Decizie nr. 704 din 11 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu şi Albert Stanescu în Dosarul nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) al Judecătoriei Galaţi şi de Ioan Clămparu în Dosarul nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006) al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.

La apelul nominal răspund personal părţile Constantin Ovidiu Pop şi Valentin Bogdan Ciufu şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 692D/2007 şi nr. 1.052D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părţile prezente lasă la aprecierea instanţei dispunerea conexării.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, solicită conexarea celor două dosare.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1052D/2007 la Dosarul nr. 692D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Părţile Constantin Ovidiu Pop şi Valentin Bogdan Ciufu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 aprilie 2007 şi 24 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) şi nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006), Judecătoria Galaţi şi Tribunalul Sibiu au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu, Albert Stanescu şi Ioan Clămparu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece de vreme ce apărătorul ales nu mai poate asista, în faza de urmărire penală, la audierea unui martor, nu mai poate contesta veridicitatea depoziţiei date în condiţii de contradictorialitate în faza de urmărire penală. Aşa fiind, o declaraţie îndoielnică este totuşi integrată în sistemul probator prin simpla citire, fără ca partea interesată să mai aibă posibilitatea de a demonstra caracterul eliptic, nereal sau incomplet al acesteia.

De asemenea, prin interzicerea accesului la aflarea adevărului şi prin supunerea necondiţionată în faţa unor probe "fabricate" de parchet, se creează o situaţie avantajoasă pentru acuzare.

Judecătoria Galaţi nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul criticat are în vedere acele situaţii în care, din motive independente de voinţa organelor judiciare, ascultarea unor martori audiaţi în faza de urmărire penală nu mai este posibilă. Cercetarea judecătorească nu se poate mărgini la citirea depoziţiilor martorilor audiaţi în prima fază a procesului penal, nefiind posibilă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti de condamnare numai pe baza acestor declaraţii citite de către instanţă în sala de şedinţă. Tocmai pentru acest motiv, legiuitorul a indicat când anume este posibil acest lucru, utilizând expresia "dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă", ceea ce conduce la ideea că s-a avut în vedere o situaţie excepţională, izolată, cu caracter obiectiv, ce ar putea presupune împrejurări cum ar fi: decesul martorului, dispariţia acestuia, plecarea într-un loc necunoscut, boală gravă etc. De asemenea, doar citirea declaraţiei martorului nu va constitui temei suficient pentru a se ţine seama de ea fără ca aceasta să fie supusă discuţiei contradictorii a părţilor implicate în proces. Mai mult, în continuarea cercetării judecătoreşti, părţile au posibilitatea să probeze temeinicia sau lipsa de temeinicie a acestor declaraţii, să le combată ori să le susţină prin alte mijloace de probă ce vor putea fi administrate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale indicate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Nici dreptul la apărare nu este afectat, întrucât inculpatul poate cunoaşte declaraţia dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De asemenea, în cazul în care inculpatul se consideră prejudiciat, acesta poate folosi împotriva hotărârii judecătoreşti căile de atac prevăzute de lege, care, în mod evident, prevede o suită de garanţii procesuale pentru realizarea dreptului la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, care au următorul conţinut:

Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de argumentele inserate în decizia mai sus menţionată, Curtea mai constată următoarele:

Chiar dacă, în faza de urmărire penală, apărătorul inculpatului nu mai poate fi prezent la audierea martorului, aceasta nu înseamnă că precizările date în cauză sunt valorificate tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită şi aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate şi în scopul aflării adevărului. De aceste obligaţii este ţinută şi instanţa de judecată în faza de cercetare judecătorească, care, după citirea depoziţiei martorului în condiţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, va proceda în consecinţă.

De remarcat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atâta timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecată. Prin urmare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât acuzatul a manifestat un dezinteres total faţă de administrarea probelor atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată. Aceasta deoarece, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, deşi a avut posibilitatea solicitării unei eventuale confruntări, nu s-a prevalat de acest drept. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece, aşa cum s-a arătat, procesul penal are, între altele, ca scop numai pedepsirea persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, fiind guvernat de principiul aflării adevărului.

Mai mult decât atât, este de remarcat că, în viziunea instanţei europene, art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune asigurarea completă a egalităţii armelor în materie, ceea ce înseamnă că, sub această rezervă, textul lasă autorităţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probă făcute de acuzat în măsura compatibilităţii ei cu noţiunea de proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionica Stanescu, Vilson Stanescu şi Albert Stanescu în Dosarul nr. 10.161/233/2006 (nr. vechi 1.157/P/2006) al Judecătoriei Galaţi şi de Ioan Clămparu în Dosarul nr. 1.069/85/2006 (nr. vechi 1.803/R/2006) al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru