Decizie Nr. 37 din 3 aprilie 1996

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Victor Dan Zlatescu - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, invocată de Societatea Comercială "Poiana Braşov" - S.A. din Poiana Braşov, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 574/C/R/1994 al Curţii de Apel Braşov.

La apelul nominal părţile au fost lipsa.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în esenta, pe motiv ca interpretarea data prin sesizare prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este în afară textelor Constituţiei.

Preşedintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine:

Prin Încheierea din 9 februarie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 574/C/R/1994, Curtea de Apel Braşov a trimis Curţii Constituţionale, spre soluţionare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Poiana Braşov" - S.A. din Poiana Braşov, judeţul Braşov, pirita-recurenta într-un litigiu privind revendicarea unui imobil.

În susţinerea neconstitutionalitatii art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 sunt invocate prevederile art. 135 alin. (2) şi (3) din Constituţie care statuează ca proprietatea este publică sau privată, respectiv ca proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Argumentele aduse în sprijinul criticii textului de lege a cărui neconstituţionalitate se invoca sunt următoarele:

1.Textul nu explica natura juridică a proprietăţii bunurilor din punctul de vedere al art. 135 alin. (2) şi (3) din Constituţie, referirea fiind facuta la "acele bunuri dobîndite cu alt titlu".

2.Pe cale de excludere, aceste bunuri nu fac parte din proprietatea societăţilor comerciale, iar din text nu rezultă cine ar fi proprietarul lor.

3.Se da posibilitatea interpretării naturii dreptului, cu consecinţe grave în apărarea proprietăţii, între care neputinţă de a se stabili dacă bunurile dobîndite cu alt titlu pot fi supuse regimului privatizării.

4.Dacă între aceste bunuri ar figura şi cele naţionalizate, aflate deja în patrimoniul Societăţii Comerciale "Poiana Braşov" - S.A., s-ar realiza o diminuare a acestuia, contrar dispoziţiilor aceluiaşi articol 135 din Constituţie.

5.Textul art. 20 alin. 2 ar fi constituţional doar dacă s-ar fi prevăzut şi pentru bunurile respective ca reparaţiile pentru daunele suferite în trecutul regim totalitar se vor reglementa prin lege.

Toate criticile de mai sus au ca factor comun doua asertiuni:

a)formularea cuprinsă în art. 20 alin. 2 este neconstitutionala, fiind inexplicita şi prin consecinţele pe care le-ar provoca ipoteticele sale interpretări, şi b) considerarea imobilului în litigiu ca intrat în proprietatea Societăţii Comerciale "Poiana Braşov" - S.A. în urma naţionalizarii lui fără drept nu are nici o relevanta pentru petenta, iar îndreptarea erorii s-ar fi putut realiza numai dacă textul criticat ar fi fost redactat la fel ca art. 77 din Legea nr. 58/1991 sau ca art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. A răspuns numai acesta din urma, în sensul că, în lumina dispoziţiilor art. 35 alin. (5) din Constituţie, excepţia este lipsită de temei.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat în cauza, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale este o lege anterioară Constituţiei.

În legătură cu acest fapt, practica constanta a Curţii a stabilit ca, dacă instanţa judecătorească nu constata abrogarea în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, înseamnă ca dispoziţia legală anterioară acesteia este considerată valabilă şi exista interesul de a declansa controlul de constituţionalitate. Curtea Constituţională este obligată ca, în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal, pe care instanţa înţelege sa îl aplice, să se pronunţe asupra excepţiei.

Analizînd criticile aduse prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 şi raportindu-le la textele constituţionale, rezultă ca excepţia nu poate fi reţinută.

Este adevărat ca aceste prevederi legale reglementează doua componente distincte ale patrimoniului societăţilor comerciale: bunuri aflate în proprietate şi bunuri dobîndite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părţi a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituţia, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acţiune al contenciosului constituţional. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională rezolva litigii relative la neconstituţionalitatea legilor, nicidecum la posibilele lor interpretări de către instanţele judecătoreşti.

Cît despre faptul ca textul nu ar lămuri cine este totuşi proprietarul bunurilor din această categorie, este de relevat ca însăşi Constituţia prevede modalităţi de dobândire a unor bunuri pe alte cai decît intrarea lor în proprietate. Este cazul, asa cum prevede art. 135 alin. (5), de posibilitatea concesionarii sau închirierii bunurilor proprietate publică. Deci chiar legea fundamentală indreptateste statul ca, în condiţiile legii, să poată incredinta bunuri aflate în proprietate publică pe alte cai decît atribuirea lor în proprietate.

În consecinţa, sintagma "cu excepţia bunurilor dobîndite cu alt titlu" are acoperire constituţională, iar posibilele interpretări de care se plînge Societatea Comercială "Poiana Braşov" - S.A. nu sunt de natura a atrage neconstituţionalitatea textului. Dacă imobilul în litigiu a intrat, prin naţionalizare, în proprietatea petentei, problema nu se mai pune, pentru ca el face parte din patrimoniul acesteia, în aceasta situaţie juridică (proprietate), şi atunci nu mai operează în cauza partea finala a textului criticat ca pretins neconstitutional.

În ce priveşte critica referitoare la nereglementarea în Legea nr. 15/1990 a problemei reparaţiilor pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv, este de reţinut ca acest aspect a fost prevăzut de art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, texte citate şi de autoarea excepţiei. Sistematizarea unei dispoziţii legale într-un act normativ sau în altul constituie o problemă de tehnica legislativă nu de constituţionalitate. De aceea motivul de neconstituţionalitate invocat nu este justificat, mai ales ca el reprezintă o neconstituţionalitate prin omisiune care, asa cum în mod constant s-a reţinut în practica jurisdicţională a Curţii, excede limitele atribuţiilor conferite acesteia prin art. 144 din Constituţie.

Faţa de toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, invocată de Societatea Comercială "Poiana Braşov" - S.A. din Poiana Braşov, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 574/C/R/1994 al Curţii de Apel Braşov.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 3 aprilie 1996.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu

Magistrat-asistent,

Valer-Vasile Bica