Decizie nr. 607 din 15 noiembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Constantin Vlăsceanu în Dosarul nr. 6.160/2004 al Judecătoriei Ploieşti.

La apelul nominal răspunde partea Ilie Gheorghe, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.160/2004, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Constantin Vlăsceanu într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii şi restituire bunuri.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece "conferă instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate posibilitatea de a cenzura" cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, "îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate".

Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că instanţa care respinge ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate se pronunţă numai cu privire la incidenţa în speţă a textului de lege criticat, fără a analiza contrarietatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, aspect ce intră în competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care au următorul conţinut: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) care prevede că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 142 alin. (1) referitor la structura Curţii Constituţionale şi ale art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

În esenţă, se susţine că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "conferă instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate posibilitatea de a cenzura" cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, "îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate".

Curtea constată că prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.

Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d).

În ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză şi, de altfel, autorul excepţiei nu indică principiile din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, care sunt încălcate prin textul de lege criticat, şi nici nu formulează motive în acest sens.

De altfel, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, care în redactarea anterioară republicării Legii nr. 47/1992 erau cuprinse în art. 23 alin. (6) din aceasta, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în esenţă, pentru motive similare celor din prezenta cauză. Cu acele prilejuri, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituţionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Constantin Vlăsceanu în Dosarul nr. 6.160/2004 al Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu