Decizie nr. 461 din 1 iunie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Victor Simionov în Dosarul nr. 4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.110/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Victor Simionov cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei angajatorului de sancţionare disciplinară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi pe cele care se referă la exercitarea căilor de atac, întrucât, pe de o parte, art. 75 din Legea nr. 168/1999 permite administrarea probelor exclusiv angajatorului, iar pe de altă parte, art. 80 din aceeaşi lege privează părţile de dreptul de a exercita calea de atac a apelului, prevăzând doar dreptul la recurs.

Tribunalul Tulcea apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu restrâng dreptul părţii care contestă măsura dispusă de unitate de a propune probatorii în condiţiile Codului de procedură civilă. Mai mult, consideră că art. 75 din Legea nr. 168/1999 determină respectarea cerinţei termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor, întrucât prevede un termen limită până la care angajatorul poate depune dovezi în apărare. De asemenea, arată că stabilirea căilor de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti este lăsată de Constituţie la latitudinea autorităţii legiuitoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că textele de lege criticate nu împiedică pe contestator de a formula, potrivit dispoziţiilor legale procedurale în vigoare la care face trimitere art. 82 din Legea nr. 168/1999, cererile pe care le consideră necesare şi de a propune probe pentru susţinerea respectivelor cereri. De asemenea, arată că, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, exercitarea căilor de atac se face în condiţiile stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 75 şi 80 din Legea nr. 168/1999 sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, iar suprimarea căii de atac a apelului şi stabilirea unei singure căi de atac cu termen de exercitare mai redus au ca finalitate asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor de muncă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 75: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

–Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 75 din Legea nr. 168/1999 reglementează sarcina probei în conflictele de muncă în favoarea salariaţilor. În sensul acestor reglementări, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse unilateral şi să prezinte probele până la primul termen de judecată, sub sancţiunea decăderii din acest drept. Aceasta nu înseamnă exclusivitatea dreptului de a administra probe. Astfel, salariatul are dreptul să prezinte, să propună şi să solicite instanţei administrarea oricăror probe prin mijloace legale, potrivit normelor procedurale reglementate de Codul de procedură civilă. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 82 din aceeaşi lege, potrivit cărora "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă".

De asemenea, Curtea observă că, prin prevederea unui termen limită în care unitatea poate depune probe în apărare, art. 75 din Legea nr. 168/1999 asigură soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Analizând dispoziţiile art. 80 din aceeaşi lege, care reglementează calea de atac ce poate fi exercitată în conflictele de muncă şi termenul de declarare a acesteia, Curtea constată că acest text de lege este în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se exercită în condiţiile legii.

După cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Victor Simionov în Dosarul nr. 4.110/2005 al Tribunalului Tulcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea