatea sanitară respectiva.

5.3.Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea căruia se afla pacientul.

5.4.Fişele cazurilor de infectii nosocomiale vor fi transmise imediat compartimentului/serviciului de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

6.Controlul înregistrării şi declarării cazurilor de infectie nosocomiala.

6.1.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale stabileşte un ritm de control pentru depistarea cazurilor nediagnosticate, neinregistrate şi neanuntate (ritm recomandat: minim la 2 zile, maxim la 7 zile).

6.2.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale înregistrează şi declara cazurile de infectie nosocomiala descoperite la verificările pe care le face la nivelul secţiilor, după consult cu medicul care îngrijeşte pacientul.

6.3.Centralizarea datelor se face de către asistenţa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale pentru spitalul pe care îl deserveşte.

Unităţile sanitare private înregistrează şi declara cazurile de infectii nosocomiale în acelaşi regim ca şi unităţile sanitare de stat.

7.Analiza datelor.

7.1.Datele se prelucreaza şi se analizează săptămânal de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale.

7.2.Validarea datelor se face de compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale care poate solicita în acest sens medicul care are în îngrijire pacientul.

8.Calculul şi interpretarea indicilor se face de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale cu un ritm săptămânal.

–Incidenţa infectiilor nosocomiale reprezintă numărul de cazuri noi de infectii într-o săptămâna, raportate la populaţia asistată în acelaşi interval de timp. Pentru intervale de timp lunare, trimestriale sau anuale, în unităţile sanitare cu paturi, se va utiliza ca numitor populaţia de pacienti externati.

–Prevalenta la un moment dat reprezintă numărul de cazuri de infectii nosocomiale existente în evoluţie la un moment dat (o zi, o săptămâna, etc.) într-o populaţie analizata.

9.Diseminarea datelor. Datele interpretate sunt diseminate către:

9.1.Secţii, pentru informare şi completarea măsurilor.

9.2.Consiliul de administraţie, care prin analiza ia decizii legate de obiectivele menţionate în prezenta Anexa, în legătură directa cu asigurarea actului medical.

9.3.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale are obligaţia întocmirii Dării de seama statistice trimestriale şi transmiterea acesteia către Direcţia de Sănătate Publică.

10.Atitudinea în caz de izbucnire epidemica.

10.1.Izbucnirea epidemica reprezintă înregistrarea unui număr de cazuri de infectie nosocomiala în exces net faţă de numărul de cazuri asteptat.

10.2.Responsabilitatea pentru izbucnirea unui episod epidemic revine în exclusivitate unităţii care l-a generat.

10.3.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale stabileşte din punct de vedere tehnic conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice. Odată cu informarea operativă la Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 8/2000, Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale poate solicita colaborarea acesteia.

10.4.Secţiile la nivelul cărora se înregistrează izbucniri epidemice sunt responsabile de ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite de Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control a infectiilor nosocomiale în vederea rezolvarii episodului epidemic.

10.5.Consiliul de administraţie al unităţii sanitare este abilitat sa stabilească măsurile administrative corespunzătoare în cazul unei izbucniri epidemice.

FIGURA 1

Notă *) Se completează pentru fiecare caz nou de infectie nosocomiala (dacă un bolnav a avut doua sau mai multe infectii nosocomiale, se completează câte o fişa pentru fiecare imbolnavire).

ÎN SECŢIA ............ SPITALUL ................

Data completării (zz/ll/aa): .......

Bolnavul: Nume ................... Prenume ............. Sexul ......

Data naşterii (zz/ll/aa): ........ Vârsta la data internării ........

Data internării (zz/ll/aa): ...... Nr. FO ...........................

Diagnostic la internare

......................................................................

Diagnostic la 72 de ore

......................................................................

Salon Nr. .............................................................

Dacă a fost mutat

se specifică salonul şi data mutării: .................................

În secţiile cu profil chirurgical:

Denumirea

operaţiei .............................................................

data intervenţiei (zz/ll/aa): .........................................

Infectie nosocomiala:

Examene microbiologice pentru diagnosticul de infectie nosocomiala:

┌──────────────────────┬───────────────────┬───────────────┬──────────┐

│Data recoltarii probei│ Denumirea │Germeni izolati│Diagnostic│

│ (zz/ll/aa) │examenului efectuat│ │ │

├──────────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────┤

├──────────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────┤

├──────────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────┤

├──────────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────┤

└──────────────────────┴───────────────────┴───────────────┴──────────┘

Antibiograma: .......................................................

.....................................................................

.....................................................................

.....................................................................

Data externarii (zz/ll/aa): ................................

Nr. total zile spitalizare: ................................

Starea la externare (vindecat, ameliorat, stationar, transferat, decedat):

.......................................................................

Diagnosticul la externare (sau deces): .................................

........................................................................

Nr. zile de tratament pentru infectia nozocomiala: .....................

Factori de risc .......................................................

........................................................................

........................................................................

Semnatura

Anexa V

PRECAUTIUNI UNIVERSALE

(PU)

SCOPUL aplicării PU:

CONCEPTUL de PU se referă la:

REGULI de baza în aplicarea Precautiunilor Universale:

APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:

1.UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;

1.1.DEFINITIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrator şi sursa de infectie, utilizata în timpul activităţilor care presupun risc de infectie.

1.2.CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precautiunilor universale:

1.2.1.MANUSI

a)TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii:

–anticiparea contactului mainilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, tesuturi umane;

–abord venos sau arterial;

–recoltare de LCR;

–contact cu pacienti care sangereaza, au plagi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;

–manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curatirii, decontaminarii.

b)FELUL MANUSILOR

● de uz unic sterile:

–chirurgie;

–examinare interna;

–intervenţii care implica un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare manusi duble;

–abord vascular prin punctie;

–tegument pacient cu soluţii de continuitate;

–manipularea unor materiale potenţial contaminate;

● nesterile curate:

–examinari curente, care implica un contact cu mucoasele, dacă nu exista o recomandare contrară;

–manipularea de materiale contaminate;

–curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;

● de uz general, menaj, de cauciuc:

–activităţi de întreţinere, care implica un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate:

–colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate.

–manipularea de materiale contaminate;

–curăţenie, îndepărtare de produse biologice;

c)MOD DE FOLOSIRE:

–schimbare după fiecare pacient;

–după folosire se spala mai întâi mâinile cu manusi, după care acestea se indeparteaza, prinzand marginea primei prin exterior aruncand-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzand-o pe cealaltă, cu mana libera prin interior, scoţând-o cu grija şi aruncand-o în acelaşi container aflat la indemana;

–după îndepărtarea manusilor mâinile se spala din nou, 10-15 secunde, chiar dacă manusile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate; manusile de unica utilizare nu se reutilizeaza, deci nu se curata, dezinfecteaza;

–manusile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, imbatranire cauciuc, etc.).

1.2.2.HALATE OBIŞNUITE

–în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.

1.2.3.SORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se anticipeaza producerea de stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejand tegumentele personalului medical din:

–secţii cu profil chirurgical;

–laboratoare;

–servicii de anatomie patologica, medicina legală;

–unele activităţi administrative;

–servicii de urgenta.

1.2.4.MASCA, protejeaza:

–tegumentele;

–mucoasele bucala, nazala ale personalului medical.

1.2.5.PROTECTOARE FACIALE, protejeaza:

–tegumentele;

–mucoasele bucala, nazala, oculara.

● OCHELARI

● ECRAN PROTECTOR etc.

1.2.6.ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejeaza mucoasa bucala în timpul instituirii respiratiei artificiale.

1.2.7.BONETE - simple (textile), sau impermeabile

–CIZME DE CAUCIUC

2.SPALAREA MAINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor

● IMPORTANŢA

–cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminarii, a diseminarii agenţilor microbieni.

● CÂND?

–la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;

–la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;

–înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate;

–înainte şi după aplicarea unui tratament;

–înainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri invazive;

–după scoaterea manusilor de protecţie;

–după scoaterea mastii folosită la locul de muncă;

–înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os;

–după folosirea batistei;

–după folosirea toaletei;

–după trecerea mainii prin par;

–după activităţi administrative, gospodăreşti.

● CUM?

–îndepărtarea bijuteriilor (inele, bratari), ceasurilor;

–unghii ingrijite, tăiate scurt;

–utilizare de apa curenta şi sapun pentru spalarea obişnuită;

–doua sapuniri consecutive;

–în cazuri de urgenta este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spalatului, dar nu ca rutina;

–în unele situaţii spalarea este completată de dezinfectia mainilor:

–după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagiosi şi a celor cu imunodepresie severă;

–înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale (în abordurile vasculare şi efectuarea de punctii lombare este obligatoriu portul manusilor), schimbarea pansamentelor (atenţie - manusi), termometrizare intrarectala, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - manusi);

–după efectuarea toaletei bolnavului la internare;

–după manipularea şi transportul cadavrelor;

–înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevra care implica abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie - manusi).

–spalarea, dezinfectia mainilor şi portul manusilor: ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE

–cu hârtie prosop;

–prosop de unica întrebuinţare.

3.PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALĂ

3.1.EXPUNEREA PROFESIONALĂ

–prin inoculari percutane:

–intepare;

–tăiere.

–contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;

–contaminarea mucoaselor.

–în timpul:

–efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente

ascutite;

–manipulării de produse biologice potenţial contaminate;

–manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după

utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse

biologice potenţial infectate.

–prin intermediul:

–instrumentelor ascutite;

–materialului moale;

–suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din

unităţile sanitare;

–reziduurilor din activitatea medicală;

3.2.METODE DE PREVENIRE

–obiecte ascutite:

–reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;

–colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la

intepare şi tăiere, amplasate la indemana şi marcate corespunzător

conf. Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002, pentru:

–pregătire în vederea utilizării;

–distrugere;

–evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor utilizate;

–de evitat scoaterea din seringile de uz unic.

–lenjerie:

–manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse

biologice potenţial contaminate cat mai puţin posibil;

–sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit,

în spaţii special destinate;

–colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati în

mod corespunzător conform Ordinului Ministrului Sănătăţii

nr. 219/2002;

–evitarea păstrării lor indelungate, înainte de prelucrare;

–asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare

decontaminare.

–curăţenie şi decontaminare:

–folosirea manusilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte

lichide biologice sau tesuturi;

–decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea

cu hârtie absorbanta care se colectează în containere sau

saci de plastic marcate;

–dezinfecţie cu soluţie germicida;

–uscarea suprafeţei prelucrate;

–folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei,

sterilizarii, decontaminarii echipamentului medical, a

pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlariei,

tacamurilor, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii

nr. 185/2003.

–reziduuri infectante (Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 219/2002)

–neutralizare prin ardere sau autoclavare;

–colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea

clara prin culoare şi etichetare.

–igiena personală:

–spalarea mainilor (pct. 2);

–spalarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu

produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale

potenţial contaminate;

–evitarea activităţilor cu risc de expunere:

–existenta de leziuni cutanate;

–prezenta unui deficit imunitar;

–graviditate;

–asistenţa de urgenta, principii:

–viaţa pacientului este pretioasa;

–obligatorie aplicarea precautiunilor universale;

–chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura cele necesare

respectării principiilor precautiunilor universale.

3.3.SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de protecţie:

–masca;

–ochelari, ecran;

–manusi;

–sort impermeabil când se anticipeaza producerea de:

–epansamente;

–sânge;

–saliva cu urme vizibile de sânge.

–alte recomandări:

–sistem de aspiratie rapida;

–poziţia adecvată a scaunului;

–instrumentar:

–corect utilizat;

–corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat

3.4.SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICA:

–masca, ochelari, ecran protector, manusi, halat, sorturi impermeabile, cizme, bonete;

–decontaminare după efectuare a necropsiilor:

–instrumentar;

–suprafeţe, mobilier.

3.5.LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE: regulile generale de aplicare a precautiunilor universale trebuie completate cu:

–colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere

marcate, care să împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;

–evitarea contaminarii pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare;

–utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului:

–manusi;

–masca, ochelari de protecţie, ecran protector;

–halat, sort impermeabil, boneta.

–spalarea atenta a mainilor (pct. 2);

–utilizarea de echipamente de pipetare automate, semiautomate,

pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;

–atenţie la utilizarea de material ascutit în activitatea de laborator;

–curăţenia, dezinfectia, sterilizarea în mod corect, standardizat;

–instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:

–chimica;

–fizica-ardere;

–autoclav.

–aparatura defecta-decontaminare înainte de reperare;

–la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator

până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării;

–amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.

3.6.ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL

PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE

3.6.1.INOCULARE PERCUTANA, intepatura, taietura:

–spalarea la jet de apa curenta timp de 5 minute;

–aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spalarea cu apa şi sapun sau detergent.

3.6.2.EXPUNEREA MUCOASELOR:

–clatirea gurii cu apa curenta;

–clatirea mucoaselor oculare cu apa curenta sau ser fiziologic.

3.6.3.RAPORTAREA EVENIMENTULUI:

–medicului personalului;

–imediat după expunere;

–înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursa (dacă este posibila identificarea);

–înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus:

–momentul şi felul expunerii;

–primul ajutor.

3.7.MEDICUL PERSONALULUI decide:

–asupra personalului;

–asupra pacientului.

–consiliere şi consimţământ pretestare;

–testare privind statutul imunitar şi infectios (HBV, HIV, HCV) în dinamica;

–urmărire clinica, profilaxie, tratament complicatii ale expunerii.

Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Direcţiei de Sănătate Publică, dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat.

N.B.

INTREAGA ASISTENŢA ACORDATĂ PERSOANELOR IMPLICATE ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ ("SURSA", PERSONAL AFECTAT) SE VA DESFASURA NUMAI PE BAZA DE CONSIMŢĂMÂNT ŞI CONFIDENŢIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR LOR MEDICALE.

4.PERSONAL INFECTAT CU HIV:

–respectarea drepturilor omului;

–schimbarea locului de muncă, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia, când:

● se dovedeşte că nu-şi protejeaza pacientii;

● este necesară protecţia sa medicală.

–conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.

5.EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCĂ ŞI ACTIVITĂŢI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN FUNCŢIE DE CONTACTUL CU SÂNGE ŞI ALTE LICHIDE BIOLOGICE.

I - contact permanent, inevitabil, consistent;

II - contact imprevizibil, inconstant;

III - contact inexistent;

PENTRU CATEGORIILE APARŢINÂND GRUPELOR I ŞI II SE VOR APLICA PERMANENT PRECAUŢIUNILE UNIVERSALE.

Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.