Decizie nr. 954 din 30 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că autorul excepţiei dă o interpretare literală art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, dar că de fapt acest text de lege are în vedere instituirea unei prezumţii relative ce poate fi răsturnată de către debitor. Art. 33 din aceeaşi lege prevede într-adevăr o sancţiune drastică pentru debitorul căruia i s-a respins contestaţia privind starea de insolvenţă, în sensul că acesta nu mai are dreptul de a propune planul de reorganizare, însă aceasta nu presupune o restrângere a accesului la o activitate economică, întrucât acest drept trebuie să se exercite "în condiţiile legii", după cum prevede art. 45 din Constituţie. De altfel, un plan de reorganizare poate fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 597/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureş - judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş cu prilejul soluţionării cererii formulate de creditoarea "Banca Comercială Română" pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), coroborate cu cele ale art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, sunt contrare dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică. În acest sens, arată că sintagma "insolvenţa este prezumată ca fiind vădită" alătură doi termeni contradictorii, întrucât prezumţia exclude caracterul evident. Astfel, acest text de lege instituie de fapt o prezumţie irefragabilă de insolvenţă, iar rolul judecătorului-sindic se restrânge, prin urmare, la a fi un simplu instrument de deschidere automată a procedurii insolvenţei în situaţia constatării existenţei condiţiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a). În acest fel se îngrădeşte cu totul libertatea economică a debitorului după parcurgerea unei perioade foarte scurte de timp, îngrădire ce devine operantă chiar dacă debitorul are disponibilităţi băneşti sau bunuri libere de sarcini, ce pot fi oricând valorificate pentru plata datoriei. De asemenea, consideră că interdicţia de a propune un plan de reorganizare în cazul în care a contestat starea de insolvenţă reprezintă o limitare a libertăţii sale de a desfăşura o activitate economică.

Tribunalul Comercial Mureş - judecătorul-sindic consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu este întemeiată. În acest sens, arată că interpretarea dată de autorul excepţiei acestui text de lege este pur literală, fără a ţine cont de interpretarea sistematică a actului normativ din care reiese evident dreptul de apreciere al judecătorului-sindic, care, fiind sesizat cu o contestaţie, pe baza actelor de la dosar şi a susţinerilor părţilor, poate stabili că debitorul nu este în stare de insolvenţă sau poate stabili că este într-adevăr în insolvenţă. În ceea ce priveşte prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, apreciază că acestea, interzicând debitorului care a contestat starea de insolvenţă să propună un plan de reorganizare, contravin dreptului de acces liber la justiţie. Acest ultim aspect nu a fost pus în discuţia părţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că prezumţia legală de insolvenţă nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei, debitorul putând să conteste existenţa stării de insolvenţă. Dacă judecătorul-sindic constată că nu este în insolvenţă, va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestaţiei.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la o activitate economică nu exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a acestei libertăţi. Specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun şi care sunt conforme obligaţiei statului prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Totodată, arată că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 oferă posibilitatea debitorului ca, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea de deschidere a insolvenţei formulată de creditor, să conteste sau să recunoască existenţa stării de insolvenţă, nefiind astfel îngrădit dreptul debitorului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. În sfârşit, arată că accesul liber la justiţie are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte subiecte de drept.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a)insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;";

–Art. 33 alin. (4): "Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică.

Examinând excepţia, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, aceasta porneşte de la o interpretare literală a sintagmei "insolvenţa este prezumată ca fiind vădită", interpretare ce face abstracţie de ansamblul reglementării privind procedura insolvenţei. Astfel, în opinia autorului excepţiei, această sintagmă ar avea în realitate semnificaţia instituirii unei prezumţii irefragabile de insolvenţă.

Curtea constată că, într-adevăr, textul de lege criticat instituie o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă. Instituirea acestei prezumţii este justificată de necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale acestuia.

Cu toate acestea, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, prezumţia instituită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, să conteste existenţa stării de insolvenţă, dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia.

În ceea ce priveşte critica adusă art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, se constată că aceasta are în vedere interdicţia instituită pentru debitorul căruia i-a fost respinsă contestaţia privind starea de insolvenţă de a mai solicita reorganizarea judiciară. Curtea observă însă că, deşi debitorul nu mai are acest drept, administratorul judiciar sau creditorii vor putea propune reorganizarea, astfel încât să fie evitat falimentul.

Garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc în mod egal pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Automobile Turisme Utilitare-ATU" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 597/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - judecătorul-sindic.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea