Lege Nr. 24 din 6 mai 1994

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul unic

Se ratifica Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, cu ocazia Conferintei Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 februarie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NASTASE

CONVENŢIA-CADRU A NAŢIUNILOR UNITE

asupra schimbărilor climatice *)

Notă *) Traducere.

Părţile la prezenta convenţie,

constiente ca schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de ingrijorare pentru întreaga omenire,

preocupate de faptul ca activitatea omeneasca a făcut sa crească sensibil concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera, ca aceasta creştere intensifica efectul de sera natural şi ca va rezultă, în medie, o încălzire suplimentară a suprafeţei terestre, pe care risca sa o suporte ecosistemele naturale şi omenirea,

notând ca cea mai mare parte a gazelor cu efect de sera emise în lume, în trecut şi în momentul de faţa, îşi au originea în ţările dezvoltate, ca emisiile pe locuitor în ţările în curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar ca partea emisiilor totale imputabilă ţărilor în curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare,

constiente de rolul şi importanţa absorbantilor şi rezervoarelor de gaze cu efect de sera în ecosistemele terestre şi marine,

notând ca prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare număr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale,

constiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere ca toate ţările sa coopereze şi sa participe la o acţiune internationala, eficace şi corespunzătoare, potrivit responsabilităţilor lor comune, dar diferenţiată în funcţie de capacitatea şi situaţia lor socială şi economică,

reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,

reamintind ca, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lor politici de mediu şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activităţile exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, sa nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicţie naţionala,

reafirmind ca principiul suveranităţii statelor trebuie să se afle la baza cooperării internaţionale destinate să facă faţa schimbărilor climatice,

considerind ca este dreptul statelor sa adopte o legislaţie eficace în materie de mediu, ca normele, obiectivele de gospodărire şi priorităţile ecologice trebuie să reflecte condiţiile de mediu şi dezvoltare în care ele se înscriu şi ca normele aplicate de unele tari risca să fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social pentru alte tari, în special pentru ţările în curs de dezvoltare,

reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru generatiile prezente şi viitoare,

reamintind, deopotrivă, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei cresteri a nivelului marilor faţă de insule şi de zonele de coasta, mai ales faţă de zonele de coasta puţin înalte, precum şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea desertificarii,

reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substantele care epuizează stratul de ozon, adoptat şi modificat la 29 iunie 1990,

luând nota de declaraţia ministerială a celei de-a doua Conferinţe mondiale asupra climei, adoptată la 7 noiembrie 1990,

constiente de valoarea lucrărilor de analiza efectuate de numeroase state asupra schimbărilor climatice şi de contribuţiile importante aduse de Organizaţia Meteorologica Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite, precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetărilor ştiinţifice şi în coordonarea cercetării,

constiente ca măsurile care permit să se înţeleagă schimbările climatice şi să se facă faţa acestora au o eficacitate pentru mediu şi o eficacitate socială şi economică maxime, dacă ele se bazează pe consideratii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzătoare şi dacă ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii,

ştiind ca diferite măsuri luate pentru a face faţa schimbărilor climatice îşi pot găsi în ele însele justificarea economică şi pot, de asemenea, să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,

ştiind, în egala măsura, ca ţările dezvoltate trebuie să acţioneze imediat şi cu suplete, pe baza unor prioritati clar definite, ceea ce va constitui o primă etapa spre strategii de ansamblu la nivel mondial, naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de riposta trebuind sa ţină cont de toate gazele cu efect de sera şi sa ia în consideraţie, asa cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de sera,

ştiind, în plus, ca ţările situate la o înălţime mica faţă de nivelul marii şi alte tari insulare mici, ţările având zone de coasta puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundaţiilor, secetei şi desertificarii, precum şi ţările în curs de dezvoltare având ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice,

constiente de dificultăţile deosebite pe care le vor cunoaşte ţările, în special ţările în curs de dezvoltare a căror economie este deosebit de tributara producţiei, utilizării şi exportului de combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de sera,

afirmind ca măsurile luate pentru a evita schimbările climatice trebuie să fie strins coordonate cu dezvoltarea socială şi economică, pentru a evita orice incidenţa nefasta asupra acesteia din urma, ţinând cont de nevoile prioritare legitime ale ţărilor în curs de dezvoltare, şi anume o creştere economică durabila şi eradicarea saraciei,

constiente ca toate ţările şi, mai ales, ţările în curs de dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale şi economice durabile şi ca, pentru a avansa spre acest obiectiv, ţările în curs de dezvoltare trebuie să sporeasca consumul lor de energie, nepierzând din vedere ca este posibil să se ajungă la un mai bun randament energetic şi să se controleze emisiile de gaze cu efect de sera într-un mod general şi, mai ales, aplicind tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi social,

hotărîte sa ocroteasca sistemul climatic pentru generatiile prezente şi viitoare,

au convenit ceea ce urmează:

Articolul 1Definiţii

În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin:

1.efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului fizic sau ale fiintelor vii datorate schimbărilor climatice şi care exercită efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilitatii sau productivitatii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra funcţionarii sistemelor socioeconomice sau asupra sănătăţii şi bunastarii omului;

2.schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care altereaza compozitia atmosferei la nivel global şi care se adauga variabilitatii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;

3.sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interactiunile lor;

4.emisii: eliberarea în atmosfera de gaze cu efect de sera sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zona şi în cursul unei perioade date;

5.gaze cu efect de sera: constituenti gazosi ai atmosferei, atât naturali cît şi antropici, care absorb şi reemit radiatia infrarosie;

6.organizaţie regionala de integrare economică: o organizaţie constituită din state suverane ale unei regiuni date, are are competenţa în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de protocoalele sale şi care a fost autorizata, potrivit procedurilor sale interne, să semneze, sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prin sus-numitele instrumente sau sa adere la acestea;

7.rezervor: unul sau mai mulţi constituenti ai sistemului climatic care reţin un gaz cu efect de sera sau un precursor de gaz cu efect de sera;

8.absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariţia din atmosfera a unui gaz cu efect de sera, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de sera;

9.sursa: orice proces sau activitate care eliberează în atmosfera un gaz cu efect de sera, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de sera.

Articolul 2

Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care să împiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic. Se va conveni să se atinga acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, pentru ca producţia alimentara sa nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod durabil.

Articolul 3Principii

În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei şi a aplica dispoziţiile acesteia, părţile vor fi indrumate de ceea ce urmează:

1.Revine în sarcina părţilor sa ocroteasca sistemul climatic în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echităţii şi în funcţie de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate şi de capacitatile lor. În consecinţa, revine în sarcina ţărilor dezvoltate-părţi să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice şi a efectelor lor nefaste.

2.Se cuvine să se ţină cont de nevoile specifice şi de situaţia specială a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, mai ales a celor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, precum şi părţilor, mai ales ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, cărora convenţia le-ar impune o sarcina disproportionata sau anormala.

3.Revine în sarcina părţilor sa ia măsuri de precautie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi a limita efectele nefaste ale acestora. Când exista riscul unor perturbari grave sau ireversibile, absenta certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie să servească drept pretext pentru a amina adoptarea unor asemenea măsuri, fiind stabilit ca politicile şi măsurile pe care le atrag schimbările climatice reclama un bun raport cost-eficacitate, încât sa garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinta. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi măsuri sa ţină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale, să se extindă la toate sursele, la toţi absorbantii şi la toate rezervoarele de gaze cu efect de sera, asupra cărora s-a convenit sa cuprindă măsuri de adaptare şi să se aplice tuturor sectoarelor economice. Initiativele care vizează să facă faţa schimbărilor climatice vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a părţilor interesate.

4.Părţile au dreptul sa acţioneze pentru o dezvoltare durabila şi trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor provocate de om să fie adaptate la situaţia proprie a fiecărei părţi şi să fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea economică fiind indispensabila pentru adoptarea unor măsuri destinate să facă faţa schimbărilor climatice.

5.Revine în sarcina părţilor sa lucreze de comun acord la un sistem economic internaţional deschis care să conducă la o creştere economică şi la o dezvoltare durabila a tuturor părţilor, în special a ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, pentru a le permite sa studieze mai bine problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv măsurile unilaterale, sa constituie un mijloc de impunere a unor discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ.

Articolul 4Angajamente

1.Toate părţile, ţinând cont de responsabilităţile lor comune, dar diferenţiate, şi de specificitatea prioritatilor lor naţionale şi regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor:

a)stabilesc, aduc la zi periodic, publică şi pun la dispoziţia conferintei părţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbantilor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgind la metode comparabile care vor fi aprobate de conferinţa părţilor; b) stabilesc, realizează, publică şi aduc la zi, în mod regulat, programe naţionale şi, dacă este cazul, regionale, care conţin măsuri vizind atenuarea schimbărilor climatice, ţinând cont de emisiile antropice şi de diminuarea de către absorbanti a gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de măsuri vizind facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice; c) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici şi procedee care permit sa controleze, sa reducă sau sa prevină emisiile antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile şi gospodărirea deşeurilor; d) încurajează gospodărirea durabila, încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea absorbantilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile, oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coasta şi marine; e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzătoare şi integrate pentru gospodărirea zonelor de coasta, pentru resursele de apa şi agricultura şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de seceta şi desertificare, în special din Africa, şi afectate de inundaţii; f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin cont, în măsura posibilului, de consideratii legate de schimbările climatice şi utilizează metode corespunzătoare, de exemplu studii de impact, formulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătăţii publice şi calităţii mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuarii schimbărilor climatice sau adaptării la acestea; g) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, lucrările de cercetare ştiinţifică, tehnologică, socioeconomica şi altele, observatia sistematica şi constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit să se înţeleagă mai bine cauzele, efectele, amploarea şi eşalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum şi consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de răspuns, să se reducă şi să se risipească incertitudinile care exista în aceasta privinta; h) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie schimbate, în integralitatea lor, liber şi prompt; i) încurajează şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice şi încurajează participarea cea mai larga la acest proces, mai ales cea a organizaţiilor neguvernamentale; j) comunică conferintei părţilor informaţii privind aplicarea, conform art. 12.

2.Ţările dezvoltate-părţi şi alte părţi figurează în anexa nr. I îşi iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:

a)fiecare dintre aceste părţi adopta politici naţionale ^1) şi ia, în consecinţa, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitind emisiile sale antropice de gaze cu efect de sera, protejind şi consolidând absorbantii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de sera. Aceste politici şi măsuri demonstreaza ca ţările dezvoltate iau iniţiativa modificării tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenţiei, recunoscind ca reintoarcerea, până la sfârşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi ţinând cont de diferenţele dintre aceste părţi în ceea ce priveşte punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică şi baza lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economică puternica şi durabila, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe proprii fiecărui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste părţi, de a contribui în mod corespunzător şi echitabil la efortul întreprins la scara mondială pentru a atinge acest obiectiv. Aceste părţi pot aplica astfel de politici şi măsuri în asociaţie cu alte părţi şi pot ajuta alte părţi să contribuie la obiectivul convenţiei, în special la cel al prezentului alineat; b) în scopul de a favoriza progresul în aceasta direcţie, fiecare dintre aceste părţi va comunică, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenţiei şi după aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi măsurile la care se referă alin. a), precum şi previziunile care rezultă din acestea în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbtia, prin absorbanti, a gazelor cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa părţilor va trece în revista aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7; c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităţilor de gaze cu efect de sera, emise de surse şi diminuate de absorbanti de gaze cu efect de sera, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea efectivă a absorbantilor şi contribuţia fiecăruia dintre aceste gaze la schimbările climatice. Conferinţa părţilor va examina şi va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune şi, ulterior, le va trece în revista, la intervale regulate; d) conferinţa părţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor ştiinţifice şi a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa părţilor va lua măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotărâri în privinta criteriilor care determina o aplicare comuna, după cum se indica la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) şi b) cel mai tirziu până la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî, până când obiectivul convenţiei va fi atins; e) fiecare dintre aceste părţi: i) coordonează, după caz, cu celelalte părţi vizate, instrumentele economice şi administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul obiectivului convenţiei;

îi) identifica şi revizuieste periodic politicile şi practicile care încurajează activităţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar aparea în caz contrar;

f)conferinţa părţilor va trece în revista, cel mai tirziu până la 31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la anexele nr. I şi II, cu acordul părţii interesate; g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, sa notifice depozitarului intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a) şi b). Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi părţi despre orice notificare în acest sens.

3.Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi şi adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suporta ţările în curs de dezvoltare-părţi ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de asemenea, ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol şi asupra cărora o ţara în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entitatile internaţionale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente tine cont de faptul ca aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate şi previzibile, precum şi de importanţa unei împărţiri corespunzătoare a sarcinii între ţările dezvoltate-părţi.

4.Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II ajuta, de asemenea, ţările în curs de dezvoltare-părţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, să facă faţa la costul adaptării lor la efectele amintite.

5.Ţările dezvoltate-părţi şi celelalte părţi dezvoltate care figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea incurajarii, facilitării şi finanţării, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii şi experienta ecologic rationale al celorlalte părţi şi, în mod deosebit, al ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor convenţiei. În acest proces, ţările dezvoltate-părţi susţin dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţările în curs de dezvoltare-părţi. Celelalte părţi şi organizaţii care sunt în măsura sa o facă, pot, de asemenea, sa faciliteze transferul acestor tehnologii.

6.Conferinţa părţilor acorda părţilor care figurează la anexa nr. I, care sunt în tranzitie către economia de piaţa, pentru a le pune în situaţia de a face faţa mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca referinţa, al emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal.

7.Măsura în care ţările în curs de dezvoltare se vor achită efectiv de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace, de către ţările dezvoltate-părţi, a propriilor lor angajamente în ceea ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va tine cont de faptul ca dezvoltarea economică şi socială şi eradicarea saraciei sunt prioritati esenţiale ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi.

8.În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul articol, părţile studiază măsuri - privind mai ales finanţarea, asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenţiei pentru a răspunde nevoilor şi preocuparilor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi în faţa efectelor nefaste ale schimbărilor climatice şi ale impactului măsurilor de riposta, în special în ţările următoare:

a)mici tari insulare; b) tari care au zone de coasta situate puţin deasupra nivelului marii; c) tari care au zone aride sau semiaride, zone de păduri şi zone supuse degradării pădurilor; d) tari care au zone supuse catastrofelor naturale; e) tari cu zone supuse secetei şi desertificarii; f) tari care au zone cu o puternica poluare a atmosferei urbane; g) tari care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane; h) tari a căror economie este puternic tributara fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi de produse înrudite cu o mare putere energetica, fie consumului combustibililor şi produselor menţionate; i) tari fără litoral şi tari de tranzit.

Conferinţa părţilor poate să ia măsurile necesare, după caz, cu privire la prezentul paragraf.

9.Părţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specială a ţărilor mai puţin avansate.

10.În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie, părţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai ales a ţărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabila la efectele nefaste ale măsurilor de riposta la schimbările climatice. Aceasta este, în special, cazul părţilor a căror economie este deosebit de tributara fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizării de combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părţi cu produse de substitutie.

Articolul 5Cercetare şi observare sistematica

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), părţile:

a)susţin şi, după caz, dezvolta mai mult organizaţiile sau programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al căror scop este de a defini, realiza, evalua şi finanta lucrările de cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematica, ţinând cont de necesitatea de a limita cît mai mult posibil duble utilizări; b) susţin eforturile desfăşurate la niveluri internaţionale şi interguvernamentale pentru a întări observarea sistematica şi capacitatile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnica, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, şi pentru a incuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia naţionala, şi la analiza acestor date, precum şi pentru promovarea schimbului acestora; c) iau în considerare preocuparile şi nevoile deosebite ale ţărilor în curs de dezvoltare-părţi şi cooperează pentru îmbunătăţirea mijloacelor şi capacităţilor lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) şi b).

Articolul 6Educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), părţile:

a)se angajează sa încurajeze şi sa faciliteze la nivel naţional şi, dacă este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi reglementărilor lor şi potrivit capacităţilor lor: i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora;

îi) accesul publicului la informaţiile privind schimbările climatice şi efectele lor;

iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice şi a efectelor lor şi punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru a face faţa acestora; şi

iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ; b) susţin prin cooperarea lor şi încurajează la nivel internaţional, recurgind, dacă este cazul, la organismele existente: i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material destinat sensibilizarii publicului la schimbările climatice şi la efectele acestora; şi

îi) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin schimbul sau detasarea de personal însărcinat sa formeze experţi în materie, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.

Articolul 7Conferinţa părţilor

1.A fost creata o conferinţa a părţilor.

2.În calitate de organ suprem al prezentei convenţii, conferinţa părţilor face cu regularitate bilanţul aplicării convenţiei şi a celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta şi ia, în limitele mandatului sau, hotărârile necesare pentru a favoriza aplicarea efectivă a convenţiei. În acest scop, conferinţa părţilor:

a)examinează periodic obligaţiile părţilor şi dispoziţiile instituţionale care decurg din convenţie, în funcţie de obiectivul convenţiei, de experienta dobândită în momentul aplicării sale şi de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice; b) încurajează şi facilitează schimbul de informaţii asupra măsurilor adoptate de părţi pentru a face faţa schimbărilor climatice şi efectelor acestora, ţinând cont de diversitatea situaţiilor, de responsabilităţile şi mijloacele părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei; c) facilitează, la cererea a doua sau mai multe părţi, coordonarea măsurilor adoptate de ele pentru a face faţa schimbărilor climatice şi efectelor lor, ţinând cont de diversitatea situaţiilor, a responsabilităţilor şi mijloacelor părţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei; d) încurajează şi îndrumă, conform obiectivului şi dispoziţiilor convenţiei, elaborarea şi perfecţionarea periodică de metode comparabile asupra cărora aceasta va conveni, vizind, mai ales, inventarierea emisiilor de gaze cu efect de sera (în funcţie de surse) şi reducerea lor cu ajutorul absorbantilor, precum şi evaluarea eficacitatii măsurilor luate pentru a limita aceste emisii şi a accentua absorbtia acestor gaze; e) evalueaza, pe baza tuturor informaţiilor care îi sunt comunicate, conform dispoziţiilor convenţiei, aplicarea convenţiei de către părţi, efectele de ansamblu ale măsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales efectele ambientale, economice şi sociale şi incidentele lor cumulate, şi progresele obţinute în realizarea obiectivului convenţiei; f) examinează şi adopta rapoarte periodice asupra aplicării convenţiei şi asigura publicarea acestora; g) face recomandări privind toate problemele necesare aplicării convenţiei; h) sa straduieste sa mobilizeze resursele financiare, conform art. 4 paragrafele 3, 4 şi 5 şi art. 11; i) creează organele subsidiare considerate necesare aplicării convenţiei; j) examinează rapoartele acestor organe, cărora ea le da directive; k) hotărăşte şi adopta, prin consens, reglementările interioare şi regulile de gospodărire financiară pentru ea însăşi şi pentru toate organele subsidiare; l) dacă este cazul, solicita şi utilizează serviciile şi concursul organizaţiilor internaţionale şi al organismelor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, ca şi informaţiile pe care acestea i le furnizează; m) exercita şi alte funcţii necesare pentru atingerea obiectivului convenţiei, precum şi toate celelalte funcţii care îi sunt conferite de aceasta.

3.Conferinţa părţilor adopta, la prima sa sesiune, propriul sau regulament interior şi pe cele ale organelor subsidiare create prin aplicarea convenţiei; reglementările respective cuprind procedura de luare de decizii aplicabilă problemelor pentru care convenţia nu prevede încă o procedură. Aceasta procedura poate preciza majoritatea necesară pentru adoptarea unor hotărâri.

4.Prima sesiune a conferintei părţilor va fi convocată de secretariatul provizoriu vizat la art. 21 şi se va tine un an mai tirziu după intrarea în vigoare a convenţiei. Mai tirziu, conferinţa părţilor, numai dacă nu hotărăşte altfel, îşi va tine sesiunile ordinare o dată pe an.

5.Conferinţa părţilor tine sesiuni extraordinare în orice alt moment pe care îl considera necesar, sau dacă o parte face o cerere în scris, cu condiţia ca aceasta cerere să fie sprijinita de cel puţin o treime din părţi, în următoarele 6 luni după comunicarea facuta de secretariat părţilor.

6.Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internationala de Energie Atomica, precum şi toate statele membre ale uneia dintre aceste organizaţii sau observatori pe lângă una dintre aceste organizaţii care nu sunt părţi la convenţie, pot fi reprezentate la sesiunile conferintei părţilor în calitate de observatori. Orice organ sau organism naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de convenţie, care a făcut cunoscut secretariatului ca doreşte să fie reprezentat la o sesiune a conferintei părţilor, poate fi admis în aceasta calitate, dacă cel puţin o treime din părţile prezente la aceasta nu fac obiectie. Admiterea şi participarea observatorilor sunt determinate de regulamentul interior adoptat de conferinţa părţilor.

Articolul 8Secretariat

1.A fost creat un secretariat.

2.Funcţiile secretariatului sunt următoarele:

a)sa organizeze sesiunile conferintei părţilor şi organelor subsidiare ale acesteia create în virtutea convenţiei şi să le furnizeze serviciile necesare; b) sa sintetizeze şi sa difuzeze rapoartele pe care le primeşte; c) la cerere, sa ajute părţile şi, în special printre acestea, ţările în curs de dezvoltare, sa sintetizeze şi sa difuzeze informaţiile cerute de convenţie; d) sa stabilească rapoartele asupra activităţilor şi să le supună conferintei părţilor; e) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organe internaţionale competente; f) sa ia, sub supervizarea conferintei părţilor, dispoziţiile administrative şi contractuale care necesita îndeplinirea eficace a funcţiilor sale; şi g) sa exercite celelalte funcţii de secretariat care îi revin în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale şi orice alte funcţii pe care conferinţa părţilor poate să i le atribuie.

3.La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va desemna un secretariat permanent şi va da dispoziţiile necesare pentru funcţionarea sa.

Articolul 9Organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi tehnologică

1.A fost creat un organ subsidiar de asistare ştiinţifică şi tehnologică, însărcinat sa furnizeze în timp util conferintei părţilor şi, dacă este cazul, celorlalte organe subsidiare, informaţii şi recomandări privind aspectele ştiinţifice şi tehnologice ale convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este multidisciplinar. El este compus din reprezentanţi ai guvernelor care se bucura de autoritate în domeniul lor de competenţa. El raportează cu regularitate conferintei părţilor asupra tuturor aspectelor privind activitatea sa.

2.Organul, care acţionează sub autoritatea conferintei părţilor şi care se sprijină pe dezbaterile organelor internaţionale competente, are ca funcţii:

a)de a determina cunoştinţele ştiinţifice asupra schimbărilor climatice şi a efectelor acestora; b) de a determina, pe plan ştiinţific, efectele măsurilor luate în aplicarea convenţiei; c) de a recenza tehnologiile şi experienta de virf novatoare şi performanţe şi de a indica mijloacele de încurajare a dezvoltării acestora şi de asigurare a transferului lor; d) de a furniza avize asupra programelor ştiinţifice, asupra cooperării internaţionale şi a cercetării şi dezvoltării în materie de schimbări climatice şi asupra mijloacelor de a ajuta ţările în curs de dezvoltare să se doteze cu o capacitate proprie; e) de a răspunde la întrebările ştiinţifice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa părţilor şi organele sale subsidiare i le vor putea pune.

3.Funcţiile şi mandatul organului vor putea fi precizate mai înainte de conferinţa părţilor.

Articolul 10Organ subsidiar de implementare

1.Se creează un organ subsidiar de implementare însărcinat sa ajute conferinţa părţilor la asigurarea aplicării şi urmăririi implementarii convenţiei. Acest organ, deschis participării tuturor părţilor, este compus din reprezentanţii guvernelor, experţi în domeniul schimbărilor climatice. El raportează cu regularitate conferintei părţilor toate aspectele privind activităţile sale.

2.Organul, actionind sub autoritatea conferintei părţilor, are ca funcţii:

a)de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al măsurilor luate de părţi în lumina evaluărilor ştiinţifice cele mai recente ale schimbărilor climatice; b) de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 2, pentru a ajuta conferinţa părţilor să efectueze examinarile prevăzute la art. 4 paragraful 2 alin. d); c) de a ajuta conferinţa părţilor, potrivit necesităţilor, sa pregătească şi să execute hotărârile sale.

Articolul 11Mecanism financiar

1.Un mecanism însărcinat sa furnizeze resurse financiare sub forma de donaţii sau în condiţii favorabile, mai ales pentru transferul de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferinţa părţilor, în faţa căreia este răspunzător şi care îi defineste politicile, priorităţile propriului program şi criteriile de eligibilitate legate de convenţie. Funcţionarea sa este încredinţată uneia sau mai multor entităţi internaţionale existente.

2.Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentari echitabile şi echilibrate a tuturor părţilor, în cadrul unui sistem de gospodărire transparent.

3.Conferinţa părţilor şi entitatea sau entitatile însărcinate să asigure funcţionarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui sa figureze:

a)modalităţi destinate să asigure ca proiectele finanţate în domeniul schimbărilor climatice sunt conforme cu politicile, priorităţile de program şi criteriile de aprobare definite de conferinţa părţilor; b) modalităţile potrivit cărora o decizie de finanţare va putea fi revazuta în lumina acestor politici, prioritati de program şi criterii; c) prezentarea regulată de către entitatea sau entităţi, la conferinţa părţilor, de rapoarte asupra operaţiunilor sale de finanţare, conform principiului responsabilităţii acesteia definit la paragraful 1; d) determinarea, sub o formă previzibila şi identificabila, a sumei totale de mijloace financiare necesare şi disponibile pentru aplicarea prezentei convenţii şi modul în care această sumă totală va fi revazuta periodic.

4.La prima sa sesiune, conferinţa părţilor va face ceea ce este necesar pentru a da efect dispoziţiilor de mai sus, examinînd şi luând în consideraţie dispoziţiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3 şi va decide asupra eventualei mentineri a acestor dispoziţii. Apoi, în următorii 4 ani, va evalua funcţionarea mecanismului şi va lua măsurile corespunzătoare.

5.Ţările dezvoltate-părţi vor putea, de asemenea, sa furnizeze, iar ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea obţine resurse financiare pe cale bilaterala, regionala sau multilaterala, în scopul aplicării convenţiei.

Articolul 12Comunicare de informaţii privind aplicarea

1.Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunică conferintei părţilor, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de mai jos:

a)un inventar naţional al emisiilor antropice, pe surse, şi al absorbtiei, prin absorbanti pentru toate gazele cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în măsura în care mijloacele îi permit aceasta, utilizînd metode comparabile asupra cărora conferinţa părţilor cade de acord şi a căror utilizare o va incuraja; b) o descriere generală a măsurilor pe care aceasta le ia sau intenţionează să le ia pentru a aplica convenţia; c) orice alta informaţie pe care partea o considera utila pentru a atinge obiectivul convenţiei şi potrivita pentru a exprima în comunicarea sa, în măsura posibilului, date utile determinării tendinţelor emisiilor antropice în lume.

2.Fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor include în comunicarea lor următoarele elemente de informare:

a)descrierea detaliată a politicilor şi măsurilor pe care le-au adoptat pentru a se conformă angajamentului subscris la art. 4 paragraful 2 alin. a) şi b); b) estimarea precisa a efectelor pe care politicile şi măsurile vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu efect de sera de la surse şi asupra absorbtiei prin absorbanti în timpul perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a).

3.În plus, fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare altă parte dezvoltata, care figurează la anexa nr. II, dau detalii asupra măsurilor luate, conform art. 4 paragrafele 3-5.

4.Ţările în curs de dezvoltare-părţi vor putea sa propună, pe o baza voluntara, proiecte de finanţare precizînd tehnologiile, materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare pentru a le executa şi dând, dacă este posibil, o estimare a tuturor costurile suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în reducerea emisiilor şi a absorbtiei gazelor cu efect de sera, precum şi o estimare a avantajelor pe care se poate conta.

5.Fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor prezenta comunicarea lor iniţială în următoarele 6 luni după intrarea în vigoare a convenţiei în ceea ce le priveşte. Fiecare dintre părţile care nu figurează pe aceasta lista va prezenta comunicarea sa iniţială în următorii 3 ani după intrarea în vigoare a convenţiei, în ceea ce o priveşte, sau după disponibilizarea resurselor financiare, conform art. 4 paragraful 3. Părţile care se numara printre ţările puţin avansate vor fi libere sa aleagă data comunicării lor iniţiale. Apoi, frecventa comunicării tuturor părţilor va fi fixată de conferinţa părţilor, care va tine cont de diferenţele de scadenta indicate în prezentul paragraf.

6.Informaţiile comunicate de părţi în aplicarea prezentului articol vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferintei părţilor şi organelor subsidiare competente. Conferinţa părţilor va putea, la nevoie, sa revada procedurile de transmitere a informaţiilor.

7.Începând de la prima sa sesiune, conferinţa părţilor va dispune asigurarea furnizarii unui ajutor tehnic şi financiar ţărilor în curs de dezvoltare-părţi, la cererea acestora, care să le ajute sa reunească şi sa comunice informaţiile cerute în prezentul articol şi sa recenzeze mijloacele tehnice şi financiare necesare executării proiectelor propuse şi măsurilor de riposta luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi furnizat de alte părţi, prin organizaţii internaţionale competente şi prin secretariat, după caz.

8.Orice grupare de părţi poate, sub rezerva de a se conformă directivelor conferintei părţilor şi de a o aviza în prealabil pe aceasta, să se achite de obligaţiile enunţate în prezentul articol, prezentind o comunicare comuna, cu condiţia de a include în aceasta o informaţie asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de obligaţiile individuale care îi revin din convenţie.

9.Informaţiile primite de secretariat şi despre care partea care le furnizează va indica ca sunt confidenţiale, după criterii pe care conferinţa părţilor le va stabili, vor fi compilate de secretariat, astfel încât sa păstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia dintre organele chemate să le primească şi să le examineze.

10.Sub rezerva paragrafului 9 şi fără a renunţa la posibilitatea, pentru orice parte, de a face comunicarea sa publică oricând, comunicările prezentate de părţi în aplicarea prezentului articol sunt puse de secretariat la dispoziţia publicului concomitent cu supunerea lor conferintei părţilor.

Articolul 13Reglementarea problemelor privind aplicarea

Conferinţa părţilor va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui proces consultativ multilateral, la dispoziţia părţilor, la cererea acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea convenţiei.

Articolul 14Reglementarea diferendelor

1.În caz de diferend între doua sau mai mult de doua părţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile interesate se straduiesc sa îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc paşnic la alegerea lor.

2.Când ratifica, accepta sau aproba convenţia sau adera la aceasta sau în orice moment care urmează acestora, o parte care nu este o organizaţie regionala de integrare economică poate declara, printr-un instrument scris depus depozitarului, ca, faţă de orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea convenţiei, ea recunoaşte ca obligatoriu de drept şi în afară unei înţelegeri speciale referitoare la orice parte care accepta aceeaşi obligaţie:

a)supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie; b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va fi posibil conferinţa părţilor printr-o anexa consacrată arbitrajului.

O parte care este o organizaţie regionala de integrare economică poate face, în materie de arbitraj, o declaraţie în acest sens, conform procedurii vizate la alin. b).

3.Declaraţia facuta în aplicarea paragrafului 2 rămâne în vigoare la expirarea sa conform prevederilor sale sau până la expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisă a revocării acestei declaraţii a fost depusa la depozitar.

4.Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocării unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afectează cu nimic o procedură începută la Curtea Internationala de Justiţie sau la tribunalul arbitral, cu condiţia ca părţile la diferend sa nu convină altfel.

5.Sub rezerva paragrafului 2, dacă la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte părţi existenta unui diferend între ele, părţile interesate nu au ajuns la rezolvarea diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1, diferendul, la cererea uneia dintre părţile la diferend, este supus concilierii.

6.O comisie de conciliere a fost creata la cererea oricăreia dintre părţile la diferend. Comisia este compusa din membrii desemnaţi, în număr egal, de fiecare parte interesată şi dintr-un preşedinte ales de comun acord de membrii desemnaţi de părţi. Comisia prezintă o recomandare pe care părţile o examinează cu buna-credinţa.

7.Conferinţa părţilor va adopta, de îndată ce va fi posibil, o procedură complementara de conciliere într-o anexa consacrată concilierii.

8.Dispoziţiile prezentului articol se aplică oricărui instrument juridic conex pe care conferinţa părţilor îl poate adopta, cu condiţia ca instrumentul sa nu dispună altfel.

Articolul 15Amendamente la convenţie

1.Orice parte poate propune amendamente la convenţie.

2.Amendamentele la convenţie sunt adoptate la o sesiune ordinară a conferintei părţilor. Textul oricărei propuneri de amendament la convenţie este comunicat părţilor de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerile de amendament semnatarilor convenţiei şi, pentru informare, depozitarului.

3.Părţile nu precupetesc nici un efort pentru a ajunge la un acord prin consens asupra oricărei propuneri de amendament la convenţie. Dacă orice efort în acest sens se dovedeşte inutil şi nu intervine nici un acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care să întrunească trei sferturi din majoritatea părţilor prezente şi votante. Amendamentul adoptat este comunicat de către secretariat depozitarului, care îl transmite tuturor părţilor, pentru acceptare.

4.Instrumentele de acceptare a amendamentelor sunt depuse la depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intră în vigoare, pentru părţile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data primirii de către depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puţin trei sferturi din părţile la convenţie.

5.Amendamentul intră în vigoare pentru oricare dintre celelalte părţi la 90 de zile de la data depunerii, de către aceasta parte, la depozitar, a instrumentului sau de acceptare a respectivului amendament.

6.În spiritul prezentului articol, prin expresia părţi prezente şi votante se înţelege părţile care sunt prezente şi care votează "pentru" sau "împotriva".

Articolul 16Adoptarea şi amendarea anexelor convenţiei

1.Anexele convenţiei fac parte integrantă din aceasta şi, cu excepţia dispoziţiei contrar exprimate, orice referinţa la convenţie constituie o referinţa la anexele sale. Fără a prejudicia dispoziţiile art. 14 paragraful 2 alin. b) şi paragraful 7, anexele se limitează la liste, formule şi alte documente descriptive cu caracter ştiinţific, tehnic, procedural şi administrativ.

2.Anexele convenţiei sunt propuse şi adoptate potrivit procedurii descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 şi 4.

3.Orice anexa adoptată în aplicarea paragrafului 2 intră în vigoare, pentru toate părţile la convenţie, la 6 luni după data la care depozitarul le-a notificat adoptarea, excepţie făcând părţile care, în acelaşi interval, notifica în scris depozitarului ca ele nu accepta aceasta anexa. Faţa de părţile care retrag aceasta notificare de neacceptare, anexa intră în vigoare după 90 de zile de la primirea de către depozitar a notificării acestei retrageri.

4.Pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare de amendamente la anexele convenţiei, procedura este aceeaşi ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor, conform paragrafelor 2 şi 3.

