Anexa nr. 3 din 11 iulie 2002

ANEXA Nr. 1')

!image

!image

*)Anexele nr. 1-10 sunt reproduse în facsimil.

de producator;

2.6.coeficient de sarcina, valoarea exprimata procentual din cuplul maxim disponibil, la o turatie data a motorului;

2.7.turatia la momentul maxim, turatia motorului la care se atinge momentul motor maxim, asa cum este specificat de producator;

2.8.turatia intermediara, turatia la care motorul raspunde la una din urmatoarele cerinte:

–pentru motoarele destinate functionarii intr-un interval de turatii pe o curba a momentului motor in sarcina totala, turatia intermediara trebuie sa fie turatia la momentul maxim declarat, daca aceasta este cuprinsa intre 60% - 75% din turatia nominala,

–daca turatia la momentul maxim declarat este mai mica de 60% din turatia nominala, atunci turatia intermediara trebuie sa fie egala cu 60% din turatia nominala,

daca turatia la momentul maxim declarat este mai mare de 75% din turatia nominala, atunci turatia intermediara trebuie sa fie egala cu 75% din turatia nominala.

2.9.Simboluri si abrevieri

–debit volumic

–debit masic

2.9.1 Simbolurile oarametrilor de incercare·

2.9.2.Simbolurile compusilor chimici

CO Monoxid (Oxid) de carbon

CO2 Dioxid (Bioxid) de carbon

HC Hidrocarburi

NOx Oxizi de azot

NO Monoxid de azot (Oxid nitric)

NO2 Dioxid (Bioxid) de azot

02 Oxigen

C2Ha Etan

PT Particule

DOP Dioctilftalat

CH4 Metan

C3He Propan

H2O Apa

PTFE Politetrafloretilena

2.9.3.Abrevieri

FID HFID NDIR CLD HCLD POP CFV

Detector cu ionizare in flacara

Detector cu ionizare in flacara, incandescent Analizor cu absorbtie nedispersiv in infrarosu Detector cu chemiluminiscenta

Detector cu chemiluminiscenta , incandescent Pompa cu deplasare pozitiva

Tub Venturi la debit unic

3.MARCAREA MOTOARELOR

3.1.Orice motor aprobat ca o unitate de produs tehnic trebuie sa aiba aplicate urmatoarele marcaje:

3.1.1.marca sau numele producatorului de motoare;

3.1.2.tipul, respectiv familia de motoare si un numar de identificare individual al motorului;

3.1.3.numarul aprobarii CS de tip, conform prevederilor din anexa nr. 7.

3.2.Marcajele trebuie sa fie durabile, usor lizibile si de nesters pe toata durata de viata a motorului.

ln cazul utilizarii de etichete sau placute, acestea trebuie sa fie aplicate astfel incat fixarea lor sa se mentina pe toata durata de viata utila a motorului si sa nu poata fi indepartate decit prin distrugere sau deformare.

3.3.Aceste marcaje trebuie sa fie aplicate pe o piesa a motorului necesara in functionarea normala a acestuia si care, nu necesita inlocuire in conditii normale, pe toata durata de viata a motorului.

3.3.1.Aceste marcaje trebuie sa fie aplicate astfel incat sa fie usor vizibile de orice persoana, dupa ce motorul a fost instalat complet împreuna cu toate piesele auxiliare necesare functionarii sale.

3.3.2.Fiecare motor trebuie sa fie prevazut cu o placa suplimentara demontabila, din material rezistent, care trebuie sa cantina toate datele indicate la pct. 3.1; aceasta placa trebuie sa fie aplicata astfel incat marcajele prevazute la pct. 3.1 sa fie usor vizibile si usor acecesibile dupa instalarea motorului pe masina.

3.4.Clasificarea motoarelor prin numerele de identificare trebuie facuta astfel incit sa permita determinarea fara dubii a succesiunii de fabricatie.

3.5.lnainte de a iesi de pe linia de fabricatie, motoarele trebuie sa poarte toate marcajele cerute.

3.6.Precizarea locului de amplasare a marcajelor motorului se face conform prevederilor din anexa nr. 6, partea 1.

4.SPECIFICATU TEHNICE SI INCERCARI

4.1.Generalitati

Componentele care sunt considerate ca pot influenta emisia de gaze si particule poluante trebuie sa fie proiectate, fabricate si montate astfel incat sa permita motorului ca in conditii normale de utilizare, indiferent de vibratiile la care motorul poate fi supus, sa fie conforme cu prevederile prezentei hotarari.

Producatorul trebuie sa adopte o serie de masuri tehnice astfel incat sa asigure limitarea emisiilor, conform prevederilor prezentei hotarari, pe toata durata normala de viata a motorului in conditii normale de functionare. Se considera ca aceste specificatii sunt respectate atunci cand sunt indeplinite cerintele prevazute la pct. 4.2.1si 5.3.2

ln cazul în care se foloseste un convertizor catalitic si/sau un filtru pentru particule, producatorul trebuie sa demonstreze, prin incercari de anduranta efectuate conform practicilor ingineresti si prin documente corespunzatoare de înregistrare a incercarilor ca dispozitivele de post-tratare vor functiona corect pe toata durata de viata a motorului. Documentele de inregistrare a incercarilor trebuie sa fie intocmite conform prevederilor de la pct. 5.2. si in special de la pct. 5.2.3

Clientul trebuie sa primeasca o garantie corespunzatoare. Este permisa înlocuirea sistematica a dispozitivelor de post-tratare, dupa o anumita perioada de functionare a motorului. Orice reglare, reparare, demontare, curatare sau inlocuire a componentelor si sistemelor motorului care se efectuaza periodic, pentru a preveni proasta functionare a motorului, datorata dispozitivelor post -tratare pentru limitarea emisiilor, se va efectua doar daca este necesar din punct de vedere tehnologic pentru a asigura buna functionare a sistemului de limitare a emisiilor. ln manualul utilizatorului trebuie incluse cerinte de intretinere periodica care fac obiectul garantiei, cerinte ce trebuie aprobate înaintea acordarii aprobarii de tip. Capitolul referitor la intretinerea sau inlocuirea dispozitivelor de tratare si la conditiile de garantie, din manualul utilizatorului trebuie sa fie incluse in fisa de informatii prevazuta in anexa nr. 2.

4.2.Speciflcatii tehnice referitoare la emisiile poluante

Emisiile de gaze si particule poluate provenite din motorul supus la incercari trebuie sa fie masurate prin metodele prevazute in anexa nr. 5.

Se pot accepta alte sisteme sau analizoare daca conduc la rezultate cu efect echivalent cu cel al urmatoarelor

sisteme de referinta:

–pentru emisiile din gazele de evacuare brut, sistemul prevazut in anexa 5 fig.2

–pentru emisiile din gazele de evacuare diluate, al unui sistem de diluare in circuitul principal, sistemul prevazut in anexa 5 fig.3;

–pentru emisiile de particule, printr-un sistemul de diluare in circuitul principal, echipat fie cu filtre separate pentru fiecare mod de incercare, fie cu filtru unic, prevazut in anexa 5. fig.13.

Stabilirea echivalentei sistemelor trebuie sa se bazeze pe un studiu de corelare care cuprinzande un ciclu de 7 incercari sau mai multe, care se efectueaza intre sistemul luat in considerare si unul sau mai sau mai multe din sistemele de referinta mentionate anterior.

Criteriul de echivalare este definit in limita de ± 5% din mediile valorilor ponderate ale emisiilor produse in timpul ciclului de incercari. Se va utiliza un ciclu conform prevederilor din anexa 3 pct. 3.6.1

!image

4.2.1.Emisiile de monoxid de carbon, hidrocarburi si oxizi de azot precum si emisiile de particule poluante, nu trebuie sa depaseasca valorile din tabelul urmator:

4.2.2.Valorile emisiilor indicate la pct. 4.2.1. sunt limitele inregistrate la iesirea din motor, inaintea dispozitivului de post -tratare a gazelor de evacuare.

4.2.3.Daca o familie de motoare, asa cum este definita la pct.6 corelat cu prevederile din anexa nr.2 subanexa 2, acopera mai mult de o gama de puteri, valorile emisiilor produse de motorul reprezentativ (aprobare de tip) si ale tuturor tipurilor de motoare care fac parte din aceeasi familie, trebuie sa satisfaca cerintele cele mai severe corespunzator gamei de puteri cea mai ridicata. Producatorul este liber sa limiteze definirea familiei de motoare la o singura gama de puteri si poate sa solicite aprobarea corespunzator cu alegerea sa.

4.3.Instalarea pe masini mobile nerutiere

Instalarea motorului pe o masina mobila nerutiera va trebui sa respecte conditiile de limitare stabilite prin aprobarea de tip. Suplimentar, trebuie respectate urmatoarele caracteristici in ceea ce priveste aprobarea motorului,

4.3.1.depresiunea din admisie, nu trebuie sa depaseasca, pentru motorul aprobat, valoarea specificata in anexa nr. 2 subanexa nr.1, sau respectiv 3.

4.3.2.contrapresiunea din sistemul de evacuare nu trebuie sa depaseasca, pentru motorul aprobat, valoarea specificata in anexa nr. 2 subanexa nr.1sau respectiv. 3.

5.DISPOZITII PRIVIND EVALUAREA CONFORMITATII PRODUCTIEI

5.1.Inainte ca aprobarea sa fie acordata, in scopul verificarii existentei dispozitiilor si procedurilor necesare pentru asigurarea unui control eficient al conformitatii productiei, autoritatea care acorda aprobarea de tip, trebuie sa se asigure ca producatorul s-a angajat sa respecte standardul SR EN ISO 9002 (pentru fabricarea motoarelor in cauza sau un standard echivalent de acreditare care satisface astfel de cerinte).

Producatorul trebuie sa informeze autoritatea care acorda aprobarea de tip, cu privire la angajamentul de a aplica standardul SR EN ISO 9002, si dupa caz, cu privire la toate revizuirile duratei de valabilitate sau ale domeniului de aplicare. Pentru a verifica daca prevederile de la pct. 4.2 din prezenta anexa sunt respectate permanent, trebuie efectuate controale corespunzatoare ale productiei.

5.2.Titularul aprobarii are urmatoarele responsabilitati:

5.2.1.sa asigure existenta procedurilor de control eficient al calitatii produselor;

5.2.2.sa aiba acces la echipamentul necesar pentru controlul conformitatii fiecarui tip aprobat;

5.2.3.sa se asigure ca rezultatele incercarilor efectuate sunt inregistrate si ca documentele anexate sunt puse la dispozitia autoritatii, intr-un interval de timp convenit impreuna cu aceasta;

5.2.4.sa analizeze rezultatele fiecarui tip de incercare pentru a controla si a garanta stabilitatea caracteristicilor motorului, avand in vedere toate variatiile posibile datorate procesului de fabricatie industriala;

5.2.5.sa se asigure ca orice prelevare de mostre de motor sau componente care prin tipul de încercare efectuat se dovedesc neconforme, va fi urmata de o noua prelevare de mostre si de o noua încercare. Trebuie luate toate masurile necesare pentru a se restabili conformitatea productiei in mod corespunzator.

5.3.Autoritatea care a acordat aprobarea de tip, poate sa verifice oricand metodele de control al conformitatii care se aplica la fiecare intreprindere/unitate de productie.

5.3.1.Cu ocazia fiecarei inspectii, registrele care contin rapoartele de incercari si documentele de supraveghere a fabricatiei, trebuie sa fie puse la dispozitia inspectorului.

5.3.2.Atunci cand nivelul de calitate este considerat nesatisfacator sau cand se considera necesara verificarea validitatii datelor prezentate conform prevederilor de la pct. 4.2, se aplica urmatoarea procedura:

5.3.2.1.Se alege un motor din serie si se supune incercarii descrise în anexa nr. 3. Emisiile de monoxid de carbon, hidrocarburi si oxizi de azot precum si emisiile de particule masurate, nu trebuie sa depaseasca valorile indicate în tabelul de la pct. 4.2.1 cu respectarea prevederilor de la pct. 4.2.2

5.3.2.2.Daca motorul ales din serie nu se incadreaza in prevederile de la pct. 5.3.2.1, producatorul poate cere ca masuratorile sa fie efectuate pe un numar mai mare de motoare avand aceleasi caracteristici tehnice care sunt prelevate din serie, incluzand si motorul ales initial. Producatorul de comun acord cu serviciul tehnic stabileste valoarea "n" a numarului de motoare prelevate. Motoarele, altele decat primul motor ales, sunt supuse unei incercari. ln continuare se calculeaza pentru fiecare produs poluant media aritmetica (x) a rezultatelor obtinute pe motoarele încercate. Productia de serie este apreciata ca fiind conforma daca este satisfacuta urmatoarea relatie:

!image

unde:

LIM: este valoarea limita fixata la pct. 4.2.1 pentru fiecare poluant considerat;

k: este un factor statistic depinzand de marimea "n" si precizat în tabelul urmator:

!image

!image

daca n 20, k = 0,860 / vn

5.3.3.Autoritatea care acorda aprobarea de tip sau serviciul tehnic desemnat cu cotrolul conformitatii productiei, va efectua incercari pe motoare rodate partial sau complet, conform indicatiilor producatorului.

5.3.4.Frecventa normala a inspectiilor aprobate de autoritatea care acorda aprobarea de tip va fi de o inspectie pe an.

Daca prevederile de la pct. 5.3.2 nu sunt respectate, autoritatea trebuie sa verifice ca s-au luat imediat toate masurile necesare pentru restabilirea conformitatii productiei cat mai curand posibil.

6.PARAMETRII CARE DEFINESC FAMILIA DE MOTOARE

O familie de motoare se poate defini prin parametri constructivi de baza care trebuie sa fie comuni pentru toate motoarele apartinand aceleiasi familii. ln anumite cazuri poate sa existe o interactiune intre parametri. Aceste efecte trebuie luate in considerare de asemenea pentru a garanta ca doar motoarele care au caracteristici similare ale emisiei de gaze de evacuare, sunt incluse într-o familie de motoare.

Pentru ca motoarele sa fie considerate ca apartinand aceleiasi familii de motoare, trebuie sa aiba in comun urmatorii parametri de baza :

6.1.Ciclul de functionare:

–doi timpi

–patru timpi

6.2.Agentul de racire:

–aer

!image

!image

Anexa nr. 2

Subanexa1

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE MOTORULUI REPREZENTATIV (3>

1.DESCRIEREA MOTORULUI

1.1.Producator: .............................................................................................................

1.2.Seria motorului înscrisa de producator: ...........................................................................

1.3.Ciclu motor: patru timpi / doi timpi (4)

1.4.Alezaj: mm

1.5.Cursa: mm

1.6.Numarul si dispozitia cilindrilor: ................................................................................

1.7.Cilindree cm3

1.8.Turatia nominala: rot/min

1.9.Turatia de moment motor maxim: rot/min

1.1O. Raport de comprimare (5): .........................................................................................

1.11.Sistemul de ardere: ...............................................................................................

1.12.Desenul/desenele camerei de ardere (sectiuni si vederi): ..............................................

1.13.Ariile sectiunilor minime ale conductelor de admisie si evacuare: ....................................

1.14.Sistemul de racire

1.14.1.Cu lichid

1.14.1.1.Natura lichidului: .............................................................................

1.14.1.2.Pompa(e) de circulatie: cu/ fara (4)

1.14.1.3.Caracteristicile sau marca/marcile si tipul/tipurile (dupa caz): ................... 1.14.1.4.Raportul/rapoartele de antrenare (dupa caz): ........................................

1.14.2.Cu aer

1.14.2.1.Suflanta: cu/ fara (4)

1.14.2.2.Caracteristici sau marca(i) si tip(uri) (dupa caz): .....................................

1.14.2.3.Raport/rapoarte de antrenare (dupa caz): .............................................

1.15.Temperatura admisa de producator

1.15.1.Racire cu lichid: temperatura maxima a lichidului la iesire: K

1.15.2.Racire cu aer: locul unde se masoara temperatura:

Temperatura maxima la locul de masurare: K

1.15.3.Temperatura maxima a aerului de admisie la iesirea din racitorul intermediar

de racire a aerului (dupa caz) K

1.15.4.Temperatura maxima a gazelor de evacuare la nivelul conductelor de evacuare adiacente cu flansele de la iesirea din colectoare K

1.15.5.Temperatura uleiului: minima: K

maxima: K

1.16.Supraalimentare: cu / fara (4) 1.16.1.Marca:...................................................................................................... •··

1.16.2.Tip: ...............................................................................................................

1.16.3.Descrierea sistemului (de exemplu: presiune maxima, supapa de descarcare, dupa caz)

1.16.4.Racitor intermediar: cu/ fara (4)

1.17.Sistem de admisie: depresiune maxima admisibila la intrare, la turatia nominala a motorului si la sarcina totala kPa

1.18.Sistem de evacuare: contrapresiunea maxima admisibila la turatia nominala a motorului si la sarcina totala: kPa

2.DISPOZITIVE ANTIPOLUANTE ADITIONALE (daca exista si daca nu sunt descrise in alt loc)

–Descriere si / sau schema(e): ...................................................................................

!image

3 ln cazul mai multor motoare reprezentative se vor întocmi formulare pentru fiecare in parte.

4 A se evita mentiunile inutile

5 Precizati toleranta

3.

3.1.

3.2.

3.2.1.

3.2.2.

3.2.3.

3.2.4.

3.3

3.3.1.

3.3.2.

3.3.3.

4.

ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL

Pompa de alimentare

Presiunea<1l sau schema:

......

... ......

kPa

Sistemul de lnjectie

Pompa

3.2.1.1.Marca (marcile): ..........................................................................................

3.2.1.2.Tip (tipuri): ................................................................................................ .

3.2.1.3.Debit: ..mm3<1l pe injectie sau pe ciclu, pentru turatia nominala a pompei: rot/min si

respectiv turatia la sarcina totala: rot/min sau schema

3.2.1.4.Avans la injectie

3.2.1.4.1.Curba de avans la injectieC1l: ............................................................

3.2.1.4.2.CalareC1l: .......................................................................................

Conducte de injectie

3.2.2.1.Lungime: mm

3.2.2.2.Diametru interior: mm

Injector (injectoare)

3.2.3.1.Marca (marei): .......................................................................................... ..

3.2.3.2.Tip (tipuri): .................................................................................................

3.2.3.3.Presiunea de deschidere <1> sau schema: .........................................................

Regulator

3.2.4.1.Marca (marei): ..........................................................................................

3.2.4.3.Turatia de început de taiere la sarcina totala(1l rot/min

3.2.4.4.Turatia maxima de mers in gol<1l rot/min

3.2.4.5.Turatia la ralanti(1l rot/min

Sistem de pornire la rece

Marca (marei): ...................................................................................................

Tip (tipuri): ........................................................................................................

Descriere: .........................................................................................................

CARACTERISTICILE DISTRIBUTIEI

4.1.Unghiurile de manivela de deschidere si închidere a supapelor de admisie si evacuare precum si inaltimea de ridicare maxima a supapelor, sau alte caracteristici echivalente:

.....................................................................··························

4.2.Referinte (de ex.: Cartea tehnica a motorului) si/sau gama de reglaj \f

!image

1 Precizati toleranta

2A se evita mentiunile inutile

Subanexa2

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE FAMILIEI DE MOTOARE

1.PARAMETRII COMUNI<1>

1.1.Ciclul de ardere: ...........................................................................................

1.2.Agent de racire: ............................................................................................

1.3.Metoda de aspiratie a aerului: ........................................................................

1.4.Tipul camerei de ardere: .................................................................................

1.5.Configuratia, amplasarea si numarul supapelor si/sau ferestrelor: .........................

1.6.Sistemul de alimentare cu combustibil: ..........................................................

1.7.lnstalatii auxiliare ale motorului:

Vor fi identificate prin numerele de desen:

–sistemul de racire: .......................................................................................

–recircularea gazului de evacuare<2>:..........................................................

–1•n•1ect1·e; emu1s·ied e apa<2>. .........................................................................

–injectie de aer<2>: ........................................................................................

1.8.Sistem de tratare a gazului de evacuare<2>:....................................................

Se vor identifica din anexa 1, sectiunile 6 si 7: ...................................................

2.COMPONENTA FAMILIEI DE MOTOARE

2.1.Numele familiei de motoare: .............................................................................

2.2.Descrierea motoarelor familiei:

!image

A completa in functie de specificatiile indicate in anexa 1, sectiunile 6 si 7

2 Dupa caz, marcati cu literele "n.a." in cazul in care nu se face recircularea gazelor de evacuare

3 Pentru detalii a se vedea subanexa 1

Subanexa3

< >

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE MOTORULUI TIP DIN FAMILIE 1

1.DESCRIEREA MOTORULUI

1.1.Producator: .............................................................................................................

1.2.Codul motorului înscris de producator: ...........................................................................

1.3.Ciclu motor: patru timpi/ doi timpi<2>

1.4.Alezaj: mm

1.5.Cursa: mm

1.6.Numarul si dispozitia cilindrilor: ................................................................................. .

1.7.Cilindree: cm3

1.8.Turatia nominala: rot/min

1.9.Turatia la momentul motor maxim: rot/min

1.10.Raport de comprimare !3l: ................................................................................. .

1.11.Sistem de ardere: ..............................................................................................

1.12.Desenul/desenele camerei de ardere si a capului pistonului........................................

1.13.Ariile sectiunilor minime ale conductelor de admisie si evacuare: .................................

1.14.Sistem de racire

1.14.1.Cu lichid

1.14.1.1.Natura lichidului: ..................................................................... .

1.14.1.2.Pompa(e) de circulatie: cu/ fara<2l

1.14.1.3.Caracteristicile sau marca/marcile si tipul/tipurile (dupa caz): .............. 1.14.1.4.Raportul/rapoartele de antrenare (dupa caz): .................................

1.14.2.Cu aer

< >

1.14.2.1.Ventilator: cu / fara 2

1.14.2.2.Caracteristici sau marca(i) si tip(uri) (dupa caz): ..............................

1.14.2.3.Raport/rapoarte de antrenare (dupa caz): .....................................

1.15.Temperaturi admise de producator

1.15.1.Racire cu lichid: temperatura maxima a lichidului la iesire K

1.15.2.Racire cu aer: locul unde se masoara temperatura: .......................................

Temperatura maxima la locul de masurare: K

1.15.3.Temperatura maxima a aerului de admisie la iesirea din racitorul intermediar de racire a aerului (dupa caz) K

1.15.4 Temperatura maxima a gazelor de evacuare la nivelul conductelor de evacuare adiacente cu flansele de la iesirea din colectoare: K

1.15.5.Temperatura uleiului: minima: K

maxima: K

1.16.Supralimentare: cu / fara<2>

1.16.1.Marca: ...............................................................................................

1.16.2.Tip: ...................................................................................................

<

1.16.3.Descrierea sistemului (de exemplu: presiune maxima, supapa de descarcare, dupa caz): 1.16.4.Schimbator intermediar: cu/ fara 2>

1.17.Sistem de admisie: depresiune maxim admisibila la intrare, la turatia nominala a motorului si la sarcina totala: kPa

1.18.Sistem de evacuare: contrapresiunea maxima admisibila la turatia nominala a motorului si la sarcina totala: kPa

'incazul mai multor motoare reprezentative se vor întocmi formulare pentru fiecare in parte.

2 A se evita mentiunile inutile

3 Precizati toleranta

2.DISPOZITIVE ANTIPOLUANTE ADITIONALE (daca exista si daca nu sunt descrise in alt loc)

–Descriere si / sau schema(e): ...........................................................................

3.ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL

3.1.Pompa de alimentare

Presiunea<1 1 sau schema:

... kPa

3.2.Sistemul de injectie

3.2.1.Pompa

3.2.1.1.Marca (marcile): ...........................................................................

3.2.1.2.Tip (tipuri): ....................................................................................

3.2.1.3.Debit: ........mm3 (ll pe injectie sau pe ciclu, pentru turatia nominala a pompei

........rot/min si respectiv turatia la sarcina totala rot/min sau schema

3.2.1.4.Avans la injectie

3.2.1.4.1.Curba de avans la injectie<1l: ..........................................

3.2.1.4.2.Calare<1>: ..................................................................

3.2.2.Conducte de injectie

3.2.2.1.Lungime: mm

3.2.2.2.Diametru interior: mm

3.2.3.Injector (injectoare)

3.2.3.1.Marca (marei): .........................................................................

3.2.3.2.Tip (tipuri): ..............................................................................

3.2.3.3.Presiunea de deschidere<1l sau schema: ......................................

3.2.4.Regulator

3.2.4.1.Marca (marei): ........................................................................

3.2.4.2.Tip (tipuri): ..............................................................................

3.2.4.3.Turatie de început de taiere la sarcina totala (ll rot/min

3.2.4.4.Turatie maxima de mers in gol<1> rot/min

3.2.4.5.Turatia la ralanti<1>:

.........

......

...... .........

......

...... rot/min

3.3 Sistem de pornire la rece

3.3.1.Marca (marei): .................................................................................

3.3.2.Tip (tipuri):

3.3.3.Descriere:

4.CARACTERISTICILE DISTRIBUTIEI

4.1.Unghiurile de manivela de deschidere si inchidere a supapelor de admisie si evacuare precum si inaltimea de ridicare maxima a supapelor, sau alte caracteristici echivalente:

4.2.Referinte (de ex: Cartea tehnica a motorului) si/sau gama de reglaj (2)

!image

1 Precizati toleranta

2 A se evita mentiunile inutile

Anexa nr. 3

1.INTRODUCERE

METODA DE INCERCARE

1.1

1.2.

2.

2.1.

2.2.

2.2.1.

Prezenta anexa descrie metoda pentru masurarea emisiilor de gaze si particule poluante provenind din motoarele supuse incercarii.

lncercarea se efectueaza cu motorul montat pe un stand de incercari si cuplat la o frana.

CONDITII DE INCERCARE

Prescriptii generale

Toate volumele si debitele volumetrice corespund unei temperaturi de 273 K (O 0C) si unei presiuni atmosferice de 101,3 kPa.

Conditii de incercare a motorului

Valorile ce se masoara sunt temperatura absoluta Ta a aerului la intrarea in motor, exprimata in Kelvin, si presiunea atmosferica in conditii uscate Ps exprimata in kPa; parametrul fa este determinat obligatoriu prin una din urmatoarele relatii:

–pentru motoare cu admisie normala si motoare supralimentate mecanic:

0,7

_f (99) (_!_)

a - ps 298

–pentru motorul cu turbocompresor cu sau fara racire intermediara:

( 99 \ 0,7

fa = I ----- I X

\ Ps }

/ T \ 1,3

I I

\ 298}

2.2.2.Validitatea testului

Pentru ca testul sa fie recunoscut ca valabil, parametrul fa trebuie sa fie:

0,96 s fa s 1,06

2.2.3.Motoare cu racirea aerului de supraalimentare

Temperatura agentului de racire si a aerului de supraalimentare trebuie sa fie înregistrate.

2.3.Sistemul de admisie a aerului in motor (motoare cu racire intermediara)

Motorul supus incercarii trebuie sa fie echipat cu un sistem de admisie a aerului stabilit (fixat) in functie de limita superioara specificata de constructorul motorului pentru un filtru de aer curat si un motor functionand in conditii normale, acestea fiind indicate de constructor pentru a obtine un debit maxim de aer.

Poate fi utilizat sistemul de admisie propriu al standului cu conditia ca acesta sa nu afecteze conditiile normale de functionare ale motorului.

2.4.Sistemul de evacuare al motorului

Motorul supus incercarii trebuie sa fie echipat cu un sistem de evacuare a gazelor arse in care contrapresiunea gazelor sa fie reglata la valoarea superioara indicata de producator pentru motorul functionand in conditii normale, si care sa permita obtinerea puterii maxime declarate.

2.5.Sistemul de raclre

Sistemul de racire trebuie sa fie capabil sa mentina motorul la temperaturile de exploatare normale, prescrise de producator.

2.6.Uleiul de ungere

Caracteristicile uleiului de ungere utilizat in timpul incercarii trebuie sa fie înregistrate si prezentate odata cu rezultatele obtinute in urma testarii motorului.

2.7.Combustibilul utilizat pentru incercari

Combustibilul utilizat este combustibilul de referinta indicat in anexa 4.

Cifra cetanica si continutul in sulf al combustibilului de referinta utilizat pentru încercare sunt indicate în anexa 4, subanexa 1, respectiv punctele 1.1.1 si 1.1.2.

Temperatura combustibilului la intrarea in pompa de injectie trebuie sa fie cuprinsa intre 306 K si 316 K (33 si 43 °C).

2.8.Stabilirea regimurilor de lncarcare a franei

Depresiunea la flansa galeriei de admisie si contrapresiunea la flansa tevii de evacuare nu vor depasi limitele superioare indicate de producator, in conformitate cu punctele 2.3 si 2.4 de mai sus.

Valorile maxime ale momentului motor la turatiile de testare specificate vor fi determinate experimental. Din aceste valori vor fi calculate valorile momentului motor pentru modurile de testare specificate. Pentru motoarele care nu sunt destinate sa functioneze pe o caracteristica de turatie la sarcina totala, momentul motor maxim la turatia de testare va fi indicat de producator.

Reglajul motorului pentru fiecare din secventele de incercare va fi calculat cu ajutorul urmatoarei formule:

!image

pentru un raport

PAE

-;?; 0,03

PM

valoarea PAE poate fi verificata de autoritatea abilitata insarcinata cu acordarea aprobarii.

3.EFECUTAREA INCERCARII

3.1.Pregatirea filtrelor de prelevare

lnainte cu cel putin o ora de începerea testarii, se pune fiecare filtru (pereche de filtre) într-un recipient Petri închis dar nesigilat si plasat in camera de cantarire pentru a stabiliza filtrul. La sfarsitul perioadei de stabilizare, se cantareste fiecare filtru/pereche de filtre si se inregistreaza greutatea ambalajului. ln continuare filtrul/perechea de filtre este stocata in recipientul Petri inchis sau intr-un port-filtru pana in momentul incercarii. Daca filtrul/perechea de filtre nu este utilizat(a) in urmatoarele 8 ore se scoate din camera de cantarire, el (ea) va fi cantarit(a) din nou inainte de utilizare.

3.2.Instalarea aparaturii de masurare

Aparatura si sondele de prelevare trebuie sa fie instalate conform cerintelor. Atunci cand se utilizeaza un sistem de diluare a gazelor de evacuare in circuitul principal, sistemul trebuie sa fie la extremitatea tevii.

3.3.Punerea in functlune a sistemului de diluare si a motorului

Sistemul de diluare si motorul trebuie pornite si incalzite astfel incit toate tempertaurile si presiunile sa fie stabilizate la sarcina totala si regim nominal (pct. 3.6.2).

3.4.Reglajul coeficientului de diluare

Sistemul de prelevare a particulelor trebuie sa fie pornit si cuplat cu un dispozitiv de derivare pentru metoda cu filtru unic (optional pentru metoda cu filtre multiple). Se poate determina nivelul existent de particule, din aerul de diluare, prin trecerea acestui aer prin filtrele de particule. Daca se foloseste aer de diluare filtrat se poate face o masuratoare inainte, in timpul sau dupa incercare. Daca aerul de diluare nu este filtrat, trebuie facute cel putin 3 masuratori, la inceputul, la sfarsitul sau spre mijlocul ciclului, iar valorile care se iau in considerare sunt cele medii ( se face medierea valorilor respective) Temperatura aerului de diluare la intrarea in filtru nu trebuie sa depaseasca 325 K (52 °C) in fiecare mod. Coeficientul total de dilutie trebuie sa fie mai mic de patru.

Pentru sistemele de diluare in circuit direct, in cazul metodei cu filtru unic, debitul masic al probei care trece prin filtru trebuie sa reprezinte o fractiune constanta din debitul masic al gazelor de evacuare diluate, pentru toate modurile. Aceasta fractiune a debitului masic trebuie sa fie mentinuta cu o precizie de ± 5%, cu exceptia primelor 1O sec. pentru fiecare mod, pentru sistemele care nu au sistem de derivatie.

Pentru sistemele de diluare cu circuit derivat, debitul masic care traverseaza filtrul trebuie sa fie mentinut constant intre limitele de ± 5% cu exceptia primelor 1O sec. ale fiecarui mod in cazul sistemelor fara circuit de derivatie.

Pentru sistemele cu masurarea concentratiilor de CO2 sau NOx, continutul in CO2 si NOx al aerului de diluare trebuie masurat la începutul si la sfarsitul fîecarei incercari. Masurarile dinaite si dupa încercare privind concentratia de fond a CO2 si NOx in aerul de diluare, nu trebuie sa depaseasca limitele 100 ppm, respectiv 5 ppm fiecare.

Cand se foloseste un sistem de analiza a gazului de evacuare diluat, concentratiile de fond, in cauza, sunt determinate prin trecerea aerului de diluare pritr-un filtru cu sac pe toata durata incercarii.

Masurarea concentratiei de fond, in continuu (fara filtru cu sac) poate fi efectuata de cel putin trei ori la începutul, la sfarsitul si spre mijlocul ciclului; cu acestea se caluculeaza o valoare medie. La cererea producatorului, se pot omite masuratorile concentratiilor de fond.

!image

!image

Subanexa 1

1.METODE DE MASURA SI PRELEVARE

Gazele si particulele emise de motorul prezentat la standul de incercari sunt masurate prin metodele descrise în anexa 5. Acestea definesc sistemele de analiza recomandate pentru emisiile gazoase (pct. 1.1) si sistemele recunoscute pentru diluarea si prelevarea probelor (pct. 1.2).

1.1.Specificatil privind frana

Motorul va fi instalat pe un stand echipat cu o frana ale carei caracteristici sa permita executia ciclului de incercari prevazute in anexa 3, pct. 3.6.1. Aparatele de masurare a incarcarii si turatiei franei trebuie sa permita determinarea puterii la frana în limitele de precizie indicate. Dupa necesitati, se admit calcule suplimentare. Precizia instrumentelor de masura trebuie sa fie asa fel aleasa incat tolerantele maxime ale marimilor indicate la pct. 1.3 sa nu fie depasite.

1.2.Debitul gazelor de evacuare

Debitul gazelor de evacuare va fi determinat prin una din metodele indicate la pct. 1.2.1. -1.2.4.

1.2.1.Metoda de masurare directa.

Masurarea directa a debitului de gaze de evacuare cu ajutorul unui debitmetru de tip Venturi sau cu un aparat echivalent (pentru precizari suplimentare a se vedea standardul ISO 5167).

Legenda:

2

{i> Calculele emisiilor poluante din gazele de evacuare descrise în prezenta sunt stabilite în fiecare caz pe baza diferitelor metode de masura si/sau calcul. Tolerantele totale vor fi limitate, pentru calculul emisiilor din gazele de evacuare. Valorile autorizate pentru fiecare rubrica, utilizate in ecuatiile aproximate, trebuie sa fie inferioare tolerantelor admise, indicate in standardul ISO 3046-3. ( >Sistemele din circuitul principal - pompa cu deplasament pozitiv CVS sau tubul Venturi vor fi

etalonate la debitul critic, dupa prima instalare, dupa operatiunile de intretinere sau de cate ori se considera necesar sau este indicat pentru verificarea sistemului CVS descris in anexa 5.

!image

1.4.Definirea componentilor gazos!

1.4.1.Specificatii generale cu privire la analizoare

Analizoarele trebuie sa poata efectua masurari intr-o plaja corespunzatoare preciziei de masura a concentratiilor din gazul de evacuare (pct. 1.4.1.1). Este recomandata utilizarea analizoarelor care pot masura o concentratie situata intre 15% si 100% din scara completa.

Concentratiile mai mici de 15% din scara completa sunt deasemenea acceptabile daca valoarea scarii complete este de 155 ppm (sau ppm C) sau mai putin sau daca utilizeaza sisteme de copiere (calculatoare, baze de date) care dau o precizie suficienta si o rezolutie mai maica de 15% din scara completa. ln acest caz, etalonarile suplimentare trebuie sa asigure garantia corectitudinii curbelor de etalonare (anexa 3, subanexa 2, pct. 1.5.5.2).

Compatibilitatea electromagnetica (EMC) a materialului trebuie sa fie la un nivel propriu care sa minimalizeze erorile suplimentare

1.4.1.1.E ro a re a d e m as u r a

Prin eroarea totala de masura, se intelege sensibilitatea la interactiunea cu a alte gaze (anexa 3, subanexa 2, pct. 1.9) care nu trebuie sa depaseasca ± 5% din valoarea masurata sau de 3,5 ori scala completa, valoarera cea mai mica fiind retinuta. Pentru concentratiile inferioare lui 100 ppm, eroarea de masura nu trebuie sa depaseasca ± 4 ppm.

1.4.1.2.R e p e t a b i I i t a t e a

Este definita ca fiind de 2,5 ori abaterea a zece valori consecutive la o etalonare data sau la un gaz de etalonare. Repetabilitatea nu trebuie sa fie mai mare de ± 1% din concentratia la scala completa pentru fiecare interval utilizat de peste 155 ppm (sau ppm C) sau ± 2% pentru fiecare interval utilizat sub 155 ppm (sau ppm C).

1.4.1.3.Zgomotu I de fond

Raspunsul unui varf fata de altul al analizorului de gaz pus la zero si etalonarea pe o perioada de cca. 1O secunde nu trebuie sa depaseasca 2% din scala completa pe toata plaja utilizata.

1.4.1.4.A b a t e r e a d e z e r o.

Abaterea de zero pe o durata de o ora trebuie sa fie inferioara lui 2% din întreaga scala pe toata plaja de

baza utilizata. Raspunsul zero este definit ca fiind raspunsul mediu si prin aceasta se intelege zgomotul de fond, la un gaz pus la zero luand un interval de 30 secunde.

1.4.1.5.A b a te re a va I o r i i d e e ta I o n a re

Abaterea valorii de etalonare in timp de o ora trebuie sa fie inferioara lui 2% din întreaga scala pe cel mai de jos interval utilizat. Abaterea este definita ca fiind diferenta intre raspunsul etalonarii si raspunsul zero. Raspunsul etalonarii este definit ca fiind raspunsul mediu, inclusiv zgomotul de fond, la un gaz etalon pe duarta unui interval de timp de 30 secunde.

1.4.2.Uscarea gazelor

Dispozitivul facultativ pentru uscarea gazelor trebuie sa aiba un efect minimal asupra concentratiei gazelor masurate. Agentii chimici de uscare nu sunt acceptati ca metoda de eliminare a apei din probele de gaz.

1.4.3.Analizoare

Punctele de la 1.4.3.1 la 1.4.3.5 din prezenta subanexa indica principiile de masurare folosite. O descriere detaliata a sistemelor de masurare este data in anexa 5.

Gazele de masurat trebuie sa fie analizate cu ajutorul aparatelor descrise in continuare. Utilizarea circuitelor de liniarizare este autorizata in cazul analizoarelor nelineare.

1.4.3.1 .A n a I i z a m o n o x i d u I u i d e c a r b o n (CO)

Analizorul de monoxid de carbon (CO) va fi de tipul nedispersiv cu absorbtie in infrarosu (NDIR).

1.4.3.2.A n a I i z a b i o x i d u I u i d e c a r b o n {CO2)

Analizorul de bioxid de carbon va fi de tipul nedispersiv cu absorbtie in infrarosu (NDIR).

1.4.3.3.A n a I i z a h i d r o c a r b u r i I o r (HC)

Analizorul hidrocarburilor va fi de tipul detectoarelor cu ionizare in flacara incandescente(HFID), detectorul, vanele, tubulatura, etc. fiind incalzite pentru mentinerea unei temperaturi a gazului de 463 K (190 °C) ± 1OK.

1.4.3.4.A n a I i z a o x i z i I o r d e a z o t (NOx)

Analizorul oxizilor de azot va fi de tipul detectorului chemiluminiscenta (CLD) sau a detectorului cu chemiluminiscenta incandescent(HCLD} cu un convertizor NO2f'NO daca masurarea se efectuiaza in stare uscata. Daca masuratoarea se face in starea umeda, se va utiliza un HCLD cu convertizorul mentinut la o temperatura mai mare de 333 K (60 °C) cu conditia sa se verifice ca efectul de atenuare al apei. (anexa 3, subanexa 2, pct. 1.9.9.2) sa fie satisfacator.

1.4.4.Prelevarea probelor pentru emisiile gazoase

Sondele de prelevare a emisiilor gazoase trebuie sa fie montate, fata de flansa (flansele) colectorului de evacuare la o distanta de cel putin 0,5 m sau la de trei ori diametrul conductei de evacuare, alegandu-se cea mai mare valoare, pentru a garanta o temperatura a gazelor de evacuare de cel putin 343 K {70 °C) in vecinatatea sondei.

ln cazul unui motor policilindric cu colector de evacuare ramnificat, intrarea in sonda trebuie sa fie situata suficient de departe, in aval, pentru a garanta ca proba este reprezenntativa pentru nivelul mediu al emisiilor din evacuare al tuturor cilindrilor. Pentru motoarele policilindrice echipate cu grupuri distincte de colectoare, ca in cazul motoarelor in "V', poate fi admisa preluarea cate unui probe de pe fiecare grup considerat individual si calcularea unei medii a nivelului emisiilor poluante. Se poate de asemenea recurge la alte metode, dar trebuie demonstrata corelarea cu metodele precedente. Pentru a calcula nivelul emisiile din gazele de evacuare trebuie utilizat debitul masic total al acestora.

Daca compozitia gazelor de evacuare este influientata de un dispozitiv de post tratament, proba de gaze de evacuare va trebui sa fie luata in amonte de acest dispozitiv pentru încercarea de la etapa I si in aval de acest dispozitiv pentru încercarea de la etapa li. Daca se utilizeaza un sistem de diluare in circuitul principal pentru determinarea particulelor, se pot de asemenea determina emisiile din gazele de evacuare diluate. Sondele de prelevare a probelor de gaze trebuie sa fie in imediata vecinatate a sondelor de prelevare a particulelor, in tunelul de diluare (anexa 5, pct. 1.2.1.2 pentru DT si pct. 1.2.2 pentru PSP). Continutul in CO si in CO2 poate fi, optional, determinat prin prelevare într-un sac si apoi prin masurarea concentratiei continutului sacului prelevat.

1.5.Determinarea particulelor

Determinarea particulelor necesita un sistem de diluare. Diluarea poate fi obtinuta cu un sistem in circuit derivat sau cu un sistem in circuitul principal. Debitul la sistemul de diluare trebuie sa fie suficient pentru a elimina complet condensarea apei in sistem si pentru mentinerea temperaturii gazului de evacuare diluat la valoarea de 325 K (52 °C) sau mai mica, imediat in amonte de intrarea in filtre. Dezumidificarea aerului de diluare înainte de intrarea in sistem este autorizata daca umiditatea aerului este ridicata. Preincalzirea aerului de diluare peste temperatura limita de 303 K {30 °C) este recomandata daca temperatura ambianta este inferioara lui 293 K (20°C). Temperatura aerului de diluare nu trebuie sa depaseasca, in nici un caz, 325 K (52 °C) înainte de punctul de intrare al tevii de evacuare in tunelul de diluare.

lntr-un sitem de diluare in circuit derivat, sonda de prelevare pentru particule trebuie sa fie montata in imediata vecinatate si in amonte de sonda pentru gaze definita la pct. 4.4 si conform anexei 5, pct. 1.2.1.1, fig. 4 - fig. 12, EP si SP.

Sistemul de diluare in circuit derivat trebuie sa fie proiectat astfel incat sa separe debitul de gaz de evacuare in doua fractiuni, din care cea mai mica va fi diluata cu aer si utilizata in continuare pentru masurarea particulelor. Este deci esential ca raportul de dilutie sa fie calculat cu foarte mare precizie. Se

pot aplica diferite metode de fractionare, tipul acesteia impunand, in mare masura, materialul si metodele de prelevare utilizate (anexa 5, pct. 1.2.1.1).

Pentru determinarea masei particulelor, trebuie sa existe un sitem de prelevare, filtre pentru prelevarea particulelor, o balanta analitica si o camera de cantarire controlata din punct de vedere a temperaturii si umiditatii.

Pentru prelevarea gazelor continand particule pot fi folosite una din urmatoarele metode:

–metoda cu filtru unic care utilizeaza o pereche de filtre (pct. 1.5.1.3 din prezenta subanexa) pentru toate modurile ciclului de încercare. Trebuie data atentie duratei si debitului de prelevare in aceasta faza a incercarii pe stand. O singura pereche de filtre este necesara pentru ciclul de încercare pe stand.

–metoda cu filtre multiple prevede utilizarea cate unei perechi de filtre (pct. 1.5.1.3 din prezenta subanexa) pentru fiecare mod al ciclului de încercare. Aceasta metoda permite utilizarea unor procedee de prelevare mai simple dar necesita mai multe filtre.

1.5.1.Filtre pentru prelevarea particulelor

1.5.1.1.S p e c i f i c a r e a c e r i n t e I o r f i I t r e I o r

lncercarile de aincercare necesita filtre cu fibre de sticla placate cu fluorocarburi sau filtre cu membrane pe baza de fluorocarburi. Pentru aplicatii speciale pot fi utilizate alte materiale. Toate tipurile de filtre trebuie sa aiba o eficacitate de prelevare de 0,3 µm DOP (diocrilftalat) cu un minim de 95% la o viteza nominala a gazului de evacuare cuprinsa intre 35 si 80 cm/s. Pentru executarea incercarilor de corelare intre diverse laboratoare sau intre un producator si autoritatea abilitata in materie de aincercare trebuie utilizate filtre de calitate identica.

1.5.1.2.D i m e n s i u n i I e f i I t r e I o r

Filtrele pentru particule trebuie sa aiba diametrul nominal de 47 mm (diametrul petei: 37 mm). Se pot deasemenea folosi filtre cu un diametru superior (pct. 1.5.1.5)

1.5.1.3.F i I t r e p r i m a r e s i s e c u n d a r e.

ln timpul incercarii, gazele de evacuare diluate sunt prelevate cu ajutorul a doua filtre plasate unul dupa altul (un filtru primar si un filtru secundar). Filtrul secundar nu trebuie sa fie situat la mai mult de 100 mm în aval de primul dar nici in contact cu acesta. Filtrele pot fi cantarite separat sau împreuna, ele fiind, asezate pata contra pata

1.5.1.4.V i t e z a n o m i n a I a i n f i I t r u

Viteza nominala a gazului la trecerea prin filtru trebuie sa fie de 35 pana la 80 cm/s. Pentru a se evita înfundarea filtrului, pierderea de presiune intre începutul si sfarsitul incercarii nu poate depasi 25 kPa.

1.5.1.5.I n c a r c a r e a f i I t r u I u i

La metoda cu filtru unic, incarcarea minima recomandata, pentru filtru este de 0,5 mg pentru o suprafata a petei de 1075 mm2. Valorile pentru dimensiunile cele mai curente ale filtrelor sunt urmatoarele:

Pentru metoda cu filtre multiple, incarcarea minima recomandata pentru ansamblul filtrelor este egala cu produsul dintre valoarea corespunzatoare si radacina patrata a numarului total de moduri de incercari.

1.5.2.Specificatii ale camerei de cantarire si ba/antei analitice

1.5.2.1.S t a r e a c a m e r e i d e c a n t a r i r e

Temperatura camerei (sau a locului) in care filtrele de particule sunt cantarite si stabilizate trebuie mentinuta la 295 K (22 °C) ± 3 K pe toata durata conditionarii si dupa. Umiditatea trebuie mentinuta la un punct de roua de 282,5 K (9,5 °C) ± 3 K si umiditate relativa de 45 ± 8%.

1.5.2.2.C a n ta r i r e a f i I t r e I o r d e r e f e r i n t a

Atmosfera din camera (sau a locului) trebuie sa fie ferita de orice fel de contaminare ambianta (de exemplu praf) susceptibile de a se depune pe filtrele de particule în cursul stabilizarii lor. Abateri de la specificatiile camerei de cantarire indicate la pct. 1.5.2.1 sunt admise daca durata for nu depaseste 30 minute. Camera balantei trebuie sa raspunda la specificatia respectiva înainte ca personalul sa intre aici. Doua filtre sau perechi de filtre de referinta, nefolosite, trebuie sa fie cantarite in urmatoarele patru ore de la cantarirea (perechii) filtrelor de prelevare, dar de preferinta in acelasi timp. Ele trebuie sa fie de aceleasi dimensiuni si executate din aceleasi materiale cu filtrele de prelevare.

Daca greutatea medie a filtrelor (perechilor de filtre) de referinta se schimba intre cantariri cu mai mult de± 5% (± 7,5% pentru perechea de filtre) din incarcarea minima recomandata a filtrului (pct. 1.5.1.5) atunci se arunca toate filtrele care s-au folosit la prelevare si se repeta testul de determinare a emisiei de particule.

Daca criteriile de stabilitate a camerei balantei, indicate la pct. 1.5.2.1, nu sunt îndeplinite, dar greutatile filtrelor (perechii de filtre) de referinta raspund la criteriile de mai sus, producatorul motorului are posibilitatea de a accepta greutatile filtrelor de prelevare sau de a declara incercarile ca fiind nule, solicitand repararea sistemului de control al camerei balantei si refacerea testului.

1.5.2.3.B a I a n t a a n a I i t i c a

Balanta analitica servind la determinarea greutatilor tuturor filtrelor ttrebuie sa aiba o precizie (diferenta tip) de 20 µg si o rezolutie de 10 µg (1 diviziune = 10 µg). Pentru filtrele cu diametrul mai mic de 70 mm, precizia si rezolutia vor fi de 2 µg, respectiv 1 µg.

1.5.2.4.E I i m i n a r e a e f e c t e I o r e I e c t r i c i t a t i i s t a t i c e

Pentru a elimina efectele electricitatii statice, filtrele trebuie sa fie neutralizate înainte de cantarire, de exemplu printr-un neutralizant cu poloniu sau cu un dispozitiv avand acelasi efect.

1.5.3.Prescriptii aditionale pentru determinarea particulelor poluante

Toate elementele sistemului de diluare si ale sistemului de prelevare care sunt in contact cu gazele de evacuare brute si diluate, tubulatura de evacuare pana la intrarea in filtre, trebuie sa fie cunoscute pentru a minimaliza depunerile sau modificarea materialelor specifice. Toate trebuie sa fie executate din materiale bune conducatoare de electricitate, care nu reactioneaza cu componentele din gazele de evacuare si sa fie puse la reteaua de impamantare pentru a împiedica efectele electrostatice.

Subanexa2

1.ETALONAREA APARATURII DE ANALIZA

1.1.Introducere

Fiecare analizor va fi etalonat periodic pentru a respecta conditiile de precizie din prezentele norme. Metoda de etalonare utilizata este descrisa in prezenta subanexa si se refera la analizoarele indicate in subanexa 1, pct. 1.4.3.

1.2.Gazul de etalonare

Durata de conservare a tuturor gazelor de etalonare trebuie sa fie respectata.

Data expirarii perioadei de conservare a gazelor de etalonare, indicata de producator trebuie sa fie înregistrata.

1.2.1.Gaze pure

Puritatea ceruta a gazelor este definita prin limita de contaminare indicata mai jos. Pentru operatiunea de etalonare este nevoie de urmatoarele gaze:

–Azot purificat

(Contaminare admisa: s 1 ppm C, s 1 ppm CO, s 400 ppm CO2, s O,1 ppm NO)

–Oxigen purificat

(Puritate> 99,5 %voi. 02)

–Amestec hidrogen-heliu

{40 :1: 2% hidrogen, restul heliu) (contaminare admisa s 1ppmC, s400ppmCO2)

–Aer de sinteza purificat

(Contaminare admisa s 1 ppm C, s 1 ppm CO, s 400 ppm CO2, s O,1 ppm NO) (Continutul in oxigen cuprins intre 18 si 21 %voi.)

1.2.2.Gaze de etalonare

Se va utiliza un amestec gazos avand urmatoarea compozitie chimica:

–C3H8 si aer de sinteza purificat (pct. 1.2.1)

–CO si azot purificat

–NO si azot purificat (cantitatea de NO2continuta in gazul de etalonare nu trebuie sa depaseasca 5% din continutul de NO)

–02si azot purificat

–CO2 si azot purificat

–CH4 si aer de sinteza purificat

–C2H6 si aer de sinteza purificat

a)Pentru gazele de evacuare brute1 :

sau:

GaZmass = u X conc X GEXHW

sau:

GaZmass = V X conc X VEXHD

GaZmass = w X conc X VEXHW

b)Pentru gazele de evacuare diluate(1>:

GaZmass = u X concc X Grnrw

sau:

unde:

GaZmass = w X concc X VToTW

concc = concentratia de baza corectata

concc = conc - concd x [1 - (1/ DF)]

sau

DF=

13,4

!image

conc CO2 + (concCO + concHC) x 10-4

DF = 13,4 / concCO2

Coieficientii u = umiditate, v = uscat, w = umiditate, trebuie luati din tabelul de mai jos:

Densitatea componentei HC este calculata pe baza unui raport mediu :

carbon/ hidrogen de 1 / 1,85.

1.3.5.Calculul emisiilor specifice

Emisia specifica (g / kWh) trebuie sa fie calculata pentru toate componentele, individual, in modul urmator:

n

!image

1 ln cazul oxizilor de azot concentratia de NOx (NO sau NO ) trebuie sa fie multiplicata prin KHNox , factorul de corectie al umiditatii pentru NOx (mentionat la pct. 1.3.3), dupa cum urmeaza:

NOx X cane sau KHNOx X concc

L GaZmassi X wFi

i=1

Gaz individual = !image

!image

unde Pi= Pm,i + PAE,i

Factorii de ponderare si numarul de moduri de functionare (n) utilizate în calculul de mai sus sunt conforme cu anexa 3, pct. 3.6.1.

1.4.Calculul emisiei de particule

Emisia de particule se calculeaza conform indicatiilor ce urmeaza:

1.4.1.Factorul de corectie de umiditate, pentru particule

Emisia de particule a motoarelor Diesel depinzand de conditiile atmosferice ambiante, debitul masic de particule trebuie corectat pentru a tine cont de umiditatea aerului ambiant prin factorul Kp dat prin formula urmatoare:

1

Kp=-----

1 + 0,0133 X(Ha- 10,71)

Ha = umiditatea aerului de admisie, in grame apa/kg aer uscat

6,22 X Ra XPa

Ha=---------

PB - Pa X Ra X 1 ff 2

Ra = umiditatea relativa a aerului de admisie (%)

Pa= presiunea vaporilor saturati în aerul de admisie (kPa) P8 = presiunea barometrica totala (kPa)

1.4.2.Sistemul de diluare in circuit derivat

Rezultatele incercarilor finale raportate la emisia de particule se obtin prin operatiunile urmatoare. Pentru diferente tipuri de comanda a debitului de diluare, pot fi utilizate diferite metode de calcul a debitului masic al gazelor de evacuare diluate GEDF sau a debitului volumic echivalent al gazelor de evacuare diluate VEDF Toate calculele sunt efectuate pe baza valorilor medii ale diferitelor moduri de functionare (i) in timpul perioadei de prelevare.

1.4.2.1.S i s t e m e i z o c i n e t i c e

!image

sau:

sau:

VEDFW,i = VEXHW,i X q

GDILW,i + (GExHW,i x r)

qj=------------

(GEXHW,i x r)

VDILW,i + (VExHw,i x r)

!image

(VEXHW,i X r)

unde "r" reprezinta raportul intre sectiunea transversala a sondei izocinetice Ap si sectiunea transversala a tevii de evacuare AT:

r =

1.4.2.2.S i s t e m e c u m a s u r a r e a c o n c e n t r a t i e i d e CO2 s a u NOx

GEDFW,i =GEXHW,i X q;

sau:

VEDFW,i = VEXHW,i xq;

unde:

q;=

ConcE,i - ConcA,i

!image

Conco,;

–ConcA,i

ConcE = concentratia umeda a gazului marcher in gazele de evacuare brute Conc0 = concentratia umeda a gazului marcher in gazele de evacuare diluate ConcA = concentratia umeda a gazului marcher in aerul de diluare.

Concentratiile masurate in stare uscata sunt convertite in concentratii in stare umeda conform pct. 1.3.2 din prezenta subanexa.

1.4.2.3.S i st e m e c u m as u r a re a CO2 s i m e to d a e c h i va I e n tu I u i c a r b o n

GEDFW,i =

206,6 x GFUEL,i

!image

!image

unde:

CO20 = concentratia de CO2 in gazele de evacuare diluate CO2A = concentratia de CO2 in aerul de diluare (concentratii in volume(%) din starea umeda)

Aceasta ecuatie are la baza ipoteza unui echilibru al carbonului (atomii de carbon sunt emisi de motor sub forma de CO2) si se obtine prin urmatoarele etape:

GEDFW,i = GEXHW,i X q;

si

206,6 x GFUEL,i

Q;=------------

GEXHW,i x (CO20,; -co2A,i)

1.4.2.4.S i st e m e c u m as u r a re a d e b i tu I u i

GEDFW i = GEXHW,i X q;

GToTW,i

!image

GToTW,i - GrnLw,;

1.4.3.Sisteme de diluare in circuit principal

Rezultatele incercarilor finale, raportate la emisia de particule se obtin prin urmatoarele operatiuni.

Toate calculele sunt stabilite pe baza valorilor medii ale diferitelor moduri de functionare in timpul perioadei de prelevare.

GEoFW,i = GrnTW,i

sau:

VEoFW,i = VToTW,i

1.4.4.Calculul debitului masic de particule

Debitul masic de particule se calculeaza dupa cum urmeaza:

–Pentru metoda cu filtru unic:

sau

Mt (GEDFW)aver

!image

PTmasse = X

MsAM 1000

unde:

Mt (VEDFW)aver

PTmasse = X

VsAM 1000

(GEOFW)aver, (VEoFW)aver, (MsAM )aver, (VsAM)aver in cursul ciclului de incercare sunt calculate insumand valorile medii ale diferitelor moduri de functionare din perioada de prelevare:

n

(GEoFW)aver = }: GEDFW,i X WFi

i=1

unde i = 1,

n.

n

(VEDFW)aver = }: VEDFW,i X WF;

i=1 n

MsAM = }: MsAM,i

i=1 n

VsAM =}: VsAM,i 1=1

–Pentru metoda cu filtre multiple:

sau

Mt,i (GEDFW,i)

PTmasse i = --- X !image

MsAM,i 1000

Mt,i (VeoFW,i)

PTmasse,i = --- X -----

VsAM,i 1000

unde i = 1,

n.

Debitul masic de particule poate suferi o corectie de fond, dupa cum urmeaza:

–pentru metoda cu filtru unic:

PTmasse= ---Mf ( --MXd ( i-n( 1-1--) xW))) RxG-FD-FW

( MsAM Mo1L ,_ DR 1000

!image

!image

CARACTERISTICILE TEHINCE ALE COMBUSTIBILULUI DE REFERINTA PRESCRIS PENTRU INCERCARILE DE APROBARE DE TIP

SI PENTRU CONTROLUL CONFORMITATII PRODUCTIEI

COMBUSTIBIL DE REFERINTA PENTRU MOTOARE CU APRINDERE PRIN COMPRESIE DESTINATE MASINILOR MOBILE NERUTIERE<1>

!image

1 Daca este necesar sa se calculeze randamentul termic al unui motor, puterea calorifica a combustibilului poate fi obtinuta cu urmatoarea formula:

Puterea calorifica (energia specifica) neta [ MJ/kg] =

(46,423 - 8,792. d2 + 3,17. d) x [1 - (x + y +s)] + 9,42. s -2,499. x

unde:

d = densitatea masurata la 288 K (15 °C);

x = procentul de apa, în masa combustibilului (procentul impartit la 100);

y = procentul de cenusa, in masa combustibilului (procentul impartit la 100); s = procentul de sulf, in masa combustibilului (procentul impartit la 100).

!image

2 Valorile indicate in specificatii sunt "valori efective". La stabilirea valorilor limita, se aplica conditiile din norma ASTM D 3244 "Deinning a basis for petroleum produce quality disputes" la stabilirea unei valori maxime s-a luat in considerare o diferenta minima de 2A in raport cu "zero" ; la stabilirea unui maxim si a unui minim, diferenta minima intre valori este de 4A (A = reproductibilitate). Prin aceasta masura, care este necesara pentru o corecta statistica, producatorul combustibilului va fi vizat nu numai la valoarea "zero" cand maximul stipulat este de 2A, ci si la valoarea medie cand exista un minim si un maxim. ln cazul in care a fost necesara verificarea respectarii specificatiilor,

3

termenii normei ASTM D 3244 trebuie aplicati.

Intervalul indicat nu este in acord cu minimul 4A. ln cazul unei dispute intre furnizor si utilizator, se pot aplica prescriptiile din norma ASTM D 3244, prevazand un numar suficient de masurari si trebuind sa se obtina precizia necesara, aceasta fiind preferabila unei determinari unice.

4 Valori mai reduse sunt admise, dar in acest caz cifra cetanica a combustibilului de referinta trebuie specificata.

5 Valori mai mari sunt admise, pana la 855 kg/m3; in acest caz, se accepta indicarea densitatii combustibilului de referinta utilizat. La finalul evaluarii conformitatii productiei (vezi pct. 5.3.2 din anexa 1) conditiile trebuie sa fie indeplinite utilizand un combustibil de referinta cu un continut de sulf corespunzator nivelului minim/maxim de 835/845 kg/m3.

6 Valorile indicate corespund cantitatilor totale evaporate(% recuperare+% pierdere).

7 Aceste valori trebuie sa fie reexaminate in permaneta, in functie de tendintele pietei. La sfarsitul primei receptii a unui motor fara post-tratare a gazelor de evacuare, la cererea beneficiarului, un continut minim de sulf de 0,05% in masa (minimum 0,03% in masa) este admisibil, in acest caz nivelul masurat al particulelor trebuie sa fie corectat printr-o crestare corespunzatoare a valorii medii nominale specificata pentru un continut in sulf al combustibilului de O,15% in masa, folosind urmatoarea formula:

PTadi = PT + [SFC x 0,0917 x (NSLF - FSF)]

unde:

PTadi = valoarea lui PT ajustata (g/kWh);

PT = valoarea emisiei specifice ponderata, masurata pentru emisia de particule (g/kWh);

SFC = consumul specific de combustibil, ponderat (g/kWh) calculat numai cu formula de mai jos; NSLF= media nominala specificata a continutului de sulf in raoprt cu masa (adica O,15%/100); FSF = raportul continutului de sulf al combustibilului, in raport cu masa (procentul impartit la 100). Ecuatia pentru calculul consumului specific de combustibil ponderat, este:

unde:

Pi = Pm,i + PAE,i

SFC=

n

L GFuEL,ix WFi

i=1

!image

n

I p;xWFi

i=1

La finele evaluarilor de conformitate a productiei conform pct. 5.3.2 din anexa 1, conditiile trebuie sa fie indeplinite cu un combustibil de referinta cu un continut de sulf raspunzand unui nivel minim/maxim de O,1 /0,2% in masa.

8 Se inlocuieste cu EN/ISO 6245, la data intrarii in vigoare a acestuia.

9 Stabilitatea la oxidare va fi controlata, deoarece durata de viata a produsului este limitata. Se recomanda ca depoziatrea sa se faca in conditiile specificate de catre furnizor si sa nu se depaseasca durata de viata a produsului recomandata de furnizor.

10 Acest combustibil nu poate fi fabricat decat plecand de la produse distilate sau cracate; desulfurarea este permisa. Nu trebuie sa contina aditivi metalici si nici amelioratori ai cifrei cetanice.

11 Valori mai mari sunt admise, dar in acest caz cifra cetanica a combustibilului de referinta trebuie indicata.

1.SISTEME DE ANALIZA SI DE PRELEVARE

SISTEME DE PRELEVARE ALE GAZELOR SI ALE PARTICULELOR

1.1.Determinarea emisiilor poluante gazoase

Pct.1.1.1. si figurile 2 si 3 contin scheme detaliate ale sistemelor de prelevare si de analiza, recomandate. Deoarece se pot obtine rezultate echivalente si cu alte scheme, diferite de cele din fig. 2 si 3, nu se cere o conformare exacta cu aceste scheme. Se pot folosi componente aditionale precum instrumente, valve, solenoizi, pompe si comutatoare, pentru a furniza informatii suplimentare si pentru a coordona functiile sistemelor componente. Alte componente neesentiale pentru mentinerea acuratetei acestor sisteme se pot exclude, cu conditia ca decizia sa fie fundamentata de rationamente tehnice valabile.

1.1.1.Componentele CO, C02, HC, NOx din gazele de evacuare

Sistemul de analiza utilizat pentru determinarea compozitiei gazelor de evacuare brute sau diluate cuprind urmatoare elemente :

-un analizor HFID pentru masurarea hidrocarburilor,

-analizoare NDIR pentru masurarea monoxidului si dioxidului de carbon,

-un analizor HCLD sau alt analizor echivalent pentru masurarea oxizilor de azot.

Pentru gazele de evacuare brute (vezi fig. 2), proba pentru toate componentele poate fi prelevata cu o singura sonda sau cu doua sonde apropriate una de alta si cu ramificatii catre analizoare diferite. Trebuie sa se urmareasca evitarea condensarii oricaruia dintre compusii gazelor de evacuare (in special a apei si acidului sulfuric) in orice punct al sistemului de analiza.

Pentru gazele de evacuare diluate (vezi fig. 3), proba pentru hidrocarburi se preleveaza cu o sonda diferita de cea folosita pentru celelalte componente. Trebuie evitata producerea condensarii la componentele evacuate (incluzand apa si acidul sulfuric) in orice punct al sistemului de analiza.

!image

!image

!image

!image

Descrieri - fig. 2 si 3

Enunt general:

Toate componentele de pe traseul prelevarii gazului trebuie mentinute la temperatura indicata pentru fiecare sistem.

–SP1: sonda de prelevare pentru gazele de evacuare brute (numai in fig.2)

Se recomanda o sonda statica din otel inoxidabil prevazuta cu mai multe gauri si închisa etans. Diametrul sau interior nu trebuie sa fie mai mare decat diametrul interior al conductei de prelevare. Grosimea peretelui sondei nu trebuie sa fie mai mare de 1mm. Trebuie sa aiba minimum trei gauri, in planuri radiale diferite, calibrate pentru a preleva fiecare un debit aproximativ egal. Sonda trebuie sa acopere cel putin 80% din diametrul tevii de evacuare.

-SP2: sonda de prelevare pentru analizorul hidrocarburilor HC, din gazele de evacuare diluate. (numai in fig.3) Sonda trebuie:

-sa fie amplasata la o distanta cuprinsa intre 254 si 762 mm de conducta de prelevare pentru hidrocarburi (HSL3).

-sa aiba un diametru interior de minimum 5 mm.

-sa fie instalata in interiorul tunelului de diluare DT (pct. 1.2.1.2.) intr-un punct in care aerul pentru diluare si gazele evacuate sunt bine amestecate (aproximativ la zece diametre de tunel in aval, fata de punctul unde gazele de evacuare intra in tunelul de diluare).

-sa fie plasata la o distanta (radiala) suficienta de celelalte sonde si de peretele tunelului pentru a nu fi influentata de jeturile de curenti si de vartejuri.

-sa fie incalzita in asa fel incat temperatura gazelor sa atinga 463K (190° C) ± 1OK la iesirea din sonda.

-SP3: sonda de prelevare a gazelor evacuate diluate pentru analiza CO,CO2, NOx (numai in fig. 3) Sonda trebuie:

-sa fie in acelasi plan cu sonda SP2.

-sa fie la o distanta (radiala) suficienta de celelalte sonde si de peretele tunelului pentru a nu fi influentata de jeturile de curenti si de vartejuri.

-sa fie incalzita si izolata pe întreaga sa lungime pentru a asigura o temperatura minima de 328 K (55° C) pentru a impiedica condensarea apei.

–HSL1: conducta incalzita de prelevare

Conducta de prelevare furnizeaza proba de gaz de la o singura sonda spre punctele de ramificatie si spre analizorul de hidrocarburi HC.

Conducta de prelevare trebuie:

-sa aiba un diametru interior de minimum 5mm si maximum 13,5mm,

-sa fie din otel inoxidabil sau teflon (PTFE),

-sa mentina o temperatura a peretelui de 463 K (190 °C) ± 10K masurata la fiecare sectiune incalzita, reglata/ controlata separat, daca temperatura gazului evacuat din sonda de prelevare este mai mica sau egala cu 463 K (190°C),

-sa mentina o temperatura a peretelui mai mare de 453 K (180°C), daca temperatura gazului evacuat din sonda de prelevare este mai ridicata de 463 K (190°C),

–sa mentina o temperatura a gazului de 463 K (190°C) ± 1OK chiar in fata filtrului incalzit (F2) si a HFID.

–HSL2: conducta incalzita de prelevare pentru NOx

Conducta de prelevare trebuie:

–trebuie sa mentina o temperatura a peretelui cuprinsa intre 328 si 473 K (55-200 °C) pana la convertizor, cand se foloseste o incinta de racire si pina la analizor, cind nu se foloseste o incinta de racire;

–sa fie facuta din otel inoxidabil sau din teflon.

Deoarece conducta de prelevare trebuie incalzita doar pentru a impiedica condensarea apei si a acidului sulfuric, temperatura conductei depinde de continutul de sulf din combustibil.

–SL: conducta de prelevare pentru CO (COd.

Conducta de prelevare trebuie sa fie facuta din otel inoxidabil sau din teflon. Poate fi incalzita sau nu.

–BK: sac pentru determinarea concentratiei de particule (optional numai in fig.3)

–BG: sac pentru determinarea concentratiilor probelor CO, CO2 (optional, numai in fig.3)

–F1: prefiltru incalzit (optional)

Temperatura va fi aceeasi ca pentru conducta HSL1

–F2: filtru incalzit

Filtrul trebuie sa retina orice particula solida înainte ca proba de gaz sa intre in analizor. Temperatura trebuie sa fie aceiasi ca si pentru conducta HSL1. Filtrul trebuie schimbat ori de cate ori este necesar.

–P: pompa de prelevare incalzita

Pompa trebuie incalzita la temperatura conductei HSL1

–HC: detectorul (analizorul) incalzit cu ionizare in f/acara (HFID) pentru hidrocarburi nearse

Temperatura trebuie mentinuta intre 453 si 473 K (180...200 °C)

–CO, CO2: analizoare NDIR pentru determinarea monoxidului si bioxidului de carbon

–N02 analizor H(CLD) pentru determinarea oxizilor de azot

Daca se foloseste HCLD, acesta trebuie mentinut la o temperatura cuprinsa intre 328 si 473 K (551200 °C)

–C: convertizor

Trebuie folosit un convertizor catalitic pentru reducerea NO2 la NO înaintea intrarii in analizorul H(CLD)

–B: incinta de racire

Este folosita pentru a raci si condensa apa din proba de gaze de evacuare. Incinta va fi mentinuta la o temperatura cuprinsa intre 273 si 277 K ( o pana la 4°C) prin inghetare sau congelare. Acest echipament este optional, daca analizorul nu contine vapori de apa conform definitiei date in anexa nr. 3, subanexa 3 pct. 1.9.1 si

pct. 1.9.2. Nu se permite folosirea desicatorilor chimici pentru a indeparta apa din proba.

–T1, T2, T3: traductoare de temperatura

Pentru a urmari temperatura gazelor care circula prin sistem

–T4: traductor de temperatura

Masoara temperatura in convertizorul de NO2 la NO

–T5: traductor de temperatura

Pentru a urmari temperatura in incinta de racire.

–G1, G2, G3: manometre

Pentru a masurarea presiunii in conductele de prelevare.

–Rf, R2: regulatoare de presiune

Pentru a regla presiunea aerului si respectiv a combustibilului pentru HFID.

–R3, R4, R5: regulatori de presiune

Pentru a regla presiunea in conductele de prelevare si debitul catre analizoare.

–FL1, FL2, FL3: debitmetru

Pentru a masura debitul de gaze prelevate.

–FL4 - FL7: debitmetru (optional)

Pentru a masura debitul ce trece prin analizoare.

–Vf - V6: ventile (robinete)

Ventile corespunzatoare pentru selectarea si distribuirea catre analizor a probei de gaz prelevate, a gazului de etalonare a aerului sau a gazului de aducere la zero.

–Vl, VB: electroventile

Pentru a baipasa convertizorul de NO2, NO.

–V9: robinet cu ac

Pentru a echilibra debitul intre in convertizorul NO2 la NO si derivatie

–V1O, V11: robinete cu ac

Pentru a regla debitele catre analizoare

–V12, V13: robinete de purjare

Pentru a evacua condensul din incinta de racire (B)

–V14: robinete de selectare

Pentru a selecta proba sau sacul de prelevare a particulelor din aerul de diluare ( contradictiile de fond)

–gaz zero : gaz pentru punerea la « zero » a aparatului de masura a concentratiilor diverselor gaze

–evacuare : sistemul de evacuare a gazelor de evacuare

1.2.Determinarea particulelor

Punctele 1.2.1 si 1.2.2. si fig. 4 ...15 contin descrieri detaliate ale sistemelor recomandate pentru diluare si prelevare. Deoarece cu scheme diferite se pot obtine rezultate echivalente, nu este necesara o conformare exacta cu schemele din aceste figuri. Componentele aditionale, cum ar fi instrumentele, ventilele, electroventilele, pompele si comutatoarele se pot folosi pentru a oferi informatii suplimentare si pentru a coordona functiile sistemelor componente. Componentele neesentiale pentru mentinerea acuratetii, la unele sisteme pot fi exculse (vezi pct. 1.1)

1.2.1.Sisteme de diluare

1.2.1.1.Sistem de diluare in circuit derivat (fig. 4...12)

Sistemul de diluare prezentat functioneaza pe principiul diluarii unei parti din volumul gazelor de evacuare. Separarea acestei parti si operatia de diluare care urmeaza ei poate fi realizata prin diferite sisteme de diluare: trecind prin sistemul de masuare intreaga proba sau numai o parte (fractiune) din aceasta.

Pentru colectarea ulterioara a particulelor se trece fie volumul total de gaze de evacuare diluate, fie numai o fractiune din acesta. Prima metoda denumeste un sistem de prelevare partiala, cea de-a doua un sistem de prelevare fractionata.

Calculul coeficientului de dilutie depinde de tipul de sistem folosit. Se recomanda urmatoarele tipuri:

–sisteme izocinetice (fig. 4 si 5)

Cu aceste sisteme fluxul de gaze de evacuare care intra in tubul de transfer, trebuie sa aiba o viteza si/sau o presiune egala cu aceea a masei totale a gazelor de evacuare ceea ce reclama un flux neperturbat si uniform in zona sondei. Aceasta se rezolva in general prin utilizarea unui rezonator si unui tub de captare rectiliniu in amonte de punctul de prelevare. Coeficientul de fractionare se calculeaza apoi, plecand de la marimi usor masurabile, ca de ex: diametrele tuburilor. Trebuie observat faptul ca metoda izocinetica se foloseste numai la egalizarea caracteristicilor debitului sinu la adaptarea distributiei marimilor. Aceasta din urma nu este, in mod normal, necesara deorece particulele sunt suficient de mici pentru a urma liniile de curent ale fluidului purtator.

–sisteme cu reglare a debitelor si masurarea concentratiilor ( fig.6...10)

Cu aceste sisteme se preleveaza o proba din masa totala de gaze de evacuare masurand debitul de aer pentru diluare si debitul total de gaze diluate. Raportul de diluare se determina din concentratiile gazelor de marcare (de ex. CO2 sau NOx), care apar in mod normal in gazele de evacuare ale motorului. Concentratiile gazului diluat evacuat si ale aerului de diluare se masoara, in timp ce concentratia gazului primar brut se poate masura, fie direct, fie se poate determina din debitul combustibilului, cu conditia ca compozitia combustibilului sa fie cunoscuta. Sistemele pot fi reglate cu ajutorul coeficientului de dilutie calculat,

( fig.6 si 7) sau cu ajutorul debitului care intra in tubul de transfer ( fig. 8, 9 si 10 ).

-sisteme cu reglarea si masurarea debitului ( fig.11 si 12 )

Cu aceste sisteme se preleveaza o proba din masa totala de gaz controland debitul aerului pentru diluare si debitul total de gaze de evacuare diluate. Coeficientul de diluare se determina din diferenta dintre cele doua debite. Este necesara o calibrare corecta a debitmetrelor unul fata de celalalt, deoarece amplitudinea relativa a celor doua debite poate sa duca la erori semnificative in cazul unor proportii de diluare mai ridicate

( fig. 9 si cele de mai sus ). Reglarea debitelor se face in mod direct prin mentinerea constanta a debitului de gaze de evacuare diluate si prin modificarea debitului aerului de diluare in caz de necesitate.

La folosirea sistemelor de diluare in circuit derivat trebuie sa se evite problemele care pot aparea in cazul pierderii de particule in tubul de transfer, prin prelevarea unei probe reprezentative din gazele de evacuare ale motorului si sa se determine, cu atentie, fractiunea de debit care va trece prin circuitul derivat.

Sistemele descrise mai sus tin cont de acesti factori esentiali.

Figura 4

Sistemul de diluare in circuit derivat cu sonda izoclnetica si prelevare proba fractionata (reglaj prin exhaustorul SB)

1 >lO*d

!image

d Î

t

DT

P

TT

vezi fig. 14

ISP

pr

'---+---1DPT

p

EP

!image

er

DAF PB FM 1 !image SB

Gaz de esapament

evacuare

O parte din gazete de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare (EP), in tunelul de diluare (DT), prin tubul de transfer (TT), cu ajutorul sondei de prelevare izocinetica (ISP). Diferenta de presiune dintre conducta de evacuare si orificiul de intrare in sonda se masoara cu traductorul de presiune OPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care regleaza exhaustorul SB, pentru a mentine o diferenta de presiune nula la varful sondei. ln aceste conditii vitezele gazului de evacuare in EP si ISP sunt identice iar debitul prin ISP si TT este o fractiune constanta din masa totala a gazelor evacuate. Coeficientul de fractionare se determina din ariile sectiunilor transversale ale EP si ISP. Debitul aerului pentru diluare se masoara cu ajutorul debitmetrului FM1. Coeficientul de diluare se calculeaza din debitul aerului de diluare si coeficientul de fractionare.

Figura 5

Sistemul de diluare in circuit derivat cu sonda izoclnetica si prelevare proba fractionata (reglaj prin suflanta PB)

1 >lO*d

!image

!image

!image

!image

PSP

Aer

evacuare

PTI

vezi fig. 14

la sistemul de prelevare de particule

DAF FM 1 !image SB

!image

!image

DPT

Lip

FC 1

ISP

EP

1

gaz de esapament

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare (EP), in tunelul de diluare (DT), prin tubul de transfer (TT), cu ajutorul sondei de prelevare isocinetice (ISP). Diferenta de presiune dintre conducta de evacuare si orificiul de intrare în sonda se masoara cu traductorul de presiune OPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care controleaza functionarea suflantei PB, pentru a mentine o diferenta de presiune nula la varful (intrarea) sondei. Se preleveaza o mica fractiune de aer de diluare al carei debit a fost deja masurat cu ajutorul debitmetrului FM1 si se introduce in TT printr-un orificiu. ln aceste conditii, vitezele gazului evacuat in EP si ISP sunt identice, iar debitul care trece prin ISP si TT este o fractie constanta din masa totala de gaz. Coeficientul de fractionare se determina din ariile sectiunilor transversale ale EP si ISP. Aerul de diluare este absorbit si trecut prin DT de catre aspiratorul PB, iar debitul sau se masoara cu FM1 la orificiul de intrare in DT. Coeficientul de diluare se calculeaza din debitul aerului diluat si coeficientul de fractionare.

Figura 6

Sistemul de diluare in circuit derivat cu masurarea concentratlei de CO2 sau NOx si prelevare proba fractlonata

!image

EGA

EGA

l >10* d

DAF

SB

d ţ

!/

PSP

Aer

PB DT

tf

PTT

IT

vezi fig. 14

EGA

la sistemul de prelevare de particule

SP

EP

l

FC2

evacuare

Gaz de esapament

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT. Concentratiile de C02 sau NOx sunt masurate in gazul de evacuare brut si diluat precum si in aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA. Semnalele acestora sunt transmise unui regulator de debit FC2 care controleaza atat suflanta PB, cat si exhaustorul SB, pentru a mentine fractionarea dorita la evacuare si coeficientul de diluare in DT. Coeficientul de dilutie se calculeaza din concentratiile gazelor de evacuare brute, a gazelor de evacuare diluate si a aerului de diluare.

Figura 7

Sistemul de diluare în circuit derivat cu masurarea concentratiei de CO2 si a carbonului echivalent si prelevare totala

!image

!image

!image

EGA

EGA

PTI

DT

TT

SP

facultativ

EP

.,

pentru detalii vezi fig. 15

Gaz de esapament

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT. Concentratiile de C02 sunt masurate in gazele de evacuare diluate si in aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA. Semnalele de la analizorul de C02 si debitul masic de combustibil GFuEL se transmit fie regulatorului de debit FC2, fie regulatorului de debit FC3 al sistemului de prelevare a particulelor ( vezi fig.14 ). FC2 comanda suflanta PB, iar FC3 sistemul de prelevare a particulelor

( vezi fig. 14 ). Astfel este reglat debitul la intrarea sila iesirea din sistem pentru a mentine fractionarea gazelor de evacuare dorita si coeficientul de dilutie in DT. Coeficientul de diluare se calculeaza din concentratiile C02 si GFuEL, fosindu-se metoda carbonului echivalent (bilantul carbonului ).

Figura 8

Sistemul de diluare în circuit derivat cu tub Venturi, masurarea concentratiilor si prelevare fractionata

!image

l>lO*d

PB

d ţ

t

PSP

evacuare

PTI

IT

vezi fig. 15

la sistemul de prelevare de particule

EGA

EGA

EGA

!image

Aer

DAF

!image

EP

Gaz de esapament

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT datorita depresiunii create de (tubul Vanturi) VN situat in tunelul de diluare DT. Debitul gazului prin TT depinde de depresiunea din zona (tubului Vanturi VN) si este influentat de temperatura absoluta a gazului la iesirea din TT. ln consecinta, fractionarea gazului de evacuare pentru un anumit debit in tunel nu este constanta, iar coeficientul de diluare la debite mici (sarcina mica a motorului) este usor mai scazut decat la debite mari (sarcina mare a motorului). Concentratiile gazelor marcher C02 sau NOx se masoara in gazule evacuate brute,in gazele diluate, gazul evacuat diluat si aerul de diluare cu uunul sau mai multe analizoare EGA, iar coeficientul de diluare se calculeaza din valorile astfel masurate.

Figura 9

Sistemul de diluare in circuit derivat cu doua tuburi Venturi, masurare de concentratii si prelevare proba fractionata

!image !image

EGA EGA

!image

Aer

DAF PB PCV2

I >10* d

!image

!image

HE

d ţ

DT

vezi fig. 14

IT

PTI

la sistemul de prelevare de particule

FDl

EP

FD2

evacuare

î

Gaz de esapament

EGA

!image

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT, folosindu-se un separator de debit care cantine un set de diafragme sau tuburi Venturi. Primul ( FD 1 ) este montat in EP, iar al doilea ( FD 2) in TT. ln plus, sunt necesare doua clapete, de reglare a presiunii ( PCV 1 si PCV 2 ) pentru a mentine constanta fractionarea gazului de evacuare prin controlul contrapresiunii in EP si al presiunii in DT. PCV 1 este amplasata in aval de SP, in EP; PCV2 este asezata intre suflanta PB si DT. Concentratiile C02 sau NOx se masoara in gazele evacuate brute, gazele diluate si aerului de diluare, cu unul sau mai multe analizoare EGA. Acestea sunt necesare pentru a verifica separarea gazelor si pentru a servi la reglarea PCV1 si PCV2 cu scopul obtinerii unei separari riguroase. Coeficientul de diluare se calculeaza din concentratiile de gaze marcher.

Figura 10

Sistem de diluare în circuit derivat cu separare prin tuburi multiple, masurarea concentratiilor, prelevare fractionata

!image !image

EGA EGA

!image

!image

!image

!image

1 >lO*d

DAF

HE

DT PSP

Aer

PTT

vezi fig. 14

injectie de aer

spre sistemul de prelevare de particule

GA

proaspat

o

TT

FD3

DPT

EP

DC

evacuare

Gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin tubul de transfer TT, folosindu-se un separator de debit FD3 care contine un numar de tuburi de aceleasi dimensiuni ( acelasi diametru, lungime si raza de curbura), care sunt introduse in EP. Gazul de evacuare care trec printr-un din aceste tuburi in DT, iar gazele care trec prin celelalte intra inn umidificatorul DC. Separarea gazelor este astfel determinata de numarul total de tuburi. Un control constant al separarii pretinde o diferenta de presiune nula intre DC si iesirea din TT, masurata cu traductorul de presiune diferentiala DPT. Presiunea diferentiala zero se obtine injectand aer proaspat in DT la iesirea lui TT. Concentratiile gazelor marcher CO2 sau NOx se masoara in gazele de evacuare brute, gazul de evacuare diluat si aerul de diluare cu ajutorul unuia sau mai multor analizoare EGA. DPT este necesar pentru controlul fractionarii la evacuare si pentru reglarea debitului de aer injectat in vederea cresterii preciziei fractionarii. Coeficientul de diluare se calculeaza din concentratiile gazelor marcher.

Figura 11

!image

!image

facultativ spre P (PSS)

-oDAF

-

d ţ

t

FMl

DT

IT

,-----......

,sau

I

: GAIR

:sau

: GFUEL I

I

–•

I

EP

vezi fig. 15 pentru detalii

Gaz de esapament

l

FC2

Sistem de diluare În circuit derivat cu reglarea debitului si prelevare de proba totala

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT. Debitul total la trecerea prin tunel este reglat cu regulatorul de debit FC3 si pompa de prelevare Pa sistemului de prelevare a particulelor (vezi fig. 16). Debitul de aer de diluare este reglat cu regulatorul de debit FC2 care poate folosi drept semnale de comanda GEXH, GAiR sau GFuEL pentru a realiza separarea la dorita a gazelor. Debitul de prelevare la intrarea in DT este diferenta dintre debitul total si debitul de aer de diluare. Debitul aerului de diluare se masoara cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM3 din sistemul de prelevare particule (vezi fig. 14). Coeficientul de diluare se calculeaza din aceste doua debite.

Figura 12

Sistem de diluare în circuit derivat, reglarea debitului, prelevare fractlonata

!image

!image

!image

FC2

spre PB sa-u S-B ,

l >lO*d

DAF

SB

DT

1'

d PSP

{,

Aer

PB FMl

TT

PTI

vezi fig.14

spre sistemul de prelevare a particulelor vezi fig.14

FM

,I sau

I

: GAIR

:sau ,

: GFUEL :

I

–'

I

EP

evacuare

2

Gaz de esapament

O parte din gazele de evacuare brute sunt transferate din conducta de evacuare EP in tunelul de diluare DT prin sonda de prelevare SP si tubul de transfer TT. Separarea gazelor si debitul in DT sunt reglate cu ajutorul regulatorului de debit FC 2 care ajusteaza, dupa caz, debitul (sau turatia) suflantei PB si a aspiratorului SB. Acest lucru este posibil pentru ca proba luata cu sistemul de prelevare a particulelor este returnata in DT. Se pot folosi GEXH, GAiR sau GFuEL ca semnale de comanda pentru FC2. Debitul aerului de diluare este masurat cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM2. Coeficientul de diluare se calculeaza din aceste doua debite.

Descrierea figurilor 4 ...12

EP - Conducta de evacuare

Conducta de evacuare poate fi izolata. Pentru a reduce inertia termica a conductei de evacuare se recomanda un raport intre grosimea si diametrul de 0,015 sau mai putin. Folosirea de portiuni flexibile trebuie limitata la un raport lungime/diametru de 12 sau mai putin. Numarul coturilor va fi micsorat pentru a reduce depunerea inertiala. Daca sistemul include si un amortizor, de încercare, acesta poate fi deasemenea izolat.

Cu un sistem izocinetic, conducta de evacuare nu trebuie sa aiba coturi, elemente de curbura, sau variatii bruste de diametru pe o distanta de cel putin sase diametre de conducta in amonte, si trei diametre de conducta in aval, de la capatul sondei. Viteza gazului in zona de prelevare trebuie sa fie mai mare de 1O m/s cu exceptia cazului in care motorul se afla la turatia de mers in gol. Oscilatiile de presiune ale gazului de evacuare nu trebuie sa depaseasca in medie ± 500 Pa. Orice demers de a reduce oscilatiile de presiune in afara folosirii unui sistem de evacuare tip sasiu (inclusiv amortizor si sistem de post-tratare) nu trebuie sa modifice turatia motorului si nici sa cauzeze depunere de particule.Pentru sistemele fara sonde izocinetice, se recomanda folosirea unei conducte drepte avind lungimea de sase ori diametrul in amonte si de trei ori diametrul in aval.

