Lege nr. 62 din 10 mai 2011 (republicată) dialogului social

Lege nr. 62 din 10 mai 2011 (republicată) dialogului social · J Legislație

**)Republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 62/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.

Notă

Potrivit alin. (1) al art. 16 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 68 din 6 noiembrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 6 noiembrie 2019, în cuprinsul actelor normative în vigoare următoarele denumiri și sintagme se înlocuiesc după cum urmează:

(1)În cuprinsul actelor normative în vigoare următoarele denumiri și sintagme se înlocuiesc după cum urmează:

a)„Ministerul Economiei“, „Ministerul Energiei“, „Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat“, „Ministerul Turismului“ cu „Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri“;

b)„Ministerul Transporturilor“ și „Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale“ cu „Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor“;

c)„Ministerul Mediului“, „Ministerul Apelor și Pădurilor“ cu „Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor“;

d)„Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice“ și „Institutul Național de Administrație“ cu „Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației“;

e)„Ministerul Educației Naționale“, „Ministerul Cercetării și Inovării“ cu „Ministerul Educației și Cercetării“;

f)„Ministerul Culturii și Identității Naționale“ cu „Ministerul Culturii“;

g)„Ministerul Muncii și Justiției Sociale“ cu „Ministerul Muncii și Protecției Sociale“;

h)„Ministerul pentru Românii de Pretutindeni“ cu „Departamentul pentru Românii de Pretutindeni“ sau, după caz, cu „Departamentul pentru relația cu Republica Moldova“ ;

i)„Ministerul pentru Românii de Pretutindeni“ cu „Departamentul pentru Românii de Pretutindeni“ sau, după caz, cu „Departamentul pentru relația cu Republica Moldova“;

j)de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Centrului Național de Politici și Evaluare, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele expresii și denumiri se înlocuiesc după cum urmează: sintagma „Institutul de Științe ale Educației“ cu sintagma „Centrul Național de Politici și Evaluare“ și sintagma „Centrul Național pentru Evaluare și Examinare“ cu sintagma „Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație“.

Înlocuirea denumirilor s-a realizat direct în textul prezentei forme consolidate.

Titlul IDispoziții generale

Articolul 1

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)parteneri sociali - sindicate sau organizații sindicale, angajatori ori organizații patronale, precum și reprezentanții autorităților administrației publice, care interacționează în procesul de dialog social;

b)dialog social - procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă și negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun;

(i)informare - transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către reprezentanții aleși ai angajaților, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii și să o examineze în cunoștință de cauză;

(ii)consultare - schimbul de opinii în cadrul dialogului social;

(iii)negociere colectivă - negocierea dintre angajator sau organizația patronală și sindicat ori organizația sindicală sau reprezentanții angajaților, după caz, care urmărește reglementarea relațiilor de muncă ori de serviciu dintre cele două părți, precum și orice alte acorduri în probleme de interes comun;

c)dialog social bipartit - dialogul desfășurat numai între sindicate sau organizații sindicale și angajatori ori organizații patronale;

d)dialog social tripartit - dialogul desfășurat între sindicate sau organizații sindicale, angajatori ori organizații patronale și autoritățile administrației publice;

e)angajator - persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu;

f)organizație patronală - organizația patronilor, autonomă, fără caracter politic, înființată în baza principiului liberei asocieri, ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării și promovării drepturilor și intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și de statutele proprii;

g)angajat - persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori raport de serviciu, care prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator și beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum și de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile;

h)reprezentanți ai angajaților - cei aleși și mandatați de către angajați să îi reprezinte pe aceștia, potrivit legii;

i)contract colectiv de muncă - convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală și reprezentanții angajaților, prin care se stabilesc clauze privind drepturile și obligațiile ce decurg din relațiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmărește promovarea și apărarea intereselor părților semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii sociale;

j)acord colectiv - convenția încheiată în formă scrisă între organizațiile sindicale ale funcționarilor publici sau ale funcționarilor publici cu statut special, reprezentanții acestora și reprezentanții autorității ori instituției publice;

k)unitate - persoana juridică care angajează nemijlocit forță de muncă;

l)grup de unități - formă de structurare în vederea negocierii colective la acest nivel. Se poate constitui din două sau mai multe unități care au același obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea activităților din economia națională, denumit în continuare cod CAEN;

Companiile naționale, regiile autonome, instituțiile sau autoritățile publice pot constitui grupuri de unități dacă au în componență, în subordine ori în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă;

m)depozitar al contractului colectiv de muncă - autoritatea publică competentă să înregistreze contractul colectiv de muncă;

n)conflict de muncă - conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale;

o)conflict colectiv de muncă - conflictul de muncă ce intervine între angajați și angajatori care are ca obiect începerea, desfășurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă;

p)conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

(i)conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

(ii)conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

(iii)conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora;

q)părți îndreptățite să negocieze un contract colectiv de muncă - angajatori, organizații patronale sau organizații sindicale care întrunesc condițiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă;

r)sectoare de activitate - sectoarele economiei naționale care se stabilesc de către Consiliul Național Tripartit și se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

17.01.2016Lit. r) a art. 1 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

s)recunoaștere reciprocă - acordul voluntar prin care partenerii își recunosc unul altuia legitimitatea în vederea stabilirii unui demers comun;

t)reprezentativitate - atribut al organizațiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să își reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituționalizat;

u)organizație sindicală - denumire generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum și în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi;

v)patron - persoană juridică înmatriculată, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesiune în mod independent, care administrează și utilizează capital în scopul obținerii de profit în condiții de concurență și care angajează muncă salariată;

w)sindicat - formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorul.

Titlul IIOrganizațiile sindicale

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 2

(1)Organizațiile sindicale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de organizațiile patronale.

(2)Organizațiile sindicale nu pot desfășura activități cu caracter politic.

Articolul 3

(1)Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultorii încadrați în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie și/sau să adere la un sindicat.

(2)Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 15 angajați din aceeași unitate.

(3)Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală.

(4)O persoană poate face parte, în același timp, numai dintr-o singură organizație sindicală la același angajator.

(5)Salariații minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizații sindicale, fără a fi necesară încuviințarea prealabilă a reprezentanților lor legali.

Articolul 4

Persoanele care dețin funcții de demnitate publică conform legii, magistrații, personalul militar din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne*), Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Telecomunicații Speciale, unitățile și/sau subunitățile din subordinea ori coordonarea acestora nu pot constitui și/sau adera la o organizație sindicală.

Capitolul IIConstituirea, organizarea și funcționarea organizațiilor sindicale

Secţiunea 1Statutele organizațiilor sindicale

Articolul 5

Constituirea, organizarea, funcționarea, reorganizarea și încetarea activității unei organizații sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, cu respectarea prevederilor legale. În absența unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea și încetarea activității organizației sindicale, se vor aplica dispozițiile de drept comun privind încetarea persoanelor juridice.

Articolul 6

(1)Statutele organizațiilor sindicale cuprind cel puțin următoarele prevederi cu privire la:

a)scopul constituirii, denumirea și sediul organizației sindicale;

b)modul în care se dobândește și încetează calitatea de membru al organizației sindicale;

c)drepturile și îndatoririle membrilor;

d)modul de stabilire și încasare a cotizației;

e)organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere și de revocare, durata mandatelor și atribuțiile lor;

f)condițiile și normele de deliberare pentru modificarea statutului și de adoptare a hotărârilor;

g)mărimea și compunerea patrimoniului inițial;

h)divizarea, comasarea sau dizolvarea organizației sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului.

(2)Clauzele statutare contrare legilor în vigoare sunt nule de drept.

Articolul 7

(1)Organizațiile sindicale au dreptul de a-și elabora reglementări proprii, de a-și alege liber reprezentanții, de a-și organiza gestiunea și activitatea și de a-și formula programe proprii de acțiune, cu respectarea legii.

(2)Este interzisă orice intervenție din partea autorităților publice, a angajatorilor și a organizațiilor acestora de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Secţiunea a 2-aConducerea organizațiilor sindicale

Articolul 8

Pot fi alese în organele de conducere ale organizațiilor sindicale persoane care au capacitate de exercițiu deplină și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

01.02.2014Art. 8 a fost modificat de pct. 1 al art. 98 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

Articolul 9

Membrilor organelor de conducere alese ale organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare în exercitarea funcțiilor lor.

Articolul 10

(1)Sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizațiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală.

(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici și funcționarilor publici cu statut special.

Articolul 11

Perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizația sindicală constituie vechime în muncă.

Articolul 12

Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acordurile colective privind raporturile de serviciu se pot stabili, în condițiile legii, și alte măsuri de protecție în afara celor prevăzute la art. 10 și 11 pentru cei aleși în organele executive de conducere ale organizațiilor sindicale.

Articolul 13

Organul executiv de conducere al organizației sindicale are obligația de a ține evidența numărului de membri, a încasărilor și a cheltuielilor de orice fel.

Secţiunea a 3-aDobândirea personalității juridice

Articolul 14

(1)Pentru dobândirea de către sindicat a personalității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul acesta.

(2)La cererea de înscriere a sindicatului se anexează originalul și câte două copii certificate de reprezentantul legal de pe următoarele acte:

a)procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori;

b)statutul;

c)lista membrilor organului executiv de conducere a sindicatului, cu menționarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii/funcției și a domiciliului acestora.

Articolul 15

(1)La primirea cererii de înscriere, judecătoria competentă potrivit art. 14 alin. (1) este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să examineze:

a)dacă s-au depus actele prevăzute la art. 14 alin. (2);

b)dacă statutul sindicatului este conform prevederilor legale în vigoare.

(2)În cazul în care constată că cerințele legale pentru constituirea sindicatului nu sunt îndeplinite, președintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 14 alin. (1), căruia îi solicită, în scris, remedierea neregularităților constatate, în termen de cel mult 7 zile.

(3)În cazul în care sunt întrunite cerințele prevăzute la alin. (1), instanța va proceda la soluționarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației sindicale.

(4)Instanța pronunță o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

(5)Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare.

Articolul 16

(1)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului.*)

(2)Termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de apel curge potrivit art. 462 alin. (4) din Codul de procedură civilă.*)

(3)Apelul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației sindicale, în termen de 30 de zile. Instanța de apel redactează decizia și restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile de la pronunțare.*)

Articolul 17

(1)Judecătoria este obligată să țină un registru special alsindicatelor, în care se înscriu: denumirea și sediul sindicatului, numele și prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum și numărul și data hotărârii judecătorești definitive de admitere a cererii de înscriere.*)

(2)Înscrierea în registrul special al sindicatelor prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de judecătorie.*)

(3)Certificatul de înscriere a sindicatului în registrul special al judecătoriei se comunică acestuia în termen de 5 zile de la înscriere.

