Codul modu
Codul modu din 2 decembrie 2009
pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin
- Emitent
- Organizația Maritimă Internațională
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 224 bis din 2 aprilie 2015
Textul actului
100%
pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin
CUPRINS
Font 9
1.1 Scop
1.2 Domeniul de aplicare
1.3 Definiții
1.4 Scutiri
1.5 Echivalențe
1.6 Inspecții și certificare
1.7 Control
1.8 Accidente
1.9 Revizuirea Codului
2.1 Generalități
2.2 Accesul
2.3 Sarcini de calcul
2.4 Analiza structurală
2.5 Considerații speciale pentru unitățile de suprafață
2.6 Considerații speciale pentru unitățile autoridicătoare
2.7 Considerații speciale pentru unitățile stabilizate prin coloane
2.8 Dispozitive de remorcare
2.9 Analiza comportamentului la oboseală
2.10 Materiale
2.11 Sisteme antivegetative
2.12 Acoperiri de protecție a tancurilor destinate balastării cu apă de mare
2.13 Dosar de construcție
2.14 Sudarea
2.15 Probe
2.16 Drenajul și controlul sedimentelor
3.1 Proba de înclinări
3.2 Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare
3.3 Criterii de stabilitate în stare intactă
3.4 Compartimentarea și stabilitatea după avarie
3.5 Extinderea avariei
3.6 Integritatea etanșeității la apă
3.7 Bordul liber
4.1 Generalități
4.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere
4.3 Mașini
4.4 Căldări de aburi și instalații de alimentare a căldărilor
4.5 Tubulaturi de aburi
4.6 Comenzi mașini
4.7 Instalații de aer comprimat
4.8 Instalații pentru combustibil lichid, ulei de ungere și alte hidrocarburi
inflamabile
4.9 Instalații de santină
4.10 Instalații de pompare a balastului la unitățile stabilizate prin coloane
4.11 Protecția împotriva inundării
4.12 Instalațiile de ancorare la unitățile de suprafață și la unitățile stabilizate
prin coloane
4.13 Instalații de poziționare dinamică
4.14 Instalații de ridicare-coborâre a corpului pentru unitățile autoridicătoare
5.1 Generalități
5.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere
5.3 Sursa principală de energie electrică
5.4 Sursa de energie electrică de avarie
5.5 Instalația de pornire a generatoarelor de avarie
5.6 Măsuri împotriva electrocutării, incendiului și altor pericole de origine
electrică
5.7 Alarme și comunicații interioare
TOATE TIPURILE DE UNITĂȚI
6.1 Zone
6.2 Clasificarea zonelor potențial periculoase
6.3 Deschideri, acces și condiții de ventilație care influențează extinderea zonelor
potențial periculoase
6.4 Ventilația spațiilor potențial periculoase
6.5 Situații de urgență datorate operațiilor de foraj
6.6 Instalații electrice în zonele potențial periculoase
6.7 Instalații de mașini în zonele potențial periculoase
7.1 Generalități
7.2 Marșul înapoi
7.3 Căldări de abur și instalații de alimentare a căldărilor
7.4 Comenzi mașini
7.5 Instalația de guvernare
7.6 Instalația de guvernare electrică și electrohidraulică
7.7 Comunicații între puntea de navigație și încăperea de mașini
7.8 Instalația de alarmă pentru mecanici
7.9 Sursa principală de energie electrică
7.10 Sursa de energie electrică de avarie
8.1 Generalități
8.2 Domeniul de aplicare
8.3 Protecția contra incendiului
8.4 Protecția contra inundării
8.5 Comanda de pe puntea de navigație a mașinilor de pro
8.6 Comunicații
8.7 Instalația de alarmă
8.8 Prevederi speciale pentru mașini, căldări și instalații electrice
8.9 Sisteme de siguranță
9.1 Moduri alternative de proiectare și de dispunere
9.2 Protecția constructivă contra incendiului
9.3 Protecția încăperilor de locuit, de serviciu și a posturilor de comandă
9.4 Mijloace de evacuare
9.5 Instalațiile de protecție contra incendiului
9.6 Aparate de respirat pentru evacuare în caz de urgență
9.7 Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranți și furtunuri
9.8 Instalații de stingere a incendiului în încăperile de mașini și în spații
conținând procese tehnologice de ardere.
9.9 Stingătoare de incendiu portabile în încăperile de locuit, de serviciu și în
spațiile de lucru
9.10 Instalații pentru detectarea incendiului și de alarmă
9.11 Instalații pentru detectarea gazelor inflamabile și de alarmă
9.12 Instalații pentru detectarea hidrogenului sulfurat și de alarmă
9.13 Echipamente de pompieri
9.14 Reîncărcarea buteliilor de aer
9.15 Amenajări în încăperi de mașini și spații de lucru
9.16 Prevederi aplicabile instalațiilor pentru elicoptere
9.17 Depozitarea buteliilor de gaz
9.18 Planuri pentru combaterea incendiului
9.19 Pregătirea operațională și întreținerea
10.1 Generalități
10.2 Moduri alternative de proiectare și de dispunere
10.3 Ambarcațiuni de salvare
10.4 Amenajarea locurilor pentru apel și îmbarcare în ambarcațiuni de salvare
10.5 Posturi de lansare la apă a ambarcațiunilor de salvare
10.6 Arimarea ambarcațiunilor de salvare
10.7 Instalații de lansare la apă și de recuperare a ambarcațiunilor de salvare
10.8 Bărci de urgență
10.9 Arimarea bărcilor de urgență
10.10 Dispozitive de îmbarcare, lansare la apă și de recuperare pentru bărcile
de urgență
10.11 Veste de salvare
10.12 Costume hidrotermice și costume antiexpunere
10.13 Colaci de salvare
10.14 Mijloace radio de salvare
10.15 Facle de semnalizare a sinistrului
10.16 Aparate de lansare a bandulei
10.17 Instrucțiuni de exploatare
10.18 Pregătire operațională, întreținere și inspecții
11.1 Generalități
11.2 Pregătirea
11.3 Unități autopropulsate
11.4 Unități nepropulsate, remorcate
11.5 Unități staționare pe locație sau efectuând operațiuni de foraj
11.6 Comunicații cu elicopterele
11.7 Comunicații interioare
11.8 Standarde de funcționare
11.9 Inspecția stației radio
11.10 Echipamente de navigație
12.1 Macarale
12.2 Ascensoare și echipamente de ridicat
12.3 Ascensoare pentru personal
12.4 Transferul personalului și pilotului
12.5 Turle de foraj
13.1 Generalități
13.2 Definiții
13.3 Construcție
13.4 Dotări
13.5 Mijloace vizuale
13.6 Sistemul de detectare a mișcării
13.7 Scutiri
14.1 Manuale de exploatare
14.2 Amenajări pentru elicoptere
14.3 Formulare de date privind siguranța materialului
14.4 Mărfuri periculoase
14.5 Prevenirea poluării
14.6 Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.7 Instalații de scufundare
14.8 Siguranța navigației
14.9 Proceduri în caz de urgență
14.10 Instrucțiuni în caz de urgență
14.11 Manuale de instruire și mijloace de instruire la bord
14.12 Apeluri și exerciții
14.13 Instruirea și formarea la bord
14.14 Înregistrări
Apendice
Formular model al Certificatului de Siguranță pentru Unitatea Mobilă
de Foraj Marin (2009)
PREAMBUL
1.Prezentul Cod a fost elaborat cu scopul de a oferi o normă internațională pentru unitățile mobile de foraj marin nou construite, care va facilita deplasarea și exploatarea acestor unități la nivel internațional și care va asigura un nivel de siguranță pentru astfel de unități și pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, așa cum a fost amendată, și de Protocolul din 1988 privind Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare, pentru navele clasice care efectuează voiaje internaționale. Nu se intenționează ca prevederile Codului de siguranță pentru navele cu destinație specială să se aplice în plus față de prevederile prezentului Cod.
2.Pe parcursul elaborării Codului s-a convenit ca acesta să se bazeze pe principii corecte de arhitectură și mecanică navală, precum și pe experiența acumulată în timpul exploatării unor asemenea unități; mai mult decât atât, s-a admis că tehnologia de proiectare a unităților mobile de foraj marin este nu numai complexă, ci și în continuă evoluție. Din acest motiv Codul nu trebuie să fie imuabil, ci va trebui să fie reevaluat și revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizația va revizui periodic Codul, ținând cont atât de experiența, cât și de evoluția viitoare în acest domeniu.
3.Orice unitate existentă care îndeplinește cerințele prezentului Cod trebuie să fie considerată ca îndeplinind condițiile necesare pentru a i se emite un certificat în conformitate cu prezentul Cod.
4.Prezentul Cod nu vizează interzicerea utilizării unei unități existente numai datorită faptului că proiectul său, construcția sa și echipamentul său nu sunt conforme cu prezentul Cod. Multe unități mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes și în deplină siguranță, pe perioade lungi de timp și trebuie să se țină cont de experiența lor în materie de exploatare atunci când se evaluează dacă acestea sunt adecvate pentru desfășurarea de operațiuni la nivel internațional.
5.Un stat costier poate permite, ținând seama de condițiile locale (de exemplu meteorologice și oceanografice), exploatarea oricărei unități concepută conform unor norme mai puțin exigente decât cele prevăzute în Cod. Totuși, orice unitate de acest fel trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță care, în opinia statului costier, sunt corespunzătoare pentru exploatarea prevăzută și garantează siguranța generală a unității și a personalului de la bord.
6.Prezentul Cod nu conține cerințe pentru foraj și nici proceduri de control al sondelor submarine. Astfel de operațiuni de foraj sunt supuse controlului statului costier.
1.1.Scop
Scopul Codului din 2009 pentru construcția și echipamentul unităților mobile de foraj marin, denumit în continuare "Codul", este să recomande criterii de proiectare, norme de construcție și alte măsuri de siguranță pentru unitățile mobile de foraj marin, astfel încât să se reducă la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unități, personalul de la bord și mediul înconjurător.
1.2.Domeniul de aplicare
1.2.1.Codul se aplică unităților mobile de foraj marin definite în secțiunea 1.3, a căror chilă a fost pusă sau a căror construcție se găsește într-un stadiu echivalent, la 1 ianuarie 2012 sau după această dată.
1.2.2.Statul costier poate impune condiții suplimentare privitoare la exploatarea industrială netratată de Cod.
1.3.Definiții
În scopul aplicării Codului, dacă nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiți în acesta au semnificațiile definite în prezenta secțiune.
1.3.1.Protocolul LL din 1988 înseamnă Protocolul din 1988 privind Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare, așa cum a fost amendat.
1.3.2.Construcții de tip "A" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.3.Încăperi de locuit sunt acele spații folosite ca încăperi sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, săli de jocuri și de recreere, oficii fără instalații de gătit și spații similare. Încăperile sociale sunt acele părți din amenajările de locuit care sunt folosite ca vestibule, săli de mese, saloane și alte spații similare permanent închise.
1.3.4.Administrație înseamnă Guvernul Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze.
1.3.5.Data aniversară înseamnă ziua și luna din fiecare an care vor corespunde datei de expirare a certificatului.
1.3.6.Instalația de guvernare auxiliară este echipamentul prevăzut pentru a realiza deplasarea cârmei în scopul guvernării unității în cazul avarierii instalației de guvernare principală.
1.3.7.Construcții de tip "B" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.8 Construcții de tip "C" sunt construcțiile definite în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.9.Certificatul înseamnă Certificatul de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin.
1.3.10.Stat costier înseamnă Guvernul Statului care exercită controlul administrativ asupra operațiilor de foraj ale unității.
1.3.11.Unitate stabilizată prin coloane este o unitate a cărei punte principală este legată de corpul imersat sau de tălpile de rezemare prin coloane sau chesoane.
1.3.12.Plafoane sau căptușeli continue de tip "B" sunt acele plafoane sau căptușeli de tip "B" care se extind numai până la o construcție de tip "A" sau "B".
1.3.13.Posturi de comandă sunt acele spații în care se găsesc echipamentele radio, aparatele principale de navigație, sursa de energie electrică de avarie, instalațiile centrale de detectare și stingere a incendiului, sistemul central de comandă a poziționării dinamice a unității sau o instalație de stingere a incendiului care deservește diferite amplasamente. În cazul unităților stabilizate prin coloane, postul central de comandă a balastului constituie un "post de comandă". Totuși, în scopul aplicării capitolului 9, spațiul unde se găsește sursa de energie de avarie nu este considerat ca fiind un post de comandă.
1.3.14.D sau valoarea D reprezintă cea mai mare dimensiune a elicopterului atunci când rotorul(rotoarele) său(sale) se rotește(rotesc), măsurată de la extremitatea cea mai din față a discului de rotație a palelor rotorului principal până la extremitatea cea mai din spate a structurii elicopterului sau a discului de rotație a palelor rotorului anticuplu codal.
1.3.15.Nava lipsită de energie este starea navei în care mașinile principale de propulsie, căldările și mașinile auxiliare nu sunt în funcțiune datorită lipsei de energie.
1.3.16.Înălțimea pentru bord liber are același înțeles cu cel definit în regula 3 din Protocolul LL din 1988.
1.3.17.Instalația de scufundare este instalația și echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranță a operațiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobilă de foraj marin.
1.3.18.Inundare prin deschideri superioare înseamnă orice inundare a interiorului oricărei părți a structurii care asigură flotabilitatea unei unități, prin deschideri care nu pot fi închise etanș la apă sau la intemperii, după caz, pentru îndeplinirea criteriilor de stabilitate în stare intactă sau de avarie, sau care, din rațiuni de exploatare trebuie să rămână deschise.
1.3.19.Sursa de energie electrică de avarie este o sursă de energie electrică destinată să alimenteze serviciile necesare în cazul defectării sursei principale de energie electrică.
1.3.20.Tabloul de distribuție de avarie este tabloul de distribuție care, în cazul defectării sistemului principal de alimentare cu energie electrică, este alimentat direct de la sursa de energie electrică de avarie și/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie și care este destinat să distribuie energie electrică serviciilor de avarie.
1.3.21.Spații închise sunt spațiile delimitate de planșee, pereți și/sau punți care pot avea uși sau ferestre.
1.3.22.Bordul liber este distanța măsurată pe verticală în jos, în secțiunea maestră a navei, între marginea superioară a liniei punții și marginea superioară a liniei de încărcare corespunzătoare.
1.3.23.Codul FSS înseamnă Codul internațional pentru instalațiile de protecție contra incendiului, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.98 (73), așa cum a fost amendat.
1.3.24.Codul FTP înseamnă Codul internațional pentru aplicarea metodelor de încercare la foc, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.61(67), așa cum a fost amendat.
1.3.25.Ușa etanșă la gaze este o ușă solidă, bine ajustată și compactă, concepută să reziste trecerii gazelor în condiții atmosferice normale.
1.3.26.Zonele potențial periculoase sunt toate acele zone în care, datorită eventualei prezențe a unei atmosfere inflamabile rezultată din operațiile de foraj, utilizarea imprudentă a mașinilor sau a echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.
1.3.27.Puntea heliport este o platformă special concepută pentru aterizarea elicopterelor, care este situată pe o unitate mobilă de foraj marin (MODU).
1.3.28.Mașini și echipamente de tip industrial sunt mașinile și echipamentele utilizate în legătură cu operațiunile de foraj.
1.3.29 Lungimea (L) are același înțeles cu cel definit în regula 3 din Protocolul LL din 1988.
1.3.30.Greutatea navei goale este deplasamentul unei unități, exprimat în tone, exceptând încărcătura variabilă de pe punte, combustibilul, uleiul lubrifiant, apa de balast, apa potabilă și apa de alimentare din tancuri, proviziile consumabile, personalul și bunurile sale.
1.3.31.Propagarea lentă a flăcării are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.32.Codul LSA înseamnă Codul internațional al mijloacelor de salvare, adoptat de Comitetul de siguranță maritimă al Organizației prin Rezoluția MSC.48(66), așa cum a fost amendat.
1.3.33.Încăperi de mașini sunt toate încăperile de mașini de categoria A și toate celelalte încăperi care conțin mașini de propulsie, căldări sau alte instalații de ardere, instalații de combustibil lichid, mașini cu aburi și motoare cu combustie internă, generatoare și mașini electrice importante, stații de ambarcare a combustibilului, instalații de ventilație și aer condiționat, instalații frigorifice sau dispozitive de stabilizare și toate încăperile similare împreună cu puțurile aferente acestor încăperi.
1.3.34.Încăperi de mașini de categoria A sunt toate încăperile care conțin mașini cu combustie internă utilizate fie:
.1 pentru propulsia principală; fie
.2 pentru alte scopuri când aceste mașini au împreună o putere totală de cel puțin 375 kW;
sau care conțin vreo căldare cu combustibil lichid sau vreo instalație de combustibil lichid, precum și puțurile care duc la aceste încăperi.
1.3.35.Sursa principală de energie electrică este o sursă destinată să alimenteze cu energie electrică toate serviciile necesare menținerii unității în condiții normale de exploatare și de locuit.
1.3.36.Instalația de guvernare principală cuprinde mașinile, agregatele de forță (dacă există) și accesoriile instalației de guvernare, precum și mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul cârmei, cum ar fi echea sau sectorul cârmei, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea cârmei în scopul guvernării unității în condiții normale de serviciu.
1.3.37.Tabloul principal de distribuție este tabloul de distribuție care este alimentat direct de la sursa principală de energie electrică și care este destinat să distribuie energia electrică serviciilor unității.
1.3.38.Viteza maximă de serviciu la marș înainte înseamnă cea mai mare viteză pe care unitatea este proiectată să o mențină în serviciu pe mare, la pescajul maxim de exploatare.
1.3.39.Viteza maximă la marș înapoi este viteza estimată pe care unitatea o poate atinge la puterea maximă de marș înapoi, prevăzută prin proiect și la pescajul maxim de exploatare.
1.3.40.Unitate mobilă de foraj marin (MODU) sau unitate este o navă capabilă să efectueze operații de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.
1.3.41.Modul de exploatare înseamnă o condiție sau manieră în care o unitate poate fi exploatată sau poate funcționa în locație sau când este în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unități includ următoarele:
.1 Condiții de exploatare - situații în care unitatea se găsește în locație pentru operații de foraj și când este supusă în timpul solicitărilor de mediu și exploatare la sarcini al căror total este în limitele corespunzătoare stabilite pentru aceste operațiuni conform proiectului unității. Unitatea poate fi în plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz.
.2 Condiții de furtună puternică - situații în care unitatea poate fi supusă în timpul solicitărilor de mediu la cele mai mari sarcini pentru care unitatea a fost proiectată. Operațiile de foraj sunt presupuse întrerupte datorită solicitărilor puternice provocate de mediul înconjurător. Unitatea poate fi în condiții de plutire sau rezemată pe fundul mării, după caz.
.3 Condiții de deplasare - situații în care unitatea este în deplasare de la o locație geografică la alta.
1.3.42.Material incombustibil are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.43.Condiții normale de exploatare și locuit înseamnă:
.1 condițiile în care unitatea în ansamblul său, mașinile, serviciile, mijloacele și dispozitivele sale destinate să garanteze siguranța navigației în timpul deplasării, siguranța când unitatea este în serviciul industrial, protecția contra incendiului și inundării, semnalele și comunicațiile interioare și exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile bărcilor de urgență, precum și mijloacele de asigurare a unor condiții minime de confort și locuit sunt în stare de funcționare și funcționează normal; și
.2 operațiunile de foraj.
1.3.44.Instalație de combustibil lichid este echipamentul utilizat pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentării unei căldări sau echipamentul utilizat pentru preîncălzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie internă și include orice pompe de combustibil sub presiune, filtre și încălzitoare care lucrează cu combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mm². Pompele de transfer combustibil nu sunt considerate instalații de combustibil lichid.
1.3.45.Organizație înseamnă Organizația Maritimă Internațională (OMI).
1.3.46.Barcă de urgență are același înțeles cu cel definit în regula III/3 din SOLAS.
1.3.47.Unitate autoridicătoare este o unitate cu picioare mobile, capabilă să-și ridice corpul deasupra suprafeței mării și să-l coboare înapoi în mare.
1.3.48.Amplasamente semiînchise sunt amplasamentele unde condițiile naturale de ventilație sunt semnificativ deosebite față de acelea de pe punțile deschise, datorită prezenței unor structuri cum ar fi rufuri, paravânturi și pereți care sunt dispuse astfel încât să nu se poată produce dispersarea gazelor.
1.3.49.Încăperi de serviciu sunt acele spații utilizate pentru bucătării, oficii care conțin instalații de gătit, dulapuri de serviciu, spații pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încăperile de mașini - și spații de aceeași natură, precum și puțurile aferente acestora.
1.3.50.SOLAS înseamnă Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, așa cum a fost amendată.
1.3.51.Încercarea standard a rezistenței la foc este definită în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.52 Oțel sau material echivalent are același înțeles cu cel definit în regula II-2/3 din SOLAS.
1.3.53.Agregatul de forță al instalației de guvernare înseamnă:
.1 în cazul unei mașini de cârmă electrice, un motor electric și materialul electric asociat;
.2 în cazul unei mașini de cârmă electrohidraulice, un motor electric și echipamentul electric asociat și pompa cuplată la motor;
.3 în cazul altor mașini de cârmă hidraulice, un motor de antrenare și pompa cuplată la motor.
1.3.54.Unitate de suprafață este o unitate având un corp de deplasament de tip navă sau barjă, cu corp unic sau multiplu, destinată să fie exploatată în regim de plutire.
1.3.55 Ambarcațiune de salvare are același înțeles cu cel definit în regula III/3 din SOLAS.
1.3.56.Vizitatori sunt persoanele care nu sunt desemnate în mod normal să-și desfășoare activitatea pe unitate.
1.3.57.Etanș la apă înseamnă capacitatea de a împiedica pătrunderea apei prin structură, în orice direcție, sub presiunea unei coloane de apă la care structura înconjurătoare a fost proiectată.
1.3.58.Etanș la intemperii înseamnă că oricare ar fi condițiile întâlnite pe mare, apa nu va pătrunde în unitate.
1.3.59.Spații de lucru sunt acele spații deschise sau închise conținând echipamente și procese tehnologice, asociate cu operațiile de foraj, care nu sunt incluse în zone potențial periculoase și încăperi de mașini.
1.4.Scutiri
O Administrație poate scuti orice unitate care încorporează caracteristici de concepție nouă de la aplicarea oricărei cerințe din Cod care ar putea împiedica cercetările vizând perfecționarea acestor caracteristici. Totuși, orice astfel de unitate trebuie să îndeplinească cerințele de siguranță care, în opinia Administrației, sunt adecvate pentru serviciul pe care unitatea intenționează să-l facă și care să asigure siguranța generală a unității. Administrația care acordă orice astfel de scutire trebuie să înscrie mențiuni corespunzătoare în certificat și să comunice Organizației detaliile și motivele, pentru ca Organizația, la rândul ei, să le poată comunica celorlalte guverne pentru informarea funcționarilor lor.
1.5.Echivalențe
1.5.1.Acolo unde Codul prevede ca la bordul unei unități să fie montat sau prevăzut un element de proiectare sau construcție, o instalație, un material, un dispozitiv sau un aparat particular sau de un anumit tip, sau ca o anumită dotare să fie făcută, Administrația poate permite ca oricare alt element de proiectare sau construcție, instalație, material, dispozitiv sau aparat particular sau de un anumit tip să fie montat sau prevăzut la bord, sau ca oricare altă dotare să fie făcută la bordul unității, dacă se stabilește, spre satisfacția Administrației, ca urmare a unor probe sau de o altă manieră, că acel element de proiectare sau construcție, instalație, material, dispozitiv sau aparat sau tipul acestora, sau dotarea au o eficacitate cel puțin egală cu aceea prevăzută de Cod.
1.5.2.Atunci când o Administrație autorizează astfel înlocuirea unei instalații, unui material, unui dispozitiv, unui aparat, unui element de echipament, sau tipului acestora, ori unei dispoziții, unei proceduri, unei dotări, unei concepții sau utilizări noi, Administrația trebuie să comunice caracteristicile acestora către Organizație, împreună cu un raport asupra rațiunilor avansate, pentru ca Organizația, la rândul ei, să le poată transmite altor Guverne pentru informarea funcționarilor lor.
1.6.Inspecții și certificare
1.6.1.Fiecare unitate trebuie să fie supusă inspecțiilor precizate mai jos:
.1 o inspecție inițială înainte de punerea sa în exploatare sau înaintea eliberării certificatului pentru prima oară;
.2 o inspecție de reînnoire efectuată la intervale de timp precizate de Administrație, dar nedepășind cinci ani, cu excepția cazurilor când se aplică paragrafele 1.6.11.2.1, 1.6.11.5 sau 1.6.11.6;
.3 o inspecție intermediară efectuată într-un termen de trei luni înainte sau după a doua dată aniversară sau într-un termen de trei luni înainte sau după a treia dată aniversară a Certificatului, care trebuie să înlocuiască una din inspecțiile anuale precizate la paragraful 1.6.1.4;
.4 o inspecție anuală efectuată într-un termen de trei luni înainte sau după fiecare dată aniversară a Certificatului;
.5 cel puțin două inspecții cu andocare în timpul oricărei perioade de cinci ani, cu excepția cazului când se aplică paragraful 1.6.11.5. Atunci când se aplică paragraful 1.6.11.5, această perioadă de cinci ani poate fi prelungită pentru a coincide cu prelungirea valabilității Certificatului. În toate cazurile intervalul dintre oricare două inspecții de acest tip nu trebuie să depășească 36 de luni;
.6 inspecțiile stației radio, în conformitate cu secțiunea 11.9; și
.7 inspecții suplimentare, atunci când este necesar.
1.6.2.Inspecțiile precizate la paragraful 1.6.1 trebuie să fie efectuate după cum urmează:
.1 inspecția inițială trebuie să cuprindă o verificare completă a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente, dispozitive, amenajări și materiale pentru a se asigura că ele sunt conforme cu prevederile Codului, că sunt în stare satisfăcătoare și că sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinată;
.2 inspecția de reînnoire trebuie să cuprindă o verificare a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente menționate la paragraful 1.6.2.1 pentru a se asigura că ele sunt conforme cu prevederile Codului, că sunt în stare satisfăcătoare și că sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinată;
.3 inspecția intermediară trebuie să cuprindă o verificare a structurii, a dispozitivelor, a amenajărilor și a echipamentului de siguranță pentru a se asigura că ele rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciul pentru care unitatea este destinată;
.4 inspecția anuală trebuie să cuprindă o verificare generală a structurii, a echipamentului de siguranță și a altor echipamente menționate la paragraful 1.6.2.1, pentru a se asigura că ele au fost menținute în condițiile prevăzute la paragraful 1.6.6.1 și că ele rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciul pentru care unitatea este destinată;
.5 inspecția cu andocare și verificarea elementelor examinate în același timp trebuie să permită să se asigure că acestea rămân în stare satisfăcătoare pentru serviciului pentru care unitatea este destinată. O Administrație poate autoriza o inspecție subacvatică în locul unei inspecții cu andocare cu condiția ca aceasta să considere că o asemenea inspecție este echivalentă cu inspecția cu andocare;
.6 inspecția stației radio trebuie să permită să se asigure că stația radio este conformă cu prevederile relevante din capitolul IV din SOLAS aplicabile navelor de marfă; și
.7 o inspecție suplimentară generală sau parțială, după caz, trebuie efectuată după o reparație rezultată din investigațiile prevăzute la paragraful 1.6.6.3 sau de fiecare dată când unitatea suferă reparații sau reînnoiri importante. Inspecția trebuie să permită să se asigure că reparațiile sau reînnoirile necesare au fost realmente efectuate, că materialele folosite pentru aceste reparații sau reînnoiri și execuția lucrărilor sunt din toate punctele de vedere satisfăcătoare și că unitatea îndeplinește în toate privințele prevederile Codului.
1.6.3.Inspecțiile anuale, intermediare și cu andocare menționate la paragrafele 1.6.2.3, 1.6.2.4 și 1.6.2.5 trebuie să fie înscrise în certificat.
1.6.4.Ca alternativă la inspecțiile de reînnoire și intermediare menționate la paragraful 1.6.2.2 și, respectiv, 1.6.2.3, Administrația poate, la cererea armatorului, să aprobe un program de inspecții continue, cu condiția ca frecvența și conținutul acestor inspecții să fie aceleași cu cele ale inspecțiilor de reînnoire și intermediare. La bordul unității trebuie să fie păstrată o copie a programului pentru inspecții continue împreună cu un registru de inspecții, iar certificatul trebuie să aibă înscrisurile corespunzătoare.
1.6.5.1.Verificarea și inspecția unităților în ceea ce privește aplicarea prevederilor prezentului Cod și acordarea de scutiri de la acestea, trebuie să fie efectuate de funcționari ai Administrației. Totuși, Administrația poate încredința verificarea și inspecția unităților sale fie unor inspectori desemnați în acest scop, fie unor organizații recunoscute de ea.
1.6.5.2.Administrația care desemnează inspectori sau organizații recunoscute pentru efectuarea de verificări și inspecții conform paragrafului 1.6.5.l trebuie cel puțin să împuternicească orice inspector desemnat sau organizație recunoscută:
.1 să solicite ca unitatea să fie supusă reparațiilor; și
.2 să efectueze verificări și inspecții la solicitarea autorităților competente ale statului portului sau statului costier.
Administrația trebuie să notifice Organizației responsabilitățile specifice încredințate inspectorilor desemnați sau organizațiilor recunoscute și condițiile în care le-a fost delegată autoritatea.
1.6.5.3.Când un inspector desemnat sau o organizație recunoscută stabilește că starea unității sau a echipamentului său nu corespunde în mod substanțial cu indicațiile din certificat sau că unitatea nu este aptă să fie operată fără să fie în pericol ea însăși sau personalul de la bord, inspectorul sau organizația respectivă trebuie imediat să se asigure că sunt luate măsuri corective și trebuie să informeze Administrația în timp util. Dacă aceste măsuri corective nu sunt luate, certificatul trebuie retras și Administrația trebuie informată imediat; iar dacă unitatea se găsește într-o zonă aflată sub jurisdicția altui guvern, autoritățile competente ale statului portului sau statului costier vor fi, de asemenea, informate imediat. Când un funcționar al Administrației, un inspector desemnat sau o organizație recunoscută a informat autoritățile competente ale statului portului sau statului costier, guvernul statului portului sau statului costier în cauză trebuie să acorde funcționarului, inspectorului sau organizației respective orice asistență necesară pentru a-i permite să se achite de obligațiile sale în temeiul prezentei reguli. Dacă este cazul, guvernul statului portului sau statului costier în cauză trebuie să împiedice unitatea să continue să opereze până când aceasta o va putea face astfel încât să nu pună în pericol persoanele, mediul înconjurător sau unitatea.
1.6.5.4.În toate cazurile, Administrația trebuie să garanteze în totalitate efectuarea completă și eficiența inspecției și verificării și trebuie să se angajeze să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligații.
1.6.6.1.Starea unității și a echipamentului său trebuie să fie menținută în conformitate cu prevederile Codului pentru a se asigura că unitatea va rămâne aptă din toate punctele de vedere să opereze, fără să pună în pericol persoanele, mediul sau unitatea însăși.
1.6.6.2.După finalizarea oricărei inspecții efectuate la unitate în temeiul prezentei reguli, orice modificare a structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajărilor și materialelor care au făcut obiectul inspecției trebuie să fie efectuată numai cu autorizația Administrației.
1.6.6.3.Ori de câte ori se produce un incident sau se constată o defecțiune care afectează siguranța unității sau eficiența sau integritatea structurii, echipamentelor, dispozitivelor, amenajărilor și materialelor, persoana responsabilă sau proprietarul unității trebuie să raporteze incidentul sau defecțiunea către Administrație în cel mai scurt timp posibil. În plus, inspectorul desemnat sau organizația recunoscută responsabilă, care trebuie să declanșeze o investigație, trebuie să stabilească dacă este necesară efectuarea unei inspecții. Dacă unitatea se află într-o zonă care se găsește sub jurisdicția altui Guvern, persoana responsabilă sau proprietarul unității trebuie, de asemenea, să raporteze imediat incidentul sau defecțiunea către autoritățile competente ale statului portului sau statului costier, iar inspectorul desemnat sau organizația recunoscută trebuie să se asigure că un asemenea raport a fost făcut.
1.6.7.Un certificat numit Certificat de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin (2009) poate fi eliberat după o inspecție inițială sau o inspecție de reînnoire, unei unități care respectă prevederile Codului. Certificatul trebuie emis sau vizat, fie de către Administrație, fie de orice persoană sau organizație recunoscută de către aceasta. În oricare caz, Administrația își asumă întreaga responsabilitate pentru certificat.
1.6.8.Orice scutire acordată în baza secțiunii 1.4 trebuie să fie indicată explicit în Certificat.
1.6.9.Un Guvern Contractant parte atât la SOLAS, cât și la Protocolul LL din 1988 poate, la cererea Administrației, să inspecteze o unitate și, dacă consideră că prevederile Codului sunt respectate, trebuie să emită sau să autorizeze emiterea unui certificat pentru unitate și, dacă e cazul, să vizeze sau să autorizeze aplicarea vizei pe certificatul aflat în posesia unității, în conformitate cu prezentul Cod. Orice certificat astfel emis trebuie să conțină o declarație care să stabilească faptul că certificatul a fost emis la cererea Guvernului Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze, iar el are aceeași valoare și trebuie să fie acceptat în aceleași condiții ca un certificat emis în temeiul paragrafului 1.6.7.
1.6.10.Certificatul trebuie să aibă forma conform modelului care figurează în Apendicele la Cod. Dacă limba utilizată nu este nici engleza, nici franceza, textul trebuie să cuprindă o traducere într- una din aceste limbi.
1.6.11.1.Certificatul de Siguranță pentru Unitatea Mobilă de Foraj Marin (2009) trebuie să fie emis pentru o perioadă a cărei durată este fixată de Administrație, fără ca această durată să depășească cinci ani.
1.6.11.2.1.Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 1.6.11.1, atunci când inspecția de reînnoire este încheiată în intervalul de trei luni înaintea datei de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data de încheiere a inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data de expirare a certificatului existent.
1.6.11.2.2.Când inspecția de reînnoire este încheiată după data de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data încheierii inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data de expirare a certificatului existent.
1.6.11.2.3.Când inspecția de reînnoire este încheiată cu mai mult de trei luni înainte de data expirării certificatului existent, noul certificat trebuie să fie valabil de la data încheierii inspecției de reînnoire până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data încheierii inspecției de reînnoire.
1.6.11.3.Când un certificat este emis pe o durată mai mică de cinci ani, Administrația poate prelungi valabilitatea certificatului peste data expirării până la perioada maximă prevăzută la paragraful 1.6.11.1, cu condiția ca să fie efectuate inspecțiile care trebuie să aibă loc atunci când certificatul este eliberat pentru o perioadă de cinci ani.
1.6.11.4.Dacă după încheierea inspecției de reînnoire nu poate fi eliberat sau furnizat unității un nou certificat înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizația autorizată de Administrație poate aplica o viză pe certificatul existent iar acest certificat trebuie să fie acceptat ca valabil pentru o perioadă care să nu depășească cinci luni calculând de la data expirării.
1.6.11.5.Dacă la data expirării certificatului unitatea nu se găsește în locul unde trebuie să fie inspectată, Administrația poate prelungi perioada de valabilitate a certificatului. Totuși, o astfel de prelungire nu trebuie să fie acordată decât pentru a permite unității să ajungă în locul unde ea trebuie să fie inspectată și aceasta numai în cazul în care această măsură apare ca oportună și rezonabilă. Nici un certificat nu trebuie astfel prelungit pentru o perioada mai mare de trei luni și o unitate căreia i-a fost acordată această prelungire nu trebuie să fie autorizată, în baza acestei prelungiri, după sosirea sa la locul unde ea trebuie să fie inspectată, să părăsească acest loc fără să obțină un nou certificat. Când inspecția de reînnoire este încheiată, noul certificat este valabil până la o dată care nu depășește cinci ani de la data de expirare a certificatului existent înainte ca prelungirea să fie acordată.
1.6.11.6.În anumite cazuri particulare stabilite de Administrație, nu este necesar ca valabilitatea unui nou certificat să înceapă de la data expirării certificatului existent, așa cum este prevăzut la paragraful 1.6.11.2.2 sau 1.6.11.5. În aceste cazuri particulare, noul certificat este valabil până la o dată care să nu depășească cinci ani de la data încheierii inspecției de reînnoire.
1.6.11.7.Dacă o inspecție anuală sau intermediară este încheiată într-un termen inferior celui specificat în regula corespunzătoare, atunci:
.1 data aniversară care figurează pe certificatul în cauză trebuie amendată printr-o viză cu o dată care să nu depășească cu trei luni data la care a avut loc încheierea inspecției;
.2 inspecția anuală sau intermediară următoare, cerută de regulile corespunzătoare trebuie să fie încheiată la intervalele stipulate prin prezenta regulă, calculate pornind de la noua dată aniversară; și
.3 data de expirare poate rămâne neschimbată, cu condiția ca una sau mai multe inspecții anuale sau intermediare, după caz, să fie efectuate în așa fel încât intervalele maxime dintre inspecții, cerute de paragrafele 1.6.1.3 și 1.6.1.4, să nu fie depășite.
1.6.11.8.Un certificat eliberat în temeiul paragrafului 1.6.7 sau 1.6.9 încetează să mai fie valabil în oricare dintre cazurile următoare:
.1 dacă inspecțiile corespunzătoare nu sunt încheiate în termenele precizate la paragraful 1.6.1;
.2 dacă vizele prevăzute la paragraful 1.6.3 n-au fost puse pe certificat;
.3 dacă o unitate trece sub pavilionul altui Stat. Un nou certificat nu trebuie eliberat decât dacă Guvernul care eliberează noul certificat are certitudinea că unitatea îndeplinește prevederile paragrafelor 1.6.6.1 și 1.6.6.2. În cazul unui transfer de pavilion între Guverne care sunt părți Contractante în același timp la SOLAS și la Protocolul LL din 1988, dacă cererea este făcută într-un termen de trei luni calculând de la data transferului, Guvernul Statului al cărui pavilion unitatea era autorizată anterior să-l arboreze, trebuie să transmită cât mai repede posibil Administrației, o copie a certificatului existent la unitate înaintea transferului, precum și copii după rapoartele de inspecție relevante, dacă sunt disponibile.
1.6.12.Privilegiile oferite de Cod nu pot fi invocate în favoarea oricărei unități decât dacă aceasta posedă un certificat valabil.
1.7.Control
1.7.1.Fiecare unitate aflată într-o zonă sub jurisdicția altui Guvern este supusă unui control al funcționarilor oficial autorizați de către acest Guvern, în măsura în care acest control are ca obiect verificarea că certificatul eliberat în temeiul secțiunii 1.6 este valabil.
1.7.2.Acest certificat, dacă este valabil, trebuie să fie acceptat dacă nu există motive temeinice să se creadă că starea unității sau a echipamentelor sale nu corespunde în mod substanțial indicațiilor din certificat sau că unitatea și echipamentele sale nu sunt conforme cu prevederile paragrafelor 1.6.6.1 și 1.6.6.2.
1.7.3.În circumstanțele menționate la paragraful 1.7.2 sau în cazul în care certificatul a expirat sau a încetat să mai fie valabil, funcționarul care efectuează controlul trebuie să ia măsurile necesare pentru a împiedica unitatea să continue să opereze (după caz, cu titlu temporar) sau să părăsească zona pentru a se îndrepta într-o zonă unde ea trebuie să fie supusă reparațiilor, dacă operarea sau părăsirea zonei ar putea pune în pericol unitatea sau persoanele de la bord.
1.7.4.În cazul în care acest control va da naștere unei intervenții de orice tip, funcționarul care efectuează controlul trebuie să informeze imediat, în scris, consulul sau, în absența acestuia, cel mai apropiat reprezentant diplomatic al Statului al cărui pavilion unitatea este autorizată să-l arboreze, cu privire la toate circumstanțelor care au făcut să se considere această intervenție ca fiind necesară. În plus, inspectorii desemnați sau organizațiile recunoscute care sunt însărcinate cu emiterea certificatelor trebuie, de asemenea, să fie informați. Informațiile privind intervenția trebuie să fie raportate Organizației.
1.7.5.În exercitarea controlului în temeiul prezentei reguli, trebuie să se evite pe cât este posibil, întreruperea sau întârzierea nejustificată a exploatării unității. Orice unitate a cărei exploatare a fost întreruptă sau întârziată în mod nejustificat ca urmare a exercitării controlului, are dreptul la compensații pentru orice pierdere sau pagubă suferită.
1.7.6.Fără a ține seama de paragrafele 1.7.1 și 1.7.2, prevederile secțiunii 1.6 nu afectează cu nimic dreptul statului costier, conform dreptului internațional, să aplice propriile cerințe în ce privește reglementarea, verificarea și inspecția unităților angajate sau care sunt destinate a fi angajate în explorarea sau exploatarea resurselor naturale ale acelor porțiuni ale fundului mării și subsolului asupra cărora acest Stat este îndreptățit să-și exercite drepturile suverane.
1.8.Accidente
1.8.1.Fiecare Administrație și fiecare stat costier trebuie să se angajeze să efectueze o investigație cu privire la orice accident produs la orice unitate aflată sub jurisdicția sa și supusă prevederilor Codului, atunci când consideră că o astfel de investigație poate ajuta la stabilirea oportunității unor modificări care ar putea fi aduse Codului.*1)
1.8.2.Fiecare Administrație și fiecare stat costier trebuie să se angajeze să transmită Organizației toate informațiile pertinente privind concluziile unor astfel de investigații. Rapoartele sau recomandările stabilite de Organizație pe baza acestor informații nu trebuie să dezvăluie identitatea sau naționalitatea unităților în cauză, nici să impute în vreun fel responsabilitatea pentru accident unei unități sau unei persoane sau să lase să se poată prezuma responsabilitatea lor.
1.9.Revizuirea Codului
1.9.1.Codul trebuie să fie revizuit de către Organizație ori de câte ori se consideră necesară modificarea prevederilor existente și formularea de prevederi pentru noile dezvoltări în materie de proiectare, echipare sau tehnologie.
1.9.2.Când o Administrație consideră acceptabilă o inovație în domeniul proiectării, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informații detaliate asupra acestei inovații către Organizație, pentru a se examina dacă este oportună includerea acesteia în Cod.
2.1.Generalități
2.1.1.Administrațiile trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura implementarea și folosirea uniformă a prevederilor prezentului capitol.
2.1.2.Examinarea și aprobarea proiectului fiecărei unități trebuie făcute de către reprezentanții Administrației. Totuși, Administrația poate încredința această funcție unor autorități desemnate să elibereze certificate în acest scop sau unor organizații recunoscute de ea. În toate cazurile Administrația respectivă trebuie să garanteze pe deplin efectuarea completă și eficiența evaluării proiectului.
2.1.3.Suplimentar prevederilor conținute în orice altă parte din prezentul Cod, unitățile trebuie să fie proiectate, construite și întreținute în conformitate cu cerințele structurale, mecanice și electrice ale unei societăți de clasificare care:
.1 are competență și experiență recunoscute și relevante în domeniul activităților petroliere de larg;
.2 a stabilit reguli și proceduri pentru clasificarea unităților mobile de foraj marin; și
.3 este recunoscută de Administrație în conformitate cu prevederile regulii XI-1/1 din SOLAS, sau cu standardele naționale aplicabile ale Administrației care prevăd un nivel echivalent de siguranță.
2.2.Accesul
2.2.1.Mijloace de acces
2.2.1.1.Fiecare spațiu din interiorul unității trebuie să fie prevăzut cu cel puțin un mijloc de acces permanent care să permită, pe toată durata vieții unei unități, efectuarea inspecțiilor generale și amănunțite și măsurarea grosimilor structurilor unității de către Administrație, companie, personalul unității și de către alții, după caz. Astfel de mijloace de acces trebuie să respecte prevederile paragrafului 2.2.4 și Prevederile tehnice pentru mijloacele de acces pentru inspecții, adoptate de Comitetul de siguranță maritimă prin Rezoluția MSC.133(76), așa cum ar putea fi modificate de către Organizație.
2.2.1.2.Dacă un mijloc permanent de acces poate fi susceptibil să se deterioreze în timpul operațiunilor normale sau dacă nu este posibil în practică să se instaleze mijloace permanente de acces, Administrația poate permite, în locul acestora, utilizarea unor mijloace de acces mobile sau portabile, așa cum este specificat în Prevederile tehnice, cu condiția ca dispozitivele care permit atașarea, instalarea, suspendarea sau susținerea mijloacelor de acces portative să facă permanent parte din structura unității. Toate echipamentele portabile trebuie să poată fi montate sau desfășurate cu ușurință de către personalul unității.
2.2.1.3.Modul de construcție și materialele tuturor mijloacelor de acces și ale dispozitivelor lor de prindere la structura unității trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administrație. Mijloacele de acces trebuie supuse inspecției înainte de, sau odată cu, utilizarea lor în efectuarea inspecțiilor în conformitate cu secțiunea 1.6.
2.2.2.Accesul în siguranță la cale, tancuri, tancuri de balast și alte spații
2.2.2.1.Accesul în siguranță*2) la cale, coferdamuri, tancuri și alte spații trebuie să se facă direct de pe puntea descoperită și astfel încât să poată fi asigurată inspecția lor completă. Acolo unde este imposibil din punct de vedere practic să se prevadă un astfel de acces de pe o punte descoperită, accesul în siguranță se poate face dintr-o încăpere de mașini, un compartiment al pompelor, un coferdam profund, un tunel pentru tubulaturi, o cală, un spațiu al dublului corp sau din alte compartimente similare care nu sunt destinate transportului de hidrocarburi sau alte substanțe potențial periculoase.
2.2.2.2.Tancurile, precum și subdiviziunile tancurilor, având o lungime de 35 m sau mai mare, trebuie să fie dotate cu cel puțin două tambuchiuri și scări de acces, situate cât mai departe posibil unele față de celelalte. Tancurile având lungimea mai mică de 35 m trebuie să fie deservite de cel puțin un tambuchi și o scară de acces. Atunci când un tanc este compartimentat de unul sau mai mulți pereți diafragmă sau alte obstacole analoage care împiedică accesul facil la alte părți ale tancului, trebuie să fie prevăzute cel puțin două tambuchiuri și scări de acces.
2.2.2.3.Fiecare cală trebuie să fie prevăzută cu cel puțin două mijloace de acces situate cât mai departe posibil unele față de celelalte. În general aceste mijloace de acces trebuie dispuse pe diagonală, unul găsindu-se, de exemplu, aproape de peretele dinspre prova la babord, celălalt aproape de peretele dinspre pupa la tribord.
2.2.3.Manualul privind accesul
2.2.3.1.Un mijloc de acces al unității destinat efectuării inspecțiilor generale și amănunțite și măsurării grosimilor trebuie să fie descris într-un manual privind accesul care poate fi încorporat în manualul de exploatare al unității. Manualul trebuie să fie actualizat atunci când este necesar și o copie actualizată trebuie să fie păstrată la bord. Manualul privind accesul la structura unității trebuie să includă, pentru fiecare spațiu, următoarele:
.1.1 planuri care să ilustreze mijloacele de acces la spațiu, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare;
.1.2 planuri care să ilustreze mijloacele de acces din interiorul fiecărui spațiu ce permit efectuarea unei inspecții generale, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare. Planurile trebuie să indice din ce loc poate fi inspectată fiecare zonă din spațiu.
.1.3 planuri care să ilustreze mijloacele de acces din interiorul spațiului ce permit efectuarea inspecțiilor amănunțite, împreună cu specificațiile tehnice și dimensiunile corespunzătoare. Planurile trebuie să indice pozițiile zonelor structurale critice, dacă mijloacele de acces sunt permanente sau portabile și din loc poate fi inspectată fiecare zonă;
.1.4 instrucțiuni pentru inspectarea și menținerea rezistenței structurale a tuturor mijloacelor de acces și a dispozitivelor de fixare, ținând cont de orice atmosferă corozivă care ar putea fi în interiorul spațiului;
.1.5 instrucțiuni pentru conducerea/ghidarea în siguranță atunci când este utilizată o plută pentru efectuarea inspecțiilor amănunțite și a măsurătorilor de grosime;
.1.6 instrucțiuni pentru instalarea și utilizarea oricărui mijloc de acces într-o manieră sigură;
.1.7 un inventar al tuturor mijloacelor de acces portabile; și
.1.8 înregistrări privind inspecțiile periodice și întreținerea mijloacelor de acces ale unității.
2.2.3.2.În scopul aplicării prezentului paragraf, expresia "zone structurale critice" desemnează zonele care au fost identificate în urma calculelor ca necesitând monitorizare sau despre care a rezultat din istoricul funcționării unei unități similare sau surori, că sunt predispuse la fisurare, flambaj, deformare sau coroziune, ceea ce ar putea afecta integritatea structurală a unității.
2.2.4.Specificații tehnice generale
2.2.4.1.Pentru a avea acces prin deschiderile orizontale, tambuchiurile sau gurile de vizitare, acestea trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a permite unei persoane purtând un aparat de respirat autonom cu aer și un echipament de protecție să urce sau să coboare orice scară fără să fie incomodată și, de asemenea, trebuie să aibă o deschidere care să permită ridicarea unei persoane rănite pornind din partea cea mai de jos a spațiului considerat. Deschiderea minimă nu trebuie să fie mai mică de 600 mm x 600 mm. Atunci când accesul către o cală este amenajat printr-o gură de vizitare la același nivel cu puntea sau printr-un tambuchi, partea superioară a scării trebuie să fie situată cât mai aproape posibil de punte sau de rama tambuchiului. Ramele tambuchiurilor de acces care au o înălțime mai mare de 900 mm trebuie, de asemenea, să aibă prevăzute trepte pe partea exterioară în legătură cu scară.
2.2.4.2.Pentru accesul prin deschideri verticale sau prin guri de vizitare în pereții diafragmă, varange, carlingi și coaste întărite care permit traversarea spațiului pe toată lungimea și lățimea sa, deschiderea minimă nu trebuie să fie mai mică de 600mm x 800 mm și trebuie să fie situată la o înălțime de cel mult 600 mm față de tabla învelișului fundului exceptând cazul în care sunt prevăzute grătare sau reazeme.
2.3.Sarcini de calcul
2.3.1.Modurile de exploatare ale fiecărei unități trebuie să fie studiate în funcție de condițiile de încărcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitaționale și cele relevante datorate mediului înconjurător pentru zonele în care se intenționează să fie exploatată unitatea. Trebuie să se țină seama, după caz, de următoarele elemente ale mediului înconjurător: vânt, valuri, curenți, gheață, proprietăți ale fundului mării, temperatură, depuneri biologice și seisme.
2.3.2.Acolo unde este posibil, condițiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unității, trebuie să fie stabilite pe baza unor date semnificative având o perioadă de recurență de cel puțin 50 de ani pentru cele mai severe condiții de mediu anticipate.
2.3.3.Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea domeniului lor de aplicare pot fi utilizate rezultatele încercărilor relevante efectuate asupra modelelor.
2.3.4.Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare vor trebui să fie indicate în manualul de exploatare.
Sarcini datorate vântului
2.3.5.Pentru determinarea sarcinilor datorate vântului trebuie să se ia în considerație vitezele vântului susținut și la rafală, după caz. Presiunile și forțele rezultante trebuie să fie calculate conform metodei indicate în secțiunea 3.2 sau prin oricare altă metodă acceptată de către Administrație.
Sarcini datorate valurilor
2.3.6.Caracteristicile valului de calcul trebuie să fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor de calcul deterministe având forme și dimensiuni corespunzătoare. Trebuie să se țină cont de valurile cu înălțimea cea mai mică, care datorită perioadei lor, pot avea efecte mai mari asupra elementelor structurii.
2.3.7.Forțele valurilor care intra în calculele de proiect trebuie să includă efectele imersiunii, canarisirii și accelerațiilor provocate de mișcare. Teoriile folosite pentru calculul forțelor provocate de valuri și alegerea coeficienților trebuie să fie considerate ca fiind satisfăcătoare de către Administrație.
Sarcini datorate curenților
2.3.8.Trebuie să se țină cont de interacțiunea curentului și valurilor. Dacă este necesar, se vor suprapune cele două mișcări combinând vectorial viteza curentului și viteza punctuală a valului. Viteza rezultantă se va folosi pentru calcularea forței cu care curentul și valurile solicită structura.
Sarcini datorate curenților turbionari
2.3.9.Se va ține cont de sarcinile induse în elementele structurii de către forțele curenților turbionari.
Sarcini pe punți
2.3.10.Trebuie elaborat un plan de încărcare, acceptat de către Administrație, care să indice sarcinile maxime de calcul, uniforme și concentrate, pentru fiecare zonă a punților și pentru fiecare mod de exploatare.
Alte sarcini
2.3.11.Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metodă acceptată de Administrație.
2.4.Analiza structurală
2.4.1.Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiții de încărcare pentru a permite evaluarea cazurilor critice de proiectare pentru toate elementele structurale principale. Această analiză din cadrul proiectului trebuie să fie acceptată de către Administrație.
2.4.2.Eșantionajul trebuie să fie determinat pe baza criteriilor care combină într-un mod rațional, componentele individuale ale tensiunilor care solicită fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie să fie conform cerințelor Administrației.
2.4.3.Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferențiare asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru evaluarea nivelurilor de tensiune combinată.
2.4.4.Rezistența la flambaj a elementelor de structură trebuie să fie evaluată, acolo unde este cazul.
2.4.5.Când Administrația consideră că este necesar, trebuie elaborată o analiză a rezistenței la oboseală în funcție de zonele sau mediile înconjurătoare în care este preconizată exploatarea.
2.4.6.La proiectarea elementelor principale de structură trebuie ținut cont de efectul crestăturilor, concentrărilor locale de tensiuni și de alți factori care măresc tensiunile.
2.4.7.Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie să fie proiectate astfel încât să transmită tensiunile primare de întindere, pe direcția grosimii tablelor solidare cu nodul. Când astfel de îmbinări sunt inevitabile, proprietățile materialelor tablelor și metodele de inspecție alese pentru prevenirea destrămării lamelare, trebuie să fie acceptate de către Administrație.
2.5.Considerații speciale pentru unitățile de suprafață
2.5.1.Rezistența cerută a unității de suprafață trebuie menținută la nivelul puțului de foraj și o atenție specială trebuie acordată continuității între elementele longitudinale. Tablele puțului trebuie, de asemenea, să fie întărite în mod corespunzător pentru prevenirea oricărei avarii când unitatea este în deplasare.
2.5.2.Trebuie acordată atenție eșantionărilor necesare pentru menținerea rezistenței la nivelul gurilor mari de magazii.
2.5.3.Elementele de structură în zona componentelor instalației de manevră de poziționare, precum șomare sau vinciuri, trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la solicitările ce apar când parâma de legare este tensionată până la limita sa de rupere.
2.6.Considerații speciale pentru unitățile autoridicătoare
2.6.1.Rezistența corpului trebuie evaluată în poziția ridicată, pentru condițiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitaționale maxime la bord și cu unitatea susținută de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinată printr-o metodă de analiză rațională. Calculele de eșantionaj trebuie efectuate în funcție de această analiză, dar nu trebuie să fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.
2.6.2.Unitatea trebuie proiectată în așa fel încât corpul să rămână deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat al mareelor astronomice și de furtună. Distanța minimă între aceste valuri și corp poate fi cea mai mică valoare dintre 1,2 m și 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtună și înălțimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme.
2.6.3.Picioarele trebuie proiectate astfel încât să reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesusținute în timpul coborârii pe fund și să reziste, de asemenea, șocului la contactul cu fundul, datorat acțiunii valului asupra corpului. Mișcările maxime de calcul, starea mării și caracteristicile fundului pentru operațiile de ridicare sau coborâre a corpului trebuie prevăzute cu claritate în manualul de exploatare.
2.6.4.Pentru evaluarea rezistenței picioarelor când unitatea este în poziție ridicată, trebuie să se țină seama de momentul de răsturnare maxim ce se exercită asupra unității datorat celei mai defavorabile combinații posibile dintre sarcinile gravitaționale și cele datorate mediului înconjurător.
2.6.5.Picioarele trebuie să fie proiectate să reziste condițiilor de mediu cele mai defavorabile anticipate în timpul deplasării unității, ținând cont în special de momentele datorate vântului, de momentele date de sarcinile gravitaționale și de accelerațiile rezultate din mișcările unității. Administrației trebuie să-i fie furnizate calculele, o analiză efectuată pe baza încercărilor pe model sau o combinație a acestora. În Manualul de exploatare trebuie prevăzute condițiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiții de deplasare poate fi necesară ranforsarea sau susținerea picioarelor ori demontarea secțiunilor, pentru a le asigura integritatea structurală.
2.6.6.Elementele structurale care transmit sarcini între picioare și corp trebuie proiectate pentru sarcinile maxime transmise și dispuse astfel încât să difuzeze sarcinile în structura corpului.
2.6.7.Dacă este prevăzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordată atenție fixării picioarelor în așa fel încât sarcinile să fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.
2.6.8.Dacă în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevăzute chesoane care nu sunt în legătură cu marea (închise), acestea vor fi eșantionate la o presiune nominală calculată în funcție de adâncimea maximă a apei și de efectul mareei.
2.6.9.Tancurile auxiliare trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste sarcinilor apărute în timpul manevrei de coborâre, inclusiv șocului la contactul cu fundul datorat acțiunii valurilor asupra corpului.
2.6.10.Trebuie ținut cont de efectul unei posibile acțiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul plăcilor manta, dacă sunt prevăzute.
2.6.11.Cu excepția unităților prevăzute cu tanc auxiliar, după poziționarea inițială pe locație, trebuie prevăzută capabilitatea de preîncărcare a fiecărui picior până la sarcina maximă combinată aplicabilă. Aceste proceduri de preîncărcare trebuie incluse în manualul de exploatare.
2.6.12.Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unității poate fi cerut un eșantionaj similar cu cel pentru pereții frontali expuși. Eșantionajul altor rufuri trebuie să fie adaptat dimensiunilor, funcțiilor și amplasamentului lor.
2.7.Considerații speciale pentru unitățile stabilizate prin coloane
2.7.1.Cu excepția cazului când structurile punții sunt concepute să reziste impactului valurilor, trebuie să se mențină o distanță acceptată de către Administrație, între creasta valurilor și structura punții. Trebuie remise Administrației rezultatele probelor pe modele, rapoartele privind experiența exploatării recente a unor unități concepute de manieră similară sau calculele indicând că s-au luat măsuri adecvate pentru ca această distanță să fie respectată.
2.7.2.Pentru unitățile proiectate astfel încât să se sprijine pe fundul mării, distanța prevăzută la paragraful 2.6.2 trebuie să fie menținută.
2.7.3.Asamblarea structurală a părții emerse a corpului trebuie luată în considerație din punct de vedere al integrității structurale a unității, după o ipotetică deteriorare a oricărei grinzi principale. Administrația poate cere o analiză a structurii care să dovedească o protecție satisfăcătoare împotriva unei prăbușiri generale a unității ca urmare a unei astfel de deteriorări ipotetice, când structura este expusă unor sarcini datorate mediului înconjurător care corespunde unui an statistic pentru zona de exploatare prevăzută.
2.7.4.Eșantionajul structurilor superioare nu trebuie să fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate în planul încărcării punții.
2.7.5.Când un mod de exploatare aprobat sau o situație de avarie, care este conformă cu prevederile care reglementează stabilitatea, permite ca structura superioară să intre în stare de plutire, trebuie acordată o atenție deosebită sarcinilor care solicită structura din aceasta cauză.
2.7.6.Eșantionajul coloanelor, părților imerse ale corpului și al tălpilor de rezemare trebuie să se bazeze pe evaluarea sarcinilor datorate presiunii hidrostatice și a sarcinilor combinate, inclusiv cele datorate valurilor și curenților.
2.7.7.Când o coloană, o parte imersă a corpului sau o talpă de rezemare face parte din cadrul structural general al unei unități, trebuie, de asemenea, să se țină seama de tensiunile rezultate din deformațiile datorate încărcărilor combinate aplicabile.
2.7.8.O atenție deosebită trebuie să se acorde modurilor de dispunere și detaliilor structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parțială a tancurilor sau din operații de rezemare pe fundul mării.
2.7.9.Când o unitate este concepută să fie exploatată în timp ce este rezemată pe fundul mării, tălpile de rezemare trebuie să fie concepute astfel încât să reziste șocurilor la contactul cu fundul produse de acțiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unități trebuie, de asemenea, evaluate efectele unei posibile acțiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul mării). Trebuie studiat îndeosebi efectul plăcilor manta dacă acestea sunt prevăzute.
2.7.10.Elementele de structură ale instalației de manevră de poziționare, precum șomare sau vinciuri, trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la solicitările ce apar când parâma de legare este tensionată până la limita sa de rupere.
2.7.11.Elementele de contravântuire trebuie concepute astfel încât să facă structura să reziste în mod eficace la efectul combinat al sarcinilor aplicabile și, când unitatea este așezată pe fundul mării, la o posibilă repartiție inegală a sarcinilor din rezemarea pe fund. După caz, elementele de contravântuire trebuie, de asemenea, să fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitări de încovoiere locală datorită flotabilității, forțelor din valuri și forțelor din curenți.
2.7.12.Structura unității trebuie să fie capabilă să reziste la pierderea oricărui element de contravântuire zvelt, fără să sufere o prăbușire totală când este expusă solicitărilor de mediu care corespund unei perioade de revenire de un an, pentru zona de exploatare prevăzută.
2.7.13.După caz, trebuie ținut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.
2.7.14.Când contravântuirile sunt etanșe la apă, acestea trebuie concepute astfel încât să împiedice deformațiile datorate presiunii hidrostatice. Contravântuirile imersate trebuie să fie etanșe la apă și să fie prevăzute cu un sistem de detectare a infiltrațiilor.
2.7.15.Trebuie studiată necesitatea prevederii de coaste inelare la contravântuirile tubulare pentru menținerea rigidității și formei.
2.8.Dispozitive de remorcare
2.8.1.Proiectarea și modul de dispunere a accesoriilor de remorcare trebuie să țină cont atât de condițiile normale cât și de situațiile critice.
2.8.2.Dispozitivele, echipamentele și accesoriile prevăzute în conformitate cu paragraful 2.8.1 trebuie să respecte cerințele adecvate ale Administrației sau ale unei organizații recunoscute de către Administrație în temeiul paragrafului 1.6.5.1.*3)
2.8.3.Fiecare accesoriu sau element al unui echipament prevăzut în temeiul prezentei reguli trebuie să posede o marcă vizibilă care să indice orice restricție legată de funcționarea sa în siguranță, ținând cont de rezistența punctelor sale de fixare la structura unității.
2.9.Analiza comportamentului la oboseală
2.9.1.Posibilitatea producerii de avarii datorită oboselii provocate de sarcinile ciclice trebuie să fie luată în considerare la proiectarea unităților autoridicătoare și stabilizate prin coloane.
2.9.2.Analiza comportamentului la oboseală trebuie să se bazeze pe modul de operare și zona de exploatare prevăzute care trebuie luate în considerare la proiectarea unității.
2.9.3.Analiza comportamentului la oboseală trebuie să țină seama de durata de viață proiectată a unității și de accesibilitatea pentru inspecție a elementelor portante.
2.10.Materiale
2.10.1.Unitățile trebuie să fie construite din oțel sau alt material adecvat având calități acceptate de către Administrație ținându-se cont de temperaturile extreme din zonele în care se intenționează exploatarea unității.
2.10.2.În proiectarea și construcția unității trebuie acordată atenție reducerii la minimum a utilizării substanțelor potențial periculoase și trebuie facilitată reciclarea și eliminarea materialelor potențial periculoase.*4)
2.10.3.Materialele care conțin azbest trebuie să fie interzise.
2.11.Sisteme antivegetative
Dacă sunt instalate sisteme antivegetative, acestea trebuie să fie conforme cu cerințele Convenției internaționale din 2001 privind controlul sistemelor antivegetative dăunătoare utilizate la nave.
2.12.Acoperiri de protecție a tancurilor destinate balastării cu apă de mare
2.12.1.Toate tancurile destinate balastării cu apă de mare trebuie să fie acoperite în timpul construcției în conformitate cu recomandările Organizației*5). În scopul aplicării prezentei secțiuni, tancurile de preîncărcare ale unităților autoridicătoare sunt considerate ca fiind tancuri destinate balastării cu apă de mare. Tancurile auxiliare pentru rezemarea pe fund și chesoanele de sprijin de pe aceste unități nu sunt considerate ca fiind tancuri destinate balastării cu apă de mare.
2.12.2.Întreținerea sistemului de acoperire de protecție nu trebuie inclus în programul general de întreținere a unității. Eficacitatea sistemului de acoperire de protecție trebuie să fie verificată în cursul duratei de viață a unității, de către Administrație sau o organizație recunoscută de către Administrație, pe baza liniilor directoare elaborate de către Organizație*6).
2.13.Dosar de construcție
Trebuie pregătit un dosar de construcție și o copie a acestuia se va găsi la bordul unității. Acest dosar trebuie să conțină în special planurile indicând amplasamentul și domeniul de aplicare a diferitelor tipuri și rezistențe ale materialelor, precum și o descriere a materialelor și procedurilor de sudare folosite și orice alte informații importante privind construcția unității. Dosarul trebuie să conțină, de asemenea, restricții sau interdicții referitoare la reparații sau modificări.
2.14.Sudarea
Procedurile de sudare utilizate în timpul construcției trebuie să fie conforme cu un standard internațional recunoscut. Sudorii trebuie să fie calificați pentru tehnologia și procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe și procedurile utilizate trebuie să satisfacă cerințele unei societăți de clasificare recunoscute.
2.15.Probe
La finalul construcției, pereții tancurilor trebuie să fie supuși unor probe acceptate de către Administrație.
2.16.Drenajul și controlul sedimentelor*7)
Toate tancurile de balast și de preîncărcare precum și sistemele de tubulaturi conexe trebuie să fie proiectate astfel încât să faciliteze drenarea și eliminarea eficace a sedimentelor. Acoperirile la care pot adera sedimentele și organismele acvatice dăunătoare trebuie să fie evitate.
3.1.Proba de înclinări
3.1.1.Pentru prima unitate dintr-o serie de același tip trebuie cerută o probă de înclinări, la o dată cât mai apropiată posibil de finalizarea sa, pentru a determina cât mai corect datele navei goale (greutatea și poziția centrului de greutate).
3.1.2.Pentru unitățile următoare din serie, care au proiectele identice cu cel al primei unități din serie, datele privitoare la "nava goală" ale primei unități din serie pot fi acceptate de Administrație în locul probei de înclinări, cu condiția ca diferențele înregistrate la deplasamentul "navei goale" sau la poziția centrului de greutate ca urmare a modificărilor de greutate datorate unor mici diferențe referitoare la mașini, dotare sau echipament, confirmate de rezultatele unei inspecții privind greutatea navei goale, să fie mai mici de 1% din valoarea deplasamentului "navei goale" și, respectiv, din valoarea dimensiunilor principale orizontale determinate la prima unitate din serie. O atenție aparte trebuie acordată calculelor amănunțite de greutăți și comparării cu prima unitate dintr-o serie în cazul unităților semisubmersibile stabilizate prin coloane, deoarece, cu toate că proiectele lor sunt identice, se știe că este puțin probabil ca unitățile să atingă un nivel de similaritate acceptabil în ceea ce privește greutatea sau centrul de greutate pentru a justifica scutirea de proba de înclinări.
3.1.3.Rezultatele probei de înclinări, sau cele ale inspecției privind greutatea navei goale împreună cu rezultatele probei de înclinări pentru prima unitate, trebuie să figureze în manualul de exploatare.
3.1.4.Toate modificările aduse mașinilor, structurii, dotărilor și echipamentului care pot să influențeze datele privitoare la "nava goală" trebuie să fie consemnate într-un jurnal de date privitoare la "nava goală" și luate în considerație pentru operațiile zilnice.
3.1.5.Pentru unitățile stabilizate prin coloane:
.1 Trebuie efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" sau o probă de înclinări la prima inspecție de reînnoire. Dacă este efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" și aceasta indică o modificare a deplasamentului în exploatare cu mai mult de 1% în raport cu deplasamentul "navei goale" calculat, atunci fie trebuie efectuată o probă de înclinări, fie se ține cont de diferența de greutate modificând poziționarea pe verticală a centrului de greutate într-o manieră incontestabil prudentă și aprobată de Administrație.
.2 Dacă inspecția sau proba din timpul primei inspecții de reînnoire demonstrează că unitatea a menținut un program de control al greutății efective, și la următoarele inspecții de reînnoire acest lucru este confirmat de înregistrările efectuate în temeiul paragrafului 3.1.4, deplasamentul "navei goale" poate fi verificat în exploatare prin compararea pescajului calculat cu cel observat. În cazul în care diferența dintre deplasamentul prevăzut și cel real, calculat pe baza citirilor de pescaj, depășește 1% din deplasamentul în exploatare, trebuie efectuată o inspecție privind greutatea "navei goale" în conformitate cu paragraful 3.1.5.1.
3.1.6.Proba de înclinări sau inspecția privind greutatea "navei goale" trebuie efectuată în prezența unui inspector al Administrației sau a unei persoane autorizate de ea sau a reprezentantului unei organizații aprobate.
3.2.Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare
3.2.1.Curbele momentelor de redresare și ale momentelor de înclinare datorate vântului similare celor din figura 3-1, însoțite de calculele corespunzătoare, trebuie să fie determinate pentru toată gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzătoare condițiilor de deplasare, ținând cont de încărcătura maximă de materiale, în poziția cea mai defavorabilă aplicabilă. Curbele momentelor de redresare și de înclinare datorate vântului trebuie să fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ținut cont de efectul suprafețelor libere ale lichidelor în tancuri.
3.2.2.Când echipamentul este de așa natură încât el poate fi coborât și arimat, pot fi necesare curbe suplimentare pentru momentele de înclinare datorate vântului, iar aceste date trebuie să indice în mod clar poziția acestui echipament. Prevederile referitoare la coborârea și arimarea efectivă a unui astfel de echipament trebuie să fie incluse în manualul de exploatare prevăzut la secțiunea 14.1.
3.2.3.Curbele momentelor de înclinare datorate vântului trebuie determinate pentru forțe ale vântului calculate cu formula următoare:
F = 0,5 C(s)C(H) rho V^2 A
unde:
F = forța vântului (N)
C(s) = Coeficient de formă care depinde de forma elementului de structură expus la vânt (vezi tabelul 3-1)
C(H) = Coeficient de înălțime, care depinde de înălțimea deasupra nivelului mării a elementului de structură expus la vânt (vezi tabelul 3-2)
(rho) = densitatea masei de aer (1,222 kg/mc)
V = viteza vântului (m/s)
A = aria proiectată a tuturor suprafețelor expuse când unitatea este fie în poziție verticală, fie înclinată (m²).
3.2.4.Forța vântului trebuie să fie considerată din orice direcție în raport cu unitatea, iar valoarea vitezei vântului trebuie să fie următoarea:
.1 În general, în larg, pentru condiții normale de exploatare trebuie folosită o viteză minimă a vântului de 36 m/s (70 noduri), iar pentru condițiile de furtună puternică trebuie folosită o viteză minimă a vântului de 51,5 m/s (100 noduri).
.2 Când exploatarea unei unități este limitată la zone adăpostite (ape interioare adăpostite ca: lacuri, golfuri, mlaștini, râuri etc.) trebuie luată în considerație o viteză redusă a vântului, egală cu cel puțin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiții de exploatare normale.
3.2.5.În calculul suprafețelor proiectate în plan vertical, aria suprafețelor expuse vântului datorită bandării sau asietei, cum ar fi suprafețele de sub punți etc., trebuie să fie inclusă folosind factorul de formă potrivit. Aria elementelor zăbrelite se poate aproxima luând-o egală cu 30% din aria proiectată a conturului de gabarit atât frontală cât și posterioară, adică 60% din aria proiectată a conturului de gabarit dintr-o singură parte.
3.2.6.Pentru calculul momentului de înclinare dat de vânt, brațul forței de răsturnare datorate vântului trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafețelor velice și centrul de aplicare a forțelor hidrodinamice asupra corpului imers al unității. Se consideră că unitatea plutește liber, fără să fie împiedicată de legături.
3.2.7.Curba momentului de înclinare datorată vântului trebuie calculată pentru un număr suficient de unghiuri de înclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unităților având un corp de formă analoagă cu cea a unei nave, se poate considera că curba momentului de înclinare datorat vântului variază cosinusoidal funcție de înclinarea transversală navei.
3.2.8.Momentele de înclinare date de vânt derivate din încercările efectuate în tunele de vânt pe un model reprezentativ al unității, pot fi considerate ca alternative la metoda dată în paragrafele de la 3.2.3 la 3.2.7. Determinarea acestor momente de înclinare transversală trebuie să includă efectele de portanță și de frecare care se manifestă la diverse unghiuri de înclinare aplicabile.
Tabelul 3-1 - Valorile coeficientului C(s)
┌────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────┐
│ Forma │ C(s) │
│ │ │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Sferică │ 0,4 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Cilindrică │ 0,5 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Suprafețe plane mari (corp, ruf, suprafețe netede sub punte)│ 1,0 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Turla de foraj │ 1,25 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Cabluri │ 1,2 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Traverse și grinzi expuse sub punte │ 1,3 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Piese de mici dimensiuni │ 1,4 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Elemente izolate (macara, traversă etc.) │ 1,5 │
├────────────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│Rufuri grupate sau structuri similare │ 1,1 │
└────────────────────────────────────────────────────────────┴───────────────┘
Tabelul 3-2 - Valorile coeficientului C(H)
┌──────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│ Înălțimea deasupra nivelului mării (metri) │ C(H) │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 0 - 15,3 │ 1,00 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 15,3 - 30,5 │ 1,10 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 30,5 - 46,0 │ 1,20 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 46,0 - 61,0 │ 1,30 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 61,0 - 76,0 │ 1,37 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 76,0 - 91,5 │ 1,43 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 91,5 - 106,5 │ 1,48 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 106,5 - 122,0 │ 1,52 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 122,0 - 137,0 │ 1,56 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 137,0 - 152,5 │ 1,60 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 152,5 - 167,5 │ 1,63 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 167,5 - 183,0 │ 1,67 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 183,0 - 198,0 │ 1,70 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 198,0 - 213,5 │ 1,72 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 213,5 - 228,5 │ 1,75 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 228,5 - 244,0 │ 1,77 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ 244,0 - 259,0 │ 1,79 │
├──────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ peste 259 │ 1,80 │
└──────────────────────────────────────────────┴──────────┘
Figura 3-1 - Curbele momentului de redresare și momentului de înclinare
3.3.Criterii de stabilitate în stare intactă
3.3.1.Stabilitatea unei unități în fiecare mod de exploatare trebuie să îndeplinească următoarele criterii (vezi și fig. 3-1):
.1 Pentru unitățile de suprafață și unitățile autoridicătoare, aria de sub curba momentului de redresare până la a doua intersecție sau până la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie să fie mai mare cu cel puțin 40% față de aria de sub de curba momentului de înclinare dat de vânt, până la același unghi limită.
.2 Pentru unitățile stabilizate prin coloane*8), aria de sub curba momentului de redresare până la unghiul de inundare, trebuie să fie mai mare cu cel puțin 30% față de aria de sub curba momentului de înclinare dat de vânt până la același unghi limită.
.3 Curba momentului de redresare trebuie să fie pozitivă pentru toate unghiurile cuprinse între poziția verticală și a doua intersecție.
3.3.2.Fiecare unitate trebuie să poată fi adaptată la condiția de furtună puternică într-un termen care corespunde condițiilor meteorologice. Procedurile recomandate și timpul aproximativ necesar, atât pentru condițiile de exploatare cât și pentru cele de deplasare, trebuie să fie menționate în manualul de exploatare. Trebuie să fie posibil să atingă această condiție de furtună puternică fără înlăturări sau deplasări de produse consumabile solide sau alte sarcini variabile. Totuși, Administrația poate autoriza încărcarea unei unități dincolo de punctul în care produsele consumabile sub formă solidă ar trebui să fie înlăturate sau deplasate pentru obținerea condițiilor de furtună puternică în condițiile de mai jos, sub rezerva de a nu depăși valorile admisibile pentru înălțimea centrului de greutate (KG):
.1 într-un amplasament geografic unde condițiile meteorologice anuale sau sezoniere nu sunt atât de severe încât să impună trecerea la condiția de furtună puternică, sau
.2 când unitatea trebuie să suporte o încărcătură suplimentară pe punte într-un interval scurt de timp care se încadrează într-o perioadă pentru care previziunile meteorologice sunt favorabile.
Amplasamentul geografic, condițiile meteorologice și condițiile de încărcare pentru care această autorizație este valabilă trebuie să fie specificate în manualul de exploatare.
3.3.3.Administrația poate aproba criterii de stabilitate alternative cu condiția de a se păstra un nivel echivalent de siguranță dacă este demonstrat că asigură o stabilitate inițială pozitivă. Pentru determinarea acceptabilității acestor criterii Administrația trebuie să aibă în vedere cel puțin următoarele considerații și să țină seama de elementele următoare, după caz:
.1 condițiile de mediu care reprezintă vânturi (inclusiv rafale) și valuri realiste corespunzătoare unui serviciu oriunde în lume pentru diverse moduri de exploatare;
.2 răspunsul dinamic al unei unități. Analiza trebuie să cuprindă rezultatele probelor în tunele de vânt, probelor de comportament pe valuri în bazin de încercări și simulării neliniare, după caz. Oricare spectru al vântului și valului utilizat trebuie să acopere game suficiente de frecvențe pentru a garanta că răspunsurile obținute corespund mișcărilor critice;
.3 riscul de inundare ținând cont de răspunsul dinamic pe val;
.4 riscul de scufundare ținând cont de energia de redresare a unității și de înclinarea statică datorită vântului cu viteză medie și răspunsului dinamic maxim;
.5 o marjă de siguranță pentru a ține cont de incertitudini.
3.4.Compartimentarea și stabilitatea după avarie
Nave de foraj (unități de suprafață) și unități autoridicătoare
Figura 3-2 - Stabilitatea reziduală pentru unitățile autoridicătoare
3.4.1.Unitatea trebuie să aibă un bord liber suficient și să fie compartimentată cu ajutorul punților și pereților etanși la apă în așa fel încât să aibă o flotabilitate și o stabilitate suficiente pentru a rezista:
.1 în general, la inundarea oricărei încăperi în orice condiții de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunțate în secțiunea 3.5; și
.2 pentru unitățile autoridicătoare, la inundarea unei încăperi oarecare în timp ce este respectat următorul criteriu (vezi figura 3-2):
RoS ≥ 7°+(1,5 theta s)
unde:
RoS ≥ 10°
RoS = intervalul de stabilitate, în grade = theta m - theta s
unde:
theta m = unghiul maxim de stabilitate pozitivă, în grade
theta s = unghi de înclinare statică după avarie, în grade
Intervalul de stabilitate este determinat făcând abstracție de unghiul de inundare prin deschideri superioare.
3.4.2.Unitatea trebuie să aibă o rezervă de stabilitate suficientă după avarie pentru a putea rezista suprapunerii momentului de înclinare dat de un vânt care suflă din orice direcție cu o viteză de 25,8 m/s (50 noduri). În aceste circumstanțe, plutirea finală după inundare trebuie să se găsească sub marginea inferioară a oricărei deschideri superioare prin care ar putea să se producă o inundare.
Unități stabilizate prin coloane
3.4.3.Unitatea trebuie să aibă un bord liber suficient și să fie compartimentată cu ajutorul punților și pereților etanși la apă în așa fel încât să aibă o flotabilitate și o stabilitate suficiente pentru a rezista la un moment de înclinare dat de un vânt având viteza de 25,8 m/s (50 noduri) și suflând din orice direcție în toate condițiile de exploatare sau de deplasare, ținând cont de următoarele considerații:
.1 unghiul de înclinare după avaria descrisă la paragraful 3.5.10.2 nu trebuie să fie mai mare de 17°;
.2 orice deschidere situată sub linia de plutire finală trebuie să fie făcută etanșă la apă, iar deschiderile situate la mai puțin de 4 m deasupra plutirii finale trebuie să fie făcute etanșe la intemperii;
.3 curba momentului de redresare, după avaria descrisă mai sus, trebuie să aibă un interval de cel puțin 7° de la prima intersecție până la extinderea etanșeității la intemperii descrisă la paragraful 3.4.3.2 sau până la a doua intersecție dacă această ultimă valoare este inferioară. În acest interval, curba momentului de redresare trebuie să atingă o valoare care să fie cel puțin dublă față de cea a curbei momentului de înclinare dat de vânt, ambele fiind măsurate la același unghi*9). Vezi fig. 3-3 de mai jos.
Figura 3-3 - Curbele momentului de redresare și momentului de înclinare dat de vânt
3.4.4.În orice condiții de exploatare sau de deplasare, unitatea trebuie să aibă o flotabilitate și o stabilitate suficiente pentru a rezista la inundarea oricărei încăperi etanșe la apă situată în totalitate sau parțial sub plutirea în discuție, cum ar fi o încăpere a pompelor, o încăpere de mașini prevăzute cu un sistem de răcire cu apă de mare sau o încăpere vecină cu marea, ținând cont de următoarele considerații:
.1 unghiul de înclinare după inundare nu trebuie să depășească 25°;
.2 orice deschidere situată sub linia de plutire finală trebuie să fie făcută etanșă la apă;
.3 se va prevedea un interval de stabilitate pozitivă*10) de cel puțin 7° peste unghiul de înclinare calculat pentru aceste condiții.
Toate tipurile de unități
3.4.5.Se va verifica respectarea prevederilor paragrafelor de la 3.4.1 până la 3.4.4 cu ajutorul calculelor care vor ține cont de proporțiile și caracteristicile de proiectare ale unității precum și de dispunerea și configurația încăperilor avariate. În aceste calcule se presupune că unitatea se găsește în cea mai rea condiție de serviciu previzibilă din punctul de vedere al stabilității și că este în plutire liberă, fără să fie împiedicată de legăturile de ancorare.
3.4.6.Aptitudinea de a reduce unghiurile de înclinare prin drenarea cu pompe sau balastarea încăperilor sau prin aplicarea forțelor de ancorare etc., nu trebuie să fie considerată ca justificând orice relaxare a prezentelor cerințe.
3.4.7.Administrația poate lua în considerare aprobarea altor criterii alternative de compartimentare și de stabilitate după avarie, cu condiția menținerii unui grad echivalent de siguranță. Pentru determinarea acceptabilității acestor criterii, Administrația trebuie să examineze cel puțin următoarele considerații și să țină cont de:
.1 extinderea avariei, așa cum este stabilită la secțiunea 3.5;
.2 în cazul unităților stabilizate prin coloane, inundarea unei încăperi oarecare, așa cum este stabilită la paragraful 3.4.4;
.3 prevederea unei marje de siguranță adecvate contra răsturnării.
3.5.Extinderea avariei
Unități de suprafață
3.5.1.Pentru evaluarea stabilității după avarie a unităților de suprafață, trebuie să se presupună că următoarea extindere a avariei apare între pereții eficienți etanși la apă:
.1 penetrația orizontală: 1,5 m; și
.2 extinderea verticală: pornind de la linia de bază fără limită superioară.
3.5.2.Distanța dintre pereții eficienți etanși la apă sau dintre părțile lor în trepte cele mai apropiate care se găsesc în limitele presupuse ale penetrării orizontale nu trebuie să fie mai mică de 3 m; dacă această distanță este mai mică, nu se va ține seama de unu sau mai mulți pereți adiacenți.
3.5.3.Dacă o avarie având extinderea mai mică decât cea indicată la paragraful 3.5.1 generează o situație mai gravă, o astfel de avarie trebuie să fie adoptată ca ipoteză de calcul.
3.5.4.Toate tubulaturile, instalațiile de ventilație, puțurile etc. situate în limitele avariei menționate la paragraful 3.5.1 trebuie să fie considerate ca fiind avariate. Trebuie prevăzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanș la apă pentru împiedicarea oricărei inundări progresive a altor spații destinate să rămână intacte.
Unități autoridicătoare
3.5.5.Pentru evaluarea stabilității după avarie a unităților autoridicătoare, trebuie să se presupună că următoarea extindere a avariei apare între pereții eficienți etanși la apă:
.1 penetrația orizontală: 1,5 m; și
.2 extinderea verticală: pornind de la linia de bază fără limită superioară.
3.5.6.Distanța dintre pereții eficienți etanși la apă sau dintre părțile lor în trepte cele mai apropiate care se găsesc în limitele presupuse ale penetrării orizontale nu trebuie să fie mai mică de 3 m; dacă această distanță este mai mică, nu se va ține seama de unu sau mai mulți pereți adiacenți.
3.5.7.Dacă o avarie având extinderea mai mică decât cea indicată la paragraful 3.5.5 generează o situație mai gravă, o astfel de avarie trebuie să fie adoptată ca ipoteză de calcul.
3.5.8.Dacă există un tanc auxiliar, trebuie considerat că atât platforma cât și tancul auxiliar suportă avaria având dimensiunile menționate mai sus, dar nu simultan, cu excepția cazului în care Administrația consideră necesar din cauza vecinătății lor imediate.
3.5.9.Toate tubulaturile, instalațiile de ventilație, puțurile etc. situate în limitele avariei menționate la paragraful 3.5.5 trebuie să fie considerate ca fiind avariate. Trebuie prevăzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanș la apă pentru împiedicarea oricărei inundări progresive a altor spații destinate să rămână intacte.
Unități stabilizate prin coloane
3.5.10.Pentru evaluarea stabilității după avarie a unităților stabilizate prin coloane trebuie să se utilizeze următoarele extinderi ipotetice ale avariei:
.1 Trebuie presupus că numai coloanele, corpul imers și contravântuirile situate la periferia unității sunt deteriorate și că avaria se produce în părțile expuse ale coloanelor, corpului imersat și ale contravântuirilor.
.2 Trebuie presupus că coloanele și contravântuirile sunt inundate ca urmare a unei avarii având o extindere verticală de 3 m producându-se la un nivel oarecare situat între 5 m deasupra și 3 m dedesubtul pescajelor specificate în manualul de exploatare. Dacă o platformă orizontală etanșă la apă se găsește între aceste limite, trebuie presupus că încăperile situate de o parte și de alta a platformei în chestiune sunt afectate de avarie. Pot fi utilizate distanțe mai mici măsurate deasupra sau dedesubtul pescajului, conform cerințelor Administrației, ținând cont de condițiile reale de exploatare. Totuși, zona avariată prevăzută trebuie să se extindă până la cel puțin 1,5 m deasupra și dedesubtul pescajului specificat în manualul de exploatare.
.3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excepția cazului când distanța dintre pereți este inferioară unei optimi din perimetrul coloanei, măsurat la periferie, la nivelul pescajului considerat, caz în care unul sau mai mulți pereți nu vor fi luați în considerare.
.4 Trebuie presupus că penetrația orizontală a avariei este de 1,5 m.
.5 Corpul imers și tălpile de rezemare ale unității trebuie să fie considerate avariate când aceasta este operată într-un regim de traversare în același mod indicat în paragrafele 3.5.10.1, 3.5.10.2, 3.5.10.4 și fie în 3.5.10.3, fie în 3.5.6, ținând cont de forma lor.
.6 Toate tubulaturile, instalațiile de ventilație, puțurile etc. situate în limitele avariei trebuie presupus că sunt avariate. Trebuie prevăzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanș la apă pentru împiedicarea oricărei inundări progresive a altor spații destinate să rămână intacte.
3.6.Integritatea etanșeității la apă
3.6.1.Numărul de deschideri practicate în subdiviziunile etanșe trebuie redus la un minim compatibil cu funcționarea în siguranță și cu proiectul unității. Când este necesar să se practice deschideri în punțile și pereții etanși la apă pentru a permite accesul, trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilație, cablurilor electrice etc., trebuie luate măsuri pentru menținerea etanșeității la apă a încăperilor închise.
3.6.2.Dacă pe conturul etanș la apă sunt prevăzute valvule pentru menținerea integrității etanșeității, acestea trebuie să poată fi acționate local. Acționarea de la distanță se poate face dintr- o încăpere de pompe sau alt spațiu supravegheat normal, o punte expusă intemperiilor sau o punte situată deasupra plutirii finale după inundare. În cazul unei unități stabilizate prin coloane, acel loc va fi postul central de comandă a balastului. În postul de comandă la distanță trebuie să se prevadă indicatoare ale poziției valvulelor.
3.6.3.Ușile etanșe la apă trebuie să fie proiectate astfel încât să reziste la o presiune corespunzătoare unei coloane de apă având înălțimea până la puntea pereților etanși sau, respectiv, puntea de bord liber. O probă de presiune asupra prototipului trebuie efectuată pentru fiecare tip și dimensiune a ușii ce urmează să fie montată pe unitate, la o presiune de încercare corespunzătoare cel puțin înălțimii coloanei de apă cerute pentru amplasamentul prevăzut. Proba asupra prototipului trebuie efectuată înainte ca ușa să fie montată. Metoda de instalare și procedura de montare a ușii la bord trebuie să corespundă celor din proba asupra prototipului. Odată instalată la bordul unității, fiecare ușă trebuie să fie verificată cu privire la poziția corectă dintre peretele etanș, cadrul ușii și ușă. Ușile mari sau tambuchiurile având o concepție și dimensiuni care ar putea face imposibilă efectuarea probei de presiune, pot fi exceptate de la proba de presiune asupra prototipului, cu condiția ca să se demonstreze prin calcule că ușile sau tambuchiurile își mențin etanșeitatea la presiunea de proiectare, având o marjă de rezistență adecvată. După instalare, fiecare astfel de ușă, tambuchi sau rampă trebuie să fie supusă încercării cu jet de apă sau unei încercări echivalente.
3.6.4.La bordul unităților autoridicătoare, supapele cerute pe circuitul de ventilație pentru asigurarea etanșeității la apă trebuie să fie ținute închise când unitatea este în plutire. În acest caz ventilația necesară va trebui asigurată prin alte metode aprobate.
Deschideri interioare
3.6.5.Mijloacele prin care se asigură integritatea etanșeității la apă a deschiderilor interioare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
.1 Ușile și capacele tambuchiurilor utilizate în timpul exploatării când unitatea este în plutire, trebuie să fie acționate de la distanță din postul central de comandă a balastului și trebuie, de asemenea, să poată fi acționate local din ambele părți. În postul de comandă trebuie să fie instalat un dispozitiv care să indice dacă ușile și capacele sunt deschise sau închise.
.2 Ușile sau capacele tambuchiurilor de la bordul unităților autoridicătoare sau ușile situate deasupra liniei maxime de încărcare în cazul unităților stabilizate prin coloane și de suprafață, care sunt normal închise în timp ce unitatea este în plutire, pot fi cu acționare rapidă și trebuie să fie prevăzute cu un sistem de alarmă (de exemplu semnale luminoase) pentru a semnala atât personalului din apropiere cât și celui din postul central de comandă a balastului dacă respectivele uși sau capace ale tambuchiurilor sunt deschise sau închise. Pe fiecare dintre aceste uși sau capace de tambuchiuri trebuie afișat un avertisment care să interzică lăsarea lor deschisă când unitatea este în plutire.
.3 Ușile acționate de la distanță trebuie să respecte regula II-1/13-1 din SOLAS.
3.6.6.Mijloacele prin care se asigură integritatea etanșeității la apă a deschiderilor interioare care sunt destinate numai pentru a permite accesul pentru inspecție și care sunt menținute închise în permanență în timpul exploatării unității, când unitatea este în plutire, trebuie să aibă afișat pe fiecare astfel de dispozitiv de închidere un avertisment care să indice că acesta trebuie ținut închis când unitatea este în plutire; totuși, acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizitare a căror închidere se face prin capace cu șuruburi fixate la intervale reduse.
Deschideri exterioare
3.6.7.Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare, a căror margine inferioară este imersată când înclinarea unității atinge unghiul primei intersecții dintre curba momentului de redresare și cea a momentului de înclinare dat de vânt, în orice stare intactă sau după avarie, trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de închidere adecvat etanș la apă, ca de exemplu capace cu șuruburi fixate la intervale reduse.
3.6.8.Când se poate produce inundarea puțurilor de lanț și a altor spații care asigură flotabilitatea, deschiderile acestor spații trebuie să fie considerate ca puncte de inundare prin deschideri superioare.
3.7.Bordul liber
Generalități
3.7.1.Cerințele Protocolului LL din 1988, inclusiv acelea privitoare la certificare, trebuie să se aplice la toate unitățile, iar certificatele trebuie emise în condiții corespunzătoare. Când nu este posibilă calcularea bordului liber minim al unei unități cu ajutorul metodelor stabilite de acest Protocol, bordul liber minim va trebui determinat pe baza respectării cerințelor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactă, de stabilitate după avarie și de construcție pentru condiții de deplasare sau operațiuni de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie să fie inferior celui calculat conform dispozițiilor Protocolului când acestea sunt aplicabile.
3.7.2.Cerințele Protocolului LL din 1988 cu privire la etanșeitatea la apă și intemperii a punților, suprastructurilor, rufurilor, ușilor, capacelor tambuchiurilor, a altor deschideri, aerisiri, canale de ventilație, scurgeri, prize de apă și de descărcare etc., vor fi luate ca bază pentru toate unitățile aflate în situație de plutire.
3.7.3.În general, înălțimile pragurilor tambuchiurilor, aerisirilor, canalelor de ventilație, ușilor etc. în locuri expuse, precum și dispozitivele lor de închidere trebuie să fie determinate ținând cont de prevederile referitoare atât la stabilitatea în stare intactă cât și la stabilitatea după avarie.
3.7.4.Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare și care pot deveni imersate înainte ca să se ajungă la unghiul de înclinare la care este satisfăcută cerința privind aria subîntinsă de curba brațelor de redresare, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere etanșe la intemperii.
3.7.5.În ce privește stabilitatea după avarie se vor aplica prevederile paragrafelor 3.4.3.2, 3.4.4 și 3.6.7.
3.7.6.Administrațiile trebuie să acorde o atenție deosebită amplasării deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum ar fi prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ținând cont de curbele brațelor de redresare în stare intactă și de plutirea finală după avaria ipotetică.
Unități de suprafață
3.7.7.Liniile de încărcare calculate conform dispozițiilor Protocolului LL din 1988, trebuie să fie atribuite unităților de suprafață și trebuie să fie supuse tuturor condițiilor de atribuire prevăzute în acest Protocol.
3.7.8.Când este necesar să se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini dispozițiile privind stabilitatea în stare intactă sau după avarie sau în virtutea oricăror alte restricții impuse de Administrație, se vor aplica dispozițiile regulii 6(6) din Protocolul LL din 1988. Când un astfel de bord liber este atribuit, mărcile sezoniere de deasupra centrului inelului mărcii nu vor fi marcate și toate mărcile sezoniere de sub centrul inelului mărcii vor fi marcate. Dacă unei unități îi este atribuit un bord liber superior bordului liber minim, la cererea proprietarului unității, atunci nu este necesară aplicarea dispozițiilor regulii 6(6).
3.7.9.Când în corp este practicat un puț de foraj care comunică direct cu marea, volumul său nu trebuie să fie inclus în calcularea oricăror proprietăți hidrostatice. Când puțul are o secțiune transversală deasupra liniei de plutire situată la 85% din înălțimea pentru bord liber, superioară secțiunii de sub această plutire, bordul liber geometric trebuie să facă obiectul unei măriri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Această mărire pentru partea situată deasupra liniei de plutire situată la 85% din înălțimea pentru bord liber trebuie să fie aplicată în maniera descrisă mai jos pentru puțuri sau nișe. Dacă o suprastructură închisă conține o parte din puțul de foraj, lungimea efectivă a suprastructurii trebuie să facă obiectul unei reduceri. Când puțuri sau nișe deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obținut după aplicarea tuturor celorlalte corecții, cu excepția corecției legate de înălțimea etravei, trebuie să facă obiectul unei corecții egale cu volumul puțului sau nișei până la puntea de bord liber împărțit la suprafața plutirii corespunzătoare la 85% din înălțimea pentru bord liber. În calculele de stabilitate trebuie să se țină cont de efectele suprafeței libere de lichid din puțul inundat sau din nișa inundată.
3.7.10.Procedura descrisă la paragraful 3.7.9. trebuie aplicată, de asemenea, în cazul găurilor mici sau decupărilor relativ înguste de la pupa unității.
3.7.11.Prelungirile exterioare înguste din pupa unității trebuie considerate ca apendici și trebuie excluse din determinarea lungimii (L) și din calculul de bord liber. Administrația trebuie să determine efectul acestor prelungiri exterioare ținând seama de prevederile relative la rezistența unității în funcție de lungime (L).
Unități autoridicătoare
3.7.12.Unităților autoridicătoare trebuie să le fie atribuite linii de încărcare, calculate în conformitate cu prevederile Protocolului LL din 1988. Când ele sunt în plutire sau când sunt în deplasare dintr-o zonă de exploatare în alta, aceste unități trebuie să fie supuse tuturor condițiilor de atribuire prevăzute în acest Protocol, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuși, aceste unități nu trebuie să fie supuse cerințelor Protocolului atunci când se sprijină pe fundul mării sau când sunt în procesul de ridicare sau coborâre a picioarele lor.
3.7.13.Când unitățile au o astfel de configurație încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale stabilite de Protocolul LL din 1988, acest bord liber trebuie să fie determinat pe baza respectării prescripțiilor relative la stabilitatea în stare intactă, stabilitatea după avarie și structura construcției aplicabile acestor unități când sunt în plutire.
3.7.14.Când este necesar să se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini dispozițiile privind stabilitatea în stare intactă sau după avarie sau în virtutea oricăror alte restricții impuse de Administrație, se vor aplica dispozițiile regulii 6(6) din Protocolul LL din 1988. Când un astfel de bord liber este atribuit, mărcile sezoniere de deasupra centrului inelului mărcii nu vor fi marcate și toate mărcile sezoniere de sub centrul inelului mărcii vor fi marcate. Dacă unei unități îi este atribuit un bord liber superior bordului liber minim, la cererea proprietarului unității, atunci nu este necesară aplicarea dispozițiilor regulii 6(6).
3.7.15.Când în corp este practicat un puț de foraj care comunică direct cu marea, volumul său nu trebuie să fie inclus în calcularea oricăror proprietăți hidrostatice. Când puțul are o secțiune transversală deasupra liniei de plutire situată la 85% din înălțimea pentru bord liber, superioară secțiunii de sub această plutire, bordul liber geometric trebuie să facă obiectul unei măriri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Această mărire pentru partea situată deasupra liniei de plutire situată la 85% din înălțimea pentru bord liber trebuie să fie aplicată în maniera descrisă mai jos pentru puțuri sau nișe. Dacă o suprastructură închisă conține o parte din puțul de foraj, lungimea efectivă a suprastructurii trebuie să facă obiectul unei reduceri. Când puțuri sau nișe deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obținut după aplicarea tuturor celorlalte corecții, cu excepția corecției legate de înălțimea etravei, trebuie să facă obiectul unei corecții egale cu volumul puțului sau nișei până la puntea de bord liber împărțit la suprafața plutirii corespunzătoare la 85% din înălțimea pentru bord liber. În calculele de stabilitate trebuie să se țină cont de efectele suprafeței libere de lichid din puțul inundat sau din nișa inundată.
3.7.16.Procedura descrisă la paragraful 3.7.15. trebuie aplicată în cazul găurilor mici sau decupărilor relativ înguste de la pupa unității.
3.7.17.Prelungirile exterioare înguste din pupa unității trebuie considerate ca apendici și trebuie excluse din determinarea lungimii (L) și din calculul de bord liber. Administrația trebuie să determine efectul acestor prelungiri exterioare ținând seama de cerințele Protocolului LL din 1988 pentru rezistența unității în funcție de lungime (L).
3.7.18.Unitățile autoridicătoare pot să aibă personal la bord când sunt remorcate. În acest caz ele sunt supuse cerințelor referitoare la înălțimea etravei și la flotabilitatea de rezervă, pe care este posibil să nu fie întotdeauna în măsură să le respecte. În astfel de circumstanțe, Administrația trebuie să stabilească măsura în care sunt aplicabile regulile 39(1), 39(2) și 39(5) din Protocolul LL din 1988, așa cum a fost amendat, și trebuie să acorde o atenție deosebită unor astfel de unități, având în vedere caracterul ocazional al unor astfel de voiaje pe rute predeterminate și condițiile meteorologice predominante.
3.7.19.Unele unități autoridicătoare utilizează tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie la flotabilitate când unitatea este în plutire. În acest caz nu se va ține seama de tancul auxiliar sau de structurile de sprijin similare pentru calculul de bord liber. Totuși, tancurile auxiliare sau structurile de sprijin similare trebuie întotdeauna să fie luate în considerație la evaluarea stabilității unității când este în plutire, dat fiind că poziția lor pe verticală în raport cu corpul emers poate fi periculoasă.
Unități stabilizate prin coloane
3.7.20.Forma corpului acestui tip de unități face imposibil calculul bordului liber geometric conform cerințelor capitolului III din Protocolul LL din 1998. În consecință, bordul liber minim al fiecărei unități stabilizate prin coloane trebuie determinat pe baza respectării prescripțiilor aplicabile privind:
.1 rezistența structurii unității;
.2 distanța minimă dintre creasta valului și structura punții (vezi paragrafele de la 2.7.1 la 2.7.3); și
.3 stabilitatea în stare intactă și după avarie.
3.7.21.Bordul liber minim trebuie indicat printr-o marcă situată într-un loc corespunzător pe structură.
3.7.22.Structura punții adăpostite a fiecărei unități stabilizate prin coloane trebuie să fie făcută etanșă la intemperii.
3.7.23.Nici o fereastră sau hublou, inclusiv de tip fix, nici o altă deschidere similară nu trebuie să fie situată sub structura punții unităților stabilizate prin coloane.
3.7.24.Administrațiile trebuie să acorde o atenție deosebită amplasării deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum ar fi prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ținând cont de curbele brațelor de redresare în stare intactă și de plutirea finală după avaria ipotetică.
4.1.Generalități*11)
4.1.1.Prevederile referitoare la mașini și instalații electrice care figurează în capitolele de la 4 până la 8 asigură personalului protecție contra incendiului, electrocutărilor sau altor vătămări corporale. Prevederile se aplică atât echipamentului naval, cât și echipamentului industrial.
4.1.2.Codurile și normele practice care s-au dovedit a fi eficace prin aplicarea efectivă de către industria de foraj marin, care nu sunt în conflict cu prezentul Cod și care sunt considerate de către Administrație ca fiind acceptabile, pot fi aplicate suplimentar la prezentele prevederi.
4.1.3.Toate mașinile, echipamentele electrice, căldările și alte recipiente sub presiune, precum și tubulaturile, armăturile și cablurile asociate trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să fie corespunzătoare serviciului căruia îi sunt destinate; ele trebuie să fie instalate și protejate astfel încât să se reducă la minimum orice pericol pentru personalul de la bord. O atenție deosebită trebuie acordată pieselor mobile, suprafețelor fierbinți și altor surse de risc. La proiectare trebuie ținut cont de materialele folosite la construcție, de utilizările maritime și industriale pentru care echipamentul este destinat, de condițiile de exploatare și de condițiile de mediu înconjurător la care el va fi supus. Trebuie ținut cont de consecințele unei defectări a sistemelor și echipamentelor care sunt esențiale pentru siguranța unității.
4.1.4.Toate mașinile, componentele și instalațiile esențiale pentru exploatarea în siguranță a unei unități trebuie să fie proiectate astfel încât să poată funcționa în următoarele condiții de înclinare statică:
.1 unități stabilizate prin coloane - din poziție verticală până la un unghi de înclinare de 15° în orice direcție;
.2 unități autoridicătoare - din poziție verticală până la un unghi de înclinare de 10° în orice direcție;
.3 unități de suprafață - din poziție verticală cu asieta nulă până la un unghi de înclinare de 15° într-un bord sau altul, simultan cu o înclinare longitudinală mai mică sau egală cu 5°, spre prova sau spre pupa.
Administrația poate permite sau solicita modificări ale acestor unghiuri ținând cont de tipul, dimensiunile și condițiile de serviciu ale unității.
4.2.Moduri alternative de proiectare și de dispunere
Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere se abat de la prevederile normative ale Codului, ele trebuie să facă obiectul unei analize tehnice și să fie evaluate și aprobate în conformitate cu regula II-1/55 din SOLAS și pe baza liniilor directoare elaborate de Organizație*12).
4.3.Mașini
4.3.1.Toate căldările, toate elementele mașinilor, toate sistemele cu aburi, hidraulice, pneumatice și alte instalații și armăturile lor asociate, care sunt supuse unor presiuni interne, trebuie să fie supuse unor probe adecvate, incluzând o încercare de presiune înainte de a fi puse în funcțiune pentru prima dată.
4.3.2.Trebuie instalate mijloace și dispozitive adecvate pentru a facilita accesul în siguranță, curățarea, inspecția și întreținerea mașinilor, inclusiv căldărilor și recipientelor sub presiune.
4.3.3.Mașinile care prezintă un risc de supraturație trebuie echipate cu dispozitive care să împiedice depășirea turației de siguranță.
4.3.4.Mașinile, inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor mașini, care sunt supuse unor presiuni interne și pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, după caz, cu dispozitive care să permită protecția lor contra presiunilor excesive.
4.3.5.Toate angrenajele, arborii și cuplajele folosite pentru transmiterea puterii la mașini trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să reziste solicitărilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condițiile de exploatare, ținând cont de tipul motoarelor care le antrenează sau din care fac parte.
4.3.6.Motoarele cu combustie internă având un alezaj de cel puțin 200 mm sau un volum al carterului de cel puțin 0,6 mc trebuie să fie prevăzute cu supape de siguranță de un tip aprobat, având o secțiune de descărcare suficientă pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape de siguranță trebuie să fie dispuse în așa fel sau prevăzute cu mijloace care să asigure că evacuarea este direcționată astfel încât să reducă la minimum posibilitatea de rănire a personalului.
4.3.7.Mașinile, după caz, trebuie prevăzute cu dispozitive de oprire automată sau alarmă în caz de defecțiune, cum ar fi oprirea alimentării cu ulei de ungere, care poate conduce rapid la o pană generală, o avarie sau o explozie. Administrația poate autoriza mijloace care să permită neutralizarea dispozitivelor de oprire automată.
4.3.8.Trebuie prevăzute mijloace prin care să se mențină sau să se restabilească funcționarea normală a instalațiilor esențiale, cum ar fi instalațiile de balast la bordul unităților semisubmersibile, instalațiile de ridicare a corpului la unitățile autoridicătoare sau prevenitoarele de erupție, chiar în caz de defectare a unuia dintre dispozitivele auxiliare esențiale.
4.3.9.Trebuie prevăzute mijloace prin care să se permită pornirea mașinilor fără ajutor din exterior când unitatea este în starea de "navă lipsită de energie".
4.4.Căldări de aburi și instalații de alimentare a căldărilor
4.4.1.Toate căldările de aburi și toate generatoarele de aburi încălzite fără flacără trebuie echipate cu cel puțin două supape de siguranță având o capacitate suficientă. Totuși Administrația poate, luând în considerație randamentul sau orice altă caracteristică a căldării sau a generatorului de aburi încălzit fără flacără, să autorizeze instalarea unei singure supape de siguranță dacă ea consideră că este prevăzută o protecție adecvată împotriva riscului de suprapresiune.
4.4.2.Toate căldările cu combustibil lichid cu arzător, prevăzute să funcționeze fără a fi supravegheate de personal, trebuie să fie dotate cu dispozitive de siguranță care să permită întreruperea alimentării cu combustibil lichid și care să declanșeze o alarmă la un post cu personal în cazul unui nivel de apă scăzut, unei defecțiuni de alimentare cu aer sau stingerii flăcării.
4.4.3.Toate sistemele de generare a aburului care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentării lor cu apă trebuie să fie prevăzute cu cel puțin două instalații de alimentare cu apă independente cuprinzând fiecare o pompă de alimentare; totuși, se poate admite ca să existe o singură intrare în colectorul de aburi. În cazul instalațiilor care nu sunt esențiale pentru siguranța unității, se cere o singură instalație de alimentare cu apă numai dacă este prevăzut un dispozitiv de oprire automată a producției de aburi în cazul întreruperii alimentării cu apă. Trebuie prevăzute mijloace care să prevină suprapresiunile în orice punct al instalației de alimentare cu apă.
4.4.4.Căldările trebuie să fie prevăzute cu echipamente care să permită supravegherea și controlul calității apei de alimentare. În măsura posibilului, trebuie prevăzute dispozitive care să împiedice pătrunderea hidrocarburilor sau a altor agenți contaminanți care ar putea avea un efect nedorit asupra căldărilor.
4.4.5.Fiecare căldare care este indispensabilă siguranței unității și care este concepută cu nivel de apă trebuie să fie echipată cu cel puțin două indicatoare de nivel, dintre care cel puțin unul trebuie să fie cu sticlă cu citire directă.
4.5.Tubulaturi de aburi
4.5.1.Toate tubulaturile de aburi și armăturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie să fie proiectate, construite și instalate astfel încât să reziste solicitărilor maxime la care pot fi supuse.
4.5.2.Trebuie să se prevadă dispozitive eficace de purjare a tuturor țevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
4.5.3.Dacă o țeavă de aburi sau o armătură sunt susceptibile să primească aburi dintr-o sursă oarecare la o presiune superioară celei pentru care a fost proiectată, țeava sau armătura trebuie să fie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapă de siguranță și un manometru.
4.6.Comenzi mașini
4.6.1.Mașinile care sunt esențiale pentru siguranța unității trebuie să fie prevăzute cu mijloace eficace pentru exploatarea și comanda lor.
4.6.2.Instalațiile de pornire automată, de funcționare și de comandă a mașinilor esențiale pentru siguranța unității trebuie, în general, să cuprindă dispozitive pentru comanda manuală care să permită scoaterea din funcțiune a comenzilor automate. O defecțiune a unui element oarecare din instalația de comandă automată și la distanță nu trebuie să împiedice folosirea comenzii manuale. Se va prevedea un indicator vizual pentru a arăta dacă a fost sau nu cuplată comanda manuală.
4.7.Instalații de aer comprimat
4.7.1.La bordul fiecărei unități se vor prevedea mijloace prin care să se evite presiuni excesive în oricare element al instalației de aer comprimat și de fiecare dată când cămășile de răcire cu apă și carcasele compresoarelor de aer sau răcitoarelor pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conțin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevăzute cu armături corespunzătoare de reglaj al presiunii.
4.7.2.Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere internă trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flăcării și al exploziilor interne în tubulatura de aer de lansare.
4.7.3.Tubulatura de aer de lansare care leagă buteliile de aer cu motoarele cu combustie internă trebuie să fie complet separată de tubulatura de descărcare a compresoarelor.
4.7.4.Trebuie luate măsuri pentru reducerea la minimum a pătrunderii de ulei în instalațiile de lansare cu aer comprimat și de drenare a acestor instalații.
4.8.Instalații pentru combustibil lichid, ulei de ungere și alte hidrocarburi inflamabile
4.8.1.Măsurile luate pentru depozitarea, distribuirea și folosirea combustibilului lichid trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranța unității și a personalului de la bord.
4.8.2.Măsurile luate pentru depozitarea, distribuția și folosirea uleiului utilizat în instalațiile de ungere sub presiune trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranța unității și a personalului de la bord.
4.8.3.Măsurile luate pentru depozitarea, distribuția și folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalațiile de transmitere a puterii, în sistemele de comandă și acționare și în instalațiile de transfer al căldurii trebuie să fie astfel încât să nu compromită siguranța unității și a personalului de la bord.
4.8.4.În încăperile de mașini, tubulatura, accesoriile și armăturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie să fie dintr-un material aprobat de Administrație, ținând cont de riscul de incendiu.
4.8.5.Amplasarea și dispunerea conductelor de aerisire ale tancurilor de serviciu cu combustibil lichid, ale tancurilor de decantare și de ulei de ungere trebuie să fie astfel încât, în eventualitatea unei ruperi a unei conducte de aerisire, riscul pătrunderii apei de ploaie sau apei de mare să fie redus la minimum.
4.8.6.Pentru fiecare tip de combustibil utilizat la bord necesar pentru sistemele de propulsie și sistemele vitale trebuie să fie prevăzute două tancuri de serviciu cu combustibil lichid sau alte aranjamente echivalente, fiecare având o capacitate de alimentare de cel puțin 8 ore la puterea maximă continuă a instalației de propulsie, dacă există, și la sarcina normală de funcționare a grupului electrogen.
4.8.7.Tubulaturi de alimentare cu combustibil la presiune înaltă
.1 Toate tubulaturile externe de alimentare cu combustibil la presiune înaltă situate între pompele de combustibil la presiune înaltă și injectoarele de combustibil trebuie să fie protejate cu un sistem manta de colectare, capabil să rețină combustibilul în caz de defectare a tubulaturii de presiune înaltă. O țeavă echipată cu manta cuprinde o țeavă exterioară în care este situată țeava de combustibil la presiune înaltă, împreună formând un ansamblu permanent. Sistemul de țevi echipate cu manta trebuie să cuprindă un mijloc de colectare a scurgerilor și trebuie să fie prevăzut cu dispozitive pentru declanșarea unei alarme în caz de defectare a tubulaturii de combustibil.
.2 Toate suprafețele având temperaturi de peste 220°C, cu care combustibilul ar putea veni în contact în urma defectării sistemului de combustibil, trebuie izolate în mod corespunzător.
.3 Tubulaturile de combustibil lichid trebuie să fie protejate cu ecrane sau alte mijloace de protecție adecvate pentru a evita pe cât posibil pulverizarea sau scurgerile de combustibil pe suprafețele încinse, în prizele de aspirație a aerului ale mașinilor sau pe alte surse de aprindere. Numărul de îmbinări din respectivele sisteme de țevi trebuie redus la minimum.
4.9.Instalații de santină
4.9.1.Trebuie prevăzută o instalație eficientă de pompare a apei de santină care să permită, în toate condițiile reale, când unitatea este fie în poziție verticală, fie înclinată, așa cum este prevăzut în paragraful 4.1.4, să aspire din încăperile etanșe la apă și să le dreneze, cu excepția spațiilor destinate în permanență transportului de apă dulce, apă de balast, combustibil lichid sau încărcătură lichidă și pentru care sunt prevăzute alte mijloace de pompare eficiente. În încăperile mari și în încăperile care nu sunt de formă uzuală, trebuie prevăzute sorburi suplimentare, dacă Administrația le consideră necesare. Trebuie luate măsurile necesare pentru asigurarea scurgerii apei către sorburile din încăpere. Apa din încăperile care nu sunt prevăzute cu sorburi de drenaj poate fi evacuată spre alte spații prevăzute cu sorburi de drenaj. Trebuie prevăzute mijloace de detectare a prezenței apei în încăperile vecine cu marea, sau alăturate tancurilor conținând lichide și în încăperile goale traversate de țevi vehiculând lichide. Totuși Administrația poate accepta ca în unele încăperi să nu se prevadă instalație de drenaj și mijloace de detectare a prezenței apei dacă estimează că siguranța unității nu este compromisă.
4.9.2.Trebuie să fie prevăzute cel puțin două motopompe autoamorsabile cuplate la fiecare colector principal de drenaj. Pompele sanitare și pompele de balast sau de serviciu general pot fi considerate ca pompe de santină independente acționate de la o sursă de energie dacă au racordurile necesare la instalația de santină.
4.9.3.Toate țevile de santină trebuie să fie din oțel sau alt material adecvat având proprietăți considerate de către Administrație ca fiind acceptabile. Trebuie acordată o atenție deosebită proiectării conductelor de santină care traversează tancurile de balast, ținând cont de efectele coroziunii și ale altor riscuri de degradare.
4.9.4.Dispunerea instalației de santină trebuie să fie astfel încât apa să nu poată pătrunde din mare în spații goale sau, din neatenție, dintr-o încăpere în alta.
4.9.5.Toate casetele de distribuție și toate valvulele acționate manual care fac parte din instalația de santină trebuie să fie amplasate în locuri accesibile în condiții normale. Dacă aceste valvule se găsesc în încăperi situate sub linia de încărcare reglementată și fără personal permanent și care nu sunt prevăzute cu alarme de nivel de apă ridicat în santine, trebuie să poată fi acționate din exteriorul încăperii.
4.9.6.În fiecare loc din care valvula poate fi acționată, trebuie să fie prevăzut un dispozitiv care să indice dacă valvula este închisă sau deschisă. Indicatorul trebuie să fie acționat prin deplasarea tijei valvulei.
4.9.7.Trebuie luate măsuri de precauție deosebite la drenarea zonelor cu pericol de explozie (vezi paragraful 6.3.2).
4.9.8.La unitățile stabilizate prin coloane sunt aplicabile următoarele reglementări suplimentare:
.1 Puțurile de lanț care, dacă sunt inundate, pot să afecteze grav stabilitatea unității trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să detecteze de la distanță inundarea și cu o instalație de drenaj fixă. În postul central de comandă a balastului trebuie prevăzut un indicator la distanță pentru inundare.
.2 Cel puțin una din pompele menționate la paragraful 4.9.2 și un sorb din camera pompelor trebuie să poată fi comandate atât de la distanță cât și local.
.3 Încăperile mașinilor de propulsie și ale pompelor situate în corpurile inferioare trebuie prevăzute cu două sisteme independente de detectare a nivelului ridicat de apă din santină cu alarmă sonoră și vizuală în postul central de comandă a balastului.
4.10.Instalații de pompare a balastului la unitățile stabilizate prin coloane
Pompe și tubulaturi de balast
4.10.1.Unitățile trebuie să fie prevăzute cu o instalație de pompare eficientă, care să permită balastarea și debalastarea unui tanc oarecare în condiții normale de exploatare și de deplasare. Ca alternativă, Administrațiile pot aproba balastarea gravitațională controlată.
4.10.2.Instalația de balast trebuie să permită trecerea unității, care este în stare intactă, de la pescajul maxim de exploatare normală la pescajul necesar situației de furtună puternică sau la un pescaj superior specificat de către Administrație, în mai puțin de trei ore.
4.10.3.Instalația de balast trebuie concepută cu minim două pompe independente pentru a putea continua să funcționeze în caz de defectare a oricăreia dintre aceste pompe. Pompele prevăzute pot să nu fie pompe destinate exclusiv balastării, dar ele trebuie în orice moment să poată fi utilizate rapid în acest scop.
4.10.4.Instalația de balast trebuie să poată funcționa după avariile specificate la paragraful 3.5.10 și trebuie să poată aduce unitatea pe asieta nulă și la un pescaj corespunzător condițiilor de siguranță fără să fie necesară ambarcarea de balast suplimentar, când oricare dintre pompe nu funcționează. Administrația poate aproba echilibrarea prin inundare ca metodă de exploatare. Echilibrarea prin inundare nu trebuie să fie considerată ca fiind o modalitate de îmbunătățire a înălțimii de aspirație necesară pompelor de balast atunci când se analizează funcționalitatea sistemului de balast după avariile specificate la paragraful 3.5.10.
4.10.5.Instalația de balast trebuie concepută și exploatată în așa fel încât să nu se transfere, din neatenție, apă de balast dintr-un tanc sau corp în altul, care ar putea avea ca efect modificarea momentului de înclinare provocând astfel unghiuri excesive de înclinare transversală și longitudinală.
4.10.6.Fiecare dintre pompele de balast menționate la paragraful 4.10.3 trebuie să poată fi alimentată de la sursa de energie de avarie. Instalația trebuie să fie concepută astfel ca unitatea, având înclinarea precizată la paragraful 4.1.4.1, să poată fi adusă pe asietă nulă și la pescajul corespunzător condițiilor de siguranță după defectarea unui singur element oarecare din sistemul de alimentare cu energie.
4.10.7.Toate țevile de balast trebuie să fie din oțel sau alt material adecvat având proprietăți considerate de către Administrație ca fiind acceptabile. Trebuie acordată o atenție deosebită proiectării conductelor de balast care traversează tancurile de balast, ținând cont de efectele coroziunii și ale altor riscuri de degradare.
4.10.8.Toate valvulele și toate comenzile trebuie să fie marcate astfel încât să indice clar funcția lor. Se vor prevedea mijloace locale care să indice dacă valvulele sunt închise sau deschise.
4.10.9.Pentru fiecare tanc de balast se vor prevedea conducte de aerisire al căror număr și secțiune să fie suficiente pentru o funcționare eficientă a instalației de pompare balast în condițiile specificate la paragrafele de la 4.10.1 la 4.10.8. Pentru a permite debalastarea tancurilor de balast destinate să fie folosite la redresarea unității la un pescaj normal și o asietă nulă după avarie, capetele aerisirilor acestor tancuri trebuie să fie amplasate deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii specificate în capitolul 3. Aceste conducte de aerisire trebuie să fie instalate în afară limitelor avariei definite în capitolul 3.
Instalații de control și indicare
4.10.10.Trebuie să fie prevăzut un post central de comandă a balastului. Acest post trebuie amplasat deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii și într-un spațiu în afară limitelor avariei ipotetice precizată în capitolul 3 și trebuie să fie protejat în mod satisfăcător contra intemperiilor. El trebuie să fie prevăzut cu instalațiile de comandă și indicare de mai jos, având alarme vizuale și sonore adecvate, acolo unde este cazul:
.1 instalație de comandă a pompelor de balast;
.2 indicator de stare a pompelor de balast;
.3 instalație de comandă a valvulelor de balast;
.4 instalație de indicare a poziției valvulelor de balast;
.5 instalație de indicare a nivelului din tancuri;
.6 instalație de indicare a pescajului;
.7 indicatori de înclinare transversală și longitudinală;
.8 instalație de indicare a disponibilității de alimentare cu energie (principală și de avarie);
.9 instalație de indicare a presiunii hidraulice/pneumatice din instalația de balast.
4.10.11.Suplimentar comenzii de la distanță din postul central de comandă a balastului, toate pompele de balast și valvulele trebuie să aibă și comandă locală independentă, care să fie operabilă în cazul defectării instalației de comandă de la distanță. Comanda locală independentă a fiecărei pompe de balast și a valvulelor tancurilor de balast aferente trebuie să se găsească în același loc.
4.10.12.Instalațiile de comandă și indicare enumerate la paragraful 4.10.10 trebuie să funcționeze independent unele față de altele sau să fie prevăzute cu dubluri, astfel încât în cazul defectării unei instalații să nu se compromită funcționarea oricăror alte instalații.
4.10.13.Fiecare valvulă de balast acționată printr-o sursă de energie trebuie să se închidă automat în cazul întreruperii energiei de acționare. La reactivarea energiei de acționare, fiecare valvulă trebuie să rămână închisă până ce operatorul însărcinat cu comanda balastului a luat controlul instalației repuse în funcțiune. Administrația poate accepta instalații cu valvule de balast care nu se închid automat la întreruperea energiei, dacă Administrația consideră că nu se compromite siguranța unității.
4.10.14.Instalațiile de indicare a nivelului în tancuri cerute la aliniatul 4.10.10.5 trebuie să prevadă mijloace pentru:
.1 indicarea nivelului lichidului din toate tancurile de balast. Trebuie prevăzut un dispozitiv secundar pentru determinarea nivelului în tancurile de balast, acesta putând fi o țeavă de sondă. Detectoarele de nivel ale tancurilor nu trebuie să fie instalate în interiorul țevilor de aspirație ale tancurilor.
.2 indicarea nivelului lichidelor în celelalte tancuri, precum tancurile de combustibil lichid, de apă dulce, apă de foraj sau de depozitare a lichidelor, a căror umplere sau golire poate, în opinia Administrației, să afecteze stabilitatea unității. Detectoarele de nivel din tancuri nu trebuie să fie instalate pe țevile de aspirație din tancuri.
4.10.15.Instalația de indicare a pescajului trebuie să arate valorile pescajului așa cum este măsurat în fiecare colț al unității sau în poziții reprezentative cerute de Administrație.
4.10.16.Carcasele componentelor electrice ale instalației de balast trebuie să îndeplinească cerințele de la paragraful 5.6.21 pentru a preveni defecțiunile ce pot apare ca urmare a pătrunderii apei în carcase și care ar putea compromite siguranța funcționării instalației de balast.
4.10.17.În fiecare loc din care valvula poate fi acționată trebuie să fie prevăzut un dispozitiv care să indice dacă valvula este închisă sau deschisă. Indicatorul trebuie să fie acționat prin deplasarea tijei valvulei sau să fie în alt mod dispus încât să ofere o fiabilitate echivalentă.
4.10.18.În postul central de comandă a balastului trebuie prevăzut un mijloc de izolare sau de decuplare a instalațiilor de comandă a pompelor de balast și a valvulelor de balast de sursele lor de energie electrică, pneumatică sau hidraulică.
Comunicații interioare
4.10.19.Trebuie prevăzute mijloace de comunicare permanent instalate, care să nu fie alimentate de la sursa principală de energie a unității, între postul central de comandă a balastului și locurile unde se găsesc pompele sau valvulele de balast sau alte locuri unde se pot găsi echipamente necesare funcționării instalației de balast.
4.11.Protecția împotriva inundării
4.11.1.Fiecare priză de apă de mare și scurgere din spațiile situate sub linia de încărcare atribuită trebuie să fie prevăzută cu o valvulă acționabilă dintr-un amplasament accesibil din exteriorul acestor spații de la bord:
.1 la toate unitățile stabilizate prin coloane;
.2 la toate celelalte tipuri de unități unde spațiul în care se află valvula este exploatat normal fără prezența permanentă a personalului și nu este echipat cu un detector de nivel ridicat de apă în santină.
4.11.2.Instalațiile de comandă și indicatoarele prevăzute la paragraful 3.6.5.1 trebuie să poată fi acționate atât în condiții normale, cât și în cazul avarierii sursei principale de energie. Dacă pentru acest scop este prevăzută o sursă de energie acumulată, capacitatea acesteia trebuie să fie conform cerințelor Administrației.
4.11.3.Dacă îmbinările nemetalice compensatoare de dilatație din sistemul de tubulaturi sunt situate într-o instalație care trece prin bordul navei și dacă atât trecerea, cât și îmbinarea nemetalică compensatoare de dilatație sunt situate sub linia de plutire la încărcare maximă, atunci aceste îmbinări trebuie să fie inspectate în cadrul inspecției cu andocare prevăzută la secțiunea 1.6 și trebuie să fie înlocuite în funcție de necesități sau la intervale recomandate de către fabricant.
4.12.Instalațiile de ancorare la unitățile de suprafață și la unitățile stabilizate prin coloane*13)
4.12.1.Instalațiile de ancorare, când constituie singurul mijloc de menținere a unității pe poziție, trebuie să dispună de coeficienți de siguranță adecvați și să fie concepute astfel încât să mențină unitatea pe poziție în toate condițiile de proiectare. Aceste instalații trebuie să fie astfel încât avarierea unui singur element oarecare să nu provoace o avariere progresivă a celorlalte componente ale instalației.
4.12.2.Ancorele, lanțurile, cheile de ancoră și alte elemente de îmbinare trebuie să fie construite, fabricate și supuse încercărilor în conformitate cu o normă recunoscută la nivel internațional aplicabilă echipamentelor de ancorare în larg. Documentația privind încercările, acolo unde este cazul, trebuie să fie păstrată la bordul unității. La bord trebuie date dispoziții pentru ca orice modificare adusă echipamentelor precum și rezultatele inspecției lor să fie consemnate.
4.12.3.Lanțurile de ancoră pot fi constituite din cabluri, parâme, lanțuri ori combinații ale acestora.
4.12.4.Se vor prevedea mijloace care să permită lansarea lanțului de ancoră al unității în caz de avariere a sursei principale de energie.
4.12.5.Urechile și rolele de ghidare trebuie să fie astfel concepute încât să împiedice orice îndoire sau uzură excesivă a lanțului de ancoră. Elementele atașate corpului ori structurii trebuie să reziste la solicitările ce apar când lanțul este supus unei sarcini corespunzătoare rezistenței sale la rupere.
4.12.6.Se vor prevedea mijloace corespunzătoare de arimare a ancorelor la bord ca să se evite deplasarea lor în timpul mișcării unității pe valuri.
4.12.7.Fiecare vinci de ancoră trebuie să aibă două frâne independente acționate mecanic. Fiecare frână trebuie să poată reține o sarcină statică aplicată pe lanțul de ancoră de cel puțin 50% din rezistența la rupere a lanțului. În cazul în care Administrația permite acest lucru, una din frâne poate fi înlocuită cu o frână acționată manual.
4.12.8.Vinciurile de ancoră trebuie să fie proiectate astfel încât să aibă capacitatea de frânare dinamică suficientă pentru a stăpâni combinațiile normale de sarcini provenind de la ancoră, lanțul de ancoră și de la nava de manevră pentru ancore, când ancorele se desfășoară cu viteza maximă de calcul la filare pentru vinciul de ancoră.
4.12.9.În caz de avariere a alimentării cu energie a vinciului de ancoră, sistemul de frânare acționat mecanic trebuie să intre în funcțiune automat și să poată reține o sarcină egală cu 50% din capacitatea de frânare statică totală a vinciului de ancoră.
4.12.10.Fiecare vinci de ancoră trebuie să poată fi comandat dintr-un loc care să ofere o vedere bună asupra funcționării.
4.12.11.La postul de comandă al vinciului de ancoră trebuie prevăzute mijloace pentru monitorizarea tensiunii din lanțuri și a puterii utilizată de vinciuri și pentru indicarea lungimii de lanț filată.
4.12.12.Un post de comandă cu personal trebuie să fie echipat cu mijloace de indicare și de înregistrare automată a tensiunii din lanț, a vitezei și direcției vântului.
4.12.13.Trebuie prevăzute mijloace fiabile de comunicare între posturile importante în derularea operației de ancorare.
4.12.14.Trebuie acordată o atenție deosebită amenajărilor care permit folosirea simultană a instalațiilor de ancorare prevăzute și a propulsoarele, pentru menținerea pe poziție a unității.
4.13.Instalații de poziționare dinamică*14)
Instalațiile de poziționare dinamică utilizate ca singurul mijloc de menținere pe poziție trebuie să ofere un nivel de siguranță echivalent cu cel prescris pentru instalațiile de ancorare*15).
4.14.Instalații de ridicare-coborâre a corpului pentru unitățile autoridicătoare
Mașini
4.14.1.Mecanismele de ridicare trebuie:
.1 să fie dispuse astfel încât defectarea unui singur element component să nu cauzeze o coborâre necontrolată a unității;
.2 să fie proiectate și construite pentru sarcinile maxime de coborâre și de ridicare a unității așa cum sunt specificate în manualul de exploatare al unității în conformitate cu paragraful 14.1.2.8;
.3 să poată rezista solicitărilor ce acționează asupra unității având în vedere criteriile maxime de mediu prevăzute pentru unitate; și
.4 să fie construite astfel încât elevația picioarelor în raport cu unitatea să poată fi menținută în siguranță în cazul pierderii de putere (de exemplu energia electrică, hidraulică sau pneumatică).
Controlul, comunicațiile și alarmele
4.14.2.Instalația de ridicare-coborâre trebuie să poată fi acționată dintr-un post central de comandă a ridicării.
4.14.3.Postul de comandă a mecanismelor de ridicare trebuie să aibă următoarele:
.1 alarme vizuale și sonore pentru suprasarcină și dezechilibrare a instalației de ridicare. Unitățile la ale căror instalații de ridicare poate apare un defazaj al cremalierelor trebuie, de asemenea, să aibă alarme vizuale și sonore pentru defazajul cremalierelor; și
.2 instrumente care să indice:
2.1.înclinarea unității față de două axe orizontale perpendiculare;
2.2.consumul de energie sau alți indicatori pentru ridicarea sau coborârea picioarelor, după caz; și
2.3.starea de slăbire a frânei.
4.14.4.Trebuie să fie prevăzut un sistem de comunicații între postul central de comandă a mecanismului de ridicare și o locație de pe fiecare picior.
5.1.Generalități
5.1.1.Instalațiile electrice trebuie să fie astfel încât:
.1 toate serviciile electrice necesare pentru menținerea unității în condiții de exploatare și locuit normale să fie asigurate fără să se recurgă la sursa de energie de avarie;
.2 serviciile electrice esențiale pentru siguranță să fie asigurate în cazul defectării sursei principale de energie electrică;
.3 să fie asigurată compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor electrice și electronice*16); și
.4 să fie asigurată siguranța unității și a personalului contra accidentelor de origine electrică.
5.1.2.Administrațiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura implementarea și aplicarea în mod uniform a acestor prevederi în ceea ce privește instalațiile electrice*17).
5.2.Moduri alternative de proiectare și de dispunere
Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere se abat de la prevederile normative ale Codului, ele trebuie să facă obiectul unei analize tehnice și să fie evaluate și aprobate în conformitate cu regula II-1/55 din SOLAS și pe baza liniilor directoare elaborate de Organizație*18).
5.3.Sursa principală de energie electrică
5.3.1.Orice unitate trebuie să fie prevăzută cu o sursă principală de energie electrică cuprinzând cel puțin două grupuri generatoare.
5.3.2.Puterea acestor grupuri trebuie să fie astfel încât să asigure funcționarea serviciilor menționate la paragraful 5.1.1.1, exceptând alimentarea cu energie electrică a operațiunilor de foraj, în cazul opririi oricăruia dintre aceste grupuri.
5.3.3.Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esențială a instalației de alimentare, instalația trebuie să fie dispusă în așa fel încât continuitatea alimentării să fie asigurată conform cerințelor paragrafului 5.3.2.
5.3.4.Un circuit principal de iluminat electric care asigură iluminatul tuturor părților unității accesibile și utilizate în mod normal de personal, trebuie să fie alimentat de la sursa principală de energie.
5.3.5.Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spații conținând sursa principală de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcțiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.4.
5.3.6.Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie să fie concepută astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spații conținând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacă există, să nu scoată din funcțiune circuitul de iluminat principal prescris în prezenta secțiune.
5.3.7.Sursa principală de energie electrică trebuie să satisfacă următoarele condiții:
.1 Acolo unde puterea electrică poate în mod normal să fie furnizată de către un singur generator, trebuie să fie luate măsuri pentru delestarea sarcinilor în vederea asigurării continuității alimentării serviciilor necesare pentru propulsia și guvernarea unității, precum și pentru siguranța sa. În cazul pierderii generatorului în funcțiune, trebuie luate măsuri adecvate pentru pornirea și conectarea automată la tabloul principal de distribuție a unui generator de rezervă având o capacitate suficientă pentru a asigura navigația în siguranță în timp ce unitatea este în deplasare, precum și pentru a asigura siguranța unității prin repornirea automată a aparatelor auxiliare esențiale incluzând, acolo unde este necesar, operațiuni secvențiale. Administrația poate acorda scutiri de la aceste prevederi atunci când puterea necesară pentru asigurarea funcționării serviciilor menționate la paragraful 5.1.1.1, exceptând alimentarea cu energie electrică a operațiunilor de foraj, este de 250 kW sau mai mică.
.2 Dacă puterea electrică este în mod normal furnizată de mai multe generatoare funcționând simultan în paralel, trebuie să fie luate măsuri, cum ar fi delestarea de sarcini, pentru a se asigura că, în cazul pierderii unuia dintre generatoare, generatoarele rămase continuă să funcționeze fără suprasarcină astfel încât să se asigure navigația în siguranță atunci când unitatea este în deplasare și să se asigure siguranța unității.
.3 Acolo unde sursa principală de energie electrică este necesară pentru propulsia unității, bara colectoare principală trebuie subdivizată în cel puțin două părți care trebuie în mod normal să fie conectate prin intermediul disjunctorilor sau altor mijloace aprobate; grupurile generatoare și toate celelalte aparate duplicate trebuie, în măsura în care este posibil, să fie repartizate în mod egal între cele două părți.
5.4.Sursa de energie electrică de avarie
5.4.1.Toate unitățile trebuie să fie prevăzute cu o sursă autonomă de energie electrică de avarie.
5.4.2.Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie și tabloul de distribuție de avarie trebuie să fie instalate deasupra plutirii corespunzătoare celei mai grave avarii și într-un spațiu necuprins în limitele avariei ipotetice menționată în capitolul 3 și trebuie să fie ușor accesibile. Acestea nu trebuie să fie amplasate în prova peretelui de coliziune, dacă acesta există.
5.4.3.Poziția sursei de energie de avarie, a sursei tranzitorii de energie de avarie și a tabloului de distribuție de avarie în raport cu sursa principală de energie electrică trebuie să fie astfel încât Administrația să poată considera că un incendiu sau orice alt accident survenind în spațiul conținând sursa principală de energie electrică sau în oricare încăpere de mașini de categoria A nu va afecta alimentarea cu energie de avarie sau distribuția sa. Trebuie evitat, atât cât este practic posibil, ca spațiul conținând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie și tabloul de distribuție de avarie să fie adiacente încăperilor de mașini de categoria A sau spațiilor conținând sursa principală de energie electrică. Când spațiul care conține sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie și tabloul de distribuție de avarie sunt adiacente structurilor de delimitare a încăperii de mașini de categoria A, a spațiilor care conțin sursa principală de energie electrică sau a spațiilor din Zona 1 sau Zona 2, structurile de delimitare adiacente trebuie să fie conforme cerințelor secțiunii 9.2.
5.4.4.Cu condiția că sunt luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea în toate circumstanțele a funcționării independente a serviciilor de avarie, se poate utiliza tabloul de distribuție de avarie și, în mod excepțional și pentru perioade de scurtă durată, generatorul de avarie pentru alimentarea unor circuite, altele decât cele de avarie.
5.4.5.La bordul unităților a căror sursă principală de energie electrică este repartizată în două sau mai multe spații, fiecare fiind dotat cu propriile sisteme, incluzând sistemele de distribuție și de comandă, total independente de cele din alte spații și astfel instalate încât un incendiu sau alt eveniment ce ar surveni în oricare din aceste spații nu va afecta distribuția energiei din celelalte spații ori alimentarea serviciilor specificate la paragraful 5.4.6, Administrația poate considera că sunt satisfăcute cerințele paragrafului 5.4.1. fără instalarea unei surse de energie electrică de avarie suplimentară și își poate da acordul condiționat de următoarele:
.1 că există cel puțin două grupuri electrogene care îndeplinesc prevederile paragrafului 5.4.15 și fiecare dintre acestea având capacitatea suficientă pentru îndeplinirea prevederilor paragrafului 5.4.6, în fiecare din cel puțin două spații;
.2 că instalațiile cerute la paragraful 5.4.5.1 în fiecare din aceste spații sunt echivalente cu cele cerute de paragrafele 5.4.8, de la 5.4.11 la 5.4.14 și secțiunea 5.5 astfel încât o sursă de energie electrică este disponibilă în orice moment pentru alimentarea serviciilor cerute în paragraful 5.4.6;
.3 că amplasamentul fiecăruia dintre spațiile menționate la paragraful 5.4.5.1 este în conformitate cu paragraful 5.4.2 și că structurile care constituie limitele acestor spații satisfac cerințele paragrafului 5.4.3 cu excepția structurilor de delimitare adiacente încăperilor de categoria A, care trebuie să fie constituiți dintr-un perete de tip A-60 și un coferdam sau dintr-un perete de oțel izolat A-60 pe ambele părți.
5.4.6.Energia disponibilă trebuie să fie suficientă pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esențiale pentru siguranța în caz de avarie, ținând cont de serviciile care pot să funcționeze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie să poată alimenta simultan cel puțin serviciile următoare pentru perioadele specificate mai jos, dacă funcționarea lor depinde de o sursa de energie electrică, ținând cont de curenții de pornire și de natura tranzitorie a unor sarcini:
.1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie:
.1.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte și în afara bordului;
.1.2 pe toate scările, coridoarele și ieșirile din încăperile de serviciu și de locuit, în ascensoare și puțurile ascensoarelor;
.1.3 în încăperile de mașini și în posturile generatoarelor principale, inclusiv în locurile lor de comandă;
.1.4 în toate posturile de comandă și în toate încăperile de comandă a mașinilor;
.1.5 în toate spațiile în care se efectuează comanda operațiilor de foraj și în care se găsesc comenzile mașinilor indispensabile execuției acestor operațiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentării instalației de forță în caz de situație critică;
.1.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;
.1.7 la pompa pentru sprinklere, dacă există, la pompa de incendiu menționată la paragraful 5.4.6.5, la pompa de santină de avarie, dacă există, precum și la locurile lor de comandă a pornirii; și
.1.8 pe puntea heliport, inclusiv luminile de contur sau de stare ale punții heliport, iluminarea indicatorului de direcție a vântului și alte lumini care indică poziția eventualelor obstacole, dacă există.
.2 Timp de 18 ore, luminile de navigație, alte lumini și semnale sonore cerute de Regulamentul internațional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;
.3 Timp de 4 zile, luminile de semnalizare și semnalele sonore cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor marine;
.4 Timp de 18 ore:
4.1.toate echipamentele de comunicații interioare care sunt necesare în caz de situație critică;
4.2.echipamentele de detectare a gazelor și incendiilor și sistemele lor de alarmă;
4.3.funcționarea intermitentă a avertizoarele de incendiu cu comandă manuală și toate semnalele interioare cerute în caz de situație critică; și
4.4.posibilitatea de închidere a prevenitoarelor de erupție și izolarea unității de gura sondei dacă are comandă electrică;
afară de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori situată convenabil în așa fel încât să poată fi utilizată în caz de situație critică pentru o perioadă de 18 ore;
.5 Timp de 18 ore, una dintre pompele de incendiu dacă aceasta are alimentare de la generatorul de avarie.
.6 Timp de cel puțin 18 ore, echipamentul de scufundare instalat permanent dacă el depinde de unitate pentru alimentarea sa cu energie electrică.
.7 La bordul unităților stabilizate prin coloane, timp de 18 ore:
7.1.sistemele de comandă și indicare a balastului menționate la paragraful 4.10.10; și
7.2.oricare dintre pompele de balast menționate la paragraful 4.10.3; este suficient să se considere că în orice moment funcționează numai una dintre pompele conectate.
.8 Timp de o jumătate de oră:
8.1.energia necesară pentru acționarea ușilor etanșe la apă așa cum este prevăzut la paragraful 3.6.5.1, dar nu neapărat pentru toate simultan, afară de cazul în care este prevăzută o sursă temporară independentă de energie acumulată; și
8.2.energia necesară pentru alimentarea comenzilor și indicatoarelor prevăzute la paragraful 3.6.5.1.
5.4.7.Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
5.4.8.Când sursa de energie de avarie este un generator, acesta trebuie:
.1 să fie acționat de un motor de antrenare corespunzător, prevăzut cu alimentare independentă cu un combustibil al cărui punct de inflamabilitate să nu fie mai mic de 43° C;
.2 să pornească automat în cazul căderii alimentării electrice normale, dacă nu există o sursă tranzitorie de energie de avarie, în conformitate cu paragraful 5.4.8.3. Când generatorul de avarie este pornit automat, acesta trebuie să fie conectat automat la tabloul de distribuție de avarie; serviciile menționate la paragraful 5.4.10 trebuie atunci să fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afară de cazul când nu există un al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie, sursa unică de energie acumulată trebuie să fie protejată pentru a se evita descărcarea sa completă de către sistemul de pornire automată; și
.3 să fie dublat de o sursă tranzitorie de energie de avarie, așa cum se specifică în paragraful 5.4.10, afară de cazul în care generatorul de avarie este capabil să alimenteze serviciile menționate la paragraful 5.4.10, să fie pornit automat și să furnizeze sarcina cerută într-un timp cât mai scurt posibil și în deplină siguranță, dar fără să depășească 45 s.
5.4.9.Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie să poată:
.1 să suporte sarcina de avarie fără să aibă nevoie de reîncărcare, menținând pe parcursul perioadei de descărcare o tensiune care diferă față de tensiunea nominală cu maxim 12% plus sau minus;
.2 să se cupleze automat la tabloul de distribuție de avarie în cazul căderii sursei principale de energie; și
.3 să alimenteze imediat cel puțin serviciile menționate la paragraful 5.4.10.
5.4.10.Sursa sau sursele tranzitorii de energie de avarie prevăzute la paragraful 5.4.8.3 trebuie să fie constituite dintr-o baterie de acumulatori situată corespunzător în așa fel încât să poată fi folosită în caz de avarie. Aceasta baterie trebuie să funcționeze fără să aibă nevoie de a fi reîncărcată, menținând pe parcursul perioadei de descărcare o tensiune care diferă față de tensiunea nominală cu maxim 12% plus sau minus. Bateria trebuie să aibă o capacitate suficientă și să fie astfel concepută încât să-i permită, în cazul căderii fie a sursei principale de energie fie a sursei de energie de avarie, să alimenteze automat timp de cel puțin o jumătate de oră următoarele servicii, dacă ele depind în funcționare de o sursă de energie electrică:
.1 iluminatul prevăzut la paragrafele 5.4.6.1 și 5.4.6.2. Pentru această fază de tranziție, iluminatul de avarie cerut la încăperile de mașini și spațiile de locuit și de serviciu poate fi asigurat de lămpi individuale cu acumulatori, instalate staționar și care se încarcă și funcționează automat;
.2 întregul echipament esențial de comunicații interioare cerut la paragrafele 5.4.6.4.1 și 5.4.6.4.2; și
.3 funcționarea intermitentă a serviciilor menționate la paragrafele 5.4.6.4.3 și 5.4.6.4.4,
numai dacă, în cazul serviciilor menționate la paragrafele 5.4.10.2 și 5.4.10.3, aceste servicii nu dispun de o alimentare independentă de la o baterie de acumulatori care este situată corespunzător astfel încât să poată fi folosită în caz de situație critică și care este suficientă pentru perioada indicată.
5.4.11.Tabloul de distribuție de avarie trebuie instalat cât mai aproape posibil de sursa de energie de avarie și, când sursa de energie de avarie este un generator, tabloul de distribuție de avarie trebuie să fie situat, de preferință, în aceeași încăpere.
5.4.12.Nici o baterie de acumulatori, instalată pentru a respecta prevederile referitoare la sursa de energie de avarie sau tranzitorie, nu trebuie amplasată în aceeași încăpere cu tabloul de distribuție de avarie, cu excepția cazului când s-au luat măsuri corespunzătoare aprobate de Administrație pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuție sau în postul de comandă a mașinilor se va instala într-un loc adecvat un avertizor care să semnaleze dacă bateriile menționate la paragraful 5.4.9 sau la paragraful 5.4.10, care alcătuiesc fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie, sunt în descărcare.
5.4.13.În condiții normale de funcționare, alimentarea tabloului de distribuție de avarie trebuie să se facă de la tabloul principal de distribuție printr-un cablu de interconectare care trebuie să fie protejat în mod adecvat contra suprasarcinilor și scurtcircuitelor la nivelul tabloului principal de distribuție. Instalația tabloului de distribuție de avarie trebuie să fie astfel încât cablul de interconectare să fie decuplat automat de tabloul de distribuție de avarie în cazul căderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în așa fel încât să permită alimentarea inversă, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, să fie protejat cel puțin la scurtcircuit în tabloul de distribuție de avarie.
5.4.14.Pentru a se asigura că alimentarea de avarie va fi rapid disponibilă, se vor lua măsuri, de fiecare dată când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuție de avarie circuitele altele decât cele de avarie în așa fel încât energia să fie automat furnizată circuitelor de avarie.
5.4.15.Generatorul de avarie și motorul său de antrenare precum și orice baterie de acumulatoare de avarie trebuie să fie proiectate în așa fel încât să poată funcționa la sarcina maximă nominală când unitatea este în poziție verticală și când are o înclinare mai mică sau egală cu unghiul maxim de bandare în stare intactă și după avarie, așa cum este determinat în conformitate cu prevederile din capitolul 3. Totuși, în nici un caz nu se cere ca ele să funcționeze când unitatea are o înclinare mai mare de:
.1 25° în oricare direcție, pentru unitățile stabilizate prin coloane;
.2 15° în oricare direcție, pentru unitățile autoridicătoare; și
.3 22,5° în raport cu axa longitudinală și/sau când este înclinată cu 10° în raport cu axa transversală, pentru unitățile de suprafață.
5.4.16.Se vor lua măsuri pentru asigurarea verificării periodice a funcționării tuturor instalațiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie să includă și verificarea surselor tranzitorii și a echipamentelor de pornire automată.
5.5.Instalația de pornire a generatoarelor de avarie
5.5.1.Generatoarele de avarie trebuie să poată fi pornite ușor la rece, la o temperatura de 0° C. Dacă acest lucru este imposibil sau dacă se așteaptă temperaturi mai coborâte, se va acorda o atenție deosebită instalării și întreținerii echipamentelor de încălzire, acceptate de către Administrație, astfel încât să se asigure o pornire rapidă.
5.5.2.Fiecare generator de avarie conceput să pornească automat trebuie să fie prevăzut cu echipamente de pornire pe care Administrația le consideră ca fiind acceptabile și care au suficientă energie acumulată pentru cel puțin trei porniri consecutive. O a doua sursă de energie de rezervă trebuie prevăzută pentru alte trei porniri suplimentare în timp de 30 minute, exceptând cazul în care se poate face proba eficacității unui dispozitiv de pornire manuală.
5.5.3.Se vor lua măsuri pentru menținerea continuă a energiei acumulate la nivelul cerut.
5.5.4 Instalațiile electrice și hidraulice de pornire trebuie să fie alimentate permanent de la tabloul de distribuție de avarie.
5.5.5.Instalația de pornire cu aer comprimat poate fi menținută în sarcină de către buteliile de aer comprimat principale și auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reținere adecvată sau printr- un compresor de aer de avarie alimentat de la tabloul de distribuție de avarie.
5.5.6.Toate aceste echipamente de pornire, de reîncărcare și de acumulare a energiei trebuie să fie amplasate în încăperea generatorului de avarie; ele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât funcționarea grupului generator de avarie. Această cerință nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reținere instalată în încăperea generatorului de avarie.
5.5.7.Când pornirea automată nu este cerută de prezentele prevederi și când se poate proba eficacitatea pornirii manuale, aceasta din urmă este permisă; dispozitive de pornire manuală pot fi manivelele, demaroarele inerțiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartușele explozive.
5.5.8.Când pornirea manuală nu este posibilă în practică, trebuie satisfăcute cerințele paragrafelor de la 5.5.2 până la 5.5.6, cu excepția startului care poate fi comandat manual.
5.6.Măsuri împotriva electrocutării, incendiului și altor pericole de origine electrică
5.6.1.Toate părțile metalice expuse ale mașinilor sau echipamentului electric care nu sunt destinate să fie sub tensiune, dar care sunt susceptibile să devină ca urmare a unui defect, trebuie puse la masă (împământate) în afară de cazul în care mașinile și echipamentul sunt:
.1 alimentate cu o tensiune care nu depășește 55V curent continuu sau 55V în valoare eficace între conductori; pentru obținerea acestei tensiuni nu trebuie folosite autotransformatoare; ori
.2 alimentate cu o tensiune care nu depășește 250V prin transformatoare de siguranță și izolare care nu alimentează decât un singur consumator; ori
.3 construite conform principiului dublei izolații.
5.6.2.Administrația poate cere măsuri de precauție suplimentare pentru echipamentul electric portabil, destinat să fie utilizat în spații închise sau foarte umede, unde pot exista riscuri specifice datorate creșterii conductibilității.
5.6.3.Toate aparatele electrice trebuie să fie construite și montate astfel încât să nu producă vătămări corporale personalului în timpul manipulării sau prin atingere în condiții normale de folosire.
5.6.4.Se vor lua măsuri ca mașinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele și punțile pentru elicoptere să fie efectiv împământate, dacă aceasta nu este realizată din construcție.
5.6.5.Tablourile de distribuție trebuie să fie instalate astfel încât să ofere, în caz de nevoie, un acces ușor la aparate și echipamente pentru a reduce la minimum riscurile la care este expus personalul. Părțile laterale, spatele și, dacă e cazul, partea frontală a acestor tablouri, trebuie să fie protejate corespunzător. Piesele sub tensiune, expuse, a căror tensiune în raport cu masa (împământarea) depășește o tensiune care trebuie să fie precizată de Administrație, nu trebuie să fie instalate pe partea frontală a acestor tablouri. Dacă este necesar, se vor pune covoare sau grătare izolatoare în față și în spate.
5.6.6.Nu se vor instala rețele de distribuție cu retur prin corpul unității, dar aceasta nu exclude instalarea în condiții aprobate de Administrație a următoarelor echipamente:
.1 sisteme de protecție catodică cu curent impus;
.2 sisteme limitate și împământate local (de exemplu, sisteme de pornire a motoarelor);
.3 sisteme de sudare limitate și împământate local; când Administrația este convinsă că echipotențialitatea structurii este asigurată în măsură satisfăcătoare, instalațiile de sudare cu retur prin corp pot fi instalate fără această restricție; și
.4 echipamente de control a gradului de izolare cu condiția ca intensitatea curentului să nu depășească 3 mA în cele mai defavorabile condiții.
5.6.7.Când se utilizează o rețea de distribuție primară sau secundară fără împământare, pentru energie, încălzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care să poată măsura în permanență gradul de izolare în raport cu masa și să dea o alertă sonoră sau vizuală când gradul de izolare este anormal de scăzut.
5.6.8.În afară unor circumstanțe excepționale aprobate de Administrație, toate armăturile și tresele metalice ale cablurilor trebuie să fie continue (din punct de vedere electric) și împământate (la structură).
5.6.9.Toate cablurile și cablajele electrice exterioare echipamentelor trebuie să fie cel puțin de un tip cu întârziere a flăcării și trebuie să fie instalate astfel încât să nu li se afecteze proprietățile lor inițiale de întârziere a propagării flăcării*19) Administrația poate autoriza folosirea unor tipuri speciale de cabluri, cum ar fi cablurile pentru radiofrecvență care nu îndeplinesc cerințele precedente, când aceasta este necesară în unele cazuri particulare.
5.6.10.Cablurile și cablajele care deservesc sursa de energie principală sau de avarie, iluminatul, comunicațiile interioare sau semnalizările nu trebuie, în măsura posibilului, să traverseze bucătăriile, încăperile de mașini de categoria A și șahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuție de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacă ele traversează zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibilă, toate aceste cabluri trebuie să fie instalate astfel încât să nu devină inutilizabile prin încălzirea pereților datorită unui incendiu în spațiul adiacent*19).
5.6.11.Cablurile și cablajele trebuie pozate în așa fel încât să se evite uzarea lor prin frecare sau orice altă deteriorare.
5.6.12.Extremitățile și joncțiunile tuturor conductorilor trebuie să fie realizate astfel încât să conserve proprietățile inițiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic, al nepropagării flăcării și, dacă este necesar, proprietățile de rezistență la foc.
5.6.13.Fiecare circuit separat trebuie să fie protejat contra scurtcircuitelor și contra suprasarcinilor, cu excepția situațiilor permise în secțiunea 7.6 sau în cazul în care Administrația poate permite în mod excepțional altfel.
5.6.14.Calibrul sau reglajul corespunzător al dispozitivului de protecție la suprasarcină pentru fiecare circuit trebuie să fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecție.
5.6.15.Aparatele de iluminat trebuie dispuse în așa fel încât să se evite o creștere a temperaturii care poate deteriora cablurile și cablajul și să împiedice ca materialele din apropiere să se încălzească în mod exagerat.
5.6.16.Bateriile de acumulatori trebuie să fie adăpostite în mod corespunzător, iar încăperile destinate în principal să le conțină trebuie să fie construite corect și ventilate în mod eficient.
5.6.17.Instalarea echipamentului electric și a altora care pot constitui sursă de aprindere a vaporilor inflamabili nu trebuie autorizată în aceste încăperi, cu excepția cazului prevăzut la paragraful 5.6.19.
5.6.18.Bateriile de acumulatori, cu excepția bateriilor de lămpi de iluminat autonome funcționând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administrația poate acorda derogări de la sau poate accepta dispoziții echivalente la prezenta cerință când sunt instalate baterii închise ermetic.
5.6.19.În magaziile de pituri, spațiile de depozitare a acetilenei și spațiile analoage, unde este posibil să se acumuleze amestecuri inflamabile, precum și în toate încăperile destinate în principal să conțină baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afară de cazul în care Administrația consideră că acest echipament:
.1 este indispensabil în procesul exploatării;
.2 este de un tip care nu va aprinde amestecul considerat;
.3 este de un tip corespunzător pentru spațiul considerat; și
.4 este de un tip certificat în mod corespunzător pentru folosirea în deplină siguranță într-o atmosferă conținând vapori sau gaze susceptibile să se acumuleze.
5.6.20.Aparatura și cablurile electrice trebuie, când acest lucru este posibil, să fie excluse din toate încăperile unde sunt depozitate materiale și obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie să provină din exterior prin pereții încăperii. Dacă nu este posibilă excluderea echipamentului electric dintr-o astfel de încăpere, acest echipament trebuie conceput și utilizat astfel încât să se reducă la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
5.6.21.Acolo unde lichidele se pot deversa sau se pot răspândi accidental peste un pupitru de comandă sau alarmă electrică sau într-o incintă electrică analoagă esențială pentru siguranța unității, acest echipament trebuie prevăzut cu o protecție adecvată împotriva pătrunderii lichidelor*20).
5.7.Alarme și comunicații interioare
5.7.1.Alarmele și indicatorii trebuie să fie instalați în conformitate cu recomandările Organizației*21).
5.7.2.Fiecare unitate trebuie să fie prevăzută cu o instalație de alarmă generală, instalată astfel încât să fie clar perceptibilă în toate părțile în mod normal accesibile ale unității, inclusiv punțile deschise. Posturile de comandă pentru activarea alarmei trebuie să fie instalate în conformitate cu cerințele Administrației. Semnalele utilizate trebuie să se limiteze la: situație de urgență generală, gaz toxic (hidrogen sulfurat), gaz combustibil, alarmă de incendiu și semnale de abandon unitate. Aceste semnale trebuie să fie descrise în rolul de apel și manualul de exploatare.
5.7.3.Trebuie să fie prevăzută un sistem de comunicație prin difuzoare. Sistemul trebuie să fie auzit în mod clar în toate spațiile care sunt în mod normal accesibile personalului în timpul operațiunilor de rutină. Trebuie să fie posibil să se facă anunțuri din următoarele locații (dacă sunt prevăzute): centrul de răspuns pentru situații de urgență, puntea de navigație, postul de comandă mașini, postul de comandă a balastului, postul de comandă a ridicării și dintr-un loc situat în apropierea consolei de foraj.
5.7.4.Semnalele emise prin instalația de alarmă generală trebuie să fie completate de instrucțiuni date prin sistemul de comunicație prin difuzoare.
5.7.5.Mijloacele de comunicare internă trebuie să fie disponibile pentru transferul de informații între toate spațiile în care ar putea fi necesar să se acționeze în cazul unei situații de urgență.
5.7.6.Semnalele sonore în zonele cu zgomot ridicat trebuie să fie completate cu semnale vizuale. Mijloacele de comunicare internă trebuie să fie disponibile pentru transferul de informații între toate spațiile în care ar putea fi necesar să se acționeze în cazul unei situații de urgență.
6.1.Zone*22)
Zonele potențial periculoase sunt împărțite astfel:
Zona 0: Zona în care concentrații inflamabile de gaze sau vapori inflamabili sunt prezente în permanență sau pe perioade îndelungate.
Zona 1: Zona în care concentrații inflamabile de gaze sau vapori inflamabili pot apare în cursul exploatării normale.
Zona 2: Zona în care este puțin probabil să apară concentrații inflamabile de gaze sau vapori inflamabili sau dacă apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
6.2.Clasificarea zonelor potențial periculoase*23)
6.2.1.Din punct de vedere al instalațiilor de mașini și al instalațiilor electrice, zonele potențial periculoase sunt clasificate așa cum este prevăzut în paragrafele de la 6.2.2 până la 6.2.4. Zonele potențial periculoase care nu sunt menționate în prezenta secțiune (cum ar fi, însă fără ca această listă să fie exhaustivă, zonele pentru echipamentul de probare a sondei, zonele de depozitare a combustibilului pentru elicoptere, zonele de depozitare a buteliilor cu acetilenă, încăperile bateriilor, magaziile pentru vopsele și orificiile de evacuare a gazelor sau vaporilor inflamabili și orificiile de evacuare ale conductei diverter trebuie clasificate în conformitate cu secțiunea 6.1.
6.2.2.Zone potențial periculoase 0
Spațiile interioare ale tancurilor închise și ale tubulaturilor destinate să conțină noroi activ de foraj care nu este degazificat, petrol al cărui punct de aprindere în creuzet închis este inferior 60°C sau gaze și vapori inflamabili, precum și petrolul și gazele extrase în care un amestec de petrol/gaze/aer este prezent în permanență sau pe perioade lungi de timp.
6.2.3.Zone potențial periculoase 1
.1 Spații închise conținând orice parte din instalația de circulație a noroiului de foraj care are o deschidere în aceste încăperi și care se găsește între sondă și orificiul final de evacuare al instalației de degazificare.
.2 Spații închise sau amplasamente semiînchise care se găsesc sub podul sondei și conțin o sursă posibilă de scăpări cum ar fi partea superioară a unui racord de clopot.
.3 Amplasamente exterioare care se găsesc sub podul sondei și într-o zonă situată la mai puțin de 1,5 m față de o sursă posibilă de scăpări cum ar fi partea superioară a unui racord de clopot.
.4 Spații închise care se găsesc pe podul sondei și care nu sunt separate de spațiile menționate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solidă.
.5 În amplasamente exterioare sau semiînchise, cu excepția celor prevăzute în paragraful 6.2.3.2, zona situată la mai puțin de 1,5 metri de limitele oricărei deschideri spre un echipament care este parte a instalației de circulație a noroiului de foraj menționată la paragraful 6.2.3.1, oricăror orificii de ventilație a spațiilor din zona 1 sau oricărui acces în spațiile din zona 1.
.6 Puțuri, canale sau construcții similare, situate în amplasamente care altfel ar putea fi clasate în zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
6.2.4.Zone potențial periculoase 2
.1 Spații închise conținând porțiunile deschise ale instalației de circulație a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare al instalației de degazificare și racordul de aspirație a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi.
.2 Amplasamente exterioare situate în interiorul limitelor turlei de foraj până la o înălțime de 3m deasupra podului sondei.
.3 Amplasamente semiînchise aflate sub podul sondei și adiacent acestuia, în limitele turlei de foraj sau ale oricărei incinte în interiorul căreia sunt susceptibile acumulări de gaze.
.4 Amplasamente exterioare care se găsesc sub podul sondei, pe o rază de 1,5 m dincolo de zona 1 specificată la paragraful 6.2.3.3.
.5 Zonele ce se extind la 1,5 m dincolo de zona 1 menționată la paragraful 6.2.3.5 și dincolo de amplasamentele semiînchise menționate la paragraful 6.2.3.2.
.6 Zonele exterioare situate pe o rază de 1,5 m față de limitele oricărui orificiu de ventilație dintr-un spațiu din zona 2 sau față de oricare acces într-un astfel de spațiu.
.7 Turlele de foraj semiînchise până la limita superioară a structurii sale închise deasupra podului sondei sau până la o înălțime de 3 m deasupra podului sondei, oricare dintre aceste înălțimi este mai mare.
.8 Sasuri (ecluze) dintre o zonă 1 și un spațiu fără pericol de explozie.
6.3.Deschideri, acces și condiții de ventilație care influențează extinderea zonelor potențial periculoase
6.3.1.Cu excepția cazurilor justificate de motive de exploatare, ușile de acces sau alte deschideri nu trebuie să fie prevăzute între un spațiu care nu este potențial periculos și o zonă potențial periculoasă sau între un spațiu din zona 2 și un spațiu din zona 1. Când sunt prevăzute astfel de uși de acces sau alte deschideri, orice spațiu închis la care nu se face referire în paragrafele 6.2.3 ori 6.2.4 și care comunică direct cu oricare amplasament din zona 1 sau din zona 2 aparține aceleiași categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepția cazurilor următoare:
.1 un spațiu închis având acces direct spre oricare amplasament din zona 1 poate fi considerat ca aparținând zonei 2 dacă:
.1.1 accesul este prevăzut cu o ușă etanșă la gaze, cu autoînchidere, care se deschide înspre spațiul zonei 2;
.1.2 ventilația este astfel încât circulația aerului cu ușa deschisă se face dinspre spațiul zonei 2 spre amplasamentul din zona 1; și
.1.3 orice diminuare a ventilației declanșează o alarmă la un post de comandă cu cart permanent;
.2 un spațiu închis având acces direct spre oricare amplasament din zona 2 nu este considerat ca fiind potențial periculos dacă:
2.1.accesul este prevăzut cu ușă cu autoînchidere, etanșă la gaze, care se deschide înspre zona care nu este potențial periculoasă;
2.2.ventilația este astfel încât circulația aerului cu ușa deschisă se face dinspre spațiul care nu este potențial periculos spre amplasamentul din zona 2; și
2.3.orice diminuare a ventilației declanșează o alarmă la un post de comandă cu cart permanent;
.3 un spațiu închis având un acces direct spre oricare amplasament din zona 1 nu este considerat ca fiind potențial periculos dacă:
3.1.accesul este prevăzut cu două uși cu autoînchidere, etanșe la gaze, formând o ecluză(sas) de aer;
3.2 spațiul este ventilat în suprapresiune în raport cu spațiul potențial periculos; și
3.3.orice diminuare a suprapresiunii de ventilație declanșează o alarmă în postul de comandă cu cart permanent.
Când Administrația consideră că instalațiile de ventilație ale încăperii, care se intenționează să fie sigură, sunt suficiente pentru a împiedica orice pătrundere de gaz dinspre amplasamentul din zona 1, atunci cele două uși cu autoînchidere care constituie ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singură ușă etanșă la gaze, cu autoînchidere, care se deschide spre spațiul fără pericol și care nu are dispozitiv de reținere.
6.3.2.Instalațiile cu tubulaturi trebuie proiectate astfel încât să împiedice comunicațiile directe între zonele potențial periculoase de diferite categorii precum și între spațiile potențial periculoase și cele care nu sunt potențial periculoase.
6.3.3.Dispozitivele de reținere nu trebuie să fie utilizate pe ușile etanșe la gaze, cu autoînchidere, care delimitează zone potențial periculoase.
6.4.Ventilația spațiilor potențial periculoase
6.4.1.Spațiile închise potențial periculoase trebuie să fie ventilate în mod adecvat. Spațiile de procesare a noroiului de foraj, închise și potențial periculoase, trebuie să fie ventilate cu o rată minimă de 12 schimburi de aer pe oră. Când ventilația se face cu mijloace mecanice, ea trebuie să fie astfel încât spațiile închise potențial periculoase să fie menținute la o presiune inferioară celei din spațiile sau zonele mai puțin potențial periculoase, iar spațiile închise care nu sunt potențial periculoase să fie menținute la o presiune superioară în raport cu spațiile adiacente potențial periculoase.
6.4.2.Toate admisiile de aer ale spațiilor închise potențial periculoase trebuie să fie în zone care nu sunt potențial periculoase.
6.4.3.Fiecare ieșire de aer trebuie amplasată într-o zonă exterioară care, în absența acestor ieșiri, ar avea un potențial de pericol egal sau mai redus decât cel al spațiului ventilat.
6.4.4.Acolo unde conducta de ventilație trece printr-o zonă cu pericol mai mare, conducta de ventilație trebuie să fie menținută la o presiune superioară în raport cu această zonă; acolo unde conducta de ventilație trece printr-o zonă cu pericol mai redus, conducta de ventilație trebuie să fie menținută la o presiune inferioară în raport cu această zonă.
6.4.5.Instalațiile de ventilație pentru spațiile potențial periculoase trebuie să fie independente de cele pentru spațiile care nu sunt potențial periculoase.
6.5.Situații de urgență datorate operațiilor de foraj
6.5.1.Ținând seama de condițiile excepționale în care pericolul de explozie se poate extinde dincolo de zonele menționate mai sus, trebuie să fie prevăzute dotări speciale care să înlesnească decuplarea sau oprirea selectivă a următoarelor:
.1 instalația de ventilație, cu excepția ventilatoarelor necesare furnizării aerului de combustie pentru mașinile de antrenare a generatoarelor electrice;
.2 mașinile de antrenare a generatoarelor principale, inclusiv instalația lor de ventilație;
.3 mașinile de antrenare a generatoarelor de avarie.
6.5.2.În cazul unităților care utilizează sisteme de poziționare dinamică ca singurul mijloc de menținere a poziției, se poate acorda o atenție specială decuplării sau opririi selective a mașinilor și echipamentelor care asigură funcționarea sistemului de poziționare dinamică, cu scopul de a păstra integritatea puțurilor de foraj.
6.5.3.Decuplarea sau oprirea trebuie să se poată face din cel puțin două amplasamente strategice dintre care unul trebuie să fie situat în afară zonelor potențial periculoase.
6.5.4.Sistemele de oprire prevăzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie să fie proiectate în așa fel încât riscul de oprire involuntară datorat unei defecțiuni într-un sistem de oprire, precum și riscul de declanșare accidentală a unui sistem de oprire să fie reduse la minimum.
6.5.5.Echipamentul situat în alte spații decât cele închise și care este capabil să funcționeze după oprirea menționată la paragraful 6.5.1 trebuie să poată fi instalat în amplasamente din zona 2. Trebuie să se demonstreze că, conform cerințelor Administrației, un astfel de echipament situat în spații închise este corespunzător utilizării prevăzute. Cel puțin serviciile de mai jos trebuie să poată funcționa după o oprire de avarie:
.1 iluminatul de avarie conform paragrafelor de la 5.4.6.1.1 la 5.4.6.1.4 timp de o jumătate de oră;
.2 sistemul de comandă al prevenitorului de erupție;
.3 instalația de alarmă generală;
.4 sistemul de comunicație prin difuzoare; și
.5 instalațiile de radiocomunicații alimentate de la baterii.
6.6.Instalații electrice în zonele potențial periculoase
6.6.1.În zonele potențial periculoase nu se vor utiliza decât echipamente și cablaje electrice necesare exploatării. Nu se vor instala decât cabluri și tipuri de echipamente descrise în prezentul capitol. Alegerea și instalarea echipamentelor și cablurilor în zonele potențial periculoase trebuie să se facă în conformitate cu standardele internaționale*24).
6.6.2.Atunci când se aleg aparatele electrice destinate utilizării în zone potențial periculoase, trebuie să se țină cont de următoarele:
.1 zona în care aparatele urmează să fie utilizate;
.2 sensibilitatea la aprindere a gazelor și vaporilor care e posibil să fie prezenți, exprimată printr-o grupă de gaze; și
.3 sensibilitatea la aprindere a gazelor și vaporilor care e posibil să fie prezenți, la contactul cu suprafețele calde, exprimată printr-o clasă de temperatură.
6.6.3.Aparatele electrice utilizate în zone potențial periculoase trebuie să fie fabricate, încercate, marcate și instalate în conformitate cu standardele internaționale*25) și omologate de către un laborator de încercări independent, recunoscut de Administrație. Echipamentul clasificat conform următoarelor clase de protecție poate fi utilizat:
Tabelul 6-1 - Tipul de protecție electrică
┌───────────┬─────────────────────────────────────┐
│ Tipul │ Metoda de protecție │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ ia și ib │Siguranță intrinsecă │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ d │Capsulare antideflagrantă │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ e │Siguranță mărită │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ m │Încapsulare │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ n │Neincendiar │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ o │Imersiune în ulei │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ p │Capsulare presurizată │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ q │Umplere cu pulberi │
├───────────┼─────────────────────────────────────┤
│ s │Special*26) │
│ │ │
└───────────┴─────────────────────────────────────┘
6.6.4.Tipurile de echipamente electrice permise trebuie să fie determinate în funcție de clasificarea ca zonă potențial periculoasă din punct de vedere electric a amplasamentului în care echipamentul urmează să fie instalat. Echipamentul permis este indicat cu "x" în tabelul 6-2. Utilizarea celor de tip "o" (imersiune în ulei) trebuie să fie limitată. Pentru aparatura portabilă, tipul de protecție "o" nu trebuie să fie utilizat.
Tabelul 6-2 - Tipul de aparatură electrică utilizată în zonele potențial periculoase
┌────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ Tipul de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ protecție │ ia │ ib │ d │ e │ m │ n │ o │ p │ q │ s │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ Zona 0 │ x │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ Zona 1 │ x │ x │ x │ x │ x │ │ x │ x │ x │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ Zona 2 │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │ x │
└────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
6.6.5.Alegerea grupei pentru echipamentul electric trebuie să se facă după cum urmează:
.1 Grupa II trebuie să fie aleasă pentru aparatele de tipurile "e", "m", "n", "o", "p", "q" și "s"
.2 Grupele IIA, IIB sau IIC trebuie să fie alese pentru tipurile "i", "d" și unele aparate de tip "n", conform tabelului 6-3.
Tabelul 6-3 - Relația dintre grupa gazelor/vaporilor și grupa echipamentului permis
┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│ Grupa gazelor/vaporilor │ Grupa echipamentului electric │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ IIC │ IIC │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ IIB │ IIB sau IIC │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ IIA │ IIA, IIB sau IIC │
│ │ │
└──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
6.6.6.Aparatul electric trebuie să fie ales astfel încât temperatura lui maximă de suprafață să nu atingă valoarea temperaturii de aprindere a oricărui gaz/vapor care ar putea fi prezent în zonele potențial periculoase în care este amplasat aparatul electric. Relația între clasa de temperatură a echipamentului, temperatura maximă de suprafață a echipamentului, temperatura de aprindere a gazului/vaporului este prezentată în tabelul 6-4.
Tabelul 6-4 -Relația între clasa de temperatură, temperatura maximă de suprafață și temperatura de aprindere
┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Clasa de temperatură a │Temperatura maximă de │Temperatura de aprindere│
│ aparatului electric │suprafață a aparatului │a gazului/vaporului (°C)│
│ │electric (°C) │ │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T1 │ 450 │ >450 │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T2 │ 300 │ >300 │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T3 │ 200 │ >200 │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T4 │ 135 │ >135 │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T5 │ 100 │ >100 │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ T6 │ 85 │ >85 │
└─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘
6.6.7.Aparatura electrică situată într-un puț de foraj potențial periculos și în zonele de procesare a noroiului de foraj trebuie să îndeplinească cel puțin prevederile aplicabile Grupei IIA și clasei de temperatură T3.
6.6.8.Cablurile electrice trebuie să îndeplinească următoarele:
.1 Numai cablurile asociate tipului de echipament "ia" trebuie să fie permise în zonele 0.
.2 Cablurile cu manta termoplastică, cablurile cu manta termorigidă sau cablurile cu manta elastomerică trebuie să fie utilizate pentru cablajul fix din zonele 2.
.3 Cablurile flexibile și portabile, acolo unde sunt necesare, utilizate în zonele 1 și zonele 2 trebuie să satisfacă cerințele Administrației.
.4 Cablurile fixe, instalate permanent, care trec prin zone potențial periculoase de tip 1 trebuie să fie prevăzute cu acoperire, înveliș împletit sau manta conductoare pentru împământare.
6.7.Instalații de mașini în zonele potențial periculoase
6.7.1.Echipamentul mecanic trebuie să fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
6.7.2.Echipamentul mecanic și mașinile care se găsesc în zonele potențial periculoase trebuie să fie construite și instalate în așa fel încât să reducă pericolul de aprindere din cauza scânteilor rezultate în urma producerii electricității statice sau frecării dintre părțile mobile sau din cauza temperaturilor ridicate ale părților expuse provocate de gazele de eșapament sau alte emisii.
6.7.3.Instalarea de mașini cu combustie internă poate fi permisă în zonele potențial periculoase 1 și 2 dacă Administrația consideră că au fost luate suficiente măsuri de precauție contra riscului de aprindere periculoasă.
6.7.4.Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisă în zonele potențial periculoase 2 dacă Administrația consideră că au fost luate suficiente măsuri de precauție contra riscului de aprindere periculoasă.
7.1.Generalități
7.1.1.Prevederile prezentului capitol se aplică unităților concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace, fără asistență exterioară și nu sunt aplicabile unităților care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixare pe locație sau pentru facilitarea operațiilor de remorcaj. Aceste prevederi sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 și 6.
7.1.2.Trebuie să fie prevăzute mijloace prin care să se asigure sau să se restabilească funcționarea normală a mașinilor de propulsie chiar și în cazul în care unul din echipamentele auxiliare esențiale devine neoperant. O atenție specială trebuie să fie acordată proastei funcționări a următoarelor echipamentelor:
.1 grupul generator care servește ca sursă principală de energie electrică;
.2 sursele de alimentare cu aburi;
.3 echipamentele de alimentare cu apă a căldărilor;
.4 echipamentele de alimentare cu combustibil lichid a căldărilor sau a motoarelor;
.5 sursele de ulei de ungere sub presiune;
.6 sursele de apă sub presiune;
.7 pompa de condens și echipamentele de menținere a vacuumului în condensatoare;
.8 alimentarea mecanică cu aer a căldărilor;
.9 compresorul și butelia de aer utilizate pentru pornire sau comenzi; și
.10 echipamentele hidraulice, pneumatice și electrice de comandă a mașinii principale de propulsie, inclusiv elicele cu pas reglabil.
Totuși, Administrația poate, ținând cont de considerații generale de siguranță, să permită o reducere parțială a capacității de propulsie în raport cu funcționarea normală.
7.1.3.Mașina principală de propulsie și toate echipamentele auxiliare esențiale pentru propulsia și siguranța unității trebuie să poată funcționa, așa cum au fost instalate la bord, în condițiile statice prevăzute la paragraful 4.1.4 și în condițiile dinamice următoare:
.1 pentru unitățile stabilizate prin coloane, un unghi de înclinare de 22,5° în orice direcție;
.2 pentru unitățile autoridicătoare, un unghi de înclinare de 15° în orice direcție;
.3 pentru unitățile de suprafață, un unghi de ruliu de 22,5° și, simultan, un tangaj prova sau pupa de 7,5°.
Administrația poate autoriza o modificare a acestor unghiuri ținând cont de tipul, dimensiunea și condițiile de funcționare ale unității.
7.1.4.Trebuie acordată o atenție deosebită proiectării, construcției și instalării mașinilor de propulsie astfel încât vibrațiile lor, de orice mod, să nu producă solicitări excesive în aceste mașini în condiții normale de funcționare.
7.2.Marșul înapoi
7.2.1.Energia la marș înapoi trebuie să fie suficientă ca să asigure un control adecvat al unității în toate circumstanțele normale.
7.2.2.Trebuie probat că instalația de propulsie permite inversarea sensului împingerii elicei într- un interval de timp convenabil și în așa fel încât să oprească unitatea pe o distanță rezonabilă, când aceasta este în deplasare cu viteza maximă de serviciu la marș înainte.
7.2.3.Timpii de oprire, traiectoriile unității și distanțele înregistrate la probe împreună cu rezultatele probelor pentru determinarea capacității unității cu mai multe elice, de a naviga și de a face manevre când una sau mai multe elice sunt scoase din funcțiune, trebuie să fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau de personalul desemnat pentru aceasta*27).
7.2.4.Când unitatea este echipată cu mijloace suplimentare pentru manevrare sau oprire, acestea trebuie supuse la probe și se vor consemna rezultatele încercărilor așa cum este indicat în paragrafele 7.2.2 și 7.2.3.
7.3.Căldări de abur și instalații de alimentare a căldărilor
7.3.1.Căldările acvatubulare care deservesc mașinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu o alarmă de nivel maxim de apă.
7.3.2.Toate sistemele de generare a aburului care asigură serviciile esențiale pentru propulsia unității trebuie să fie prevăzute cu cel puțin două instalații de alimentare cu apă, independente, cuprinzând fiecare o pompă de alimentare; totuși, se poate admite ca să existe o singură intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevăzute mijloace care să prevină suprapresiunile în orice punct al instalațiilor.
7.4.Comenzi mașini
7.4.1.Mașinile principale și auxiliare esențiale pentru propulsia unității trebuie să fie prevăzute cu mijloace eficace pentru funcționare și comandă. Toate sistemele de comandă esențiale pentru propulsia, controlul și siguranța unității trebuie să fie independente sau proiectate astfel încât defectarea unui sistem să nu afecteze funcționarea altui sistem. Pe puntea de navigație trebuie prevăzut un indicator de pas pentru elicele cu pas reglabil.
7.4.2.Când mașinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigație și încăperile de mașini sunt cu personal permanent de supraveghere, trebuie să se aplice următoarele:
.1 în toate condițiile de navigație, inclusiv în timpul manevrei, trebuie să se poată comanda în întregime de pe puntea de navigație viteza, sensul împingerii și, după caz, pasul elicei;
.2 comanda de la distanță trebuie să se facă, pentru fiecare elice independentă, cu un dispozitiv de comandă conceput și construit în așa fel încât acționarea lui să nu necesite acordarea unei atenții deosebite detaliilor de funcționare a mașinii. Când mai multe elice sunt concepute să funcționeze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandă;
.3 mașina principală de propulsie trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire în caz de urgență, situat pe puntea de navigație și independent față de sistemul de comandă de pe puntea de navigație;
.4 comenzile transmise de pe puntea de navigație către mașina de propulsie trebuie să fie semnalate, după caz, în postul principal de comandă a mașinilor sau pe platforma de manevră;
.5 comanda de la distanță a mașinii de propulsie trebuie să fie posibilă numai dintr- un singur post odată; instalarea de echipamente de comandă interconectate este autorizată în interiorul aceluiași post. Fiecare post trebuie să fie prevăzut cu un echipament care să indice postul care comandă mașina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigație și încăperile de mașini trebuie să fie posibil numai din încăperea de mașini sau din încăperea de comandă a mașinilor;
.6 trebuie să fie posibilă comanda locală a mașinilor de propulsie, chiar și în cazul defectării unei părți oarecare a sistemului de comandă la distanță;
.7 echipamentul de comandă la distanță trebuie să fie proiectat în așa fel încât în caz de defectare să dea o alarmă, iar turația și sensul împingerii existente înaintea acestei defectări să se mențină până în momentul în care comanda locală intră în acțiune, exceptând cazul în care Administrația consideră că acest lucru este imposibil de pus în practică;
.8 pe puntea de navigație trebuie să fie prevăzute aparate care să indice:
8.1.turația și sensul de rotație al elicei, în cazul elicelor cu pas fix;
8.2.turația și pasul elicei, în cazul elicelor cu pas reglabil;
.9 pe puntea de navigație și în încăperea de mașini trebuie să fie prevăzută o alarmă care să indice presiunea joasă a aerului de pornire stabilită la un nivel care să permită încă efectuarea operațiunile de pornire a motorului principal. Dacă sistemul de comandă de la distanță a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automată, numărul tentativelor consecutive ratate de pornire automată trebuie limitat pentru a menține un nivel suficient al presiunii aerului necesar pornirii locale a motorului; și
.10 sistemele de automatizare trebuie să fie proiectate astfel încât un semnal de avertizare privind încetinirea sau oprirea inevitabilă sau iminentă a sistemului de propulsie să fie dat din timp ofițerului de cart pentru a-i permite acestuia să evalueze condițiile de navigație în caz de urgență. În particular, sistemele trebuie să aibă funcția de control, monitorizare, raportare, alertare și trebuie, din considerente de siguranță, să poată încetini sau opri propulsia oferind în același timp ofițerului de cart posibilitatea de a interveni manual, cu excepția cazurilor în care intervenția manuală ar avea ca efect defectarea totală a motorului și/sau echipamentului de propulsie într-un timp foarte scurt, de exemplu în caz de supraviteză.
7.4.3.Când mașina principală de propulsie și mașinile asociate, inclusiv sursele principale de alimentare cu energie electrică, prezintă diferite grade de comandă automată sau de la distanță și sunt supravegheate în permanență de personal dintr-un post de comandă, acest post de comandă trebuie proiectat, echipat și instalat în așa fel încât exploatarea mașinii să fie așa de sigură și eficace ca și cum ar fi sub supraveghere directă; în acest scop se aplică în mod corespunzător secțiunile de la 8.3 până la 8.6. Trebuie să se acorde o atenție deosebită protecției contra incendiului și inundării.
7.5.Instalația de guvernare
7.5.1.Exceptând cerințele paragrafului 7.5.18, unitățile trebuie să fie echipate cu o instalație de guvernare principală și o instalație de guvernare auxiliară acceptate de către Administrație. Instalația de guvernare principală și instalația de guvernare auxiliară trebuie să fie dispuse în așa fel încât o defecțiune a uneia dintre ele să nu o facă pe cealaltă inutilizabilă, în măsura în care acest lucru este rezonabil și posibil în practică.
7.5.2.Instalația de guvernare principală trebuie să fie de o construcție suficient de solidă pentru a permite guvernarea unității la viteza maximă de serviciu și acest lucru trebuie să fie demonstrat la probe. Instalația de guvernare principală și axul cârmei trebuie să fie proiectate în așa fel încât să nu fie deteriorate la viteza maximă de marș înapoi, totuși această cerință de proiectare nu trebuie demonstrată prin probe efectuate la viteza maximă de marș înapoi și la unghiul maxim de bandă a cârmei.
7.5.3.Când unitatea este la pescajul său maxim și la marș înainte cu viteza maximă de serviciu, instalația de guvernare trebuie să poată manevra cârma din poziția de 35° dintr-un bord la poziția de 35° în celălalt bord. Timpul necesar pentru trecerea cârmei de la 35° dintr-un bord oarecare la 30° în celălalt bord nu trebuie să depășească 28 s în aceleași condiții.
7.5.4.Instalația de guvernare principală trebuie să fie acționată de o sursă de energie când aceasta este necesară pentru respectarea prevederilor de la paragraful 7.5.3 și în oricare caz în care Administrația va solicita un ax de cârmă al cărui diametru la nivelul echei să fie mai mare de 120 mm.
7.5.5.Agregatul sau agregatele de forță ale instalației de guvernare trebuie să fie concepute astfel încât să pornească automat atunci când s-a restabilit alimentarea cu energie după o întrerupere de curent.
7.5.6.Instalația de guvernare auxiliară trebuie să fie de o construcție suficient de solidă și să permită guvernarea unității la o viteză de navigație acceptabilă; ea trebuie să poată fi pusă rapid în acțiune în caz de urgență.
7.5.7.Instalația de guvernare auxiliară trebuie să fie capabilă să rotească cârma de la poziția de 15° într-un bord la 15° în celălalt bord în cel mult 60 s, unitatea fiind la pescajul său maxim și având o viteză egală cu jumătate din viteza maximă de serviciu la marș înainte sau o viteză de șapte noduri, oricare dintre aceste valori este mai mare.
7.5.8.Instalația de guvernare principală trebuie acționată de o sursă de energie când aceasta este necesară pentru respectarea prevederilor de la paragraful 7.5.7 și în oricare caz în care Administrația va solicita un ax de cârmă al cărui diametru la nivelul echei să fie mai mare de 230 mm.
7.5.9.Când instalația de guvernare principală are două sau mai multe agregate de forță identice, nu este necesar să se prevadă o instalație de guvernare auxiliară dacă instalația de guvernare principală poate acționa cârma în conformitate cu prevederile de la paragraful 7.5.3 de mai sus când toate agregatele de forță sunt în funcțiune. În măsura în care este rezonabil și posibil în practică, instalația de guvernare principală trebuie să fie dispusă în așa fel încât o singură defecțiune în circuitul său de tubulaturi sau în unul dintre agregatele de forță să nu compromită integritatea restului instalației de guvernare.
7.5.10.Instalația de guvernare principală trebuie să poată fi comandată atât de pe puntea de navigație, cât și din încăperea mașinii de cârmă. Când echipamentul de comandă a instalației de guvernare care este acționat de pe puntea de navigație, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de alimentare cu energie a instalației de guvernare, dintr-un punct situat în încăperea mașinii de cârmă.
7.5.11.Când instalația de guvernare principală este dispusă conform cerințelor din paragraful 7.5.9, trebuie prevăzute două sisteme independente de comandă, fiecare dintre ele putând fi acționat de pe puntea de navigație. Când sistemul de comandă cuprinde un servomotor hidraulic, Administrația poate renunța la aplicarea cerinței referitoare la cel de-al doilea sistem independent de comandă.
7.5.12.Când instalația de guvernare auxiliară este acționată de o sursă de energie, ea trebuie echipată cu un sistem de comandă acționat de pe puntea de navigație și care să fie independent de sistemul de comandă al instalației de guvernare principală.
7.5.13.În încăperea mașinii de cârmă se vor prevedea mijloace care să permită deconectarea sistemului de comandă al instalației de guvernare de circuitul de energie.
7.5.14.Trebuie prevăzut un mijloc de comunicare între puntea de navigație și:
.1 încăperea mașinii de cârmă; și
.2 postul de comandă a mașinii de cârmă în caz de urgență, dacă există.
7.5.15.Când cârma este acționată de o sursă de energie, poziția sa unghiulară exactă trebuie să fie indicată pe puntea de navigație. Indicatorul unghiului cârmei trebuie să fie independent de sistemul de comandă al instalației de guvernare.
7.5.16.Trebuie să fie posibilă verificarea poziției unghiulare a cârmei în încăperea mașinii de cârmă.
7.5.17.Trebuie să fie prevăzută o sursă de alimentare cu energie de rezervă care să intre în acțiune automat într-un termen de 45 secunde și care să fie suficientă pentru a alimenta cel puțin un agregat de forță al instalației de guvernare conform cerințelor paragrafului 7.5.7 precum și sistemul său de comandă și indicatorul unghiului cârmei; această sursă de alimentare cu energie de rezervă trebuie să fie sursa de energie de avarie sau altă sursă de energie independentă situată în încăperea mașinii de cârmă. Aceasta sursă independentă de energie trebuie să fie utilizată numai pentru acest scop și trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru 10 min de funcționare continuă.
7.5.18.Dacă este instalată o cârmă neconvențională sau dacă unitatea este guvernată cu ajutorul unui alt mijloc decât cârma, Administrația trebuie să acorde o atenție deosebită instalației de guvernare a unității astfel încât să se asigure gradul de fiabilitate și eficacitate acceptabil conform cerințelor de la paragraful 7.5.1.
7.6.Instalația de guvernare electrică și electrohidraulică
7.6.1.Pe puntea de navigație și într-un post corespunzător de comandă mașini trebuie să fie instalate indicatoare ale stării de funcționare a motoarelor instalației de guvernare electrice sau electrohidraulice.
7.6.2.Fiecare instalație de guvernare electrică sau electrohidraulică cuprinzând unul sau mai multe agregate de forță trebuie să fie deservite de cel puțin două circuite alimentate de la tabloul principal de distribuție. Unul dintre circuite poate să treacă prin tabloul de distribuție de avarie. O instalație de guvernare electrică sau electrohidraulică auxiliară asociată cu o instalație de guvernare electrică sau electrohidraulică principală poate să fie cuplată la unul dintre circuitele care alimentează această instalație principală de guvernare. Circuitele care alimentează o instalație de guvernare electrică sau electrohidraulică trebuie să aibă o capacitate nominală suficientă pentru alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan la aceste circuite și care trebuie să funcționeze simultan.
7.6.3.Aceste circuite și motoare trebuie să fie protejate contra scurtcircuitelor și trebuie să fie echipate cu alarmă de suprasarcină. Echipamentele de protecție la supracurenți, dacă există, trebuie să între în acțiune când curentul este cel puțin egal cu dublul curentului la plină sarcină a motorului sau circuitului astfel protejat și trebuie să fie concepute în așa fel încât să lase să treacă curenții de pornire corespunzători. Când se folosește o alimentare trifazată trebuie prevăzută o alarmă care să indice avarierea oricărei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie să fie alarme sonore și vizuale, instalate pe puntea de navigație într-o poziție de unde pot fi observate cu ușurință.
7.7.Comunicații între puntea de navigație și încăperea de mașini
Unitățile trebuie să fie prevăzute cu cel puțin două mijloace independente care să permită transmiterea ordinelor de la puntea de navigație la poziția din încăperea de mașini sau în postul de comandă din care mașinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie să ofere o indicare vizuală a ordinelor și a răspunsurilor atât în încăperea de mașini, cât și pe puntea de navigație. Trebuie luată în considerație prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziții din care pot fi comandate mașinile.
7.8.Instalația de alarmă pentru mecanici
Se va prevedea o instalație de alarmă pentru mecanici, care să fie acționată din postul de comandă mașini sau de pe platforma de manevră, după caz, și care să fie auzită clar în cabinele mecanicilor.
7.9.Sursa principală de energie electrică
7.9.1.Suplimentar cerințelor secțiunii 5.3, sursa principală de energie electrică trebuie să îndeplinească cerințele următoare:
.1 Sursa principală de energie a unității trebuie să fie concepută astfel încât serviciile menționate la paragraful 5.1.1.1 să poată rămâne asigurate oricare ar fi turația și sensul de rotație al mașinilor de propulsie principale sau al axelor principale.
.2 Centrala electrică trebuie să fie concepută astfel încât să asigure că, în cazul când oricare dintre generatoare sau sursa sa principală de energie iese din funcțiune, generatorul (generatoarele) rămas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii mașinii principale de propulsie când unitatea este în stare de navă lipsită de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de navă lipsită de energie, dacă puterea sa, singură sau combinată cu a oricăruia dintre generatoare este suficientă pentru asigurarea simultană a serviciilor menționate la paragrafele de la 5.4.6.1 până la 5.4.6.4.
.3 Pentru unitățile cu propulsie electrica autonomă aplicarea paragrafului 5.3.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care să permită unității să se deplaseze în deplină siguranță.
.4 Când energia electrică este necesară pentru restabilirea propulsiei, capacitatea trebuie să fie suficientă pentru restabilirea propulsiei unității împreună cu alte mașini, după caz, pornind de la starea de navă lipsită de energie, într-un interval de 30 min după pana de curent.
7.9.2.Tabloul principal de distribuție trebuie să fie amplasat în raport cu un post de generator principal în așa fel încât, în măsura posibilului, integritatea alimentării normale să nu poată fi afectată decât de un incendiu sau alt accident care s-ar produce într-o singură încăpere. Orice incintă înconjurătoare conținând tabloul principal de distribuție, cum ar fi un post de comandă a mașinilor situat în limitele principale ale încăperii, nu este considerată ca separând tablourile de distribuție de generatoare.
7.9.3.La bordul tuturor unităților ale căror generatoare principale au o putere electrică instalată de peste 3 MW, barele colectoare principale trebuie divizate în cel puțin două părți care, în mod normal, trebuie să fie cuplate prin conexiuni detașabile sau alte mijloace aprobate; conectarea generatoarelor și a tuturor celorlalte aparate duplicate trebuie, în măsura în care este posibil, să se facă repartizat în mod egal între cele două părți. Sunt permise amenajări alternative echivalente.
7.10.Sursa de energie electrică de avarie
În plus față de respectarea cerințelor din secțiunea 5.4, sursa de energie de avarie trebuie să poată alimenta următoarele servicii:
.1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalației de guvernare;
.2 Timp de 18 ore:
2.1.echipamentul de navigație cerut capitolul V din SOLAS;
2.2.funcționarea intermitentă a lămpii de semnalizare de zi și a sirenei unității;
afară de cazul când aceste servicii dispun de o alimentare independentă furnizată de o baterie de acumulatori situată convenabil în așa fel încât să poată fi utilizată în caz de situație critică și să fie suficientă pentru o perioada de 18 ore;
.3 Timp de 30 min sau pe o perioadă mai scurtă de timp așa cum permite regula II- 1/29.14 din SOLAS, instalația de guvernare.
8.1.Generalități
Prevederile prezentului capitol sunt suplimentare celor din capitolele de la 4 până la 7 și 9 și se aplică încăperilor de mașini exploatate fără prezența permanentă a personalului, indicate în prezentul capitol. Măsurile luate trebuie să asigure unității funcționând ca o navă, inclusiv în timpul manevrei, și încăperilor de mașini de categoria A în timpul operațiilor de foraj, după caz, un grad de siguranță echivalent cu cel al unei unități ale cărei încăperi de mașini sunt supravegheate de personal.
8.2 Domeniul de aplicare
8.2.1.Prevederile secțiunilor de la 8.3 până la 8.9 se aplică unităților proiectate să se propulseze prin propriile lor mijloace fără ajutor exterior.
8.2.2.Unitățile, altele decât cele care sunt concepute pentru autopropulsie, care au încăperi de mașini periodic nesupravegheate în care se găsesc mașinile destinate funcționării ca o navă, trebuie să fie conforme cu părțile corespunzătoare aplicabile din secțiunile 8.3, 8.4, 8.7, 8.8 și 8.9.
8.2.3.Când la bordul unei unități oarecare, este prevăzut ca unele încăperi de mașini de categoria A destinate operațiilor de foraj să fie exploatate fără prezența permanentă a personalului, Administrația trebuie să ia în considerare aplicarea secțiunilor 8.3 și 8.9 încăperilor de mașini de categoria A, ținând cont în mod corespunzător de caracteristicile mașinilor respective și de supravegherea preconizată pentru garantarea siguranței.
8.2.4.Trebuie să fie luate măsuri acceptate de către Administrație pentru a se asigura că echipamentul de la bordul fiecărei unități funcționează într-o manieră fiabilă și că sunt prevăzute inspecții regulate și probe de rutină pentru a se asigura că acest echipament continuă să funcționeze corect.
8.2.5.Fiecare unitate trebuie să aibă documente acceptate de către Administrație, atestând că ea poate fi exploatată fără prezența permanentă a personalului în încăperile de mașini.
8.3.Protecția contra incendiului
Prevenirea incendiului
8.3.1.Acolo unde este necesar, tubulaturile de combustibil lichid și ulei de ungere trebuie să fie protejate cu ecrane sau cu alte mijloace de protecție adecvate pentru a evita pe cât posibil pulverizarea sau scurgerile de combustibil pe suprafețele încinse sau în prizele de aspirație a aerului ale mașinilor. Numărul de îmbinări din respectivele sisteme de țevi trebuie redus la minimum și, acolo unde este posibil în practică, scurgerile rezultate de la tubulaturile de combustibil lichid sub presiune înaltă trebuie să fie colectate și trebuie să fie prevăzute dispozitive pentru declanșarea unei alarme.
8.3.2.Tancurile de serviciu de combustibil lichid umplute automat sau prin comandă de la distanță trebuie să fie echipate cu dispozitive care să elimine riscul de deversare. Celelalte echipamente care tratează automat lichidele inflamabile, ca de exemplu separatoarele purificatoare de combustibil lichid, trebuie, de fiecare dată când acest lucru este posibil în practică, să fie instalate într-un spațiu special rezervat separatoarelor purificatoare și încălzitoarelor lor și trebuie să fie prevăzute cu dispozitive destinate prevenirii deversărilor.
8.3.3.Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevăzute cu echipamente de încălzire, trebuie prevăzut un avertizor care să dea alarma în caz de temperatură excesivă, dacă riscă să fie depășit punctul de inflamabilitate al combustibilului.
Detectarea incendiului
8.3.4.În încăperile de mașini periodic nesupravegheate trebuie amplasată o instalație aprobată pentru detectarea incendiului care se bazează pe principiul autocontrolului și care să includă facilități pentru testări periodice.
8.3.5.Instalația pentru detectarea incendiului trebuie să fie conformă cu următoarele prevederi:
.1 Aceasta instalație de detectare a incendiului trebuie să fie astfel proiectată, iar detectoarele trebuie să fie astfel dispuse încât să descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încăperi și în toate condițiile normale de exploatare a mașinilor și de variație a ventilației pe care le cere gama posibilă de temperaturi ambiante. Instalațiile de detectare care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, exceptând cazurile în care spațiile au înălțime limitată și când utilizarea instalațiilor respective este în mod deosebit corespunzătoare. Instalația de detectare trebuie să declanșeze alarme sonore și vizuale distincte de cele ale oricăror alte sisteme care nu indică un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a se asigura că aceste semnale de alarmă sunt văzute și auzite în amplasamentele specificate în paragraful 8.7.1.
.2 După ce instalația a fost montată, ea trebuie supusă probelor în condiții diferite de ventilație și de exploatare a mașinilor.
.3 Când instalația de detectare a incendiului este electrică, ea trebuie să fie alimentată automat de la o sursă de energie de avarie prin intermediul unei alimentări separate, în cazul căderii sursei principale de energie.
8.3.6.Se vor prevedea mijloace care, în cazul producerii unui incendiu în:
.1 conductele de alimentare cu aer și de eșapament la căldări; și
.2 colectoarele de baleiaj ale motorului de propulsie,
să asigure detectarea și darea alarmei în stadiul incipient al incendiului, cu excepția cazului când Administrația consideră că aceste mijloace nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
8.3.7.Motoarele cu combustie internă având puterea mai mare sau egală cu 2250 kW sau având diametrul cilindrilor mai mare de 300 mm trebuie să fie echipate cu detectoare de ceață de ulei în carter sau cu echipamente de control a temperaturii palierelor sau cu echipamente echivalente.
Combaterea incendiului
8.3.8.Trebuie prevăzută o instalație fixă de stingere a incendiului aprobată, la bordul unităților care nu sunt obligate să aibă această dotare în temeiul secțiunii 9.8.
8.3.9.Trebuie luate măsuri pentru garantarea unei alimentări imediate de la magistrala de incendiu la o presiune corespunzătoare, ținând seama de riscul de îngheț, fie:
.1 prin instalarea dispozitivelor de comandă de la distantă a pornirii uneia dintre pompele de incendiu principale. Aceste comnezi de pornire trebuie să fie instalate în locuri strategice incluzând puntea de navigație, dacă există, și un post de comandă suprevegheat normal; fie
.2 prin menținerea sub presiune în permanență a magistralei de incendiu cu ajutorul fie
2.1.a uneia dintre pompele principale de incendiu; fie
2.2.a unei pompe rezervate în acest scop împreună cu pornirea automată a uneia dintre pompele principale de incendiu în caz de reducere a presiunii.
8.3.10.Administrația trebuie să acorde atenție deosebită menținerii integrității la foc a încăperilor de mașini, alegerii amplasamentului și centralizării comenzilor instalației de stins incendiu, precum și echipamentelor de oprire cerute (de exemplu pentru ventilație, pompe de combustibil etc.); Administrația poate să ceară dispozitive suplimentare de stins incendiul, alte echipamente de combatere a incendiului și aparate de respirat.
8.4.Protecția contra inundării
Detectarea nivelului apei de santină
8.4.1.Un nivel crescut al apei de santină în încăperile de mașini periodic nesupravegheate și situate sub linia de încărcare atribuită trebuie să declanșeze o alarmă sonoră și vizuală în amplasamentele stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1.
8.4.2.Încăperile de mașini periodic nesupravegheate trebuie să fie prevăzute, în măsura în care aceasta este posibilă în practică, cu puțuri de santină de capacitate suficientă pentru colectarea lichidelor care se acumulează în mod normal în timpul perioadelor de funcționare fără personal. Aceste puțuri trebuie să fie situate și supravegheate astfel ca toată acumularea de lichide să fie detectată la nivelurile fixate în prealabil, la unghiuri normale de înclinare.
8.4.3.Când pompele de santină sunt capabile să se pună în funcțiune automat, trebuie să fie prevăzute mijloace care să indice în locațiile stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1 dacă afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacă aceasta din urmă funcționează mai des decât este normal prevăzut. În aceste cazuri, se pot autoriza puțuri de santină mai mici, care să fie suficiente pentru o perioadă de timp rezonabilă. Dacă există pompe de drenaj cu pornire automată, trebuie să se acorde o atenție deosebită regulilor de prevenire a poluării cu hidrocarburi.
8.5.Comanda de pe puntea de navigație a mașinilor de propulsie
8.5.1.În modul de funcționare ca o navă, inclusiv în timpul manevrei, trebuie să se poată comanda în întregime de pe puntea de navigație turația, sensul împingerii și, după caz, pasul elicei.
8.5.2.Această comandă de la distanță trebuie să se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv de comandă pentru fiecare elice independentă, cu funcționare automată a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacă este necesar, dispozitive de protecție a mașinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuși, când mai multe elice sunt concepute să funcționeze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandă.
8.5.3.Mașina principală de propulsie trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire în caz de urgență, situat pe puntea de navigație și care trebuie să fie independent de sistemul de comandă de pe puntea de navigație menționat la paragraful 8.5.2.
8.5.4.Comenzile transmise de pe puntea de navigație către mașina de propulsie trebuie să fie semnalate în postul principal de comandă a mașinilor sau în postul de comandă a mașinilor de propulsie, după caz.
8.5.5.Comanda de la distanță a mașinii de propulsie trebuie să fie posibilă numai dintr-un singur post odată; instalarea de sisteme de comandă interconectate este autorizată în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie să fie prevăzut cu un echipament care să indice postul care comandă mașina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigație și încăperile de mașini trebuie să fie posibil numai din încăperea mașinilor principale sau din postul principal de comandă a mașinilor. Instalația trebuie să cuprindă mijloace care să nu permită modificarea semnificativă a forței de propulsie în timpul transferului comenzii dintr-un amplasament în altul.
8.5.6.Trebuie să fie posibilă comanda locală a tuturor mașinilor esențiale pentru propulsie și manevrare, chiar și în cazul avarierii unei părți oarecare a dispozitivelor automate sau de comandă la distanță.
8.5.7.Instalația automată de comandă la distanță trebuie să fie concepută în așa fel încât, în caz de defectare, alarma să fie dată pe puntea de navigație și în postul principal de comandă a mașinilor. În afară de cazul în care Administrația consideră că acest lucru este imposibil de pus în practică, turația și sensul împingerii existente înaintea acestei defectări trebuie să se mențină până în momentul în care comanda locală intră în acțiune.
8.5.8.Pe puntea de navigație trebuie să fie prevăzute aparate care să indice:
.1 Turația și sensul de rotație al elicei, în cazul elicelor cu pas fix; sau
.2 Turația și pasul elicei, în cazul elicelor cu pas reglabil.
8.5.9.Trebuie limitat numărul tentativelor consecutive ratate de pornire automată, pentru a menține presiunea aerului necesar pornirii, la un nivel suficient. Trebuie să fie prevăzută o alarmă care să indice presiunea joasă a aerului de pornire, stabilită la un nivel care să permită încă efectuarea operațiunile de pornire a mașinii propulsorului.
8.6.Comunicații
Trebuie prevăzut un mijloc fiabil de comunicare vocală între postul principal de comandă a mașinilor sau postul de comandă a mașinilor de propulsie, după caz, puntea de navigație, cabinele ofițerilor mecanici și, la bordul unităților stabilizate prin coloane, postul central de comandă a balastului.
8.7.Instalația de alarmă
8.7.1.În postul principal de comandă a mașinilor trebuie să se prevadă o instalație de alarmă sonoră și vizuală pentru a indica orice defect de funcționare care solicită atenție. De asemenea, instalația trebuie:
.1 să declanșeze o alarmă sonoră și vizuală la un alt post de comandă care este în mod normal permanent supravegheat;
.2 să declanșeze alarma destinată să prevină mecanicii, prevăzută în conformitate cu secțiunea 7.8, sau o alarmă echivalentă acceptată de către Administrație, dacă nicio măsură n-a fost luată într-o perioadă de timp limitată pentru remedierea avariei;
.3 pe cât posibil, să fie proiectată respectând principiul de siguranță intrinsecă; și
.4 când unitatea este în modul de funcționare ca o navă, să declanșeze o alarmă sonoră și vizuală pe puntea de navigație în toate cazurile care necesită intervenția ofițerului de cart sau trebuie adusă la cunoștință ofițerului de cart.
8.7.2.Instalația de alarmă trebuie să fie alimentată în permanență și să fie prevăzută cu un dispozitiv de cuplare automată la o sursă de energie de rezervă în cazul căderii sursei normale de energie.
8.7.3.Orice avarie a sursei normale de energie a instalației de alarmă trebuie să fie semnalizată printr-o alarmă.
8.7.4.Instalația de alarmă trebuie să poată semnala simultan mai mult de o singură defecțiune, iar acceptarea oricărui semnal de alarmă nu trebuie să anuleze o altă alarmă.
8.7.5.Recepționarea oricărei alarme în amplasamentul menționat în paragraful 8.7.1 trebuie să fie indicată la pozițiile unde a fost dată. Alarmele vor fi menținute până când sunt recepționate, iar semnalele vizuale trebuie menținute până în momentul remedierii defecțiunii, când instalația de alarmă trebuie să se repună automat în poziția de funcționare normală.
8.8.Prevederi speciale pentru mașini, căldări și instalații electrice
8.8.1.Prevederile speciale aplicabile mașinilor, căldărilor și instalațiilor electrice trebuie să fie acceptate de către Administrație și să cuprindă cel puțin cerințele din prezenta secțiune.
Funcția de comutare
8.8.2.Când sunt cerute mașini de rezervă pentru alte mașini auxiliare esențiale pentru propulsie, trebuie să fie prevăzute dispozitive de comutare automată. Comutarea automată trebuie să declanșeze o alarmă.
Instalații de comandă automată și de alarmă
8.8.3.Instalația de comandă trebuie să fie concepută astfel încât serviciile necesare funcționării mașinii principale de propulsie și auxiliarelor sale să fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
8.8.4.Dacă pentru propulsia principală sunt utilizate motoare cu combustie internă, trebuie să se prevadă dispozitive care să permită menținerea presiunii aerului de pornire la nivelul solicitat.
8.8.5.Trebuie prevăzută o instalație de alarmă care să îndeplinească cerințele secțiunii 8.7 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor și ale altor parametri esențiali.
8.9.Sisteme de siguranță
Trebuie prevăzut un sistem de siguranță care, în cazul unui defect grav de funcționare a mașinilor sau căldărilor, care prezintă un pericol imediat, să asigure oprirea automată a respectivei părți afectate a instalației și să declanșeze o alarmă în amplasamentele stabilite în conformitate cu paragraful 8.7.1. Oprirea sistemului de propulsie nu trebuie să se facă automat, cu excepția cazurilor în care există riscul unei avarii grave, de distrugere totală sau explozie. Când există dispozitive care să permită anularea opririi mașinii principale de propulsie, acestea trebuie să fie concepute în așa fel încât să nu poată fi activate din neatenție. Trebuie prevăzute mijloace de semnalizare vizuală care să indice dacă aceste dispozitive au fost activate.
9.1.Moduri alternative de proiectare și de dispunere
Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere a protecției contra incendiului se abat de la prevederile normative ale Codului, ele trebuie să facă obiectul unei analize tehnice și să fie evaluate și aprobate în conformitate cu regula II-2/17 din SOLAS.
9.2.Protecția constructivă contra incendiului
9.2.1.Aceste prevederi se aplică în principal unităților care au suprastructura corpului, pereții structurali, punțile și rufurile din oțel.
9.2.2.Unitățile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiția ca Administrația să considere că acestea asigură un nivel de siguranță echivalent.
9.2.3.Detaliile privind protecția constructivă împotriva incendiului, materialele și metodele de construcție trebuie să fie în conformitate cu prevederile aplicabile ale Codului FTP și cu regulile II-2/5.3 și II-2/6 din SOLAS, așa cum se aplică la navele de marfă.
Rezistența la foc a pereților și punților
9.2.4.Pe lângă respectarea prevederilor specifice din prezenta secțiune și din secțiunea 9.3 privind rezistența la foc a pereților și punților, rezistența minimă la foc a pereților și punților trebuie să fie cea indicată în tabelele 9-1 și 9-2. Pereții exteriori ai suprastructurilor și rufurilor care delimitează spații de locuit, inclusiv orice punți suspendate care susțin astfel de spații, trebuie să fie construiți conform normei "A-60" pe toată partea vecină cu masă rotativă și situată la mai puțin de 30 m de centrul ei. În cazul unităților dotate cu o substructură mobilă, distanța de 30 m trebuie măsurată când substructura este în poziția de foraj cea mai apropiată de spațiile de locuit. Administrația poate accepta amenajări echivalente.
9.2.5.Pentru aplicarea cerințelor din tabele trebuie să se țină seama de următoarele prevederi:
.1 Tabelele 9-1 și 9-2 trebuie aplicate pereților și respectiv punților care separă spații adiacente.
.2 Pentru a determina normele adecvate de rezistență la foc care să se aplice structurilor care separă spații adiacente, aceste spații sunt clasificate în funcție de riscul de incendiu pe care-l prezintă, în categoriile (1) până la (11) de mai jos. Titlul fiecărei categorii are mai degrabă un caracter specific decât restrictiv. Numărul din paranteze care precede titlul fiecărei categorii se referă la coloana sau linia corespunzătoare din tabele:
(1)Posturile de comandă sunt spațiile definite în secțiunea 1.3. (2) Coridoare înseamnă coridoare și holuri.
(3)Încăperi de locuit sunt spațiile definite în secțiunea 1.3, exclusiv coridoare, toalete și oficii care nu conțin aparate de gătit.
(4)Scări înseamnă scările interioare, ascensoare și scările rulante (altele decât cele care sunt în întregime situate în încăperi de mașini), precum și casele lor. În aceasta privință o scară care este închisă numai la un singur nivel trebuie considerată ca făcând parte din spațiul de care nu este separată printr-o ușa antiincendiu.
(5)Încăperi de serviciu (pericol redus) înseamnă dulapuri, magazii, spații de lucru în care nu este depozitat material inflamabil, cât și uscătorii și spălătorii.
(6)Încăperi de mașini de categoria A sunt spațiile definite în secțiunea 1.3. (7) Alte încăperi de mașini sunt spațiile definite în secțiunea 1.3 cu excepția încăperilor de mașini de categoria A.
(8)Zone potențial periculoase sunt zonele definite în secțiunea 1.3.
(9)Încăperi de serviciu (pericol ridicat) înseamnă dulapuri, magazii și spații de lucru unde sunt depozitate materiale inflamabile, bucătării, oficii conținând aparate de gătit, magaziile de pituri și atelierele, altele decât cele care fac parte din încăperile de mașini.
(10)Punți deschise sunt spațiile de punți deschise, cu excepția zonelor potențial periculoase.
(11)Încăperi sanitare și spații similare sunt instalațiile sanitare comune, ca dușuri, băi, toalete, etc. și oficiile izolate care nu conțin aparate de gătit. Dotările sanitare care deservesc un spațiu și spre care nu se poate accede decât prin acest spațiu, trebuie să fie considerate ca făcând parte din spațiul în care se află.
Tabelul 9-1 - Rezistența la foc a pereților care separă spații adiacente
Font 7
┌───────────────────────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬────────┬───────┬────────┬──────────┬────────┬──────┬──────┬───────┐
│ Spații │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │ (10) │ (11) │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Posturi de comandă (1) │A-0^(d)│ A-0 │ A-60 │ A-0 │ A-15 │ A-60 │ A-15 │A-60^(e)│ A-60 │ * │A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Coridoare (2) │ │ C │ B-0 │ B-0 │ B-0 │ A-60 │ A-0 │ A-0^(e)│ A-0 │ * │B-0 │
│ │ │ │ │A-0^(b) │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de locuit (3) │ │ │ C │ B-0 │ B-0 │ A-60 │ A-0 │ A-0^(e)│ A-0 │ * │C │
│ │ │ │ │ A-0^(b)│ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Scări (4) │ │ │ │ B-0 │ B-0 │ A-60 │ A-0 │ A-0^(e)│ A-0 │ * │B-0 │
│ │ │ │ │ A-0^(b)│A-0^(b)│ │ │ │ │ │A-0^(b)│
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de serviciu (pericol redus) (5) │ │ │ │ │ C │ A-60 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ * │B-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de mașini de categoria A (6) │ │ │ │ │ │ *^(a) │ A-0^(a)│ A-60 │ A-60 │ * │A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Alte încăperi de mașini (7) │ │ │ │ │ │ │A-0^(a)(c)│ A-0 │ A-0 │ * │A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Zone potențial periculoase (8) │ │ │ │ │ │ │ │ │ A-0 │ - │A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de serviciu (pericol ridicat) (9) │ │ │ │ │ │ │ │ │A-0^(c│ * │A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Punți deschise (10) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ - │ * │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi sanitare și spații similare (11) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ C │
└───────────────────────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┴───────┴────────┴──────────┴────────┴──────┴──────┴───────┘
A se vedea notele de la tabelul 9-2
Tabelul 9-2 - Rezistența la foc a punților care separă spații adiacente
Font 7
┌───────────────────────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬────────┬───────┬────────┬──────────┬────────┬──────┬──────┬───────┐
│ Spații Spații deasupra → │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │ (10) │ (11) │
│ dedesubt ↓ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Posturi de comandă (1) │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-60 │ A-0 │A-0^(e) │ A-0 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Coridoare (2) │ A-0 │ * │ * │ A-0 │ * │ A-60 │ A-0 │A-0^(e) │ A-0 │ * │ * │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de locuit (3) │ A-60 │ A-0 │ * │ A-0 │ * │ A-60 │ A-0 │A-0^(e) │ A-0 │ * │ * │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Scări (4) │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ * │ A-0 │ A-60 │ A-0 │A-0^(e) │ A-0 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de serviciu (pericol redus) (5) │ A-15 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ * │ A-60 │ A-0 │A-0 │ A-0 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de mașini de categoria A (6) │ A-60 │ A-60 │ A-60 │ A-60 │ A-60 │ *^(a) │ A-60 │A-60 │ A-60 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Alte încăperi de mașini (7) │ A-15 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │A-0^(a) │ *^(a) │A-0 │ A-0 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Zone potențial periculoase (8) │A-60^(e│A-0^(e) │A-0^(e)│ A-0^(e)│ A-0 │ A-60 │ A-0 │ - │ A-0 │ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi de serviciu (pericol ridicat) (9) │ A-60 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-0 │ A-60 │ A-0 │A-0 │A-0^(c│ * │ A-0 │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Punți deschise (10) │ * │ * │ * │ * │ * │ * │ * │ - │ * │ - │ * │
├───────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼───────┼────────┼──────────┼────────┼──────┼──────┼───────┤
│Încăperi sanitare și spații similare (11) │ A-0 │ A-0 │ * │ A-0 │ * │ A-0 │ A-0 │A-0 │ A-0 │ * │ * │
└───────────────────────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴────────┴───────┴────────┴──────────┴────────┴──────┴──────┴───────┘
Note: Notele de mai jos se vor aplica tabelelor nr. 9-1 și nr. 9-2 după caz.
^(a) Când spațiul conține o sursa de energie de avarie sau elemente ale unei surse de energie de avarie adiacente unui spațiu ce conține un generator de serviciu al navei sau elemente ale unui generator de serviciu al navei, peretele sau puntea de separație dintre aceste spații trebuie să fie de tip "A-60".
^(b) Pentru clarificare în ceea ce privește aplicarea notei vezi paragrafele 9.3.3 și 9.3.5.
^(c) Când spațiile aparțin aceleiași categorii numerice și apare indicele "c", un perete sau o punte de tipul indicat în tabele este necesar numai când spațiile adiacente servesc unor scopuri diferite, de exemplu la categoria (9). 0 bucătărie situată alături de altă bucătărie nu necesita un perete, dar o bucătărie situată alături de o magazie de pituri trebuie prevăzută cu perete de tip "A-0".
^(d) Pereții care separa puntea de navigație, camera hărților și cabina radio una de alta pot fi de tip "B-0".
^(e) O analiză tehnică trebuie să fie efectuată în conformitate cu paragraful 9.3.1. În nici un caz tipul peretelui sau al punții nu trebuie să fie inferior tipului indicat în tabele.
Când apare un asterisc în tabele, construcțiile trebuie să fie din oțel sau din alt material echivalent, dar nu este necesar să fie de tip "A". Totuși, atunci când cablurile electrice, tubulaturile și conductele de ventilație trec printr-o punte, aceste treceri trebuie să fie făcute etanșe pentru a preveni trecerea flăcărilor și fumului.
9.2.6.Se poate considera că plafoanele sau căptușelile continue de tip "B" fixate respectiv pe punți sau pereți asigură integral sau parțial izolația și rezistența la foc necesară.
9.2.7.Când Administrația aprobă detaliile de construcție în vederea protecției contra incendiului, trebuie să ia în considerație riscul transmiterii căldurii la intersecțiile și extremitățile barierelor termice cerute. În cazul structurilor din oțel sau aluminiu, izolarea unei punți sau a unui perete trebuie să fie prelungită pe o distanță de cel puțin 450 mm dincolo de zonele de trecere, intersecție sau extremitate. Dacă un spațiu este divizat cu ajutorul unei punți sau a unui perete de tip "A" care are izolații de diferite grade, izolația având valoarea cea mai mare trebuie să fie prelungită pe o distanță de cel puțin 450 mm pe puntea sau peretele al căror grad de izolație este inferior.
9.2.8.Ferestrele și hublourile, cu excepția ferestrelor de pe puntea de navigație, trebuie să fie fără posibilitate de deschidere. Ferestrele de la puntea de navigație pot fi cu posibilitate de deschidere cu condiția ca ele să fie proiectate astfel încât să poată fi închise rapid. Administrația poate autoriza ca ferestrele și hublourile din afară zonelor potențial periculoase să fie cu posibilitate de deschidere.
9.2.9.Rezistența la foc a ușilor trebuie, în măsura posibilului, să fie echivalentă cu aceea a pereților în care sunt instalate. Ușile exterioare ale suprastructurilor și rufurilor trebuie să fie construite conform normelor "A-0" cel puțin și să fie cu autoînchidere dacă este posibil.
9.2.10.Ușile cu autoînchidere montate în pereți rezistenți la foc nu trebuie să fie prevăzute cu cârlige de reținere. Totuși, se pot utiliza dispozitive de reținere care să conțină mecanisme de deblocare/decroșare acționate de la distanță în execuție cu protecție intrinsecă.
9.3.Protecția încăperilor de locuit, de serviciu și a posturilor de comandă
9.3.1.În general, încăperile de locuit, de serviciu și posturile de comandă nu trebuie să fie amplasate adiacent zonelor potențial periculoase. Totuși, în cazul în care acest lucru nu este posibil în practică, trebuie să fie efectuată o analiză tehnică pentru a se asigura că nivelul de protecție contra incendiului și de rezistență la explozii al pereților și punților care separă aceste spații de zonele potențial periculoase este adecvat având în vedere riscurile posibile.
9.3.2.Toți pereții care trebuie să fie de tip "A" trebuie să se extindă din punte în punte și până la peretele exterior al rufului sau alte limite.
9.3.3.Toți pereții de tip "B" trebuie să se extindă din punte în punte și până la peretele exterior al rufului sau alte limite, cu excepția cazului în care instalarea nu comportă plafoane și căptușeli continue de tip "B" de o parte și de alta a peretelui, caz în care peretele se poate opri la acest plafon sau această căptușeală. În pereții coridoarelor, deschiderile de ventilație pot fi autorizate exclusiv în sau sub ușile cabinelor, încăperilor sociale, birourilor și încăperilor sanitare. Deschiderile vor fi practicate numai în jumătatea inferioară a ușilor. Deschiderile practicate în sau sub uși trebuie să aibă o suprafață netă totală care să nu depășească 0,05 m2, iar acea deschidere practicată în ușă trebuie să fie prevăzută cu o grilă din material incombustibil. Astfel de deschideri nu trebuie practicate în ușile situate într-un perete care face parte din casa scărilor.
9.3.4.Scările trebuie construite din oțel sau dintr-un material echivalent.
9.3.5.Pentru a evita ca un incendiu să se propage rapid de la o punte la alta, scările care traversează numai o singură punte trebuie să fie protejate cel puțin la un nivel cu pereți de tip "A" sau "B" și cu uși cu autoînchidere. Puțurile ascensoarelor de personal trebuie să fie protejate cu construcții de tip "A". Scările și puțurile ascensoarelor care traversează mai mult de o punte trebuie să fie înconjurate cu construcții de tip "A" și protejate cu uși cu autoînchidere la toate nivelurile.
9.3.6.Spațiile goale care se găsesc în spatele plafoanelor, lambriurilor și căptușelilor trebuie să fie divizate prin ecrane bine ajustate pentru evitarea tirajului. Ecranele vor fi instalate la distanțe de cel mult 14 m. Pe direcție verticală, astfel de spații goale închise, inclusiv cele din spatele căptușelilor scărilor, puțurilor etc., trebuie să fie închise la nivelul fiecărei punți.
9.3.7.Cu excepția izolațiilor încăperilor frigorifice, materialele de izolație, izolația termică a canalelor de ventilație și a țevilor, plafoanele, căptușelile și pereții trebuie să fie din materiale incombustibile. Izolația armăturilor tubulaturilor circuitelor de fluide la temperaturi joase, precum și ecranele anti-condens și produsele adezive utilizate pentru aceste izolații pot să nu fie incombustibile, dar trebuie să fie în cantitate cât mai limitată posibil, iar suprafețele lor expuse trebuie să aibă caracteristici pentru o lentă propagare a flăcării*28). În spațiile unde există riscul pătrunderii produselor petroliere, suprafața izolațiilor trebuie să fie impermeabilă la hidrocarburi sau la vapori de hidrocarburi.
9.3.8.Scheletul, inclusiv grinzile și piesele de asamblare ale pereților, căptușelilor, plafoanelor și ecranelor antitiraj trebuie să fie din materiale incombustibile.
9.3.9.Toate suprafețele expuse ale coridoarelor și ale caselor scărilor și suprafețele spațiilor închise sau inaccesibile din încăperile de locuit și de serviciu și din posturile de comandă trebuie să aibă caracteristici pentru lenta propagare a flăcării. Suprafețele expuse ale plafoanelor din încăperile de locuit și de serviciu și din posturile de comandă trebuie să aibă caracteristici pentru o lentă propagare a flăcării.
9.3.10.Pereții, căptușelile și plafoanele pot avea placaje combustibile, cu condiția ca grosimea acestor placaje să nu depășească 2,5 mm în interiorul oricăror spații altele decât coridoarele, casele scărilor și posturile de comandă, unde această grosime trebuie să nu depășească 1,5 mm. Materialele combustibile utilizate pe aceste suprafețe trebuie să aibă o putere calorifică*29) de maximum 45 mJ/m² de suprafață pentru grosimea utilizată.
9.3.11.Învelișurile nedemontabile ale punților, dacă sunt folosite în încăperile de locuit și de serviciu și în posturile de comandă, trebuie să fie din materiale aprobate care nu sunt inflamabile ușor, această proprietate fiind determinată în conformitate cu Codul FTP.
9.3.12.Vopselele, lacurile și alte produse utilizate la finisare pe suprafețele interioare expuse nu trebuie să fie capabile să degajeze cantități excesive de fum și produse toxice, această proprietate fiind determinată în conformitate cu Codul FTP.
9.3.13.Canalele de ventilație trebuie să fie din material incombustibil. Totuși, porțiuni mai scurte, nedepășind 2 m în lungime și având secțiunea transversală de maxim 0,02 m² pot să nu fie construite din material incombustibil sub rezerva următoarelor condiții:
.1 aceste porțiuni de canale trebuie să fie dintr-un material care, în opinia Administrației, prezintă un risc redus de incendiu;
.2 aceste porțiuni pot fi utilizate numai la extremitățile instalației de ventilație;
.3 aceste porțiuni nu trebuie să se găsească la o distanță mai mică de 600 mm, măsurată în lungul canalului, de la punctul în care acesta traversează o construcție oarecare de tip "A" sau "B", inclusiv plafoanele continue de tip "B".
9.3.14.Acolo unde un canal din tablă subțire, având aria secțiunii transversale libere mai mică sau egală cu 0,02 m², trece prin pereți sau punți de clasă "A", trecerile trebuie să fie prevăzute cu un manșon din tablă de oțel având o grosime de cel puțin 3 mm și o lungime de cel puțin 200 mm, divizată, de preferat, în 100 mm de fiecare parte a peretelui sau, în cazul unei punți, manșonul trebuie amplasat în întregime pe partea inferioară a punții străpunse. Acolo unde canalele de ventilație, având aria secțiunii transversale mai mare de 0,02 m², traversează pereți sau punți de clasă "A", trecerile trebuie să fie prevăzute cu un manșon din tablă de oțel, exceptând cazul în care canalele sunt din oțel în vecinătatea zonei unde ele penetrează peretele sau puntea. În astfel de locuri, canalele și manșoanele trebuie să respecte următoarele condiții:
.1 Canalele ori manșoanele trebuie să aibă o grosime de cel puțin 3 mm și o lungime de minim 900 mm. Atunci când trec prin pereți, această lungime minimă trebuie să fie repartizată, de preferință, câte 450 mm de fiecare parte a peretelui. Aceste canale sau manșoane care le reacoperă trebuie să fie prevăzute cu izolație contra incendiului.
Rezistența la foc a izolației trebuie să fie cel puțin egală cu cea a peretelui sau punții prin care trece canalul. Pentru asigurarea protecției trecerilor prin punte sau perete se poate folosi un dispozitiv echivalent acceptat de către Administrație;
.2 Canalele având aria secțiunii transversale mai mare de 0,075 m², cu excepția celor care deservesc zonele potențial periculoase, trebuie să aibă clapete antifoc, în plus față de respectarea prevederilor paragrafului 9.3.14.1. Clapeta antifoc trebuie să funcționeze automat însă trebuie, de asemenea, să poată fi închisă manual din ambele părți ale peretelui sau punții. Clapeta trebuie să aibă un indicator care să arate dacă aceasta este deschisă sau este închisă. Clapetele antifoc nu sunt totuși obligatorii când canalele traversează, fără deservire, spațiile înconjurate de construcții de tip "A", cu condiția ca aceste canale să aibă aceeași rezistență la foc ca și construcțiile pe care le traversează. Administrația poate, ținând cont de considerații speciale, să autorizeze operarea clapetei numai dintr-o singură parte a construcției.
9.3.15.În general, sistemele de ventilație pentru încăperi de mașini de categoria A, bucătării și zone potențial periculoase trebuie să fie separate unele față de altele și față de sistemele de ventilație care deservesc alte spații. Canalele care deservesc zone potențial periculoase nu trebuie să traverseze încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă. Canalele destinate ventilării încăperilor de mașini de categoria A și bucătăriilor nu trebuie să traverseze încăperile de locuit, posturile de comandă sau încăperile de serviciu, decât dacă:
.1 canalele sunt construite din oțel având grosimea de minim 3 mm atunci când lățimea sau diametrul lor este de maxim 300 mm, sau de minim 5 mm atunci când lățimea sau diametrul lor este de minim 760 mm; în cazul canalelor ale căror lățimi sau diametre sunt cuprinse între 300 mm și 760 mm, grosimea se obține prin interpolare;
.2 canalele sunt susținute și consolidate în mod corespunzător;
.3 canalele sunt dotate cu clapete antifoc de tip cu autoînchidere, montate în apropierea trecerii prin construcțiile de delimitare; și
.4 canalele sunt izolate conform normei "A-60" de la încăperi de mașini sau bucătării până la un punct situat la cel puțin 5 m dincolo de fiecare clapetă antifoc;
sau
.5 canalele sunt din oțel în conformitate cu paragrafele 9.3.15.1.1 și 9.3.15.1.2; și
.6 canalele sunt izolate conform normei "A-60" peste tot în interiorul încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu ori posturilor de comandă.
9.3.16.Canalele de ventilație destinate pentru ventilarea încăperilor de locuit, spațiilor de serviciu sau posturilor de comandă nu trebuie să treacă prin încăperile de mașini de categoria A, bucătăriile sau zonele potențial periculoase. Totuși, Administrația poate permite o derogare de la aceste prevederi, exceptând cazul în care conductele ar traversa zone potențial periculoase, cu condiția ca:
.1 canalele care traversează o încăpere de mașini de categoria A sau o bucătărie sunt construite din oțel în conformitate cu paragrafele 9.3.15.1.1 și 9.3.15.1.2;
.2 canalele sunt dotate cu clapete antifoc de tip cu autoînchidere montate în apropierea trecerilor prin construcțiile de delimitare; și
.3 integritatea punților/pereților care delimitează încăperea de mașini sau bucătăria să fie menținută în zona trecerilor;
sau
.4 canalele care traversează o încăpere de mașini de categoria A sau o bucătărie sunt construite din oțel în conformitate cu paragrafele 9.3.15.1.1 și 9.3.15.1.2; și
.5 canalele sunt izolate conform normei "A-60" în interiorul încăperii de mașini sau bucătăriei.
9.3.17.Canalele de ventilație, având aria secțiunii transversale mai mare de 0,02 m², care trec prin pereți de clasă "B", trebuie să fie prevăzute în zona de trecere cu manșoane din tablă de oțel având lungimea de 900 mm divizată, de preferat, în 450 mm de fiecare parte a peretelui, exceptând cazul în care canalele sunt din oțel pe respectiva porțiune.
9.3.18.Canalele ventilației de aspirație de la mașinile de gătit din bucătării, care trec prin încăperi de locuit sau încăperi conținând materiale combustibile, trebuie să fie executate din construcții echivalente normei de tip "A".
9.3.19.Fiecare canal de aspirație trebuie prevăzut:
.1 cu un filtru pentru grăsimi, ușor demontabil pentru curățare;
.2 o clapetă antifoc care să fie situată la extremitatea canalului aflată în bucătărie și care să fie acționată automat și de la distanță și, suplimentar, o clapetă antifoc acționată de la distanță, situată la extremitatea de evacuare a canalului;
.3 dispozitive, care pot fi acționate din interiorul bucătăriei, pentru oprirea ventilatoarelor de evacuare a aerului viciat; și
.4 mijloace fixe care să permită stingerea unui incendiu produs în interiorul canalului.
9.3.20.Toate orificiile principale de aspirație și de refulare ale tuturor instalațiilor de ventilație trebuie să aibă posibilitatea închiderii lor din afară spațiilor ventilate.
9.3.21.Ventilația mecanică care deservește încăperile de locuit, încăperile de serviciu, posturile de comandă, încăperile de mașini și zonele potențial periculoase trebuie să poată fi oprită dintr-un loc ușor accesibil, situat în exteriorul spațiului deservit. Se va acorda o atenție deosebită accesibilității acestui loc în eventualitatea producerii unui incendiu în spațiile deservite. Mijloacele prevăzute pentru oprirea ventilației mecanice ce deservește încăperile de mașini sau zonele potențial periculoase trebuie să fie în întregime separate de mijloacele prevăzute pentru oprirea ventilației celorlalte spații.
9.3.22.Ferestrele și hublourile instalate în construcții care trebuie să respecte norma "A-60" și care sunt orientate spre zona podului sondei trebuie:
.1 să fie construite conform normei "A-60"; sau
.2 să fie protejate cu perdea de apă; sau
.3 să fie prevăzute cu obturatoare din oțel sau dintr-un material echivalent.
9.3.23.Ventilația încăperilor de locuit și a posturilor de comandă trebuie concepută în așa fel încât să prevină pătrunderea gazelor inflamabile, toxice, nocive sau a fumului provenind din zonele înconjurătoare.
9.4.Mijloace de evacuare
9.4.1.În interiorul încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu și posturilor de comandă, trebuie aplicate următoarele prevederi:
.1 În orice zonă în care este posibil ca personalul să poate fi de serviciu în mod regulat sau în care este cazat, trebuie să existe cel puțin două căi de evacuare distincte, cât mai depărtate posibil una față de alta, pentru a oferi mijloace de evacuare rapidă până la punțile deschise și până la posturile de îmbarcare. Administrația poate, cu titlu excepțional, să permită un singur mijloc de evacuare ținând cont de natura și de amplasamentul spațiilor, precum și de numărul de persoane care pot în mod normal să fie cazate sau angajate acolo.
.2 În mod normal, pentru evacuările pe verticală trebuie folosite scări înclinate; totuși, se poate folosi o scară verticală pentru unul dintre mijloacele de evacuare când instalarea unor de scări înclinate este practic imposibilă.
.3 Toate căile de evacuare trebuie să fie ușor accesibile și degajate iar toate ușile de ieșire care se găsesc pe parcurs trebuie să fie ușor de manevrat. Nu trebuie să fie admise coridoarele fără ieșire, a căror lungime depășește 7 m.
.4 Suplimentar iluminatului de avarie, mijloacele de evacuare din zonele de locuit, inclusiv scările înclinate și ieșirile, trebuie să fie marcate prin iluminare sau indicatoare cu benzi fotoluminescente amplasate la o înălțime de maximum 300 mm deasupra punții, pe toată lungimea căii de evacuare, inclusiv unghiurile și intersecțiile. Această marcare trebuie să permită persoanelor să identifice căile de evacuare și să recunoască ușor ieșirile de evacuare. Dacă este utilizat iluminatul electric, el trebuie să fie alimentat de la sursa de energie de avarie și trebuie să fie astfel amenajat încât defectarea oricărui dispozitiv de iluminat sau întreruperea unei benzi de iluminare să nu aibă ca rezultat o marcare ineficientă. Suplimentar, indicatoarele pentru căile de evacuare și marcajele privind amplasarea echipamentului de stingere a incendiului trebuie să fie din material fotoluminescent sau să fie marcate prin iluminare. Administrația trebuie să se asigure că această iluminare sau aceste echipamente fotoluminescente au fost evaluate, supuse încercărilor și instalate în conformitate cu prevederile Codului FSS.
9.4.2.Fiecare încăpere de mașini de categoria A trebuie să fie prevăzută cu două mijloace de evacuare. Scările verticale trebuie să fie din oțel sau din alt material echivalent. În special, trebuie să fie respectată una dintre următoarele prevederi:
.1 să existe două seturi de scări verticale, cât mai depărtate posibil unul față de celălalt, care duc la uși, similar distanțate una față de cealaltă, situate în partea superioară a încăperii și care permit accesul la puntea deschisă. Una dintre aceste scări trebuie să fie situată într-o incintă protejată care să satisfacă cerințele din tabelele 9-1 și 9-2 pentru categoria (4), care să pornească din partea inferioară a încăperii pe care o deservește până într-un loc sigur situat în exteriorul încăperii respective. Incinta trebuie să fie prevăzută cu uși antiincendiu cu autoînchidere care să respecte aceleași norme de rezistență la foc. Scara trebuie să fie fixată astfel încât căldura să nu fie transferată în interiorul incintei prin punctele de fixare neizolate termic. Incinta trebuie să aibă dimensiunile interioare de minimum 800 mm x 800 mm și trebuie să fie prevăzută cu mijloace de iluminat de avarie; sau
.2 să existe o scară verticală care duce la o ușă situată în partea superioară a încăperii și care permite accesul la puntea deschisă. Suplimentar, în partea inferioară a încăperii, într-un loc suficient de depărtat de scara verticală menționată, trebuie să fie prevăzută o ușă de oțel manevrabilă din ambele părți, care oferă acces la o cale de evacuare sigură dinspre partea de jos a încăperii până la puntea deschisă.
9.4.3.Toate încăperile de mașini, altele decât cele de categoria A, trebuie să fie prevăzute cu căi de evacuare care să fie acceptate de către Administrație, ținând cont de natura și amplasamentul încăperii și de posibilitatea ca, în mod normal, să fie angajate persoane acolo.
9.4.4.Ascensoarele nu trebuie să fie considerate ca fiind unul din mijloacele de evacuare cerute.
9.4.5.Administrația trebuie să se asigure că suprastructurile și rufurile sunt dispuse astfel încât, în cazul producerii unui incendiu la podul de foraje, cel puțin o cale de evacuare spre postul de ambarcare și ambarcațiunile de salvare să fie protejată, în măsura posibilului, de radiațiile flăcărilor incendiului.
9.4.6.Scările înclinate și coridoarele folosite ca mijloace de evacuare trebuie să fie conforme cu prevederile paragrafului 13.3 din Codul FSS.
9.5.Instalațiile de protecție contra incendiului
Instalațiile de protecție contra incendiului trebuie să fie conforme cu regulile aplicabile ale Codului FSS.
9.6.Aparate de respirat pentru evacuare în caz de urgență
9.6.1.Aparatele de respirat pentru evacuare în caz de urgență (EEBD) trebuie să fie conforme cu prevederile Codului FSS. Aparatele de respirat pentru evacuare în caz de urgență care sunt de rezervă trebuie să fie păstrate la bord, spre satisfacția Administrației.
9.6.2.Aparatele de respirat pentru evacuare în caz de urgență trebuie să fie prevăzute după cum urmează:
.1 În încăperile de mașini de categoria A care conțin mașini cu combustie internă utilizate pentru propulsia principală, EEBD-urile trebuie să fie poziționate după cum urmează:
.1.1 un (1) EEBD în postul de comandă mașini, dacă postul este situat în interiorul încăperii de mașini;
.1.2 un (1) EEBD în zonele atelier. Totuși, dacă există un acces direct dinspre atelier către o cale de evacuare, nu se cere un EEBD; și
.1.3 un (1) EEBD pe fiecare punte sau nivel al platformei, în vecinătatea scării verticale de evacuare care constituie al doilea mijloc de evacuare din încăperile de mașini (celelalte mijloace fiind puțuri de evacuare închise sau uși etanșe la apă situate la nivelul inferior al încăperii)
.1.4 ca alternativă, Administrația poate stabili un număr diferit sau o altă amplasare ținând cont de amenajarea și de dimensiunile încăperii sau de numărul persoanelor care lucrează în mod normal în această încăpere.
.2 Pentru încăperile de mașini de categoria A, altele decât cele care conțin mașini cu combustie internă utilizate pentru propulsia principală, trebuie să fie prevăzut cel puțin un (1) EEBD pe fiecare punte sau nivel al platformei, în vecinătatea scării verticale de evacuare care constituie al doilea mijloc de evacuare din încăpere (celelalte mijloace fiind puțuri de evacuare închise sau uși etanșe la apă situate la nivelul inferior al încăperii).
.3 Pentru alte încăperi de mașini, numărul și amplasamentul aparatelor EEBD vor fi stabilite de Administrație.
9.7.Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranți și furtunuri
9.7.1.Trebuie să se prevadă cel puțin două motopompe acționate independent, amplasate fiecare astfel încât să aspire apa direct din mare și să alimenteze o magistrală fixă de incendiu. Totuși, la bordul unităților unde înălțimea de aspirație este ridicată, se pot instala pompe cu supra-compresiune și tancuri de stocare, cu condiția ca aceste măsuri să îndeplinească toate prevederile paragrafelor de la 9.7.1. la 9.7.9.
9.7.2.Cel puțin una dintre pompele cerute trebuie să fie rezervată combaterii incendiului și să fie disponibilă în permanență acestui scop.
9.7.3.Pompele, prizele de apă de mare și sursele lor de energie trebuie să fie amplasate în așa fel încât un incendiu ce s-ar declanșa într-un spațiu oarecare nu va scoate din funcțiune ambele pompe.
9.7.4.Debitul pompelor prevăzute trebuie să fie adecvate pentru echipamentele de combatere a incendiului alimentate de la magistrala de incendiu. Când numărul pompelor instalate este superior numărului cerut, debitul lor trebuie să fie acceptat de către Administrație.
9.7.5.Fiecare pompă trebuie să fie capabilă să alimenteze simultan cel puțin câte un jet provenind de la oricare doi hidranți, furtunuri și ajutaje de 19 mm, menținând la fiecare hidrant o presiune minimă de 0,35 N/mm². Mai mult, când este prevăzută o instalație de stingere a incendiului cu spumă pentru protejarea punții heliport, pompa trebuie să poată menține o presiune de 0,7 N/mm² la nivelul instalației de stingere a incendiului cu spumă. Dacă consumul de apă pentru orice altă protecție împotriva incendiului sau în scopul combaterii incendiului depășește pe cel al instalației cu spumă pentru puntea heliport, acest consum va fi factorul determinant în calcularea debitului necesar al pompelor de incendiu.
9.7.6.Dacă oricare dintre pompele cerute se găsește într-un spațiu care în mod obișnuit este exploatat fără prezența permanentă a personalului și care, în opinia Administrației, este considerat relativ îndepărtat de zonele de lucru, atunci trebuie să se prevadă echipamente corespunzătoare pentru comanda de la distanță a pornirii respectivei pompe și a acționării valvulelor de aspirație și refulare asociate.
9.7.7.Sub rezerva cerințelor paragrafului 9.7.2, pompele sanitare, pompele de balast și de santină sau pompele de serviciu general pot fi acceptate ca pompe de incendiu, cu condiția ca ele să nu fie în mod normal utilizate pentru pomparea combustibilului.
9.7.8.Toate pompele centrifuge conectate la magistrala de incendiu trebuie să fie prevăzute cu valvule de reținere.
9.7.9.Trebuie ca toate pompele conectate la magistrala de incendiu să fie prevăzute cu supape de siguranță dacă pompele sunt capabile să dezvolte o presiune care să depășească presiunea de proiectare a magistralei de incendiu, a hidranților și furtunurilor. Aceste supape trebuie să fie amplasate și reglate astfel încât să se prevină apariția presiunii excesive în sistemul magistralei de incendiu.
9.7.10.Trebuie prevăzută o magistrală de incendiu fixă, echipată și dispusă în așa fel încât să respecte prevederile paragrafelor de la 9.7.10 la 9.7.20.
9.7.11.Diametrul magistralei și tubulaturii de incendiu trebuie să fie suficient pentru a asigura distribuția eficientă a debitului maxim prescris al pompelor de incendiu necesare care funcționează simultan.
9.7.12.Când pompele de incendiu necesare funcționează simultan, presiunea menținută în magistrala de incendiu trebuie să fie acceptată de către Administrației și trebuie să fie suficientă pentru a permite funcționarea în siguranță și eficace a întregului echipament pe care-l alimentează.
9.7.13.Magistrala de incendiu trebuie, pe cât posibil, să treacă la o distanță cât mai mare de zonele potențial periculoase și să fie amplasată astfel încât să beneficieze la maximum de orice protecție termică și fizică oferită de structura unității.
9.7.14.Magistrala de incendiu trebuie să fie prevăzută cu valvule de izolare dispuse în așa fel încât să permită o folosire optimă în caz de deteriorare materială survenită în orice parte a magistralei.
9.7.15.Magistrala de incendiu nu trebuie să aibă alte racorduri decât cele necesare pentru combaterea incendiului.
9.7.16.În scopul menținerii aprovizionării cu apă, trebuie luate toate măsurile de precauție practice pentru protejarea magistralei de incendiu contra înghețului.
9.7.17.Pentru magistralele de incendiu și hidranți nu se vor folosi materiale ce devin rapid ineficiente datorită căldurii, afară de cazul când sunt protejate în mod adecvat. Țevile și hidranții de incendiu trebuie să fie amplasate astfel încât furtunurile să poată fi cuplate cu ușurință la ele.
9.7.18.Trebuie prevăzută o valvulă sau un robinet pentru fiecare furtun de incendiu, în așa fel încât orice furtun să poată fi debranșat în timp ce pompa de incendiu este în funcțiune.
9.7.19.Numărul și repartiția hidranților de incendiu trebuie să fie astfel încât cel puțin două jeturi, neprovenind de la același hidrant, din care unul produs printr-un furtun de incendiu dintr-o singură piesă, poate fi dirijat asupra unui punct oarecare al unității, accesibil în mod normal persoanelor ce se găsesc la bord când unitatea se deplasează sau efectuează operațiuni de foraj. Trebuie prevăzut un furtun pentru fiecare hidrant de incendiu.
9.7.20.Furtunurile de incendiu trebuie să fie fabricate din materiale aprobate de Administrație; ele trebuie să fie de lungime suficientă pentru a permite să dirijeze un jet de apă asupra oricărui spațiu unde utilizarea lor poate să fie necesară. Lungimea lor maximă trebuie să fie acceptată de către Administrație. Fiecare furtun de incendiu trebuie prevăzut cu un ajutaj combinat și cu racordurile necesare. Furtunurile de incendiu, precum și orice unelte și accesorii necesare trebuie să fie în orice moment gata de folosire și trebuie să fie amplasate la vedere în apropierea hidranților sau racordurilor de incendiu.
9.7.21.Furtunurile de incendiu trebuie să aibă o lungime de cel puțin 10 m, dar nu mai mult de:
.1 15 m în încăperile de mașini;
.2 20 m în alte încăperi și punți deschise; și
.3 25 m pentru punțile deschise având o lățime maximă mai mare de 30 m.
9.7.22.Ajutajele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
.1 Ajutajele trebuie să aibă diametre standardizate de 12 mm, 16 mm și 19 mm sau diametre pe cât posibil apropiate acestor valori. Folosirea de ajutaje cu un diametru superior poate fi autorizată la aprecierea Administrației.
.2 Nu este necesară utilizarea ajutajelor cu diametrul mai mare de 12 mm în încăperile de locuit și de serviciu.
.3 Pentru încăperile de mașini și în locurile deschise, diametrul ajutajelor trebuie să fie acela care permite obținerea celui mai mare debit posibil cu două jeturi furnizate de cea mai mică pompă, la presiunea menționată la paragraful 9.7.5 cu condiția să nu depășească 19 mm.
9.7.23.Unitățile de suprafață trebuie să fie dotate cu cel puțin un racord internațional de legătură cu uscatul care să fie conform cu regulile II-2/10-2.1.7 din Convenția SOLAS 1974 și cu codul FSS. Instalațiile trebuie să permită folosirea acestui racord pe oricare parte a unității.
9.8.Instalații de stingere a incendiului în încăperile de mașini și în spații conținând procese tehnologice de ardere.
9.8.1.În spațiile căldărilor principale sau auxiliare cu combustibil lichid și ale altor instalații de ardere cu o putere termică echivalentă, sau în spații conținând instalații de combustibil lichid sau tancuri de decantare, unitatea trebuie să fie dotată cu următoarele:
.1 Una dintre următoarele instalații fixe de stingere a incendiului care respectă regula II-2/10.4 din SOLAS:
.1.1 o instalație fixă de stingere cu apa pulverizată sub presiune;
.1.2 o instalație fixă de stingere a incendiului cu gaz;
.1.3 o instalație fixă de stingere cu spumă cu coeficient mare de spumare.
Dacă încăperea de mașini nu este complet separată de spațiile conținând instalații de ardere sau dacă din aceste spații se poate scurge combustibil lichid în încăperea de mașini, trebuie să se considere că ansamblul format din încăperea de mașini și spațiile conținând instalațiile de ardere formează un singur compartiment.
.2 Cel puțin două stingătoare cu spumă, portabile, de un tip aprobat sau dispozitive echivalente, în fiecare spațiu conținând o instalație de ardere și în fiecare spațiu în care este situată o parte din instalația de combustibil lichid. În plus, orice spațiu trebuie să aibă cel puțin un stingător de același tip având o capacitate de 9 litri pentru fiecare arzător, caz în care capacitatea totală a stingătorului sau stingătoarelor suplimentare nu este necesar să depășească 45 l pe spațiu.
.3 Un recipient conținând nisip, rumeguș de lemn impregnat cu sodă sau orice altă materie uscată aprobată, în cantitate acceptată de către Administrație. Un stingător portabil de un tip aprobat poate constitui un echivalent.
9.8.2.Încăperile care conțin mașini cu combustie internă folosite fie pentru propulsia principală fie în alte scopuri trebuie, când puterea totală de ieșire a acestor mașini este de cel puțin 750 kW, să fie prevăzute cu următoarele echipamente:
.1 una dintre instalațiile fixe menționate la paragraful 9.8.1.1; și
.2 un stingător cu spumă de un tip aprobat și având o capacitate de cel puțin 45 l sau un echipament echivalent în fiecare încăpere de mașini și un stingător portabil cu spumă de un tip aprobat, pentru fiecare tranșă de 750 kW de putere de ieșire dezvoltată de mașină sau pentru o parte a acestei tranșe. Numărul total de stingătoare portabile astfel prevăzute nu poate fi mai mic de două, dar nu este necesar să fie mai mult de șase.
9.8.3.Administrația trebuie să acorde o atenție specială echipamentelor de stingere a incendiului prevăzute în încăperi care nu sunt dotate cu instalații fixe de stingerea incendiului și care conțin turbine cu aburi separate de încăperea căldări prin pereți etanși la apă.
9.8.4.Când în opinia Administrației exista un pericol de incendiu într-o încăpere de mașini pentru care în paragrafele de la 9.8.1 până la 9.8.3 nu există nici o cerință specială cu privire la echipamentele de stingere a incendiului, trebuie prevăzute la interior sau în imediata apropiere a acestei încăperi, un număr de stingătoare portabile de un tip aprobat sau orice alte mijloace de stingere a incendiului acceptate de către Administrație.
9.9.Stingătoare de incendiu portabile în încăperile de locuit, de serviciu și în spațiile de lucru
9.9.1.Exceptând amenajările suplimentare prevăzute în paragraful 9.9.2, numărul și modul de dispunere a stingătoarelor de incendiu portabile în încăperile de locuit, încăperile de serviciu, posturile de comandă, încăperile de mașini de categoria A, alte încăperi de mașini, în spațiile pentru mărfuri, pe puntea expusă intemperiilor și în alte spații trebuie să fie în conformitate cu orientările furnizate de Organizație*30) și spre satisfacția Administrației.
9.9.2.Tabelul 9-3 conține recomandări suplimentare privind numărul și modul de repartizare a stingătoarelor de incendiu portabile suplimentare pe unitățile mobile de foraj marin. Atunci când recomandările din tabelul 9-3 diferă de orientările furnizate de Organizație, trebuie să fie respectate prevederile din tabelul 9-3. În toate cazurile, agentul de stingere a incendiului trebuie să fie ales în funcție de riscul de incendiu pe care îl prezintă spațiul protejat*31). Clasele de stingătoare de incendiu portabile indicate în tabel sunt doar pentru referință.
Tabelul 9-3 - Numărul și moduri de repartizare recomandate pentru stingătoarele de incendiu portabile suplimentare
Font 9
┌──────────────────────────────┬──────────────────────────────────┬────────────────┐
│ Tipul spațiului │ Numărul minim de │Clasa(clasele) │
│ │ stingătoare de incendiu*1 │ stingătorului │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Spațiul care conține comenzile│ 1; și 1 stingător suplimentar │ A și/sau C │
│pentru sursa principală de │adecvat pentru focuri de origine │ │
│energie electrică │electrică atunci când tablourile │ │
│ │principale de distribuție sunt │ │
│ │instalate în acest spațiu │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Macarale: │ │ │
│Cu motor electric/hidraulice │0 │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Macarale: │2 │ B │
│Cu motor cu combustie internă │(1 în cabină și 1 în exteriorul │ │
│ │compartimentului motorului) │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Podul sondei │2 │ │
│ │(1 la fiecare ieșire) │ C │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Punți heliport │În conformitate cu secțiunea 9.16 │ B │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Încăperi de mașini de │În conformitate cu secțiunea 9.8 │ B │
│categoria A │ │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Încăperi de mașini de │La fiecare intrare în conformitate│ B │
│categoria A, periodic │cu secțiunea 9.8*2) │ │
│nesupravegheate │ │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Tablourile principale │2 situate în vecinătatea │ C │
│ │ tablourilor │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────┤
│Habe de evacuare a noroiului │1 pentru fiecare spațiu închis │ B │
│de foraj, zone de procesare │(în cazul spațiilor deschise, │ │
│a noroiului de foraj │distanța de parcurs până la un │ │
│ │stingător de incendiu nu trebuie │ │
│ │să depășească 10 m) │ │
├──────────────────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────┤
│ *1) Dimensiunea minimă trebuie să fie în conformitate cu paragraful 3.1.1 din │
│ capitolul 4 din Codul FSS. │
│ *2) Un stingător de incendiu portabil prevăzut pentru acel spațiu poate fi situat│
│ în exterior și în vecinătatea intrării în acel spațiu. Un stingător de incendiu │
│ portabil situat în exterior și în vecinătatea intrării în acel spațiu poate fi │
│ considerat, de asemenea, că satisface cerințele pentru spațiul în care el este │
│ situat. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
9.10.Instalații pentru detectarea incendiului și de alarmă
9.10.1.Trebuie prevăzută o instalație automată pentru detectarea incendiului și de alarmă în toate încăperile de locuit și de serviciu. Încăperile de locuit trebuie prevăzute cu detectoare de fum.