5.Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa necesita un amendament la convenţie, aceasta anexa sau acest amendament nu intră în vigoare decît atunci când amendamentul la convenţie intra el însuşi în vigoare.

Articolul 17Protocoale

1.Conferinţa părţilor poate, la oricare dintre sesiunile sale ordinare, sa adopte protocoale la convenţie.

2.Textul oricărui protocol este comunicat părţilor, de către secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de sesiune.

3.Regulile care determina intrarea în vigoare a oricărui protocol sunt definite de protocolul însuşi.

4.Numai părţile la convenţie pot fi părţi la un protocol.

5.Numai părţile la un protocol iau decizii în virtutea respectivului protocol.

Articolul 18Drept de vot

1.Fiecare parte la convenţie dispune de un vot, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos.

2.În domeniile competentei lor, organizaţiile de integrare economică regionala dispun, pentru a-şi exercită dreptul lor de vot, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părţi la convenţie. Aceste organizaţii nu exercita dreptul lor de vot dacă unul dintre statele membre îl exercita pe al său şi invers.

Articolul 19Depozitarul

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul convenţiei şi al protocoalelor adoptate conform art. 17.

Articolul 20Semnarea

Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate a Naţiunilor Unite, părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi la organizaţiile de integrare economică regionala, la Rio de Janeiro, în timpul Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la 19 iunie 1993.

Articolul 21Dispoziţii tranzitorii

1.Până la sfârşitul primei sesiuni a conferintei părţilor, funcţiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu de către secretariatul creat de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990.

2.Şeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus va colabora strins cu grupul interguvernamental de experţi pentru studierea schimbării climei, astfel încât acesta să poată răspunde nevoilor obiective de aviz ştiinţific şi tehnic obiectiv. Vor putea fi consultate alte organe ştiinţifice competente.

3.Fondul Global pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va fi entitatea internationala însărcinată să asigure, cu titlu provizoriu, funcţionarea mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în aceasta privinta, ca fondul să fie reorganizat în mod corespunzător, iar componenta membrilor săi sa devină universala, pentru a putea răspunde la exigenţele prevederilor art. 11.

Articolul 22Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

1.Convenţia este supusă ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor şi organizaţiilor de integrare economică regionala. Ea va fi deschisă aderării a doua zi după ce va inceta să fie deschisă semnării. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.

2.Orice organizaţie de integrare economică regionala care devine parte la convenţie, fără ca unul dintre statele sale membre să fie parte la aceasta, este legată prin toate obligaţiile care decurg din convenţie. Când unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii sunt părţi la convenţie, aceasta organizaţie şi statele sale membre cad de acord asupra responsabilităţilor lor în executarea obligaţiilor pe care i le impune convenţia. În caz asemănător, organizaţia şi statele sale membre nu sunt abilitate sa exercite concomitent drepturile care decurg din convenţie.

3.În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economică regionala indica gradul lor de competenţa faţă de problemele determinate de convenţie. În plus, aceste organizaţii informează depozitarul, care informează, la rindul sau, părţile despre orice modificare deosebită a gradului competentei lor.

Articolul 23Intrarea în vigoare

1.Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2.Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economică regionala care ratifica, accepta sau aproba convenţia sau adera la ea după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat sau de către aceasta organizaţie a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

3.În spiritul paragrafelor 1 şi 2, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economică regionala nu este considerat în plus faţă de cele depuse de statele sale membre.

Articolul 24Clauze restrictive

Nici o rezervă nu poate fi facuta la prezenta convenţie.

Articolul 25Denunţare

1.La expirarea termenului de 3 ani de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru o parte, aceasta va putea sa o denunţe printr-o notificare scrisă la depozitar.

2.Aceasta denunţare va avea efect la expirarea termenului de un an de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice data ulterioară specificată în respectiva notificare.

3.Orice parte care a denunţat convenţia va fi considerată ca având denunţat şi orice protocol la care ea este parte.

Articolul 26Texte autentice

Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza şi rusa sunt în egala măsura autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În baza acestuia, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Facuta la New York la data de 9 mai 1992.

^1) Prin acest termen se înţelege şi politicile şi măsurile adoptate de organizaţiile de integrare economică regionala.

Anexa 1

Australia

Austria

Belarus ^a)

Belgia

Bulgaria ^a)

Canada

Cehoslovacia ^a)

Danemarca

Comunitatea Europeană

Estonia ^a)

Finlanda

Franţa

Germania

Grecia

Ungaria ^a)

Islanda

Irlanda

Italia

Japonia

Letonia ^a)

Lituania ^a)

Luxemburg

Olanda

Noua Zeelanda

Norvegia

Polonia ^a)

Portugalia

România ^a)

Federaţia Rusa ^a)

Spania

Suedia

Elvetia

Turcia

Ucraina ^a)

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

Statele Unite ale Americii

^a) Tari în tranzitie spre economia de piaţa.

Anexa 2

Australia

Austria

Belgia

Danemarca

Comunitatea Europeană

Finlanda

Franţa

Germania

Grecia

Islanda

Irlanda

Italia

Japonia

Luxemburg

Olanda

Noua Zeelanda

Norvegia

Portugalia

Spania

Suedia

Elvetia

Turcia

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

Statele Unite ale Americii.