Articolul 18

Sindicatul dobândește personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special al sindicatelor, prevăzut la art. 17 alin. (1), a hotărârii judecătorești definitive.*)

Articolul 19

Originalul procesului-verbal de constituire și al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie sindicatului, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 14 alin. (2), în copii semnate pe fiecare pagină de împuternicitul special și vizate de judecătorie, se va păstra în arhiva acesteia.

Articolul 20

(1)Organizațiile sindicale sunt obligate să aducă la cunoștința judecătoriei sau a Tribunalului Municipiului București, după caz, unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului de conducere.

(2)Instanța prevăzută la alin. (1) este obligată să menționeze în registrul special al sindicatelor, prevăzut la art. 17 alin. (1), modificările din statut, precum și schimbările din componența organului de conducere al organizației sindicale.

(3)Cererea privind modificarea statutelor și/sau a componenței organelor de conducere ale organizațiilor sindicale va fi însoțită de următoarele documente, în două exemplare, semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere:

a)procesul-verbal al ședinței statutare a organului abilitat să hotărască modificarea statutului și/sau a componenței organelor de conducere;

b)copie a hotărârii judecătorești de dobândire a personalității juridice și copie a ultimei hotărâri judecătorești de modificare a statutului sau a componenței organelor de conducere, după caz;

c)statutul, în forma modificată;

d)lista cu membrii organului de conducere, care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul și profesiunea/funcția.

Secţiunea a 4-aPatrimoniul organizației sindicale

Articolul 21

Bunurile mobile și imobile din patrimoniul organizațiilor sindicale pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fără a putea fi împărțite între aceștia.

Articolul 22

(1)Organizația sindicală poate dobândi, în condițiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile și imobile necesare realizării scopului pentru care este înființată.

(2)Organizațiile sindicale reprezentative, în condițiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziție a spațiilor și facilitaților necesare desfășurării activității sindicale.

(3)Pentru construirea de sedii proprii, confederațiile și federațiile sindicale reprezentative pot primi, în condițiile prevăzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă.

Articolul 23

Bunurile mobile și imobile dobândite de către o organizație sindicală de la autoritățile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit, ori primite în folosință nu pot fi utilizate, direct sau indirect, în scopuri patrimoniale.

Articolul 24

(1)La cererea organizației sindicale și cu acordul membrilor acesteia, angajatorii vor reține și vor vira sindicatului cotizația de sindicat pe statele lunare de plată.

(2)Cotizația plătită de membrii de sindicat este deductibilă în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, potrivit prevederilor Codului fiscal.

17.01.2016Art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

Articolul 25

Organizația sindicală poate, în condițiile prevăzute de statut:

a)să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;

b)să constituie case de ajutor proprii;

c)să editeze și să tipărească publicații proprii;

d)să înființeze și să administreze, în condițiile legii, în interesul membrilor săi, unități sociale, de cultură, învățământ și cercetare în domeniul activității sindicale, societăți comerciale, de asigurări, precum și bancă proprie;

e)să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;

f)să organizeze și să sprijine material și financiar activități cultural-artistice;

g)să organizeze și să desfășoare cursuri de pregătire și calificare profesională, în condițiile legii;

h)să desfășoare și alte activități prevăzute prin statut, în condițiile legii.

Articolul 26

(1)Controlul activității financiare proprii a organizațiilor sindicale se realizează prin comisia de cenzori, care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare.

(2)Controlul asupra activității economice desfășurate de organizațiile sindicale, precum și asupra stabilirii și virării obligațiilor față de bugetul de stat și bugetele de asigurări sociale se realizează de către organele administrației de stat competente, potrivit legii.

Secţiunea a 5-aAtribuțiile organizațiilor sindicale

Articolul 27

În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizațiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluționare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiție, pichet de protest, marș, miting și demonstrație sau grevă, în condițiile prevăzute de lege.

Articolul 28

(1)Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3)În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Articolul 29

Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național pot adresa autorităților publice competente, în condițiile art. 74 din Constituția României, republicată, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.

Articolul 30

(1)Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administrație sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administrației publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic și social.

(2)În scopul apărării drepturilor și promovării intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor, organizațiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizațiile acestora informațiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a acordurilor colective, în condițiile legii.

(3)Hotărârile consiliului de administrație sau ale altor organe asimilate acestuia privitoare la probleme de interes profesional, economic și social vor fi comunicate în scris sindicatului, în termen de două zile lucrătoare de la data desfășurării ședinței.

Articolul 31

La cererea organizațiilor sindicale afiliate, federațiile sau confederațiile sindicale reprezentative, după caz, pot delega reprezentanți care să le asiste ori să le reprezinte interesele în relația cu angajatorii sau organizațiile acestora.

Secţiunea a 6-aRaporturile organizațiilor sindicale cu membrii lor

Articolul 32

Raporturile dintre organizațiile sindicale și membrii lor sunt reglementate prin statutele proprii și prin prezenta lege.

Articolul 33

(1)Membrii unei organizații sindicale au dreptul de a se retrage din organizația sindicală fără a avea obligația de a arăta motivele.

(2)Membrii care se retrag din organizația sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizație sau a sumelor ori bunurilor donate.

Articolul 34

Membrii aleși în organele executive de conducere ale organizațiilor sindicale, personalul de specialitate și administrativ din aparatul acestora pot fi salarizați din fondurile organizațiilor sindicale.

Articolul 35

(1)Membrii aleși în organele executive de conducere ale sindicatului care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de angajați au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu un număr de zile destinate activității sindicale, negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate, fără obligația angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile.

(2)Zilele neutilizate pentru activitatea sindicală într-o lună nu pot fi reportate pentru luna următoare.

(3)Modalitatea de desfășurare a activităților sindicale în timpul programului normal de lucru se stabilește de către părți prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Capitolul IIIReorganizarea și dizolvarea organizațiilor sindicale

Articolul 36

În cazul reorganizării unei organizații sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau conform prevederilor din statut.

Articolul 37

Organizațiile sindicale se pot dizolva prin hotărâre a membrilor sau a delegaților acestora, adoptată conform statutelor proprii.

Articolul 38

(1)În cazul dizolvării, patrimoniul organizației sindicale se împarte conform dispozițiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotărârii adunării de dizolvare.

(2)Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului și nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotărâre în această privință, tribunalul județean sau al municipiului București, după caz, sesizat de oricare membru al organizației sindicale, hotărăște asupra distribuirii patrimoniului.

Articolul 39

(1)În termen de 5 zile de la dizolvare, conducătorii organizației sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligați să ceară instanței judecătorești competente care a operat înscrierea ei în registrul special al sindicatelor ca persoană juridică să facă mențiunea dizolvării organizației sindicale.

(2)După împlinirea termenului de 5 zile, orice persoană interesată din rândul membrilor organizației sindicale poate cere instanței judecătorești competente efectuarea mențiunii prevăzute la alin. (1).

(3)Mențiunea prevăzută la alin. (1) se va face pe pagina și la locul unde s-a făcut înscrierea în registrul special al sindicatelor.

Articolul 40

(1)Organizațiile sindicale nu pot fi dizolvate și nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziție ale autorităților administrației publice sau ale patronatelor.

(2)În cazul în care o organizație sindicală nu mai întrunește condițiile minime de constituire, orice terț interesat poate solicita instanței competente dizolvarea organizației în cauză, în baza unei cereri motivate.

Capitolul IVForme de asociere a organizațiilor sindicale

Articolul 41

(1)Sindicatele legal constituite se pot asocia după criteriul sectoarelor de activitate.

(2)Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiași sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale.

(3)Două sau mai multe federații sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederații sindicale.

(4)Federațiile sau confederațiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.

(5)Un sindicat poate fi afiliat, la nivel național, la o singură federație sindicală. De asemenea, o federație sindicală poate fi afiliată, la nivel național, unei singure confederații sindicale.

17.01.2016Alin. (5) al art. 41 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

Articolul 42

(1)Federațiile și confederațiile sindicale constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) și (3), dobândesc personalitate juridică potrivit dispozițiilor prezentei legi.

(2)În vederea dobândirii personalității juridice, împuternicitul special al federației sau confederației sindicale va depune la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul aceasta o cerere pentru dobândirea personalității juridice, însoțită de următoarele înscrisuri:

a)hotărârea de constituire a federației sau confederației sindicale;

b)hotărârile organizațiilor sindicale de a se asocia într-o federație sau confederație, semnate de reprezentanții legali ai acestora;

c)copii legalizate ale hotărârilor judecătorești de dobândire a personalității juridice, rămase definitive, de către organizațiile sindicale care se asociază;*)

e)lista membrilor din organul executiv de conducere, cu numele, prenumele, codul numeric personal și funcția acestora.

Articolul 43

(1)Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federațiilor sau a confederațiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federației sau al confederației sindicale va depune o cerere de dobândire a personalității juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul uniunea sindicală teritorială, însoțită de hotărârea federației ori a confederației sindicale de constituire a uniunii, potrivit statutului, copia certificată a statutului federației sau confederației sindicale și de copia legalizată a hotărârii judecătorești de dobândire a personalității juridice de către aceasta, rămasă definitivă.*)

(2)Mai multe federații sau confederații sindicale pot constitui în comun uniuni sindicale teritoriale.

Articolul 44

(1)Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) și la art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:

a)dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, după caz;

b)dacă actul constitutiv și statutele organizațiilor sindicale sunt conforme cu prevederile legale în vigoare.

(2)În cazul în care constată că cerințele legale pentru constituirea organizațiilor sindicale nu sunt îndeplinite, președintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 42 alin. (2) și la art. 43 alin. (1), căruia îi solicită, în scris, remedierea neregularităților constatate, în termen de cel mult 7 zile.

(3)În cazul în care sunt întrunite cerințele prevăzute la alin. (1), instanța respectivă va proceda la soluționarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4)Instanța prevăzută la alin. (1) pronunță o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

(5)Hotărârea tribunalului se comunică organizației, în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare.

Articolul 45

(1)Hotărârea tribunalului este supusă numai apelului.*)

(2)Termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de apel curge potrivit art. 462 alin. (4) din Codul de procedură civilă.*)

(3)Apelul se judecă cu celeritate, în cel mult 45 de zile, cu citarea împuternicitului special. Instanța de apel redactează decizia în termen de 5 zile de la pronunțare.*)

Articolul 46

(1)Tribunalul Municipiului București este obligat să țină un registru special al federațiilor, confederațiilor sindicale și uniunilor sindicale teritoriale ale acestora, în care consemnează: denumirea și sediul organizațiilor sindicale constituite prin asociere, numele și prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum și numărul și data hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice.*)

(2)Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de tribunal.*)

(3)Certificatul de înscriere a federației, confederației sindicale și a uniunii sindicale teritoriale în registrul special al tribunalului se comunică acestora în termen de 5 zile de la înscriere.

Articolul 47

Organizația sindicală constituită prin asociere dobândește personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a cererii de înscriere în registrul special.*)

Articolul 48

Originalul procesului-verbal de constituire și al statutului, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse, se restituie organizației sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43 alin. (1), în copii certificate de împuternicitul special, se va păstra în arhiva tribunalului.

Articolul 49

(1)Organizația sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la cunoștința tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului executiv de conducere.

(2)Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 42-48.

(3)Instanța este obligată să menționeze în registrul special modificările din statut, precum și schimbările din compunerea organului executiv de conducere al organizației sindicale.

Articolul 50

Organizațiile sindicale se pot afilia la alte organizații interne și internaționale, conform statutului acestora.

Capitolul VReprezentativitatea organizațiilor sindicale

Articolul 51

(1)Sunt reprezentative la nivel național, de sector de activitate, de grup de unități și de unitate organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:A. la nivel național:

a)au statut legal de confederație sindicală;

b)au independență organizatorică și patrimonială;

c)organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților din economia națională;

d)au structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu dintre județele României, inclusiv municipiul București;B. la nivel de sector de activitate sau grup de unități:

a)au statut legal de federație sindicală;

b)au independență organizatorică și patrimonială;

c)organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 7% din efectivul angajaților din sectorul de activitate sau grupul de unități respectiv;C. la nivel de unitate:

a)au statut legal de sindicat;

b)au independență organizatorică și patrimonială;

c)numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.

(2)Îndeplinirea de către organizațiile sindicale a condițiilor de reprezentativitate se constată, la cererea acestora, de către instanța care le-a acordat personalitate juridică, prin depunerea la instanță a documentației prevăzute la art. 52.

(3)Hotărârea se motivează și se comunică în 15 zile de la pronunțare.

(4)Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.*)

Articolul 52

Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate se face astfel:

A. la nivel național:

a)copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de confederație și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor executive de conducere;*)

c)declarațiile semnate de reprezentanții legali ai federațiilor sindicale membre în care se specifică numărul total de membri de sindicat din fiecare federație, precum și o situație cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederației sindicale cuprinzând lista federațiilor componente și numărul total de membri ai acestora;

d)dovada depunerii la Ministerul Muncii și Protecției Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;B. la nivel de sector de activitate sau grup de unități:

a)copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de federație și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor de conducere;*)

c)datele Institutului Național de Statistică privind numărul total de angajați din sectorul de activitate respectiv sau, în cazul grupului de unități, declarațiile angajatorilor din grup privind numărul angajaților fiecărei unități;

d)dovada depunerii la Ministerul Muncii și Protecției Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;C. la nivel de unitate:

a)copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către sindicat și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau componenței organului executiv de conducere;*)

c)dovadă privind numărul de angajați din unitate, eliberată de angajator;

d)dovada depunerii la inspectoratul teritorial de muncă a unei copii a dosarului de reprezentativitate.

Articolul 53

(1)Anterior depunerii dosarului pentru obținerea reprezentativității la Tribunalul Municipiului București, confederațiile și federațiile sindicale vor depune o copie scrisă și una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care o va înregistra și va emite dovadă în acest sens.

(2)Ministerul Muncii și Protecției Sociale va afișa pe pagina de internet a instituției dosarul, precum și orice alte informații cu privire la reprezentativitate puse la dispoziție de organizațiile sindicale.

(3)Anterior depunerii dosarului pentru obținerea reprezentativității la judecătorie, sindicatele vor depune o copie scrisă și una în format electronic a respectivului dosar la inspectoratul teritorial de muncă, care o va înregistra și va emite dovadă în acest sens.

Titlul IIIOrganizațiile patronale

Capitolul IConstituirea, organizarea și funcționarea organizațiilor patronale

Secţiunea 1Constituire și organizare

Articolul 54

Organizațiile patronale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de sindicate.

Articolul 55

(1)Organizațiile patronale se constituie prin asociere liberă, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel național, după cum urmează:

a)patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizații patronale;

b)două sau mai multe organizații patronale pot constitui o federație patronală;

c)două sau mai multe federații patronale pot constitui o confederație patronală.

(2)Organizațiile patronale își pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică își desfășoară activitatea în baza statutului organizațiilor patronale din care fac parte.

(3)Federațiile și confederațiile patronale pot constitui din organizațiile afiliate uniuni patronale teritoriale.

(4)Uniunile patronale teritoriale dobândesc personalitate juridică la cererea federațiilor sau a confederațiilor patronale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federației sau confederației patronale va depune o cerere de dobândire a personalității juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul uniunea patronală teritorială, însoțită de hotărârea federației sau a confederației patronale de constituire a uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federațiilor și/sau confederațiilor patronale și de copiile legalizate ale hotărârilor judecătorești de dobândire a personalității juridice de către acestea, rămase definitive.*)

(4^1)Un angajator poate fi afiliat, la nivel național, la o singură federație patronală. De asemenea, o federație patronală poate fi afiliată, la nivel național, la o singură confederație patronală de rang superior.

17.01.2016Alin. (4^1) al art. 55 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

(5)O organizație patronală nu se poate afilia decât la o singură organizație patronală de rang superior.

(6)Organizațiile patronale constituite la nivel național trebuie să aibă în componență structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu dintre județe, inclusiv în municipiul București.

Articolul 56

(1)Organizațiile patronale își desfășoară activitatea în baza statutelor și regulamentelor proprii, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2)Organizațiile patronale nu pot desfășura activități cu caracter politic.

Secţiunea a 2-aStatutul

Articolul 57

Modul de constituire, organizare, funcționare și de dizolvare a unei organizații patronale se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispozițiilor legale.

Articolul 58

(1)Statutul va cuprinde, sub sancțiunea nulității, cel puțin următoarele elemente:

a)denumirea organizației patronale și sediul principal;

b)obiectul de activitate și scopul;

c)patrimoniul inițial, mărimea și compunerea acestuia;

d)sursele de finanțare;

e)drepturile și obligațiile membrilor;

f)organele de conducere;

g)criteriul de constituire;

h)procedura de dizolvare și lichidare a organizației patronale.

(2)Personalitatea juridică a organizației patronale se dobândește potrivit prezentei legi.

(3)Pentru dobândirea personalității juridice de către organizația patronală, împuternicitul special al membrilor fondatori ai organizației patronale, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul aceasta.

(4)La cererea de înscriere a organizației patronale se anexează originalul și câte două copii certificate de reprezentantul legal ale următoarelor acte:

a)procesul-verbal de constituire a organizației patronale, semnat de membrii fondatori;

b)statutul;

c)lista membrilor organului executiv de conducere al organizației patronale, cu menționarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii/funcției și domiciliului acestora;

d)dovada existenței sediului.

(5)La primirea cererii de înscriere, judecătoria competentă potrivit alin. (3) este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să examineze:

a)dacă s-au depus actele prevăzute la alin. (4);

b)dacă statutul organizației patronale este conform prevederilor legale în vigoare.

(6)În cazul în care constată că cerințele legale pentru constituirea organizației patronale nu sunt îndeplinite, președintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la alin. (3), căruia îi solicită, în scris, remedierea neregularităților constatate, în termen de cel mult 7 zile.

(7)În cazul în care sunt întrunite cerințele prevăzute la alin. (3), instanța va proceda la soluționarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației patronale.

(8)Instanța pronunță o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

(9)Hotărârea judecătoriei se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare.

(10)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului.*)

(11)Termenul de apel este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de apel curge potrivit art. 462 alin. (4) din Codul de procedură civilă.*)

(12)Apelul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației patronale, în termen de 30 de zile. Instanța de apel redactează decizia și restituie dosarul judecătoriei în termen de 5 zile de la pronunțare.*)

Articolul 59

(1)Judecătoria este obligată să țină un registru special de evidență a organizațiilor patronale, în care se înscriu: denumirea și sediul organizației patronale, criteriul de constituire, numele și prenumele membrilor organului executiv de conducere, precum și numărul și data hotărârii judecătorești definitive de admitere a cererii de înscriere.

(2)Certificatul de înscriere a organizației patronale în registrul special al judecătoriei se comunică acesteia în termen de 5 zile de la înscriere.

(3)Organizația patronală dobândește personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la alin. (1) a hotărârii judecătorești definitive de admitere a cererii de înscriere.*)

(4)Originalul procesului-verbal de constituire și al statutului, pe care judecătoria certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizației patronale, iar al doilea exemplar al tuturor actelor din dosar, în copii semnate pe fiecare pagină de împuternicitul special și vizate de judecătorie, se va păstra în arhiva acesteia.

(5)Organizațiile patronale sunt obligate să aducă la cunoștința judecătoriei sau a Tribunalului Municipiului București, după caz, unde s-au înregistrat în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului de conducere.

(6)Instanța prevăzută la alin. (5) este obligată să menționeze în registrul special prevăzut la alin. (1) modificările din statut, precum și schimbările din componența organului de conducere al organizației patronale.

(7)Cererea privind modificarea statutelor și/sau a componenței organelor de conducere ale organizațiilor patronale va fi însoțită de următoarele documente, în două exemplare, semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere:

a)procesul-verbal al ședinței statutare a organului abilitat să hotărască modificarea statutului și/sau a componenței organelor de conducere;

c)statutul, în forma modificată;

d)lista cu membrii organului de conducere care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul și funcția/profesiunea.

(8)Organizația patronală are obligația ca, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de înființare, să transmită Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în format electronic, statutul, actul constitutiv, tabelul de adeziuni, datele de contact ale membrilor organelor executive de conducere, precum și hotărârea judecătorească definitivă.*)

Articolul 60

Organizația patronală dobândește personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Secţiunea a 3-aDrepturile și obligațiile organizațiilor patronale

Articolul 61

Organizațiile patronale reprezintă, susțin și apără interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice, cu sindicatele și cu alte persoane juridice și fizice, în raport cu obiectul și scopul lor de activitate, în plan național și internațional, potrivit propriilor statute și în acord cu prevederile prezentei legi.

Articolul 62

(1)În vederea realizării scopului pentru care sunt înființate, organizațiile patronale:

a)reprezintă, promovează, susțin și apără interesele economice, juridice și sociale ale membrilor lor;

b)promovează concurența loială, în condițiile legii;

c)desemnează, în condițiile legii, reprezentanți la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative și acorduri în relațiile cu autoritățile publice și cu sindicatele, precum și în structurile bipartite și tripartite de dialog social;

d)elaborează și promovează coduri de conduită în afaceri;

e)promovează principiile responsabilității sociale;

f)asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relații între aceștia, precum și cu alte organizații, promovarea progresului managerial, servicii de consultanță și asistență de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării și formării profesionale, precum și al sănătății și securității în muncă;

g)la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista și reprezenta în fața instanțelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități, prin apărători proprii sau aleși;

h)elaborează și implementează politici de ocupare și plasare a forței de muncă;

i)elaborează strategii și politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial și național, în condițiile legii;

j)înființează și administrează, în condițiile legii, în interesul membrilor lor, unități sociale, de cultură, învățământ și cercetare în domeniul propriu de interes, societăți comerciale, de asigurări, precum și bancă proprie.

(2)Organizațiile patronale sunt abilitate să asigure orice servicii cerute de membrii lor, în condițiile legii.

Articolul 63

(1)Pot fi alese în organele de conducere ale organizațiilor patronale persoane care au capacitate deplină de exercițiu și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

01.02.2014Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 2 al art. 98 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

(2)Membrilor organelor de conducere ale organizațiilor patronale li se asigură protecția legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiționare, constrângere sau limitare a exercitării atribuțiilor și/sau a mandatului lor, sub sancțiunea pedepselor prevăzute de lege.

Articolul 64

(1)Confederațiile patronale reprezentative la nivel național pot adresa autorităților publice competente, în condițiile art. 74 din Constituția României, republicată, propuneri de legiferare în domeniile specifice de interes.

(2)Confederațiile patronale reprezentative la nivel național se pot constitui într-o structură de reprezentare unitară a intereselor lor, în condițiile în care această structură cuprinde cel puțin jumătate plus unu din totalitatea confederațiilor patronale reprezentative la nivel național.

(3)Accesul în structura de reprezentare prevăzută la alin. (2) nu poate fi condiționat sau restricționat pentru nicio confederație patronală reprezentativă la nivel național în condițiile legii.

Secţiunea a 4-aPatrimoniul și finanțarea activității

Articolul 65

Bunurile mobile și imobile aparținând organizațiilor patronale pot fi folosite numai în interesul acestora și potrivit scopului pentru care au fost înființate.

Articolul 66

Organizațiile patronale pot dobândi, în condițiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare în vederea realizării scopului pentru care sunt înființate.

Articolul 67

Activitatea economico-financiară a organizațiilor patronale se desfășoară potrivit bugetului propriu de venituri și cheltuieli.

Articolul 68

(1)Sursele veniturilor organizațiilor patronale pot fi: taxe de înscriere, cotizații, donații, sponsorizări și alte venituri, potrivit statutelor și legilor în vigoare.

(2)Veniturile organizațiilor patronale sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înființate și nu pot fi repartizate membrilor acestora.

(3)Controlul activității financiare proprii a organizațiilor patronale se realizează prin comisia de cenzori care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare.

(4)Controlul asupra activității economice desfășurate de organizațiile patronale, precum și asupra stabilirii și virării obligațiilor față de bugetul de stat și bugetele de asigurări sociale se realizează de către organele administrației de stat competente, potrivit legii.

Capitolul IIDizolvarea organizațiilor patronale

Articolul 69

În cazul dizolvării unei organizații patronale, patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului și ale dreptului comun în materie.

Articolul 70

(1)În termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizației patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligați să solicite instanței judecătorești competente să facă mențiunea dizolvării.

(2)După expirarea termenului de 15 zile, orice persoană interesată poate solicita instanței judecătorești competente operarea mențiunii prevăzute la alin. (1).

Articolul 71

Organizațiile patronale se pot afilia la alte organizații interne și internaționale, conform statutului acestora.

Capitolul IIIReprezentativitatea organizațiilor patronale

Articolul 72

(1)Sunt reprezentative la nivel național sau de sector de activitate organizațiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:A. la nivel național:

a)au statut legal de confederație patronală;

b)au independență organizatorică și patrimonială;

c)au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 7% din angajații din economia națională, cu excepția angajaților din sectorul bugetar;

d)au structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu din județele României, inclusiv în municipiul București;B. la nivel de sector de activitate:

a)au statut legal de federație patronală;

b)au independență organizatorică și patrimonială;

c)au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 10% din efectivul angajaților sectorului de activitate, cu excepția angajaților din sectorul bugetar;C. la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.

(2)Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate prevăzute la alin. (1) se constată, prin hotărâre, de către Tribunalul Municipiului București, la cererea organizației patronale, prin depunerea la instanță a documentației prevăzute la art. 73.

(3)Hotărârea se motivează și se comunică în 15 zile de la pronunțare.

(4)Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.*)

Articolul 73

Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor patronale se face astfel:

A. la nivel național:

c)dovada depunerii la Ministerul Muncii și Protecției Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;B. la nivel de sector de activitate:

a)copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de federație de către organizația patronală și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor executive de conducere;*)

c)sectorul de activitate și numărul de angajați din cadrul acestuia;

d)dovada depunerii la Ministerul Muncii și Protecției Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.

Articolul 74

(1)Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul Municipiului București, confederațiile și federațiile patronale vor depune o copie scrisă și una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii și Protecției Sociale care o va înregistra și va emite dovadă în acest sens.

(2)Ministerul Muncii și Protecției Sociale va afișa pe pagina de internet a instituției dosarul, precum și orice alte informații cu privire la reprezentativitate, puse la dispoziție de organizațiile patronale.

Titlul IVConsiliul Național Tripartit pentru Dialog Social

Articolul 75

În vederea promovării bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel, se constituie Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, denumit în continuare Consiliul Național Tripartit, organism consultativ la nivel național al partenerilor sociali.

Articolul 76

Consiliul Național Tripartit are următoarea componență:

a)președinții confederațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național;

b)reprezentanți ai Guvernului, desemnați prin decizie a primului-ministru, cel puțin la nivel de secretar de stat, din fiecare minister, precum și din alte structuri ale statului, conform celor convenite cu partenerii sociali;

c)reprezentantul Băncii Naționale a României, președintele Consiliului Economic și Social și alți membrii conveniți cu partenerii sociali.

Articolul 77

Consiliul Național Tripartit este prezidat de primul-ministru, locțiitorul de drept al acestuia fiind ministrul muncii și protecției sociale.

Articolul 78

Principale atribuții ale Consiliului Național Tripartit sunt:

a)asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în plată;

b)dezbaterea și analiza proiectelor de programe și strategii elaborate la nivel guvernamental;

c)elaborarea și susținerea implementării strategiilor, programelor, metodologiilor și standardelor în domeniul dialogului social;

d)soluționarea pe calea dialogului tripartit a diferendelor de natură socială și economică;

e)negocierea și încheierea acordurilor și pactelor sociale, precum și a altor înțelegeri la nivel național și monitorizarea aplicării acestora;

f)analizarea și, după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unitățile din sectorul respectiv de activitate;

f^1)stabilește sectoarele de activitate, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

17.01.2016Lit. f^1) a art. 78 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

g)alte atribuții convenite între părți.

Articolul 79

Secretariatul Consiliului Național Tripartit este asigurat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Articolul 80

Consiliul Național Tripartit își elaborează regulamentul propriu de organizare și funcționare, care se aprobă în plenul acestuia.

Articolul 81

La ședințele Consiliului Național Tripartit pot fi invitați reprezentanți ai altor autorități ale statului sau experți, conform celor convenite între părți.

Titlul V Abrogat.

27.07.2013Titul V a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Capitolul IAbrogat.

27.07.2013Cap. I al titlului V a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 82

Abrogat.

27.07.2013Art. 82 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 83

Abrogat.

27.07.2013Art. 83 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 84

Abrogat.

27.07.2013Art. 84 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 85

Abrogat.

27.07.2013Art. 85 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Capitolul IIAbrogat.

27.07.2013Cap. II al titlului V a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 86

Abrogat.

27.07.2013Art. 86 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 87

Abrogat.

27.07.2013Art. 87 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 88

Abrogat.

27.07.2013Art. 88 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 89

Abrogat.

27.07.2013Art. 89 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 90

Abrogat.

27.07.2013Art. 90 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Capitolul IIIAbrogat.

27.07.2013Cap. III al titlului V a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea 1Abrogată.

27.07.2013Secț. 1 a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 91

Abrogat.

27.07.2013Art. 91 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea a 2-aAbrogată.

27.07.2013Secț. a 2-a a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 92

Abrogat.

27.07.2013Art. 92 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 93

Abrogat.

27.07.2013Art. 93 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 94

Abrogat.

27.07.2013Art. 94 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 95

Abrogat.

27.07.2013Art. 95 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 96

Abrogat.

27.07.2013Art. 96 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 97

Abrogat.

27.07.2013Art. 97 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 98

Abrogat.

27.07.2013Art. 98 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 99

Abrogat.

27.07.2013Art. 99 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 100

Abrogat.

27.07.2013Art. 100 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 101

Abrogat.

27.07.2013Art. 101 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 102

Abrogat.

27.07.2013Art. 102 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea a 3-aAbrogată.

27.07.2013Secț. a 3-a a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 103

Abrogat.

27.07.2013Art. 103 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea a 4-aAbrogată.

27.07.2013Secț. a 4-a a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 104

Abrogat.

27.07.2013Art. 104 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 105

Abrogat.

27.07.2013Art. 105 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 106

Abrogat.

27.07.2013Art. 106 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea a 5-aAbrogată.

27.07.2013Secț. a 5-a a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 107

Abrogat.

27.07.2013Art. 107 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 108

Abrogat.

27.07.2013Art. 108 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 109

Abrogat.

27.07.2013Art. 109 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 110

Abrogat.

27.07.2013Art. 110 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 111

Abrogat.

27.07.2013Art. 111 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Secţiunea a 6-aAbrogată.

27.07.2013Secț. a 6-a a cap. III al titlului V a fost abrogată de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 112

Abrogat.

27.07.2013Art. 112 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Capitolul IVAbrogat.

27.07.2013Cap. IV al titlului V a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 113

Abrogat.

27.07.2013Art. 113 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 114

Abrogat.

27.07.2013Art. 114 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 115

Abrogat.

27.07.2013Art. 115 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 116

Abrogat.

27.07.2013Art. 116 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 117

Abrogat.

27.07.2013Art. 117 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 118

Abrogat.

27.07.2013Art. 118 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Articolul 119

Abrogat.

27.07.2013Art. 119 a fost abrogat de art. 38 din LEGEA nr. 248 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 24 iulie 2013.

Titlul VIConstituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice centrale și la nivel teritorial

Articolul 120

(1)În cadrul ministerelor și al altor instituții publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și la nivelul județelor și al municipiului București se constituie și vor funcționa comisii de dialog social, formate din reprezentanții administrației publice centrale sau locale, reprezentanții organizațiilor patronale și ai organizațiilor sindicale reprezentative la nivel național.

(2)Comisiile de dialog social care funcționează la nivelul ministerelor pot aproba înființarea unor subcomisii de dialog social sau a unor grupuri de lucru formate din persoane desemnate de plenul comisiilor respective.

(3)Comisiile de dialog social constituite la nivelul județelor pot aproba înființarea unor subcomisii de dialog social la nivelul localităților din județul respectiv. Modalitatea de constituire și funcționare a acestor subcomisii se stabilește de plenul comisiei la nivel județean.

Articolul 121

Comisiile de dialog social au caracter consultativ și activitatea lor vizează, în special, următoarele:

a)asigurarea unor relații de parteneriat social între administrație, organizațiile patronale și organizațiile sindicale, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administrației sau al partenerilor sociali, în vederea asigurării unui climat de pace și stabilitate socială;

b)consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra inițiativelor legislative sau de altă natură cu caracter economico-social;

c)alte probleme din sfera de activitate a administrației publice centrale sau din județe și municipiul București asupra cărora partenerii sociali convin să discute.

Articolul 122

(1)Din comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor și al instituțiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 fac parte:

a)reprezentanți ai ministerelor sau ai respectivelor instituții publice, numiți prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului instituției publice;

b)reprezentanți numiți de confederațiile patronale reprezentative la nivel național;

c)reprezentanți numiți de confederațiile sindicale reprezentative la nivel național.

(2)Din comisiile de dialog social organizate la nivel teritorial fac parte:

a)prefectul, precum și reprezentanți ai prefectului și ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, numiți prin ordin de către prefect;

b)președintele consiliului județean sau, pentru municipiul București, primarul general;

c)câte un reprezentant numit de fiecare confederație patronală reprezentativă la nivel național;

d)câte un reprezentant numit de fiecare confederație sindicală reprezentativă la nivel național.

(3)Președinții confederațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național sunt membri de drept ai comisiilor de dialog social constituite la nivelul administrației publice centrale și locale.

Articolul 123

(1)Președinția comisiilor de dialog social se asigură astfel:

a)la nivelul fiecărui minister, de către un secretar de stat sau, în situații speciale - cu acordul partenerilor de dialog social -, de către un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului; la nivelul celorlalte instituții publice prevăzute în anexa nr. 1, de către un reprezentant numit de conducătorul instituției publice;

b)la nivel teritorial, în baza principiului copreședinției, de către prefect și președintele consiliului județean sau, pentru municipiul București, de către primarul general.

(2)Secretariatul comisiilor de dialog social se asigură de instituția publică în cadrul căreia acestea funcționează.

Articolul 124

(1)Elaborarea unitară a politicilor naționale în domeniul dialogului social și coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

(2)Președinții comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituțiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 sunt coordonați metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministrul muncii și protecției sociale.

(3)Pentru exercitarea rolului său de coordonator prevăzut la alin. (1), Ministerul Muncii și Protecției Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru reglementarea dialogului social.

(4)Pentru asigurarea funcționării unitare a comisiilor de dialog social, persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum și din cadrul instituțiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin direcțiile cu atribuții în activitatea de dialog social.

(5)Secretariatele comisiilor de dialog social vor transmite Ministerului Muncii și Protecției Sociale componența comisiilor de dialog social în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6)Raportarea activității comisiilor de dialog social din ministere se face lunar către Ministerul Muncii și Protecției Sociale și se transmite spre informare partenerilor sociali, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(7)Raportarea activității comisiilor de dialog social județene se face lunar către secretarul de stat responsabil cu dialogul social din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale , potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(8)Raportarea se face pe suport hârtie și în format electronic.

Articolul 125

(1)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor și instituțiilor publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și în plan teritorial se vor constitui și își vor desfășura activitatea în conformitate cu prevederile acesteia.

(2)Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice centrale este prevăzut în anexa nr. 3.

(3)Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice locale este prevăzut în anexa nr. 4.

(4)În baza regulamentului-cadru, comisiile de dialog social își vor elabora, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, propriul regulament de funcționare, ale cărui prevederi nu pot contraveni prevederilor regulamentului-cadru.

Articolul 126

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege.

Titlul VIINegocierile colective de muncă

Capitolul INegocierea contractelor colective de muncă

Articolul 127

Organizarea și desfășurarea negocierilor colective, precum și încheierea contractelor colective de muncă sunt reglementate prin prezenta lege.

Articolul 128

(1)Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unități, grupuri de unități și sectoare de activitate.

(2)Criteriul de apartenență la sectoarele de activitate este cel al obiectului principal de activitate înregistrat la registrul comerțului, conform codului CAEN.

(3)Unitățile din același sector de activitate definite prin apartenența la aceeași diviziune, grupă sau clasă, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar în grupuri de unități, în vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intenționează să negocieze contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități pot constitui în mod voluntar grupul de unități, atât prin hotărâre judecătorească de constituire, cât și prin proces-verbal sau orice altă convenție scrisă între părți.

(4)Fac parte din contractele colective de muncă și convențiile dintre părțile semnatare ale acestora prin care se soluționează conflictele colective de muncă, precum și hotărârile arbitrale în această materie, începând cu data pronunțării acestora. Hotărârile arbitrale se transmit depozitarului contractului colectiv de muncă pentru înregistrare.

Articolul 129

(1)Negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de angajați.

Notă

Art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, prevede:

Articolul VII
(1)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
(3)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat reprezentativ afiliat la o federație reprezentativă la sectorul de activitate, la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanți ai federației sindicale, în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții salariaților.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanții salariaților împreună cu un reprezentant al unei federații reprezentative la sectorul de activitate sau a unei confederații sindicale reprezentative la nivel național, la invitația reprezentanților salariaților.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017.

(2)Inițiativa negocierii aparține angajatorului sau organizației patronale.

(3)Angajatorul sau organizația patronală inițiază negocierea colectivă cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă.

Notă

Art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, prevede:

Articolul VII
(1)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
(3)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat reprezentativ afiliat la o federație reprezentativă la sectorul de activitate, la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanți ai federației sindicale, în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții salariaților.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanții salariaților împreună cu un reprezentant al unei federații reprezentative la sectorul de activitate sau a unei confederații sindicale reprezentative la nivel național, la invitația reprezentanților salariaților.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017.

(4)În cazul în care angajatorul sau organizația patronală nu inițiază negocierea, aceasta va începe la cererea scrisă a organizației sindicale reprezentative sau a reprezentanților angajaților, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.

(5)Durata negocierii colective nu poate depăși 60 de zile calendaristice decât prin acordul părților.

Notă

Art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, prevede:

Articolul VII
(1)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
(3)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat reprezentativ afiliat la o federație reprezentativă la sectorul de activitate, la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanți ai federației sindicale, în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții salariaților.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanții salariaților împreună cu un reprezentant al unei federații reprezentative la sectorul de activitate sau a unei confederații sindicale reprezentative la nivel național, la invitația reprezentanților salariaților.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017.

(6)Contractele colective de muncă pot să prevadă renegocierea periodică a oricăror clauze convenite între părți.

Articolul 130

(1)În termen de 5 zile calendaristice de la data declanșării procedurilor de negociere prevăzute de art. 129 alin. (4), angajatorul sau organizația patronală are obligația să convoace toate părțile îndreptățite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.

(2)La prima ședință de negociere se stabilesc informațiile publice și cu caracter confidențial pe care angajatorul le va pune la dispoziția delegaților sindicali sau ai reprezentanților angajaților, conform legii și data până la care urmează a îndeplini această obligație.

(3)Regimul informațiilor confidențiale puse la dispoziție de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților.

(4)Informațiile pe care angajatorul sau organizația patronală le va pune la dispoziția delegaților sindicali ori a reprezentanților angajaților, după caz, vor cuprinde cel puțin date referitoare la:

a)situația economico-financiară la zi;

b)situația ocupării forței de muncă.

(5)Tot la prima ședință de negociere părțile vor consemna în procesul-verbal următoarele:

a)componența nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unor împuterniciri scrise;

b)nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;

c)durata maximă a negocierilor convenită de părți;

d)locul și calendarul reuniunilor;

e)dovada reprezentativității părților participante la negocieri;

f)dovada convocării tuturor părților îndreptățite să participe la negociere;

g)alte detalii privind negocierea.

(6)Data la care se desfășoară prima ședință de negociere reprezintă data la care se consideră că negocierile au fost declanșate.

(7)La fiecare ședință de negociere se vor încheia procese-verbale semnate de reprezentanții mandatați ai părților în care se va consemna conținutul negocierilor.

Articolul 131

(1)La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere.

(2)Este interzisă orice imixtiune a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă.

Articolul 132

(1)Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

(2)La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.

(3)Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.

(4)Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

Capitolul IIEfectele contractelor colective de muncă

Articolul 133

(1)Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:

a)pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b)pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;

c)pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.

(2)La fiecare dintre nivelurile prevăzute la alin. (1) se încheie și se înregistrează un singur contract colectiv de muncă.

(3)În contractele colective de muncă la orice nivel clauzele aplicabile angajaților încadrați cu contract individual de muncă în sectorul bugetar vor respecta în mod obligatoriu prevederile art. 138.

Capitolul IIIPărțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă

Articolul 134

Părțile contractului colectiv de muncă sunt angajatorul sau organizația patronală și angajații, prin organizațiile sindicale, reprezentați după cum urmează:

1.Angajatorul sau organizațiile patronale:

a)la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcționare, după caz;

b)la nivel de sector de activitate și grup de unități, de către organizațiile patronale legal constituite și reprezentative potrivit legii;

c)la nivelul instituției bugetare și al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către conducătorul instituției, respectiv de conducătorii autorităților și instituțiilor publice, după caz, ori de către locțiitorii de drept ai acestora;

d)la nivel de sector de activitate bugetar, de către reprezentantul legal al autorității publice centrale competente.

2.Angajații:

a)la nivel de unitate, de către sindicatele legal constituite și reprezentative. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ, reprezentarea se face de către federația la care este afiliat sindicatul, dacă federația este reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea; acolo unde nu sunt constituite sindicate, de către reprezentanții aleși ai angajaților;

b)la nivelul grupurilor de unități și al sectoarelor de activitate, de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit legii;

c)la nivelul instituțiilor bugetare și al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către organizațiile sindicale reprezentative potrivit legii.

17.01.2016Art. 134 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

Articolul 135

(1)În unitățile în care nu există sindicate reprezentative negocierea contractului colectiv de muncă se face după cum urmează:

a)dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federație sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanții federației sindicale, la solicitarea și în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții aleși ai angajaților;

Notă

Art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, prevede:

Articolul VII
(1)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
(3)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat reprezentativ afiliat la o federație reprezentativă la sectorul de activitate, la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanți ai federației sindicale, în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții salariaților.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanții salariaților împreună cu un reprezentant al unei federații reprezentative la sectorul de activitate sau a unei confederații sindicale reprezentative la nivel național, la invitația reprezentanților salariaților.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017.

b)dacă există un sindicat neafiliat la o federație sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu există niciun sindicat, negocierea se face numai de către reprezentanții angajaților.

Notă

Art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, prevede:

Articolul VII
(1)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există încheiat contract/acord colectiv de muncă, inițierea negocierii colective este obligatorie, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
(2)Prin derogare de la prevederile art. 129 alin. (3) și (5) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 este obligatorie negocierea colectivă a actelor adiționale la contractele și acordurile colective de muncă în vigoare.
(3)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat reprezentativ afiliat la o federație reprezentativă la sectorul de activitate, la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanți ai federației sindicale, în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanții salariaților.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (1)-(2) și prin derogare de la prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în unitățile în care nu există sindicat la negocierea contractelor/acordurilor colective de muncă sau a actelor adiționale, după caz, pot participa reprezentanții salariaților împreună cu un reprezentant al unei federații reprezentative la sectorul de activitate sau a unei confederații sindicale reprezentative la nivel național, la invitația reprezentanților salariaților.
(5)Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în perioada 20 noiembrie-20 decembrie 2017.

(2)În cazul în care la nivelul grupului de unități nu există organizații sindicale reprezentative care să reprezinte cel puțin jumătate din numărul total de angajați ai grupului de unități, la negocierea contractului colectiv de muncă salariații sunt reprezentați după cum urmează:

a)de către reprezentanții mandatați de organizațiile sindicale reprezentative din cadrul fiecărei unități care au decis constituirea grupului;

b)pentru unitățile membre ale grupului în care nu există sindicate reprezentative, dar există sindicate afiliate la federații sindicale reprezentative în sectorul de activitate în care s-a constituit grupul, angajații sunt reprezentați de către federațiile sindicale respective, în baza solicitării și mandatului sindicatelor, și de reprezentanții angajaților din respectivele unități.

(3)Federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de grupuri de unități în care au sindicate afiliate, la solicitarea și în baza mandatului din partea acestora.

(4)Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivelul sectoarelor de activitate în care au federații membre, la solicitarea și în baza mandatului din partea acestora.

Articolul 136

(1)Contractele colective de muncă, încheiate la orice nivel, nu pot fi semnate decât de reprezentanții mandatați în acest sens ai părților care au negociat.

(2)Anterior încheierii și semnării contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate, angajatorii membri ai organizațiilor patronale reprezentative la nivel de sector de activitate, precum și organizațiile sindicale membre ale confederațiilor sindicale participante la negocieri își vor împuternici reprezentanții să negocieze prin mandat special.

Capitolul IVPărțile și reprezentarea acestora la negocierea colectivă în sectorul bugetar

Articolul 137

Abrogat.

17.01.2016Art. 137 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

Articolul 138

(1)Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.

(2)Prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.

(3)Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.

(4)Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.

(5)Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului.

Articolul 138^1

(1)Contractele colective de muncă se negociază și la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale, asimilate grupurilor de unități, precum și la nivelul autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă. În cazul autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, contractul colectiv se încheie între conducătorul autorității sau instituției publice și sindicatele legal constituite și reprezentative, potrivit legii.

(2)În contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate, pentru personalul din sectorul bugetar, părțile vor stabili expres modalitățile de negociere a contractelor colective de muncă la nivelul autorităților și instituțiilor care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, autorități/instituții aflate în coordonarea sau în subordonarea autorității publice centrale.

17.01.2016Art. 138^1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 1 din 11 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 14 ianuarie 2016.

Articolul 139

Negocierea acordurilor colective pentru funcționarii publici se face în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Capitolul VÎncheierea contractelor colective de muncă

Articolul 140

(1)În scopul asigurării participării la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate, grup de unități și unități, angajatorii sau organizațiile patronale vor transmite tuturor părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă anunțul privind intenția de începere a negocierilor colective. În cazul în care angajatorul sau organizația patronală nu a inițiat negocierile în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (3), organizația sindicală sau reprezentanții angajaților, după caz, care inițiază negocierile conform art. 129 alin. (5) vor transmite tuturor părților îndreptățite să participe la negociere anunțul privind intenția de începere a negocierilor colective.

(2)Neinvitarea la negocieri a tuturor părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă constituie motiv de neînregistrare a contractului colectiv de muncă negociat.

(3)Anunțul prevăzut la alin. (1) va fi transmis în formă scrisă tuturor părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă, cu cel puțin 15 zile înainte de data începerii negocierilor. Acestea vor confirma în scris primirea respectivului anunț și acceptarea sau refuzul participării la negociere. Lipsa unui răspuns scris, coroborată cu prezentarea dovezii de invitare la negocieri, va fi interpretată ca refuz de participare la negocieri.

Articolul 141

(1)Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni și mai mare de 24 de luni.

(2)Părțile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condițiile stabilite de prezenta lege, o singură dată, cu cel mult 12 luni.

(3)În cazul în care într-o unitate nu există un contract colectiv de muncă, părțile pot conveni negocierea acestuia în orice moment.

Articolul 142

(1)Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.

(2)Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.

(3)În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, părțile pot conveni renegocierea acestora.

(4)Până la renegocierea clauzelor a căror nulitate a fost constatată, acestea sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile angajaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivelul superior, după caz.

Articolul 143

(1)Contractele colective de muncă și actele adiționale la acestea se încheie în formă scrisă și se înregistrează prin grija părților, după cum urmează:

a)contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de muncă;

b)contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unități și al sectoarelor de activitate, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

(2)Dosarul întocmit în vederea înregistrării va cuprinde:

a)contractul colectiv de muncă, în original, redactat în atâtea exemplare câte părți semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, semnate de către părți;

b)dovada convocării părților îndreptățite să participe la negociere;

c)împuternicirile scrise pentru reprezentanții desemnați în vederea negocierii și semnării contractului colectiv de muncă;

d)dovezile de reprezentativitate ale părților. În cazul grupului de unități constituit numai pentru negocierea unui contract colectiv de muncă la acest nivel, dovezile de reprezentativitate pot fi cele ale membrilor părții sindicale, conform art. 134 lit. B și art. 135 alin. (2), partea patronală făcând dovada constituirii grupului de unități, conform prevederilor art. 128 alin. (3), în vederea negocierii;

e)procesele-verbale ale negocierii, redactate în atâtea exemplare câte părți semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, conținând poziția părților;

f)pentru contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate, mandatele speciale prevăzute la art. 136 alin. (2).

(3)În cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situația în care numărul de angajați din unitățile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al angajaților din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat drept contract la nivel de grup de unități.

(4)Pentru contractele la nivel de sector de activitate sau grup de unități, dosarul prevăzut la alin. (2) va cuprinde suplimentar și lista unităților cărora li se aplică contractul în conformitate cu mandatele speciale prevăzute la art. 136 alin. (2).

(5)În cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută la alin. (3), aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsă la nivelul tuturor unităților din sector, prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale, cu aprobarea Consiliului Național Tripartit, în baza unei cereri adresate acestuia de către semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial.

Articolul 144

(1)Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

(2)Contractele colective de muncă la nivel de sectoare de activitate și grupuri de unități, precum și actele adiționale la acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, prin grija părților semnatare.

Articolul 145

(1)Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, inspectoratele teritoriale de muncă vor proceda la înregistrarea contractelor colective de muncă după verificarea îndeplinirii condițiilor procedurale prevăzute de prezenta lege. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, contractele colective de muncă vor fi restituite semnatarilor pentru îndeplinirea condițiilor legale.

(2)Ministerul Muncii și Protecției Sociale va publica pe pagina de internet contractele colective la nivel de sector de activitate și grup de unități.

Articolul 146

(1)Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă:

a)părțile nu au depus dosarul în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (2);

b)nu sunt semnate de către organizații sindicale care reprezintă mai mult de jumătate din totalul angajaților din sectorul sau grupul de unități pentru care s-a negociat contractul;

c)reprezentantul oricărei părți care a participat la negocieri nu a fost de acord cu oricare dintre clauzele contractului și acest fapt a fost consemnat în procesul-verbal de negociere.

(2)La nivel de unitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat fără semnătura tuturor părților numai în cazul în care partea semnatară care reprezintă angajații acoperă mai mult de jumătate din totalul angajaților.

Articolul 147

Împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă părțile interesate se pot adresa instanțelor judecătorești în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul VIExecutarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului colectiv de muncă

Articolul 148

(1)Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.

(2)Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Articolul 149

Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori toate părțile îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru.

Articolul 150

(1)Modificările aduse contractului colectiv de muncă se consemnează într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul.

(2)Actul adițional se transmite în scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de muncă și tuturor părților semnatare și produce efecte de la data înregistrării acestuia în condițiile prezentei legi sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Articolul 151

Contractul colectiv de muncă încetează:

a)la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia, în condițiile legii;

b)la data dizolvării sau lichidării judiciare a unității;

c)prin acordul părților.

Articolul 152

(1)Contractul colectiv de muncă nu poate fi denunțat unilateral.

(2)Litigiile în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractului colectiv de muncă se soluționează de către instanțele judecătorești competente.

Articolul 153

Conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare.

Titlul VIIIReglementarea modalităților de soluționare a conflictelor de muncă

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 154

(1)Raporturile de muncă stabilite între angajatori și angajații acestora se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.

(2)Încălcarea cu vinovăție de către una dintre părți a obligațiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage răspunderea acesteia.

Articolul 155

Conflictele de muncă se soluționează potrivit prevederilor prezentei legi.

Capitolul IIConflicte colective de muncă

Articolul 156

Dreptul angajaților de a declanșa conflicte colective de muncă în legătură cu începerea, desfășurarea și încheierea negocierilor contractelor colective de muncă este garantat de lege.

Articolul 157

Nu pot constitui obiect al conflictelor colective de muncă revendicările angajaților pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Articolul 158

Conflictele colective de muncă pot avea loc pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social, în conformitate cu prevederile art. 156.

Articolul 159

(1)În conflictele colective de muncă la nivel de unitate angajații sunt reprezentați de sindicatele reprezentative din unitate, potrivit legii.

(2)La nivelul unităților în care nu sunt constituite sindicate reprezentative, iar angajații și-au ales persoanele care să îi reprezinte la negocieri, aceleași persoane îi reprezintă și în cazul conflictelor colective de muncă.

Articolul 160

În cazul conflictelor colective de muncă angajații sunt reprezentați de organizațiile sindicale reprezentative sau reprezentanții angajaților, după caz, care participă la negocierile colective ale contractului sau acordului colectiv de muncă aplicabil.

Articolul 161

Conflictele colective de muncă pot fi declanșate în următoarele situații:

a)angajatorul sau organizația patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord colectiv de muncă, în condițiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;

b)angajatorul sau organizația patronală nu acceptă revendicările formulate de angajați;

c)părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă până la data stabilită de comun acord pentru finalizarea negocierilor.

Articolul 162

(1)În toate cazurile în care există premisele declanșării unui conflict colectiv de muncă, organizațiile sindicale reprezentative sau reprezentanții angajaților, după caz, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizația patronală, despre această situație, precizând revendicările angajaților, motivarea acestora, precum și propunerile de soluționare. Angajatorul este obligat să primească și să înregistreze sesizarea astfel formulată.

(2)Cerința prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită și în cazul în care revendicările, motivarea și propunerile de soluționare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanții aleși ai angajaților cu ocazia întâlnirii cu reprezentanții angajatorului ori ai organizației patronale, dacă discuțiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.

(3)Angajatorul sau organizația patronală are obligația de a răspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanților angajaților, în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.

Articolul 163

În situația în care angajatorul sau organizația patronală nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deși a răspuns, sindicatele ori reprezentanții salariaților, după caz, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se poate declanșa.

Articolul 164

Pe durata valabilității unui contract sau acord colectiv de muncă angajații nu pot declanșa conflictul colectiv de muncă.

Articolul 165

Conflictul colectiv de muncă se declanșează numai după înregistrarea prealabilă a acestuia, după cum urmează:

a)la nivel de unitate, organizația sindicală reprezentativă sau reprezentanții angajaților, după caz, notifică angajatorului declanșarea conflictului colectiv de muncă și sesizează în scris inspectoratul teritorial de muncă din județul în care își desfășoară activitatea angajații unității care au declanșat conflictul, în vederea concilierii;

b)la nivel de grup de unități, organizațiile sindicale reprezentative vor notifica fiecărei unități membre a grupului de unități, precum și organizației patronale constituite la nivelul grupului declanșarea conflictului colectiv de muncă și sesizează în scris Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în vederea concilierii;

c)la nivelul sectorului de activitate, organizațiile sindicale reprezentative vor notifica fiecărei unități în care au membri organizații sindicale reprezentative, precum și organizațiilor patronale corespondente declanșarea conflictului colectiv de muncă și vor sesiza în scris Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în vederea concilierii.

Capitolul IIIConcilierea conflictelor colective de muncă

Articolul 166

În toate cazurile, sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris și va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni:

a)angajatorul sau organizația patronală, cu indicarea sediului și datelor de contact ale acestuia/acesteia;

b)obiectul conflictului colectiv de muncă și motivarea acestuia;

c)dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 161 -163;

d)desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizația sindicală reprezentativă sau, după caz, reprezentanții angajaților.

Articolul 167

Concilierea, medierea și arbitrarea conflictelor colective de muncă se fac numai între părțile aflate în conflict.

Articolul 168

(1)Procedura de conciliere este obligatorie.

(2)În termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unități sau la nivel sectorial, respectiv inspectoratul teritorial de muncă, în cazul conflictelor colective de muncă la nivel de unitate, desemnează delegatul său pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă și comunică datele persoanei desemnate atât organizației sindicale ori reprezentanților angajaților, cât și angajatorului sau organizației patronale.

(3)Ministerul Muncii și Protecției Sociale, respectiv inspectoratul teritorial de muncă, după caz, convoacă părțile la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depăși 7 zile lucrătoare de la data desemnării delegatului.

Articolul 169

(1)Pentru susținerea intereselor lor la conciliere, sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților desemnează o delegație formată din 2-5 persoane, care va fi împuternicită în scris să participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau de inspectoratul teritorial de muncă, după caz. Din delegația sindicală pot face parte și reprezentanți ai federației sau ai confederației sindicale la care organizația sindicală este afiliată.

(2)Poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților angajaților orice persoană care îndeplinește următoarele condiții:

a)are capacitate deplină de exercițiu;

b)este angajat al unității sau reprezintă federația ori confederația sindicală reprezentativă la care organizația sindicală care a declanșat conflictul de muncă este afiliată.

Articolul 170

Pentru susținerea intereselor sale la conciliere, angajatorul sau organizația patronală desemnează printr-o împuternicire scrisă o delegație compusă din 2-5 persoane care să participe la conciliere.

Articolul 171

(1)La data fixată pentru conciliere, delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncă, după caz, verifică împuternicirile delegaților părților și stăruie ca aceștia să acționeze pentru a se realiza concilierea.

(2)Susținerile părților și rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părți și de delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncă, după caz.

(3)Procesul-verbal se întocmește în original, câte unul pentru fiecare parte participantă la conciliere și unul pentru delegatul Ministerului Muncii și Protecției Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncă, după caz.

Articolul 172

În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluționarea revendicărilor formulate, conflictul colectiv de muncă se consideră încheiat.

Articolul 173

În situațiile în care acordul cu privire la soluționarea conflictului colectiv de muncă este numai parțial, în procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul și cele rămase nesoluționate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părți referitoare la acestea din urmă.

Articolul 174

Rezultatele concilierii vor fi aduse la cunoștința angajaților de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.

Capitolul IVMedierea și arbitrajul

Articolul 175

În vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor colective de muncă se înființează Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Articolul 176

(1)Modalitatea de înființare, organizare și funcționare a Oficiului de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă va fi reglementată prin hotărâre a Guvernului, ce va fi adoptată în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2)În cadrul Oficiului de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă vor fi constituite corpul de mediatori și corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă.

Articolul 177

Componența și criteriile de accedere în corpul de mediatori și corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă, competența, atribuțiile, precum și procedurile de mediere și arbitraj se stabilesc prin Regulamentul de mediere și arbitraj, elaborat de Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii și Protecției Sociale, aprobat prin ordin comun al ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului justiției, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 178

(1)În cazul în care conflictul colectiv de muncă nu a fost soluționat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, respectiv de inspectoratul teritorial de muncă, după caz, părțile pot hotărî, prin consens, inițierea procedurii de mediere, în condițiile prezentei legi.

(2)Pentru medierea conflictelor individuale de muncă sunt aplicabile prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 179

(1)Pe întreaga durată a unui conflict colectiv de muncă, părțile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului Oficiului de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

(2)Hotărârile arbitrale pronunțate de Oficiul de Mediere și Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii și Protecției Sociale sunt obligatorii pentru părți, completează contractele colective de muncă și constituie titluri executorii.*)

Articolul 180

Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă este obligatorie/obligatoriu dacă părțile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanșarea grevei sau pe parcursul acesteia.

Capitolul VGreva

Articolul 181

Prin grevă se înțelege orice formă de încetare colectivă și voluntară a lucrului într-o unitate.

Articolul 182

Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.

Articolul 183

(1)Hotărârea de a declara greva se ia de către organizațiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.

(2)Pentru angajații unităților în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanții angajaților, cu acordul scris a cel puțin unei pătrimi din numărul angajaților unității sau, după caz, ai subunității ori compartimentului.

(3)Hotărârea de a declara greva, cu dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1), se comunică în scris angajatorului, în termenul prevăzut la art. 182.

Articolul 184

Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate și propriu-zise.

Articolul 185

Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, și trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puțin două zile lucrătoare greva propriu-zisă.

Articolul 186

(1)Greva de solidaritate poate fi declarată în vederea susținerii revendicărilor formulate de angajații din alte unități aparținând aceluiași grup de unități sau sector de activitate.

(2)Hotărârea de a declara grevă de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (1), de către organizațiile sindicale reprezentative afiliate la aceeași federație sau confederație sindicală la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 183 alin. (2) nu se aplică.

(3)Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de o zi lucrătoare și trebuie anunțată în scris conducerii unității cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de data încetării lucrului.

Articolul 187

(1)Grevele sunt organizate de sindicatul reprezentativ sau, după caz, de reprezentanții angajaților, care vor stabili și durata acestora, cu respectarea prevederilor art. 186.

(2)Sindicatul reprezentativ ori, după caz, reprezentanții aleși ai angajaților îi reprezintă pe greviști, pe toată durata grevei, în relațiile cu angajatorii, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, în cazurile în care se solicită suspendarea sau încetarea grevei.

Articolul 188

Pe durata în care revendicările formulate de angajați sunt supuse medierii ori arbitrajului, aceștia nu pot declanșa grevă sau, dacă greva este declanșată, aceasta se suspendă în condițiile art.197 alin. (3).

Articolul 189

În situația în care, după declanșarea grevei, mai mult de jumătate din numărul angajaților care au hotărât declararea grevei renunță în scris la grevă, aceasta încetează.

Articolul 190

(1)Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic și social ale angajaților.

(2)Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

Articolul 191

(1)Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.

(2)Pe durata unei greve declanșate într-o unitate pot înceta activitatea și angajații unor subunități sau compartimente care nu au participat inițial la declanșarea conflictului colectiv de muncă.

(3)În situațiile prevăzute la alin. (2), revendicările sunt cele formulate la declanșarea conflictului colectiv de muncă.

Articolul 192

(1)Angajații care nu participă la grevă își vor continua activitatea.

(2)Angajații aflați în grevă trebuie să se abțină de la orice acțiune de natură să împiedice continuarea activității de către cei care nu participă la grevă.

Articolul 193

(1)Organizatorii grevei au obligația ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unității și, împreună cu conducerea unității, să asigure funcționarea continuă a utilajelor și a instalațiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viața sau pentru sănătatea oamenilor.

(2)Pentru pagubele materiale provocate de către participanții la grevă, angajatorul se poate adresa instanței competente pentru despăgubiri.

Articolul 194

(1)Pe durata grevei conducerea unității nu poate fi împiedicată să își desfășoare activitatea de către angajații aflați în grevă sau de organizatorii acesteia.

(2)Conducerea unității nu poate încadra alți angajați care să îi înlocuiască pe cei aflați în grevă.

Articolul 195

(1)Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se mențin doar drepturile de asigurări de sănătate.

(2)În orice moment al grevei oricare parte poate solicita participarea unui reprezentant al inspectoratului teritorial de muncă pentru constatarea eventualelor contravenții.

Articolul 196

(1)Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu ale angajaților și nu atrage posibilitatea sancționării în niciun fel a acestora.

(2)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică dacă greva este declarată ilegală, potrivit art. 200 alin. (1) lit. b).

Articolul 197

(1)În timpul grevei organizatorii acesteia continuă negocierile cu conducerea unității, în vederea soluționării revendicărilor care formează obiectul conflictului colectiv de muncă.

(2)În cazul în care organizatorii grevei și conducerea unității ajung la un acord, conflictul colectiv de muncă este închis și greva încetează.

(3)Pe perioada negocierilor, organizatorii grevei pot conveni cu angajatorul suspendarea temporară a grevei. Dacă negocierile eșuează, greva va fi reluată, fără a mai fi necesară parcurgerea etapelor procedurale preliminare prevăzute de lege.

(4)Exceptând situația prevăzută la alin. (3), organizatorii grevei nu pot amâna declanșarea grevei la o altă dată decât cea anunțată sau să o suspende pe o anumită perioadă decât reluând toată procedura de declanșare a conflictelor colective de muncă.

(5)Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligația prevăzută la alin. (1) atrage răspunderea juridică a acestora pentru pagubele cauzate unității.

Articolul 198

Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripție se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanței încetarea grevei.

Articolul 199

Tribunalul fixează termen pentru soluționarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de două zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, și dispune citarea părților.

Articolul 200

(1)Tribunalul examinează cererea prin care se solicită încetarea grevei și pronunță de urgență o hotărâre prin care, după caz:

a)respinge cererea angajatorului;

b)admite cererea angajatorului și dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.

(2)Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse numai apelului.*)

Articolul 201

(1)Tribunalul și curtea de apel soluționează cererea sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluționarea conflictelor colective de muncă.*)

(2)În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegală, instanța, la cererea celor interesați, poate obliga organizatorii grevei și angajații participanți la greva ilegală la plata despăgubirilor.

Articolul 202

Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul militar și personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului Afacerilor Interne*), al Ministerului Justiției și din instituțiile și structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administrației Naționale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informații, al Serviciului de Informații Externe, al Serviciului de Telecomunicații Speciale, personalul angajat de forțele armate străine staționate pe teritoriul României, precum și alte categorii de personal cărora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.

Articolul 203

Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara grevă din momentul plecării în misiune și până la terminarea acesteia.

Articolul 204

Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenții internaționale ratificate de statul român, în condițiile art. 203.

Articolul 205

În unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unitățile care asigură transportul în comun și salubritatea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă, greva este permisă cu condiția ca organizatorii grevei să asigure serviciile, dar nu mai puțin de o treime din activitatea normală.

Articolul 206

Angajații din unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu pot declara grevă cu condiția asigurării a cel puțin unei treimi din activitate, astfel încât să nu pună în pericol viața și sănătatea oamenilor și să asigure funcționarea instalațiilor în deplină siguranță.

Articolul 207

Funcționarii publici declanșează conflictul colectiv de muncă conform procedurii prevăzute în prezenta lege.

Capitolul VIConflictele individuale de muncă

Articolul 208

Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.

15.02.2013Art. 208 a fost modificat de pct. 1 al art. XXI din LEGEA nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 12 februarie 2013.

Articolul 209

Abrogat.

15.02.2013Art. 209 a fost abrogat de pct. 2 al art. XXI din LEGEA nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 12 februarie 2013.

Articolul 210

Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

15.02.2013Art. 210 a fost modificat de pct. 3 al art. XXI din LEGEA nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 12 februarie 2013.

Articolul 211

Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:

a)măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;

b)constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;

c)plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Articolul 212

(1)Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă vor fi judecate cu celeritate.

(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

Articolul 213

Părțile sunt legal citate dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu 5 zile înaintea judecării.

Articolul 214Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Articolul 215Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Articolul 216

Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Titlul IXSancțiuni

Articolul 217

(1)Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează astfel:

a)încălcarea prevederilor prevăzute la art. 7 alin. (2), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;

b)refuzul angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncă, cu amendă cuprinsă între 5.000 lei și 10.000 lei;

c)nedepunerea spre publicare de către părțile semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități sau sector de activitate, cu amendă de 3.000 lei. Responsabilitatea revine solidar părților;

d)nerespectarea obligației prevăzute la art. 162 alin. (1), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;

e)nerespectarea prevederii prevăzute la art. 194 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

f)împiedicarea în orice mod a accesului inspectorului de muncă pentru constatarea eventualelor contravenții, conform art. 195, de către oricare dintre părțile aflate în conflict, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(2)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către Inspecția Muncii.

(3)Contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 218

(1)Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, prin amenințări ori prin violențe, împiedică ori obligă un angajat sau un grup de angajați să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei.

01.02.2014Alin. (1) al art. 218 a fost modificat de art. 229 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(2)Condiționarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuțiilor funcției membrilor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

01.02.2014Alin. (2) al art. 218 a fost modificat de art. 229 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(3)Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția infracțiunii prevăzute la alin. (1).

01.02.2014Alin. (3) al art. 218 a fost modificat de pct. 3 al art. 98 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

(4)Declararea grevei de către organizatori cu încălcarea condițiilor prevăzute la art. 191 alin. (1) ori la art. 202-205 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Titlul XDispoziții tranzitorii și finale

Articolul 219

(1)Hotărârile judecătorești de dobândire a personalității juridice de către organizațiile sindicale sau patronale obținute până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile.

(2)Federațiile sindicale care și-au dobândit personalitatea juridică la tribunalele județene au obligația ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi să solicite transcrierea în Registrul special al federațiilor și confederațiilor sindicale al Tribunalului Municipiului București.

(3)Cererea de transcriere prevăzută la alin. (2) va fi însoțită de două copii ale hotărârii definitive și irevocabile de dobândire a personalității juridice de către federația sindicală și ale ultimei hotărâri judecătorești de modificare a statutului, după caz.

(4)În termen de 30 de zile de la depunerea cererii, Tribunalul Municipiului București va solicita tribunalului județean dosarul de dobândire a personalității juridice de către federația sindicală petentă.

Articolul 220

Modelul, modul de completare și operare a registrelor speciale ale sindicatelor, respectiv ale organizațiilor patronale prevăzute la art. 17 alin. (1) și, respectiv, la art. 59 alin. (1) se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului muncii și protecției sociale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, după consultarea partenerilor sociali.

Articolul 221

(1)Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate se constată prin hotărâre judecătorească.

(2)Verificarea menținerii condițiilor de reprezentativitate se face din 4 în 4 ani.

(3)Hotărârile judecătorești prin care se constată îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor patronale și sindicale conform prezentei legi se comunică Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care va ține evidența acestora.

Articolul 222

(1)Reprezentativitatea organizațiilor patronale sau sindicale poate fi contestată în instanță de către organizațiile patronale ori sindicale corespondente la nivel național, de sector de activitate, grup de unități sau de unități, în condițiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevăzute de art. 51 alin. (1) lit. A-C, respectiv de art. 72 alin. (1) lit. A și B, pe baza cărora a fost obținută reprezentativitatea în cauză.

(2)Contestația se depune la instanța judecătorească care a acordat reprezentativitatea.

(3)În cazul în care o organizație patronală sau sindicală semnatară a unui contract colectiv de muncă își pierde calitatea de organizație reprezentativă, orice parte interesată îndreptățită să negocieze respectivul contract colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă în cauză, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea, contractul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.

(4)În cazul în care pe parcursul derulării unui contract colectiv de muncă angajatorul își modifică obiectul principal de activitate, îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadrează noul obiect principal de activitate.

Articolul 223

Reprezentativitatea organizațiilor patronale și sindicale constatată până la data intrării în vigoare a prezentei legi produce efecte după data intrării în vigoare a acesteia numai în condițiile în care întrunește criteriile de reprezentativitate prevăzute de prezenta lege.

Articolul 224

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a)Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu modificările ulterioare;

b)Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 26 -39, care se abrogă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului comun al ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului justiției prevăzut la art. 177;

c)Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările ulterioare;

d)Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare;

e)Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare;

f)Hotărârea Guvernului nr. 369/2009 privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice centrale și la nivel teritorial, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

Anexa nr. 1

LISTA

cuprinzând ministerele și alte instituții publice în cadrul cărora se vor organiza comisii de dialog social1. Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației2. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor3. Ministerul Afacerilor Interne4. Ministerul Afacerilor Externe5. Ministerul Apărării Naționale6. Ministerul Finanțelor Publice7. Ministerul Justiției8. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale9. Ministerul Educației și Cercetării10. Ministerul Muncii și Protecției Sociale11. Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri 12. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor13. Ministerul Sănătății14. Ministerul Culturii15. Ministerul Tineretului și Sportului16. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni17. Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului18. Agenția Națională pentru Achiziții Publice