Decizie nr. 17 din 21 ianuarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare, întrucât instanţa are obligaţia de a pune în vedere pârâtului toate mijloacele de apărare care pot fi folosite de acesta şi, la cerere, poate acorda un termen pentru pregătirea apărării.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.647/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Sanda Dinca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca art. 118 din Codul de procedură civilă contravine art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare, întrucât prin instituirea obligativitatii depunerii întâmpinării, în situaţia în care pârâtul nu respecta aceasta obligaţie, este decăzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excepţii.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 118 din Codul de procedură civilă nu ingradeste dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat şi nici nu limitează posibilitatea acestora de a folosi mijloacele de apărare adecvate. Se mai arata ca pârâtul, care nu este reprezentat sau asistat de avocat, este protejat, potrivit art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că judecătorul are obligaţia, în baza rolului sau activ, sa îi pună în vedere acestuia, la prima zi de înfăţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca textul de lege criticat consacra importanţa întâmpinării în cadrul procesului civil. Acest act procedural, prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de reclamant, precizându-şi apărările sale, este destinat, în primul rând, să asigure un echilibru în situaţia juridică a părţilor. Legiuitorul a considerat ca este firesc ca părţile sa cunoască de la început pretenţiile şi apărările lor, precum şi mijloacele de proba, ceea ce este de natura să asigure "egalitatea de arme", prevăzută de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, reglementarea întâmpinării, ca şi procedura de judecată în ansamblul ei, se întemeiază pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că nu sunt incalcate dispoziţiile privind dreptul la apărare din Legea fundamentală, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 128/2002, prin care s-a constatat ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 118 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conţinut:

–Art. 118: "Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţa; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării."

Textul constituţional invocat de autorul excepţiei ca fiind încălcat are următoarea redactare:

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului releva o evidenta utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitatii întâmpinării, se asigura de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţa a acţiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsura de a cunoaşte încă de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregati apărările, în cunoştinţa de cauza, în raport de susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativitatii depunerii întâmpinării, cu consecinţa decăderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară celor de ordine publică, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instanţelor şi a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorului ordinar, care a acţionat deci în limitele prerogativelor sale constituţionale.

Dincolo de utilitatea evidenta a reglementării cuprinse în art. 118 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate retine încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat alin. (2) al articolului criticat instituie obligaţia pentru instanţa judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de şedinţa, acordând, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

Dacă totuşi, deşi protejat, în aceasta maniera, împotriva consecinţelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligenta sau insuficienţei mijloacelor materiale care l-au împiedicat sa apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu înţelege să-şi execute obligaţia de depunere a întâmpinării, el îşi asuma, în deplina cunoştinţa de cauza, riscurile decurgând din propria sa culpa şi, în consecinţa, potrivit unui principiu de aplicaţie generală, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încălcarea dreptului sau la apărare.

Susţinerile autorului excepţiei sunt cu atât mai neintemeiate cu cat legiuitorul s-a îngrijit sa limiteze consecinţele drastice ale decăderii, oferind posibilitatea pârâtului, potrivit art. 171 din Codul de procedură civilă, de a se apara, discutând, în fapt şi în drept, temeinicia pretenţiilor şi a dovezilor părţii potrivnice, de a invoca, conform art. 118 alin. (2) din acelaşi cod, excepţiile de ordine publică sau de a cere, potrivit art. 138, administrarea unei dovezi noi, atunci când necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, când administrarea ei nu pricinuieşte amânarea judecaţii ori când nu a fost cerută, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, considerând excepţia ca fiind neîntemeiată. Soluţia adoptată, ca şi considerentele pe care aceasta se intemeieaza îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu