Decizie nr. 77 din 14 martie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca obţinerea autorizaţiei de construcţie nu constituie o ingradire a dreptului de proprietate, deoarece exercitarea acestui drept trebuie facuta cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 18.564/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit în temeiul acestor dispoziţii de lege.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât restrânge "posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru lucrările menţionate în cuprinsul acestui text de lege...". Autorul excepţiei considera ca aceasta restrangere nu s-ar încadra în limitarea expresă prevăzută la art. 41 alin. (6) din Constituţie. Se susţine ca textul criticat încalcă şi dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, dat fiind ca restrangerea exerciţiului drepturilor constituţionale nu se poate face decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text constituţional, "iar restrangerea realizată prin dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie".

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul excepţiei ridicate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale. În acest sens se arata ca obligaţia obţinerii autorizaţiei pentru lucrările prevăzute la art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, nu constituie o ingradire a exercitării dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul considera ca prin aplicarea măsurilor criticate nu se încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, sunt ocrotite drepturi fundamentale ale omului, alături de dreptul de proprietate, "întrucât executarea unor lucrări fără autorizaţie, deci fără respectarea unor reguli privind construcţiile poate avea urmări care ar afecta integritatea corporală, sănătatea, chiar viaţa cetăţenilor".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, dispoziţii al căror conţinut este următorul: "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clădirilor de orice fel;".

Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizării Curţii prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, textul criticat avea următoarea redactare:

–art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie ori alte intervenţii care afectează siguranţa construcţiei sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 lit. f);".

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, a fost, de asemenea, modificată şi completată prin Legea nr. 453 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textul ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi-a păstrat redactarea data prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 231/2000.

În aceasta situaţie Curtea Constituţională constata ca, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate atât anterior, cat şi ulterior sesizării sale prin Încheierea din 6 aprilie 2001, în noua redactare se păstrează soluţia legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei subzistă. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluţionarea excepţiei nu este necesară o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin textul de lege criticat se sancţionează contraventional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fără autorizaţie de construire.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenţie prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenţionale pentru construirea unei terase fără autorizaţie de construire.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.

Autorul excepţiei considera ca textul criticat restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire, ceea ce în opinia sa ar contraveni atât art. 41 alin. (1) şi (6), cat şi art. 49 alin. (1) din Constituţie. Curtea retine ca regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia textul art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, ar contraveni prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, în sensul celor susţinute de autorul excepţiei.

Art. 49 din Constituţie, care reglementează "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", prevede la alin. (1) ca: "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, nu constituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate privată, ci reprezintă reglementarea prin lege a conţinutului şi a limitelor acestui drept, în temeiul art. 41 alin. (1) din Constituţie. Restrangerea exerciţiului dreptului de proprietate, spre a fi caracterizată ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege. Or, în speta legea nu instituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, ci prevede obligaţia obţinerii unei autorizaţii de construcţie. Îndeplinirea acestei obligaţii are în vedere prevenirea consecinţelor unor sinistre în cazul executării unor construcţii necorespunzătoare.

Faţa de cele de mai sus rezultă ca art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, nu contravine nici prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "PCH SERANO COM IMPEX" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

──────────────