Metodologie din 7 decembrie 2018

Articolul 1

Prezenta metodologie reglementează modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 2

(1)Măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private poate fi dispusă de către instanțele judecătorești competente în sarcina agresorului, în soluționarea cazurilor de divorț, în care s-a reținut culpa unuia dintre soți cu privire la săvârșirea unor fapte de violență domestică, din oficiu sau la cererea expresă formulată de către celălalt soț.

(2)În cadrul pronunțării sentinței, instanța dispune în mod aleatoriu orientarea agresorului către un cabinet de consiliere și asistență psihologică, din lista de servicii psihologice existente pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința agresorul.

(3)În vederea orientării către programele speciale de consiliere psihologică a agresorului, instanța ia în considerare cuantumul veniturilor acestuia în sensul existenței capacității financiare proprii de a susține contravaloarea serviciilor prestate.

(4)În cazul în care agresorul nu dispune de resurse financiare necesare susținerii contravalorii programelor speciale de consiliere psihologică, instanța poate dispune efectuarea consilierii de către serviciile publice de specialitate.

Articolul 3

Prevederile prezentei metodologii au ca element-cheie schimbarea de paradigmă, în sensul centrării atât pe nevoile victimei, cât și pe cele ale agresorului și pe dezvoltarea unor măsuri de prevenire a faptelor de violență domestică.

Articolul 4

Prezenta metodologie se aplică în conformitate cu următoarele principii:

a)accesul egal la servicii sociale și de sănătate specializate pe bază de opțiune voluntară sau, după caz, potrivit măsurilor dispuse de către instanța judecătorească;

b)respectarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați și promovarea valorilor, relațiilor sănătoase, nonviolente;

c)asigurarea unei intervenții unitare și multidisciplinare pentru serviciile psihologice de asistență destinate agresorilor, conform nevoilor identificate;

d)responsabilizarea agresorului pentru propria reabilitare și reinserție socială în vederea promovării unor relații sociale pozitive bazate pe strategii de relaționare sănătoase și/sau comportamente nonviolente;

e)servicii sociale adaptate la nevoile agresorului.

Articolul 5

În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei metodologii, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în colaborare cu Ministerul Sănătății și Colegiul Psihologilor din România, asigură:

a)selectarea psihologilor specializați în psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie, din cadrul cabinetelor individuale de psihologie și a altor societăți profesionale de psihologie private care colaborează în mod direct cu medici specialiști psihiatri, care pot acorda asistență psihologică în cazurile de violență domestică, în soluționarea cazurilor de divorț, în care s-a reținut culpa unuia dintre soți cu privire la săvârșirea unor fapte de violență domestică;

b)selectarea psihologilor specializați în psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul direcțiilor de asistență socială și protecția copilului, direcțiilor de asistență socială organizate în subordinea consiliilor locale ale municipiilor și orașelor și organizațiilor neguvernamentale care furnizează servicii specializate destinate agresorilor.

Articolul 6

În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii, Colegiul Psihologilor din România asigură selectarea cabinetelor individuale de psihologie și a altor societăți profesionale de psihologie private care colaborează în mod direct cu medici specialiști psihiatri care au încheiat contracte cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și care redirecționează pacienți pentru a beneficia de ședințe de consiliere psihologică și psihoterapie gratuite prin servicii decontate prin sistemul de asigurări de sănătate.

Articolul 7

În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei metodologii, Colegiul Psihologilor din România pune la dispoziția instanțelor judecătorești lista cu serviciile acreditate de consiliere psihologică și asistență psihologică publice și private pentru agresorii familiali, consiliere psihologică și psihoterapie pentru cazurile de violență domestică și pentru situațiile de divorț în care motivul este violența domestică.

Articolul 8

În funcție de veniturile pe care le realizează, agresorul poate beneficia de servicii de consiliere și asistență psihologică gratuită, atât prin intermediul serviciilor specializate în cadrul sistemului public, precum și în cadrul cabinetelor individuale de psihologie private, prin servicii decontate potrivit sistemului național de asigurări de sănătate. Agresorii pot apela, după caz, la serviciile centrelor sociale destinate agresorilor și acreditate conform legii, existente la nivel local.

Articolul 9

Psihologii care asigură consilierea agresorilor elaborează un plan de intervenție psihologică, după caz, împreună cu medicul psihiatru, în care estimează numărul de ședințe de consiliere la care urmează a fi prezent agresorul. Acest plan de consiliere poate fi modificat în funcție de evoluția ulterioară a agresorului.

Articolul 10

După realizarea primelor ședințe decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și după finalizarea tuturor întâlnirilor de consiliere, psihologul elaborează un raport de consiliere.

Articolul 11

Raportul de consiliere cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

a)numărul total de întâlniri avute cu agresorul;

b)motivația încheierii ședințelor;

c)progresul sau regresul realizat de către agresor;

d)recomandări pentru viitor, precum și orice alte observații considerate importante în procesul de consiliere al agresorului.

Articolul 12

După elaborarea raportului de consiliere, psihologul îl înaintează instanței judecătorești competente care a dispus măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de către serviciile de specialitate publice sau private, în vederea analizării acestuia și dispunerii încetării măsurii sau, după caz, a prelungirii acesteia.