-SP Sonda de prelevare (fig. 6-12)

Diametrul minim interior trebuie sa fie de 4mm. Raportul minim de diametru intre conducta de evacuare si sonda trebuie sa fie 4. Sonda va fi un tub deschis orientat in amonte fata de axa medie a conductei de evacuare sau un tub cu mai multe gauri asa cum se descrie in SP1 de la pct.1.1.1

-ISP Sonda izocinetica de prelevare (fig. 4 si 5)

Sonda izocinetica de prelevare trebuie orientata spre amonte si amplasata pe axa mediana a conductei de evacuare acolo unde conditiile de debit sunt îndeplinite. Ea trebuie astfel conceputa incat sa ofere o prelevare proportionala de gaze de evacuare brute. Diametrul minim interior trebuie sa fie de 12mm.

Trebuie prevazut un sistem de control pentru separarea izocinetica a gazelor de evacuare prin mentinerea unei presiuni diferentiale nule intre EP si ISP. ln aceste conditii vitezele gazelor din EP si din IPS sunt identice iar debitul masic ce trece prin ISP si TT reprezinta o fractiune constanta din masa totala de gaz. ISP trebuie sa fie conectata la un traductor diferential de presiune. Presiunea diferentiala nula intre EP si ISP se realizeaza prin variatia turatiei suflantei sau cu un regulator de debit.

-FD1 si FD 2 Divizoarele de debit (Fig. 9)

Se instaleaza un set de tuburi Venturi sau de diafragme in conducta de evacuare EP si, respectiv, in tubul de transfer TT, in scopul obtinerii unei prelevari proportionale de gaze de evacuare brute. Este nevoie de un sistem de reglaj ce consta in doua clapete de reglare a presiunii PCV1 si PCV2 pentru separarea proportionala ce este obtinuta prin reglajul presiunii in EP si DT.

-FD3 Divizorul de debit (Fig. 1O)

Se instaleaza un ansamblu de tuburi (unitate cu tuburi multiple) in conducta de evacuare EP pentru a obtine o prelevare proportionala de gaze brute. Unul din tuburi alimenteaza cu gaz brut tunelul de diluare DT, in timp ce celelalte tuburi gazul la umidificatorul DC. Tuburile trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni (acelasi diametru, lungime, raza de curbura), astfel incat separarea gazului depinde numai de numarul total de tuburi. Este nevoie de un sistem de control pentru separarea proportionala prin mentinerea unei presiuni diferentiale nule intre intrarea unitatii cu tuburi multiple in DC si iesirea din TT (aflata in DT).ln aceste conditii vitezele gazelor in EP si FD3 sunt proportionale, iar debitul TT reprezinta o fractiune constanta din debitul total de gaz. Cele doua puncte trebuie conectate la un traductor de presiune diferentiala OPT. Presiunea diferentiala nula se obtine cu ajutorul unui regulator de debit FC1.

-EGA Analizorul de gaze de evacuare (fig. 6-1O)

Se pot folosi analizoare de CO2 sau NOx (numai prin metoda echivalentei (bilantului) carbonului pentru analiza de CO2)- Analizoarele trebuie etalonate, la fel ca cele folosite pentru masurarea emisiilor de gaze. Se pot folosi unul sau mai multe analizoare pentru a determina diferentele de concentratie. Precizia sistemelor de masurare trebuie sa fie astfel incat precizia debitelor GrnFW,, sau VEoFV.I sa se încadreze in marja de± 4%.

-TT Tubul de transfer ( fig. 4-12 )

Tubul de transfer pentru prelevarea probei pentru particule va trebui:

–sa fie cat se poate de scurt, cu o lungime de maxim 5 m;

–sa aiba un diametrul egal sau mai mare decat al sondei dar nu mai mare de 25 mm;

–sa aiba un capat de iesire pe axa mediana a tunelului de diluare si sa fie orientat spre aval.

Daca tubul are o lungime mai mica sau egala cu 1 m , aceasta trebuie izolat cu un material avind coeficientul de conductivitate termica de maxim de 0,05 W/m• K si o grosime radiala a izolatiei corespunzatoare cu diametrul sondei. Daca tubul este mai lung de 1 m, trebuie izolat si incalzit la o temperatura maxima a peretilor de 523 K ( 250 °c ). Pentru cazuri diferite, temperaturile prevazute pentru peretii tubului de transfer se pot determina prin calcule clasice de transfer de caldura.

-OPT Traductorul de presiune diferentiala ( fig. 4,5 si 10)

Traductorul de presiune diferentiala trebuie sa aiba un domeniu de masura de ± 500 Pa sau mai putin.

-FC/ Regulatorul de debit ( fig. 4,5 si 10)

Pentru sistemele izocinetice ( fig.4 si 5 ) este nevoie de un regulator de debit pentru a mentine o diferenta de presiunea nula intre EP si ISP. Aceasta se poate mentine:

(a) regland turatia sau debitul aspiratorului SB si mentinand constanta turatia suflantei PB in timpul fiecarei secvente ( fig.4 );

sau

(b) regland aspiratorul la un debit constant de gaze diluate si regland debitul suflantei PB si, astfel, pe cel al gazelor prelevate într-o zona aproape decapatul tubului de transfer TT ( fig.5 ).

ln cazul în care se foloseste un sistem de reglare a presiunii, eroarea buclei de reglaj nu trebuie sa depaseasca

± 3 Pa. Variatiile de presiune din tunelul de diluare nu trebuie sa depaseasca in medie ± 250 Pa.

La un sistem mutituburi ( fig. 1O ) este nevoie de un regulator de debit pentru o separare proportionala a gazelor si o presiune diferentiala nula intre iesirea unitatii cu tuburi multiple in DC si iesirea din TT (aflata in DT). Reglarea se poate face controland debitul aerului injectat in DT la iesirea din TT.

–PCV1, PCV2 clapetele de reglare a presiunii ( fig. 9)

Sunt necesare doua robinete de reglaj a presiunii in sistemul cu doua tuburi Vanturi sau doua diafragme pentru a asigura o separare proportionala a debitului prin reglajul contrapresiunii in EP si a presiunii DT. Robinetele de reglaj vor fi plasate dupa SP in EP si intre PB si DT.

–DC Umidificatorul ( fig.1O )

Se instaleaza un umidificator la iesirea din unitatea multituburi pentru a reduce la maxim oscilatiile de presiune din EP.

–VN Tubul Venturi pentru aer ( fig.8)

Se instaleaza un tub Venturi in tunelul de diluare DT pentru a crea o depresiune in zona de iesire din tubul de transfer TT. Debitul de gaze prin TT se determina prin variatia presiunii in zona difuzorului tubului Venturi si este proportional cu debitul suflantei PB conducand la un coeficient de diluare constant. Deoarece variatia de presiune este afectata de temperatura la iesirea din TT si de diferenta de presiune dintre ED si DT, coeficientul efectiv de diluare este sensibil mai mic la sarcina mica decat la sarcina mare a motorului.

-FC2 Regulatorul de debit ( fig.6,7,11 si optional 12 )

Se poate folosi un regulator de debit pentru a regla debitul suflantei PB si/sau al aspiratorului SB. Regulatorul de debit poate fi comandat prin semnalele de debitmetrele pentru gazele de evacuare sau de combustibil si/sau de la traductorul de presiune diferentiala pentru CO2 sau NOx,

Cand se foloseste un sistem de alimentare cu aer comprimat ( fig. 11 ), FC2 regleaza direct debitul de aer.

-FM1 Debitmetrul ( fig.4,5,11 si 12)

Contor de gaze sau alt instrument de masura a debitului de aer de diluare ; FM1 este optional daca suflanta PB este etalonata sa masoare debitul.

-FM2 Debitmetrul ( fig. 12 )

Contor de gaze sau alt instrument de masura a debitului de gaze de evacuare diluate; FM2 este optional daca aspiratorul SB este etalonat sa masoare debitul.

-PB Suflanta ( fig. 4,5,6,7,8,9 si 12)

Pentru a regla debitul aerului de diluare, PB poate fi conectata la regulatoarele de debit FC1 sau FC2. PB nu este necesar cand se folosete un robinet cu clapeta de reglare a presiunii. Daca este etalonata PB poate fi folosita la masurarea debitului de aer de diluare.

–SB Aspiratorul ( fig. 4,5,6,9,1O si 12)

Se foloseste numai pentru sistemele de prelevare fractionata. Daca este etalonat SB se poate folosi la masurarea debitului de aer de diluare.

-DAF Filtrul pentru aerul de diluare ( fig.4-12)

Se recomanda ca aerul de diluare sa fie filtrat si trecut prin mangal (carbune de lemn) pentru eliminarea concentratiei de fond (naturala) a hidrocarburilor. Aerul de diluare trebuie sa aiba temperatura de 298 K(25°C)

±5 K.

La solicitarea producatorului, aerul de diluare trebuie sa fie analizat cu mijloace tehnice uzuale pentru a determina nivelul de fond (natural) al particulelor, care trebuie sa fie, ulterior, scazut din valorile masurate in gazele de evacuare diluate.

-PSP Sonda de prelevare pentru determinarea nivelului de particule ( fig.4,5,6,8,9,1O si 12 ) Sonda este componenta principala a PTT si:

–trebuie sa fie montata orientata spre amonte si amplasata într-un punct unde aerul de diluare si gazele de evacuare sunt bine amestecate, adica pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 1O diametre de tunel in aval fata de punctul in care gazele de evacuare intra in tunelul de diluare;

–trebuie sa aiba diametrul interior de minimum de 12 mm;

–sa poata fi incalzita la o temperatura a peretilor nu mai mare de 325 K ( 52°C ) prin incalzire directa sau prin pre-incalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K ( 52°C ) înainte de introducerea gazelor de evacuare in tunelul de diluare;

–sa poata fi izolata.

-DT Tunelul de diluare ( fig.4-12) Tunelul de diluare:

–trebuie sa aiba o lungime suficient de mare pentru a asigura amestecarea optima a gazelor de evacuare cu aerul de diluare in conditii de turbulenta;

–trebuie construit din otel inoxidabil cu:

–un raport intre grosime si diametru de 0,025 sau mai mic pentru tunelul de diluare cu diametrul interior mai mare de 75 mm;

–grosime nominala a peretilor nu mai mica de 1,5 mm pentru tunelul de diluare cu diametru interior egal sau mai mic de 75 mm;

–trebuie sa aiba diametru de cel putin 75 mm pentru prelevarea fractionata;

–ar fi recomandabil ca acesta sa aiba un diametru de cel putin 25 mm pentru prelevare totala.

–sa poata fi incalzit la o temperatura a peretilor de cel mult 325 K ( 52°C ) prin incalzire directa sau prin pre- incalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K (52°C ) înainte de introducerea gazelor de evacuare in tunelul de diluare.

–sa poata fi izolat.

Gazele de evacuare ale motorului trebuie sa fie bine amestecate cu aerul de diluare. Pentru sistemele cu prelevare tractionata trebuie sa se verifice calitatea amestecului, in cel putin patru puncte egal distantate, trasind o curba a concentratiei de CO2 din tunelul DT (cu motorul in functiune) . Daca este nevoie, se foloseste un orificiu de amestec.

RE facultativ

Gaz de esapament

EP vezi fig.I•

!image

Spre sistemul de prelevare de particule sau spre DDS vezi fig.15

!image

!image

FC3

facultativ

!image

PDP

!image

daca se utilizeaza EFC

!image

FC3

!image

Volumul total de gaze brute de evacuare este amestecat in tunelul de diluare DT cu aerul de diluare. Debitul gazelor de evacuare diluate se masoara fie cu o pompa volumerica POP fie cu un tub Venturi functionind in regim critic CFV. Se poate folosi un schimbator de caldura sau un compensator electronic de debit pentru prelevarea proportionala sau pentru determinarea debitului. Deoarece determinarea masei particulelor se bazeaza pe debitul total al gazelor de evacuare diluate, nu este necesara calcularea coeficientului de diluare.

Descrieri- Flg.13

-EP Conducta de evacuare

Lungimea conductei de evacuare masurata de la iesirea din colectorul de evacuare al motorului sau din turbosuflanta sau din sistemul de post-tratare pana la tunelul de diluare nu trebuie sa aiba mai mult de 10 m. Daca sistemul are mai mult de 4 m lungime, tot ceea ce depaseste 4 m trebuie izolat, cu exceptia fummetrului

montat in linie. Grosimea radiala a izolatiei trebuie sa fie de cel putin 25 mm. Coeficientul de conductivitate termica a materialului de izolatie nu trebuie sa aiba o valoare mai mare de o,1 W/ m•K masurata la 673 K

( 400 °c ). Pentru a reduce inertia termica a conductei de evacuare se recomanda un raport intre grosime si diametru de cel mult 0.015. Folosirea sectoarelor flexibile trebuie limitata la un raport intre lungime si diametru

de cel mult 12 sau mai putin.

–POP Pompa volumetrica

Debitul total de gaze de evacuare diluate se determina luand în calcul turatia si debitul pe o rotatie ale pompei. Contrapresiunea sistemului de evacuare nu trebuie, în mod artificial, micsorata prin PDP sau prin sistemul de admisie a aerului de diluare. Presiunea statica a gazului de evacuare masurata cu sistemul CVS in functiune, la o turatie si sarcina identice ale motorului, trebuie sa ramana in limitele a± 1,5 K Pa fata de presiunea statica masurata fara ca CVS sa fie conectat. Daca nu se foloseste un compensator de debit, temperatura amestecului de gaze imediat înaintea PDP trebuie sa se încadreze intre ± 6 K fata de temperatura medie de functionare masurata in timpul incercarii.

Compensarea debitului se poate face daca temperatura la admisie in PDP nu depaseste 323 K (50°C).

–CFV Tubul Venturi la debit critic

CFV masoara debitul total al gazelor de evacuare diluate prin mentinerea lui la un nivel minim ( debit critic ). Contrapresiunea statica a gazelor de evacuare cu sistemul CFV in functiune trebuie sa ramana in limitele a

± 1,5 kPa fata de presiunea statica masurata fara ca CFV sa fie conectat, la o turatie si sarcina a motorului identice. Cand nu se foloseste un compensator de debit, temperatura amestecului de gaze imediat înaintea CFV trebuie sa se încadreze intre± 11 K fata de temperatura medie de functionare masurata in timpul testului.

–HE Schimbatorul de ca/dura ( se poate folosi optional un EFC )

Schimbatorul de caldura trebuie sa aiba o capacitate suficienta pentru a mentine temperatura in limitele prevazute mai sus.

-EFC Compensatorul electronic de debit ( optional, daca se foloseste HE )

Daca temperatura la admisie in PDP sau in CFV nu este mentinuta in limitele prevazute mai sus, este nevoie se un compensator de debit pentru masuratori continue ale debitului si pentru reglarea esantionarii fractionate din sistemul pentru prelevarea particulelor.

La acelasi efect se poate ajunge masurand, în permanenta, debitul efectiv si corectind debitul prelevat ce trece prin filtrele de particule ale sistemului de prelevare ( vezi fig.14 si 15 )

-DT Tunelul de diluare

Tunelul de diluare:

–trebuie sa aiba un diametru suficient de mic pentru a mentine curgerea gazelor intr-un regim turbulent ( numarul lui Reynolds mai mare de 4 OOO ) si o lungime suficienta pentru a asigura amestecarea completa a gazelor de evacuare cu aerul de diluare. Se poate, deasemenea, utiliza o priza de amestecare.

–trebuie sa aiba un diametru de cel putin 75 mm;

–sa poata fi izolat.

Gazele de evacuare ale motorului trebuie dirijatespre aval pana in punctul in care intra in tunelul de diluare, apoi trebuie bine amestecate.

Cand se foloseste diluarea simpla se transfera o proba din tunelul de diluare in sistemul de prelevare de probe pentru particule ( pct.1.2.2. fig.14 ). Debitul PDP sau capacitatea CFV trebuie sa fie suficient de mare incat sa mentina gazele diluate la o temperatura mai mica sau egala cu 325 K ( 52°C ) imediat in amonte de filtrul primar. Cand se foloseste diluarea dubla, o proba din tunelul de diluare este transferata in cel de-al doilea tunel de diluare unde este inca odata diluata, iar apoi trecuta prin filtrele de prelevare (pct.1.2.2. fig.15).

Debitul a PDP sau capacitatea CFV trebuie sa fie suficient de mare pentru a mentine gaze diluate din DT la o temperatura mai mica sau egala cu 464 K (191°C) in zona de prelevare. Sistemul suplimentar de diluare trebuie sa produca suficient aer de diluare pentru a mentine gaze dublu-diluate la o temperatura mai mica sau egala cu 325 K ( 52°C) imediat in amonte de filtrul primar.

-DAF Filtrul pentru aerul de diluare

Se recomanda ca aerul de diluare sa fie filtrat si trecut prin mangal pentru eliminarea concentratiei de fond (naturala) a hidrocarburilor. Aerul de diluare trebuie sa aiba o temperatura de 298 K ( 25°C) ± 5 K.

La cererea fabricantului, aerul de diluare trebuie sa poata fi analizat conform normelor stabilite pentru a determina nivelul de fond (natural) al particulelor, care, ulterior, poate fi scazut din valorile masurate in gazele de evacuare diluate.

-PSP Sonda de prelevare pentru determinarea nivelului de particule

Sonda este componenta principala a PTT si:

–trebuie sa fie montata orientata spre amonte si amplasata pntr-un punct unde aerul de diluare si gazele de evacuare sunt bine amestecate, adica pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 1O diametre de tunel in aval fata de punctul in care gazele de evacuare intra in tunelul de diluare;

–trebuie sa aiba diametrul interior de minimum de 12 mm;

–poate fi incalzita la o temperatura a peretilor nu mai mare de 325 K ( 52°C) prin incalzire directa sau prin pre- incalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K ( 52°C ) inainte de introducerea gazelor de evacuare in tunelul de diluare;

–poate fi izolata.

1.2.2.Sistemul de prelevare pentru determinarea nivelului de particule (flg.14 si 15)

Sistemul de prelevare pentru determinarea nivelului de particule va retine particulele cu ajutorul unuia sau mai multor filtre. ln cazul diluarii in circuit derivat cu prelevare totala care consta trecerea volumului total de gaze diluate prin filtre, sistemul de diluare (pct.1.2.1.1, fig.7 si 11) si sistemul de prelevare formeaza o singura unitate.

ln cazul diluarii in circuit derivat sau in circuit direct cu prelevare fractionata care consta in a face sa treaca prin filtre numai a unei parti din gazele de evacuare diluate, sistemul de diluare (pct.1.2.1.1, fig.4,5, 6,8,9,1O si 12 si pct.1.2.1.2, fig.13) si sistemul de prelevare formeaza unitati distincte.

ln acesta directiva, sistemul de diluare dubla DOS (fig.15) a unui sistem de diluare completa este considerat ca o varianta a unui sistem tipic de prelevare pentru particule, asa cum se arata in fig.

14.Sistemul de diluare dubla cantine toate componentele importante ale sistemului de prelevare pentru particule, cum ar fi port-filtrele si pompa de alimentare cu aer de diluare si tuneul secundar de diluare.

Pentru a evita modificarile la buclele de control, se recomanda ca pompa de prelevare sa functioneze continuu pe toata durata incercarii. ln cazul metodei cu un singur filtru trebuie folosit un sistem de derivatie pentru a trece proba prin filtru la momentul dorit. Interferenta acestei alternante de procedeu asupra buclelor de control trebuie sa fie minima.

Descrieri-Flg.14 si 15

-PSP Sonda pentru prelevarea de particule ilustrata in figuri este primul element al tubului de transfer de particule PTT si: (fig.14 si 15)

–trebuie sa fie orientata spre amonte si amplasata pntr-un punct unde aerul de diluare si gazele de evacuare sunt bine amestecate, adica pe axa mediana a tunelului de diluare DT la aproximativ o distanta egala cu 1O diametre de tunel in aval fata de punctul in care gazele de evacuare intra in tunelul de diluare;

–trebuie sa aiba diametrul interior de minimum de 12 mm;

–sa poata fi incalzita la o temperatura a peretilor nu mai mare de 325 K ( 52°C ) prin incalzire directa sau prin pre-incalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K ( 52°C ) inainte de introducerea gazelor de evacuare in tunelul de diluare;

–sa poata fi izolata.

-PTT Tubul de transfer al probelor pentru determinarea particulelor (fig.14 si 15)

Acest tub nu trebuie sa depaseasca 1020 mm in lungime; el trebuie sa fie cat mai scurt ' Dimensiunile sunt valabile pentru:

-de la capatul sondei pina la port- filtru in cazul sistemului de prelevare fractionata cu diluare in circuit derivat si a sistemului de diluare simpla in circuit principal;

-de la capatul terminal al tunelului de diluare pina la port-filtru in cazul sistemului de prelevare totala cu diluare în circuit derivat;

-de la varful sondei pina la tunelul de diluare secundara in cazul sistemului de diluare dubla. Tubul de transfer

-sa poata fi incalzit la o temperatura a peretilor de cel mult 325 K (52 °C) fie prin incalzire directa fie prin pre­ incalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare in tunelul de diluare;

-sa poata fi izolat.

-SDT Tunelul de diluare secundara (Fig.15)

Tunelul de diluare secundara trebuie sa aiba un diametru minim de 75 mm si o lungime suficienta pentru a permite probei diluate a doua oara sa stea cel putin 0,25 sec. in tunel. Port- filtrul primar FH nu trebuie plasat la mai mult de 300 mm fata de iesirea din SDT.

Tunelul de diluare secundara:

-sa poata fi incalzit la o temperatura a peretilor de cel mult 325 K (52°C) prin incalzire directa sau prin preincalzirea aerului de diluare, cu conditia ca temperatura aerului sa nu depaseasca 325 K (52°C) înainte de introducerea gazelor de evacuare în tunelul de diluare;

-sa poata fi izolat.

Figura 14

Sistem de prelevare pentru determinarea nivelului de particule

!image

PTI

!image

FH

FC3

BV

de la tunelul de dilutie DT vezi fig. 4 si13

p

FM3

ffacultativ :

I

:cte laEGA

:Sau de la PDP

:sau de la CFV

I

:sau de la GruEL

I

I

I :

Pompa de prelevare P extrage din tunelul DT al unui sistem de diluare in circuit derivat prin sonda PSP si prin tubul de transfer PTT o proba gaze de evacuare diluate. Proba este trecuta prin port-filtrele FH ce contin filtrele pentru retinerea particulelor. Debitul probei este controlat de regulatorul de debit FC 3. Daca se foloseste un compensator electronic de debit EFC (vezi Fig.13) debitul gazelor de evacuare diluate serveste drept semnal de comanda pentru FC 3.

!image

!image

!image

Anexa nr. 6

!image

!image

CERTIFICAT DE APROBARE DE TIP

!image

Loc pentru stampila autoritatii

!image

lnformatii referitoare la:

acordarea /extinderea / refuzul / retragerea(1> aprobarii de tip

a unui tip de motor sau tipuri de familii de motoare, privind emisiile poluante, in aplicarea hotararii Nr......./..........

modificata prin ................/......

Aprobarea de tip nr............................ Extinderea Nr......../................... Motivarea extinderii (daca este cazul):

Partea 1O. Generalitati

0.1.Marca (numele producatorului): ................................................................

0.2.Numele producatorului tipului de motor reprezentativ si daca este cazul, al tipului familiei de motoare<1>: ...........................................................................

0.3.Codul tipului de motor inscris de producator: ................................................. Amplasarea codului: ................................................................................

Metoda de aplicare a codului: ....................................................................

0.4.Specificarea masinii care este propulsata de motor( 2>: .....................................

0.5.Numele si adresa producatorului :................................................................

Numele si adresa reprezentantului autorizat al producatorului, daca este cazul...................................................................................................

0.6.Amplasarea, codificarea si metoda de aplicare a numarului de identificare a motorului:

0.7.Amplasarea si metoda de aplicare a marcajului pentru aprobarea CS de tip: ...................

0.8.Adresa uzinei care monteaza motorul: ................................................................................

!image

1 Se sterg mentiunile inutile

2 Conform definitiei din partea 1 a anexei 1

Partea 2

1.Restrictii de utilizare a motorului (daca este cazul): ....................................................

1.1.Conditii speciale care trebuie respectate la instalarea motorului/motoarelor pe masina ...........................................................................................

1.1.1.Depresiunea maxim admisibila la intrare: kPa

1.1.2.Contrapresiunea maxim admisibila la evacuare: kPa

2.Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea incercarilor (3l : ....................................

3.Data întocmirii raportului de încercare: ..........................................................................

4.Numarul raportului de încercare: ...................................................................................

5.Subsemnatul, prin prezenta certifica faptul ca descrierea din documentul de informatii pentru motorul de mai sus, sau intocmita de producator, este corecta si ca rezultatele incercarilor din anexa sunt aplicabile tipului. Mostra a fost selectata de autoritatea competenta si pusa la dispozitie de producator ca motor tip(1l.

Aprobarea de tip se acorda/ refuza / retrage (ll .

Locul: ...................................................................................................................

Data: ....................................................................................................................

Semnatura: ...........................................................................................................

Documente anexate: Pachet de informatii

Rezultatele incercarilor (anexa nr.1)

Studiul relevant de corelare cu sistemele de prelevare utilizate, care sunt diferite de sistemele de referinta(2l (daca este cazul).

!image

1 Se sterg mentiunile inutile

2 Conform definitiei din partea 1 a anexei 1

3 lndicati: "fara obiect", daca serviciul tehnic apartine autoritatii

Subanexa 1

REZULTATELE INCERCARILOR

1.lnformatii referitoare la efctuarea incercarilor <4>

1.1.Combustibilul de referinta utilizat penrtu incercari

1.1.1.Cifra cetanica: ................................................................................................................

1.1.2.Continutul in sulf: .............................................................................................................

1.1.3.Densitate: .......................................................................................................................

1.2.Lubrifiant

1.2.1.Marca / marei: ..................................................................................................................

1.2.2.Tip / tipuri: .......................................................................................................................

(indicati procentajul de ulei in amestec, daca uleiul si carburantul sunt amestecate)

1.3.Echipamentul actionat de motor (daca este cazulj

1.3.1.Enumerarea si caracteristicile distinctive: ............................................................................

1.3.2.Puterea absorbita la turatiile indicate ale motorului (indicate de producator):

1.5.Nivelul emisiilor

1.5.1.Puterea la frana (kW)

1.5.2.Rezultatele incercarilor privind emisiile, pe 8 secvente de functionare: CO: g/kWh

HC: g/kWh

NOx: g/kWh

Particule: g/kWh

1.5.3.Sistemele de prelevare utilizate pentru incercari:

1.5.3.1.Emisiile de gaze(5>: .......................................................................................................

1.5.3.2.Particule(6>: ...................................................................................................................

1.5.3.2.1.Metoda(7>: filtru unic/ multiplu

!image

5 Puterea masurata necorectata conform prevederilor anexei nr. 1 pct. 2.4

6 lndicati codul numeric definit in anexa 5, pct.1.

7 Idem nota 6

8 Se sterg mentiunile inutile

Anexa nr. 7

SISTEMUL DE NUMEROTARE A CERTIFICATELOR DE APROBARE DE TIP

1.Numarul va fi compus din cinci parti separate prin caracterul (*).

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5litera de tipar "e" minuscula urmata de simbolul distinctiv al Statului care a eliberat certificatul de aprobare de tip:

numarul prezentei hotarari 000/2002. Deoarece aceasta cantine diferite date de aplicare si diferite standarde tehnice, se vor adauga doua litere. Aceste litere se refera la diferite date de intrare în vigoare a valorilor limita si la montarea motorului la diferite tipuri de masini mobile nerutiere, pe baza carora s-a acordat certificatul de aprobare de tip.

–primul caracter este definit conform categoriilor prevazute la art. 9 din hotarare si se noteaza cu litere de tipar astfel:

–categoria 18 kW P < 37 kW se noteaza cu litera D

–categoria 37 kW P < 75 kW se noteaza cu litera C

–categoria 75 kW P < 130 kW se noteaza cu litera B

–categoria 130 kW P< 560 kW se noteaza cu litera A

–al doilea caracter este definit in anexa nr.1, sectiunea 1 si se refera la modul de incercare prevazut in anexa 3, pct. 3.6.

numarul ultimului act normativ care modifica prezenta hotarire si care se aplica pe certificatul de aprobare de tip. Daca este cazul, se adauga alte doua litere in functie de conditiile descrise in partea 2, chiar daca in urma noilor parametri numai o singura litera ar trebui schimbata. Daca nu s-a efectuat nici o modificare, aceste litere se vor omite.

un numar compus din patru cifre ( cu zerouri figurand la început, daca este cazul) care reprezinta numarul aprobarii de tip initiale. Secventa de numerotare începe cu 0001.

un numar compus din doua cifre (cu zerouri figurand la inceput, daca este cazul) reprezentand numarul extinderii aprobarii de tip. Secventa de numerotare incepe cu 01, pentru fiecare aprobare de tip initiala.

2.Exemplu de numerotare pentru a treia aprobare de tip ( aceasta este fara extindere), care corespunde categoriei de putere D (18 kW P < 37 kW, incepind cu 1 ianuarie 2003) care se aplica motoarelor pentru tipurile A de masini mobile nerutiere, acordat de Romania:

e RO* 000/2002 DA* 000/0000XX * 0003* 00

3.Exemplu de numerotare pentru a doua extindere la a patra aprobare de tip care corespunde categoriei de putere B (75 kW P < 130 kW, incepind cu 1 ianuarie 2005) care se aplica motoarelor pentru tipurile A de masini mobile nerutiere, acordat de Romania:

e RO* 000/2002 BA* 000/0000XX * 0004* 02

Anexa nr. 8

!image

Anexa nr. 9

!image

!image