9.10.2.Trebuie să fie instalate un număr suficient de avertizoare de incendiu cu comandă manuală în locații adecvate, repartizate pe întreaga unitate.
9.10.3.O instalație fixă de detectare a incendiului și de alarmare în caz de incendiu trebuie să fie instalată în:
.1 încăperile de mașini periodic nesupravegheate; și
.2 încăperile de mașini unde:
2.1.a fost aprobată instalarea sistemelor și echipamentelor de control automat și de la distanță în schimbul asigurării prezenței permanente a personalului în încăperi, și
2.2.mașina principală de propulsie și mașinile asociate, inclusiv sursele principale de alimentare cu energie electrică, sunt prevăzute cu diferite grade de comandă automată sau de la distanță și sunt supravegheate în permanență de personal dintr-un post de comandă.
9.11.Instalații pentru detectarea gazelor inflamabile și de alarmă
9.11.1.Trebuie să fie prevăzută o instalație automată fixă de detectare a gazului și de alarmă, acceptată de către Administrație, dispusă în așa fel încât să supravegheze în permanență toate zonele închise ale unității în care este posibil să se producă o acumulare de gaze inflamabile și capabilă să indice în postul de comandă principal, prin semnale sonore și vizuale, prezența și localizarea unei acumulări de gaze.
9.11.2.Trebuie să se prevadă cel puțin două instalații portabile de monitorizare a gazelor, capabile să măsoare în mod independent și cu precizie o concentrație de gaze inflamabile.
9.12.Instalații pentru detectarea hidrogenului sulfurat și de alarmă
9.12.1.Trebuie să fie prevăzută o instalație automată fixă de detectare a hidrogenului sulfurat și de alarmă, acceptată de către Administrație, care să fie dispusă în așa fel încât să supravegheze în permanență zona de foraj, zona de procesare a noroiului de foraj și zona de control a fluidului de foraj ale unității și care să fie capabilă să declanșeze alarme sonore și vizuale în posturile principale de comandă. Dacă alarma din postul de comandă principal nu primește răspuns în interval de 2 min, atunci trebuie activate automat alarma pentru gaz toxic (hidrogen sulfurat) și lumina de stare a punții heliport specificată în paragraful 13.5.25.
9.12.2.La bordul unității trebuie să se prevadă cel puțin două instalații portabile de monitorizare a gazului hidrogen sulfurat.
9.13.Echipamente de pompieri
9.13.1.Trebuie să se prevadă cel puțin două echipamente de pompieri care să respecte cerințele relevante din Codul FSS, fiecare incluzând aparate portabile care să permită măsurarea concentrațiilor de oxigen și de vapori inflamabili și care să fie considerate ca fiind acceptabile de către Administrație.
9.13.2.Pentru fiecare echipament de respirație cerut trebuie să existe două butelii de rezervă. Unitățile care sunt echipate cu mijloace localizate corespunzător pentru reîncărcarea completă a buteliilor de aer, fără risc de contaminare, pot fi dotate numai cu o singură butelie de rezervă pentru fiecare aparat cerut.
9.13.3.Echipamentele de pompieri trebuie să fie oricând gata de folosire, depozitate în locuri ușor accesibile și marcate în mod clar și permanent. Ele trebuie să fie depozitate în două sau mai multe locații separate, cât mai depărtate unele față de altele.
9.14.Reîncărcarea buteliilor de aer
9.14.1.Aparatele pentru reîncărcarea buteliilor de aer, dacă sunt prevăzute, trebuie să fie alimentate de la sursa de energie de avarie sau de la un motor diesel independent, sau să fie astfel construite sau echipate încât buteliile de aer să poată fi utilizate imediat după reîncărcare.
9.14.2.Aparatele trebuie să fie amplasate corespunzător într-un spațiu protejat situat deasupra nivelului punții principale a unității.
9.14.3.Prizele de aer utilizate pentru compresoarele de aer trebuie să fie conectate la o sursă de aer curat.
9.14.4.După comprimare, aerul trebuie să fie filtrat pentru a elimina contaminarea cu uleiul de ungere al compresorului.
9.14.5.Capacitatea de reîncărcare trebuie să respecte cerințele din regula II-2/10.10.2.6 din SOLAS.
9.14.6.Echipamentul și instalarea să trebuie să fie satisfacă cerințele Administrației.
9.15.Amenajări în încăperi de mașini și spații de lucru
9.15.1.Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru oprirea ventilatoarelor ce deservesc încăperile de mașini și spațiile de lucru și pentru închiderea tuturor ușilor, tuturor canalelor de ventilație, spațiilor inelare în jurul coșurilor de fum și tuturor altor deschideri către aceste spații. În caz de incendiu, aceste mijloace trebuie să poată fi comandate din exteriorul acestor spații.
9.15.2.Motoarele ventilatoarelor cu tiraj forțat și cu tiraj indus, ventilatoarele pentru presurizarea motoarelor electrice, pompele de transfer combustibil lichid, pompele instalațiilor de combustibil lichid și alte pompe de combustibil lichid de aceeași natură trebuie să fie dotate cu echipamente de comandă la distanță situate în afară spațiului avut în vedere pentru a putea fi oprite dacă în interiorul spațiului în care sunt situate se declanșează un incendiu.
9.15.3.Toate tubulaturile de aspirație a combustibilului lichid provenind dintr-un tanc de rezervă, dintr-un tanc de decantare sau dintr-un tanc de serviciu, care se găsesc deasupra dublului fund, trebuie să fie prevăzute cu un robinet sau o valvulă care să poată fi închisă din exteriorul spațiului avut în vedere în cazul apariției unui incendiu în interiorul spațiului în care sunt situate aceste tancuri. În cazul particular al tancurilor de adâncime situate într-un tunel al liniilor de arbori sau într-un tunel de tubulaturi, valvulele trebuie fixate pe tancuri, dar în caz de incendiu, ele trebuie să poată fi comandate printr-o valvulă adițională situată pe canalizarea sau tubulatura instalată în afară tunelului sau tunelelor.
9.16.Prevederi aplicabile instalațiilor pentru elicoptere
9.16.1.Această secțiune oferă măsuri suplimentare pentru atingerea obiectivelor de siguranță împotriva incendiilor pentru unitățile echipate cu instalații pentru elicoptere și pentru satisfacerea următoarelor cerințe funcționale:
.1 structura punții heliport trebuie să fie adecvată pentru a proteja unitatea de riscurile de incendiu asociate cu operațiunile elicopterelor;
.2 trebuie să fie prevăzute dispozitive de combatere a incendiului pentru a proteja în mod corespunzător unitatea de riscurile de incendiu asociate cu operațiunile elicopterelor;
.3 instalațiile de reaprovizionare cu combustibil și operațiunile conexe trebuie să includă măsurile necesare pentru a proteja unitatea de riscurile de incendiu asociate cu operațiunile elicopterelor; și
.4 trebuie să fie prevăzute manuale de exploatare a instalațiilor pentru elicoptere, care pot fi incluse în manualul de exploatare cerut în baza capitolului 14 din prezentul Cod, și trebuie asigurată instruirea.
9.16.2.Construcția punților heliport trebuie să fie din oțel sau din alte materiale echivalente. Dacă puntea heliport constituie plafonul unui ruf sau al unei suprastructuri, ea trebuie să fie izolată conform normei "A-60". Dacă Administrația permite construcții din aluminiu sau alte metale având punctul de topire scăzut, care nu sunt făcute ca echivalente celor din oțel, trebuie să fie satisfăcute următoarele dispoziții:
.1 dacă puntea heliport este în consolă în afara bordului unității, după fiecare incendiu care ar putea avea efect asupra integrității structurale a punții heliport sau asupra structurilor sale de sprijin, puntea heliport trebuie să fie supusă unei analize structurale pentru a determina dacă ea este adecvată pentru utilizarea ulterioară; și
.2 dacă puntea heliport este situată deasupra rufului unității sau deasupra unei structuri similare, trebuie să fie satisfăcute următoarele condiții:
2.1.plafonul și pereții rufului de sub puntea heliport nu trebuie să aibă deschideri;
2.2.ferestrele situate sub puntea heliport trebuie să fie prevăzute cu obturatoare de oțel; și
2.3.după fiecare incendiu produs pe puntea heliport sau la structura de sprijin, puntea heliport trebuie să fie supusă unei analize structurale pentru a determina dacă ea este adecvată pentru utilizarea ulterioară.
9.16.3.O punte heliport trebuie să fie prevăzută atât cu un mijloc principal de evacuare și de acces pentru personalul însărcinat cu combaterea incendiului și salvare, cât și cu unul pentru situații de urgență. Acestea trebuie să fie amplasate cât mai departe unele față de celelalte, în măsura posibilităților practice, și de preferat pe părți opuse ale punții heliport.
9.16.4.În imediata vecinătate a punții heliport, următoarele dispozitive de combatere a incendiului trebuie să fie prevăzute și depozitate aproape de mijloacele de acces la acea punte heliport:
.1 cel puțin două stingătoare cu pulbere având o capacitate totală de minim 45 kg, capacitatea fiecărui stingător fiind de cel puțin 9 kg;
.2 stingătoare cu dioxid de carbon având o capacitate totală de cel puțin 18 kg sau dispozitive echivalente;
.3 un sistem de stingere a incendiului pe bază de spumă, compus din tunuri sau țevi de derivație care pot proiecta spuma către toate părțile punții heliport în orice condiții meteorologice în care puntea heliport ar putea să fie disponibilă pentru operațiunile elicopterului. Capacitatea minimă a sistemului de producere a spumei va depinde de dimensiunile zonei ce trebuie protejată, de rata de aplicare a spumei, de debitele echipamentelor instalate și de durata estimată a aplicării spumei:
3.1.rata minimă de aplicare trebuie să fie de 6 l/m² în interiorul unui cerc având diametrul egal cu valoarea D;
3.2.deversarea trebuie să poată dura cel puțin 5 min;
3.3.livrarea spumei la rata minimă de aplicare trebuie să înceapă în maxim 30s de la activarea sistemului;
.4 agentul principal trebuie să fie adecvat pentru utilizarea sa împreună cu apa sărată și trebuie să fie în conformitate cu standarde de performanță care să nu fie inferioare celor acceptate de Organizație*32);
.5 cel puțin două ajutaje de tip combinat (jet compact/jet pulverizat) aprobat și furtunuri suficiente pentru a ajunge la oricare punct al punții heliport;
.6 suplimentar celor prevăzute în secțiunea 9.13, două costume de pompier; și
.7 cel puțin următorul echipament trebuie să fie depozitat astfel încât să ofere utilizarea imediată și protecția contra elementelor:
.7.1 cheie reglabilă;
.7.2 manta, rezistentă la foc;
.7.3 clește pentru tăiat bolțuri, 600 mm;
.7.4 cârlig, "țin-te bine" sau de salvare;
.7.5 ferăstrău, ranforsat cu șase lame de schimb;
.7.6 scară;
.7.7 coardă având diametrul de 5 mm și lungimea de 30 m;
.7.8 clește patent, cu tăiere laterală;
.7.9 set de șurubelnițe asortate;
.7.10 cuțit cu ham și teacă, și
.7.11 rangă.
9.16.5.Instalația de drenare din calea de rulare de pe puntea heliport trebuie:
.1 să fie construită din oțel sau alte materiale care să asigure o protecție echivalentă contra incendiului;
.2 să permită evacuarea directă peste bord, independent de orice alt sistem; și
.3 să fie proiectată astfel încât lichidul de drenaj să nu se răspândească în orice parte a unității.
9.16.6.Dacă unitatea este dotată cu instalație de realimentare cu combustibil a elicopterelor, următoarele prevederi trebuie să fie respectate:
.1 se va prevedea o zonă special destinată depozitării tancurilor de combustibil care trebuie să fie:
.1.1 cât mai îndepărtată posibil de încăperile de locuit, de căile de evacuare și de posturile de îmbarcare; și
.1.2 izolată de zonele conținând o sursă de vapori inflamabili.
.2 zona de depozitare a combustibilului trebuie să dispună de instalațiile necesare astfel încât combustibilul răspândit ca urmare a unei scurgeri să poată fi recuperat și dirijat spre o zonă unde nu prezintă nici un risc.
.3 tancurile și echipamentul conex trebuie să fie protejate contra deteriorărilor fizice și contra unui eventual incendiu produs într-o zonă sau într-un spațiu adiacent.
.4 în cazul utilizării tancurilor mobile pentru depozitarea combustibilului trebuie acordată o atenție deosebită următoarelor:
.4.1 proiectării tancului pentru scopul care îi este destinat;
.4.2 pieselor de montaj și fixare;
.4.3 împământării electrice; și
.4.4 procedurilor de inspecție.
.5 pompele tancurilor de depozitare a combustibilului trebuie să fie dotate cu mijloace care să permită închiderea lor, în caz de incendiu, dintr-un loc de comandă sigur. În cazul când există un echipament de alimentare prin gravitație, trebuie prevăzute mijloace de închidere echivalente pentru a izola sursa de combustibil.
.6 instalația de pompare a combustibilului trebuie să fie cuplată la un singur tanc odată. Conductele situate între tanc și instalația de pompare trebuie să fie confecționate din oțel sau dintr-un material echivalent, să fie cât mai scurte posibil și trebuie să fie protejate contra oricărei deteriorări.
.7 instalațiile de pompare a combustibilului și echipamentul de comandă asociat funcționând cu electricitate trebuie să fie de un tip corespunzător ținând cont de locul de amplasare și de riscurile potențiale.
.8 instalațiile de pompare a combustibilului trebuie să cuprindă un echipament care să împiedice producerea unei suprapresiuni în tuburile flexibile de alimentare sau de umplere.
.9 echipamentele utilizate în operațiunile de realimentare cu combustibil trebuie să fie legate la masă; și
.10 trebuie să fie afișate panouri cu "FUMATUL INTERZIS" în locurile corespunzătoare.
9.17.Depozitarea buteliilor de gaz
9.17.1.Dacă o unitate de foraj are simultan la bord mai mult de o butelie de oxigen și mai mult de o butelie de acetilenă, aceste butelii trebuie să fie dispuse conform indicațiilor următoare:
.1 Circuitele permanente de tubulaturi pentru oxiacetilenă sunt admise dacă acestea sunt proiectate ținând cont de norme și reguli practice, conform cerințelor Administrației.
.2 Dacă se intenționează să fie transportate două sau mai multe butelii din fiecare gaz în spații închise, trebuie să se prevadă spații de depozitare distincte pentru fiecare gaz.
.3 Spațiile de depozitare trebuie să fie construite din oțel, să fie bine ventilate și să aibă acces de pe puntea deschisă.
.4 Trebuie luate măsuri pentru ca buteliile să poată fi mutate rapid și ușor în caz de incendiu.
.5 În depozitul buteliilor de gaz trebuie să fie instalate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
.6 Dacă buteliile sunt depozitate sub cerul liber, se vor lua măsuri pentru:
.6.1 protejarea buteliilor și tubulaturilor aferente împotriva deteriorării fizice;
.6.2 reducerea la minimum a expunerii la hidrocarburi; și
.6.3 asigurarea unui drenaj corespunzător.
9.17.2.Echipamentele de stingere a incendiului, destinate protejării zonelor sau spațiilor în care sunt depozitate aceste butelii, trebuie să corespundă cerințelor Administrației.
9.18.Planuri pentru combaterea incendiului
În permanență trebuie să fie afișat un plan pentru combaterea incendiului întocmit conform regulii II-2/15.2.4 din SOLAS.
9.19.Pregătirea operațională și întreținerea
9.19.1.Trebuie să fie respectate următoarele prevederi funcționale:
.1 sistemele de detectare a gazelor, sistemele și dispozitivele de protecție contra incendiului și de combatere a incendiului trebuie să fie în orice moment gata de folosire; și
.2 sistemele de detectare a gazelor, sistemele și dispozitivele de protecție contra incendiului și de combatere a incendiului trebuie să fie supuse încercărilor și inspectate în mod adecvat.
9.19.2.Atât timp cât unitatea se află în serviciu, trebuie să fie respectate prevederile paragrafului 9.19.1. O unitate nu este în serviciu atunci când:
.1 este în timpul reparațiilor sau este dezarmată (fie la ancoră fie în port) sau într-un doc uscat;
.2 este declarată ca nefiind în serviciu de către proprietar sau de către un reprezentant al proprietarului.
9.19.3.Pregătire operațională
.1 Următoarele sisteme de detectare a gazelor și de protecție contra incendiului trebuie să fie păstrate în bună stare astfel încât să se asigure îndeplinirea rolului lor în cazul producerii unui incendiu:
.1.1 protecția structurală contra incendiilor, incluzând construcții rezistente la foc și protecția deschiderilor și locurilor de trecere prin aceste construcții;
.1.2 instalații de detectare a incendiului și de alarmare în caz de incendiu;
.1.3 instalații de detectare a gazelor și de alarmă; și
.1.4 sisteme și dispozitive pentru evacuare.
.2 Sistemele și dispozitivele pentru combaterea incendiului și sistemele portabile de detectare a gazelor trebuie să fie păstrate în bună stare astfel încât să poată fi disponibile rapid pentru utilizare imediată. Stingătoarele de incendiu portabile care s-au descărcat trebuie să fie imediat reîncărcate sau înlocuite cu un dispozitiv echivalent.
9.19.4.Întreținerea, încercarea și inspecțiile
.1 Întreținerea, încercarea și inspecțiile trebuie să fie efectuate pe baza liniilor directoare elaborate de Organizație*33) și într-un mod care să țină cont de asigurarea fiabilității sistemelor și dispozitivelor de combatere a incendiilor.
.2 Planul de întreținere trebuie să fie păstrat la bordul unității și trebuie să fie disponibil pentru inspecție ori de câte ori îl solicită Administrația.
.3 Planul de întreținere trebuie să includă cel puțin următoarele sisteme de protecție contra incendiului și sisteme și dispozitive de combatere a incendiului, atunci când sunt instalate:
.3.1 magistrala de incendiu, pompele de incendiu și hidranții, inclusiv furtunurile, ajutajele și racordurile internaționale de legătură cu uscatul;
.3.2 instalații fixe de detectare a incendiului și de alarmare în caz de incendiu;
.3.3 instalații fixe de stingere a incendiului și alte dispozitive de stingere a incendiului;
.3.4 instalații automate de detectare, alarmare și de stingere a incendiilor cu sprinklere;
.3.5 instalații de ventilație incluzând clapete antifoc și antifum, ventilatoare și comenzile lor;
.3.6 dispozitivele de oprire de urgență a alimentării cu combustibil;
.3.7 uși antiincendiu inclusiv comenzile lor;
.3.8 instalația de alarmă generală în caz de urgență;
.3.9 aparate de respirat pentru evacuare în caz de urgență;
.3.10 stingătoare de incendiu portabile, inclusiv butelii de rezervă sau stingătoare de rezervă;
.3.11 instalații portabile de detectare și monitorizare a gazului hidrogen sulfurat;
.3.12 instalații portabile de monitorizare a gazelor inflamabile și a oxigenului;
.3.13 instalații de detectare a gazelor și de alarmă; și
.3.14 costume de pompier.
.4 Programul de întreținere poate fi informatizat.
10.1.Generalități
Definiții
10.1.1.În sensul acestui capitol, dacă nu se prevede în mod expres altfel, definițiile termenilor și expresiile utilizate cu privire la mijloacele de salvare sunt cele date în regula III/3 din SOLAS.
Verificarea, încercarea și aprobarea mijloacelor de salvare
10.1.2.Mijloacele de salvare trebuie să fie verificate, încercate și aprobate conform prevederilor regulilor III/4 și III/5 din SOLAS.
Mijloace de salvare noi și de concepție nouă
10.1.3.Mijloace de salvare noi și de concepție nouă trebuie să respecte prevederile aplicabile din capitolul III din SOLAS, inclusiv acelea referitoare la revizie și întreținere.
Mijloace de salvare
10.1.4.Toate mijloacele de salvare trebuie să fie conforme cu regulile din SOLAS aplicabile.
10.1.5.Toate bărcile de salvare trebuie să fie protejate contra incendiului în conformitate cu Codul LSA.
10.2.Moduri alternative de proiectare și de dispunere
Atunci când modurile alternative de proiectare sau de dispunere se abat de la prevederile normative ale Codului, modurile de proiectare și de dispunere trebuie să facă obiectul unei analize tehnice și trebuie să fie evaluate și aprobate în conformitate cu regula III/38 din SOLAS, pe baza Liniilor directoare elaborate de Organizație*34).
10.3.Ambarcațiuni de salvare
Unități de suprafață
10.3.1.Fiecare unitate de suprafață trebuie să fie dotată în fiecare bord cu una sau mai multe bărci de salvare care să fie conforme cu cerințele Codului LSA și a căror capacitate totală să fie suficientă pentru primirea tuturor persoanelor de la bord. Alternativ, Administrația poate accepta una sau mai multe bărci de salvare cu lansare la apă prin cădere liberă, care să fie conforme cu cerințele din secțiunea 4.7 din Codul LSA, capabile să fie lansate la apă prin cădere liberă în afara extremității unității și a căror capacitate totală să fie suficientă pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.3.2.În plus, fiecare unitate trebuie să fie dotată cu una sau mai multe plute de salvare care să fie conforme cu cerințele Codului LSA și aprobate pentru înălțimea de operare efectivă, putând fi lansate la apa din oricare bord și având o capacitate totală suficientă pentru a primi toate persoanele de la bord. Dacă una sau mai multe plute de salvare nu pot fi transferate rapid dintr-un bord într- altul al unității pentru a fi lansate la apă, capacitatea totală existentă în fiecare bord trebuie să fie suficientă pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.3.3.Când ambarcațiunile de salvare sunt amplasate într-o poziție situată la mai mult de 100 m de prova sau pupa, fiecare unitate trebuie să aibă, în plus față de plutele de salvare prevăzute la paragraful 10.3.2, o plută de salvare amplasată cât mai în prova sau în pupa sau una cât mai spre prova și alta cât mai spre pupa, în măsura în care este rezonabil și realizabil. Fără a aduce atingere cerințelor paragrafului 10.6.6, această sau aceste plute de salvare pot fi legate sigur, astfel încât să permită degajarea manuală.
Unități autoridicătoare și Unități stabilizate prin coloane
10.3.4.Fiecare unitate trebuie să fie dotată cu bărci de salvare care să îndeplinească cerințele Codului LSA, amplasate în cel puțin două amplasamente foarte distanțate unele față de altele, situate în borduri sau la extremități diferite ale unității. Bărcile de salvare trebuie să fie amplasate astfel încât să se prevadă o capacitate suficientă pentru a primi toate persoanele de la bord dacă:
.1 toate bărcile de salvare situate într-un amplasament oarecare sunt pierdute sau devenite inutilizabile; sau
.2 toate bărcile de salvare situate într-un bord oarecare, într-o extremitate oarecare sau într-un colț oarecare al unității, sunt pierdute sau devenite inutilizabile.
10.3.5.În plus, fiecare unitate trebuie să fie dotată cu plute de salvare care să fie conforme cu cerințele Codului LSA și aprobate pentru înălțimea de operare efectivă, având o capacitate suficientă pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.3.6.În cazul unei unități autoridicătoare ale cărei dimensiuni sau configurație nu permit instalarea de bărci de salvare în amplasamente foarte distanțate unele față de altele conform paragrafului 10.3.4, Administrația poate permite ca bărcile de salvare să aibă capacitatea totală egală cu numărul total al persoanelor de la bord. Totuși, plutele de salvare cerute de paragraful 10.3.5 vor fi lansate la apă cu instalații de lansare la apă pentru plutele de salvare sau cu instalații de evacuare la apă care să corespundă cerințelor Codului LSA.
10.4.Amenajarea locurilor pentru apel și îmbarcare în ambarcațiuni de salvare
10.4.1.Dacă sunt separate, posturile de apel trebuie să fie situate în imediata apropiere de posturile de îmbarcare. Fiecare post de apel trebuie să aibă suficient spațiu pentru toate persoanele care i-au fost atribuite, însă cel puțin 0,35 m2 de persoană.
10.4.2.Posturile de apel și posturile de îmbarcare trebuie să fie ușor accesibile dinspre zonele de locuit și zonele de lucru.
10.4.3.Posturile de apel și posturile de îmbarcare trebuie să fie iluminate corespunzător de la iluminatul de avarie.
10.4.4.Coridoarele, scările și ieșirile care dau acces spre posturile de apel și îmbarcare trebuie să fie iluminate corespunzător de la iluminatul de avarie.
10.4.5.Posturile de apel și posturile de îmbarcare în ambarcațiuni de salvare care sunt lansate la apă cu ajutorul gruielor trebuie să fie dispuse în așa fel încât să permită îmbarcarea persoanelor aflate pe targă în ambarcațiunile de salvare.
10.4.6.Pregătirile pentru îmbarcarea în ambarcațiuni de salvare trebuie să fie concepute astfel încât:
.1 bărcile de salvare să poată primi persoane la bord și să poată fi lansate la apă direct din poziția lor de arimare;
.2 plutele de salvare lansate la apă cu gruie să poată primi persoane la bord și să poată fi lansate la apă dintr-o poziție imediat adiacentă poziției de arimare a plutelor de salvare sau dintr-o poziție în care este transferată pluta de salvare înainte de lansarea la apă în conformitate cu paragraful 10.6.5; și
.3 când este necesar, să poată fi posibilă lansarea plutei de salvare cu aducerea gruiei pe lângă bordul unității și menținerea ei astfel încât persoanele să se poată îmbarca în deplină siguranță.
10.4.7.Trebuie să fie prevăzute cel puțin două scări verticale sau schele metalice fixe, cât mai depărtate una față de cealaltă, întinzându-se de la punte până la suprafața apei. Aceste scări ori schele metalice fixe, precum și suprafața mării din imediata vecinătate vor trebui iluminate corespunzător de la iluminatul de avarie.
10.4.8.Dacă nu se pot instala scări verticale fixe, trebuie prevăzute mijloace alternative de evacuare având capacitate suficientă pentru a permite tuturor persoanelor de la bord să coboare în deplină siguranță până la linia de plutire.
10.5.Posturi de lansare la apă a ambarcațiunilor de salvare
Posturile de lansare la apă trebuie să fie situate în amplasamente care să permită lansarea la apă în deplină siguranță, departe în special de orice elice neprotejată sau de porțiuni foarte proeminente ale corpului unității. Pe cât este posibil, posturile de lansare la apă trebuie să fie situate în așa fel încât ambarcațiunile de salvare să poată fi lansate în zona rectilinie a bordajului unității, cu excepția:
.1 ambarcațiunilor de salvare special concepute pentru lansare la apă prin cădere liberă; și
.2 ambarcațiunilor de salvare montate pe structuri destinate să le țină departe de structurile inferioare.
10.6.Arimarea ambarcațiunilor de salvare
10.6.1.Fiecare ambarcațiune de salvare trebuie să fie arimată:
.1 în așa fel încât atât ambarcațiunea de salvare, cât și dispozitivele sale de arimare să nu stânjenească manevra oricărei alte ambarcațiuni de salvare sau bărci de urgență de la oricare alt post de lansare la apă;
.2 atât de aproape de suprafața apei pe cât este posibil și în deplină siguranță;
.3 gata pentru folosire oricând, astfel încât doi membri din echipaj să poată efectua pregătirile pentru îmbarcare și lansare la apă în mai puțin de 5 minute;
.4 complet echipată conform cerințelor Codului LSA; totuși, în cazul unor unități exploatate în zone în care, în opinia Administrației, unele obiecte care fac parte din echipament nu sunt necesare, Administrația poate permite renunțarea la aceste obiecte;
.5 în măsura în care este posibil, într-un amplasament sigur și adăpostit și să fie protejată de avarii datorate incendiului și exploziilor.
10.6.2.O ambarcațiune de salvare sau o plută de salvare lansată la apă cu gruie trebuie să fie poziționată astfel încât ambarcațiunea de salvare sau pluta să fie gata pentru îmbarcare la cel puțin 2 m deasupra liniei de plutire când unitatea este în stare limită de avarie determinată în conformitate cu secțiunea 3.4.
10.6.3.Dacă este necesar, unitatea trebuie să fie concepută în așa fel încât ambarcațiunile să fie protejate în postul lor de arimare contra avariilor provocate de valurile mari ale mării.
10.6.4.Ambarcațiunile de salvare trebuie să fie fixate de instalațiile de lansare la apă.
10.6.5.Plutele de salvare trebuie să fie arimate în așa fel încât să permită la un moment dat eliberarea manuală a unei plute sau a unui container din dispozitivele lor de amarare.
10.6.6.Plutele de salvare lansate la apă cu gruie trebuie să fie arimate în apropierea cârligului de ridicare, în afară de cazul când există unele mijloace de transfer care nu devin inutilizabile în limitele unghiurilor de asietă și de bandă menționate în capitolul 3 pentru orice stare de avarie sau datorită mișcării unității sau absenței energiei.
10.6.7.Toate plutele de salvare, altele decât cele menționate la paragraful 10.3.3, trebuie să fie amarate cu o legătură puțin rezistentă, fixată permanent de unitate cu sistemul de barbete și cu ajutorul unui dispozitiv de declanșare ce corespunde cerințelor codului LSA, în așa fel încât plutele de salvare să plutească liber față de orice structură și, dacă sunt gonflabile, să se umfle automat în caz de naufragiu.
10.7.Instalații de lansare la apă și de recuperare a ambarcațiunilor de salvare
10.7.1.Pentru toate bărcile de salvare și toate plutele de salvare lansate la apă cu gruie trebuie să fie prevăzute instalații de lansare la apă care să fie conforme cu cerințele Codului LSA.
10.7.2.Instalațiile de lansare și de recuperare a ambarcațiunilor de salvare trebuie să fie concepute în așa fel încât să permită operatorului acestor instalații de la bordul unității să observe ambarcațiunea de salvare în orice moment din timpul lansării la apă și, în privința bărcilor de salvare, în orice moment din timpul recuperării.
10.7.3.Trebuie folosit un singur tip de mecanism de declanșare pentru ambarcațiunile de salvare similare, existente la bordul unității.
10.7.4.Pregătirea și manevrarea ambarcațiunilor de salvare într-un post oarecare de lansare la apă nu trebuie să stânjenească pregătirea și manevrarea promptă a nici unei alte ambarcațiuni de salvare ori bărci de urgență din orice alt post.
10.7.5.Dacă mijloacele de lansare folosesc curenți de palanc, aceștia trebuie să aibă o lungime suficientă pentru ca ambarcațiunea de salvare să ajungă la apă când unitatea este în condiții defavorabile, cum ar fi înălțimea liberă maximă, situații de deplasare sau exploatare la pescaj mic sau orice stare de avarie prevăzută în capitolul 3.
10.7.6.În timpul pregătirilor și lansării, ambarcațiunile de salvare, precum și mijloacele lor de lansare la apă și zona de apă în care se vor lansa trebuie să fie iluminate corespunzător de la iluminatul de avarie.
10.7.7.Se vor lua măsuri de prevenire a oricărei deversări de lichide peste ambarcațiunile de salvare în timpul abandonului.
10.7.8.Toate bărcile de salvare necesare abandonului pentru toate persoanele admise la bord trebuie să poată fi lansate la apă cu întreaga încărcătură de oameni și echipamente într-un termen de 10 minute socotind din momentul când semnalul de abandon a fost dat.
10.7.9.Frânele de mână trebuie să fie instalate în așa fel încât ele să rămână mereu strânse, în afară de cazul în care operatorul sau un mecanism acționat de operator menține comanda frânei în poziția "decuplat".
10.7.10.Fiecare ambarcațiune de salvare trebuie să fie instalată astfel încât să treacă la distanță față de fiecare picior, coloană, talpă de rezemare, element de contravântuire, tanc auxiliar și de fiecare structura similară situată sub corpul unei unități autoridicătoare și sub corpul superior al unei unități stabilizate prin coloane când unitatea este în stare intactă. Administrația poate autoriza o reducere a numărului total de ambarcațiuni de salvare când unitatea este în deplasare și când numărul persoanelor de la bord a fost redus. În astfel de cazuri, trebuie să fie disponibile pentru acel personal rămas la bord, un număr suficient de ambarcațiuni de salvare pentru îndeplinirea cerințelor prezentului capitol, inclusiv secțiunea 10.3.
10.7.11.În orice caz de avarie prevăzut în capitolul 3, bărcile de salvare având o capacitatea totală suficientă pentru a primi nu mai puțin de 100% din persoanele de la bord trebuie, suplimentar respectării tuturor celorlalte prevederi din prezentul capitol în materie de lansare la apă și arimare, să poată fi lansate la apă la distanță de oricare obstacol.
10.7.12.Trebuie acordată atenție localizării și orientării ambarcațiunilor de salvare în funcție de proiectul unității mobile de foraj marin, astfel încât degajarea de unitate să fie obținută într-un mod eficace și în siguranță ținând cont de capacitățile ambarcațiunilor de salvare.
10.7.13.Fără a aduce atingere cerințelor paragrafului 6.1.2.8 din Codul LSA, viteza de coborâre nu trebuie să fie mai mare de 1 m/s.
10.8.Bărci de urgență
Fiecare unitate trebuie să fie prevăzută cu cel puțin o barcă de urgență care să fie în conformitate cu cerințele Codului LSA. O barcă de salvare poate fi acceptată ca barcă de urgență dacă ea și instalațiile ei de lansare și de recuperare îndeplinesc și cerințele aplicabile unei bărci de urgență.
10.9.Arimarea bărcilor de urgență
Bărcile de urgență trebuie să fie arimate:
.1 astfel încât în orice moment să fie apte de lansare la apă în maximum 5 minute;
.2 dacă sunt de tip gonflabil, complet umflate în permanență;
.3 într-un amplasament adecvat pentru lansarea la apă și recuperarea lor;
.4 în așa fel încât atât barca de urgență cât și dispozitivele sale de arimare să nu stânjenească manevra oricărei alte ambarcațiuni de salvare de la oricare alt post de lansare la apă;
.5 în conformitate cu cerințele paragrafului 10.6, dacă ele sunt și bărci de salvare.
10.10.Dispozitive de îmbarcare, lansare la apă și de recuperare pentru bărcile de urgență
10.10.1.Dispozitivele de îmbarcare în bărcile de urgență și de lansare la apă trebuie să fie astfel încât îmbarcarea în barca de urgență și lansarea ei la apă să se poată face în cel mai scurt timp posibil.
10.10.2.Dispozitivele de lansare la apă trebuie să îndeplinească cerințele secțiunii 10.7.
10.10.3.Barca de urgență trebuie să poată fi recuperată rapid atunci când are la bord întreaga încărcătură de persoane și echipament. Dacă barca de urgență este și barcă de salvare, ea trebuie să poată fi recuperată rapid având la bord echipamentul specific bărcii de salvare și încărcătura de minim șase persoane aprobată pentru bărcile de urgență.
10.10.4.Dispozitivele de îmbarcare în bărcile de urgență și de recuperare trebuie să permită manevrarea eficientă și în siguranță a unei persoane aflate pe targă. Pentru siguranță, trebuie să se prevadă zbiri de recuperare în caz de condiții meteorologice nefavorabile, dacă sistemul de tensionare constituie un pericol.
10.11.Veste de salvare
10.11.1.Pentru fiecare persoană de la bordul unității trebuie să fie prevăzută o vestă de salvare care să respecte cerințele paragrafului 2.2.1 sau 2.2.2 din Codul LSA. În plus, un număr suficient de veste de salvare trebuie să fie prevăzute în amplasamente adecvate pentru acele persoane care pot fi de serviciu în locuri care nu permit accesul imediat la vestele lor de salvare. În plus, suficiente veste de salvare trebuie să fie disponibile pentru utilizare la posturile îndepărtate ale ambarcațiunilor de salvare, conform cerințelor Administrației.
10.11.2.Fiecare vestă de salvare trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de iluminat care să fie conform cu cerințele Codului LSA.
10.12.Costume hidrotermice și costume antiexpunere
10.12.1.La bordul fiecărei unități trebuie să fie prevăzut un costum hidrotermic, care să fie conform cerințelor Codului LSA și care să aibă dimensiuni corespunzătoare, pentru fiecare persoană de la bord. În plus:
.1 un număr suficient de costume hidrotermice trebuie să fie depozitate în amplasamente adecvate pentru acele persoanele care pot fi de serviciu în locuri care nu permit accesul imediat la costumul lor hidrotermic; și
.2 suficiente costume hidrotermice trebuie să fie disponibile pentru utilizare în posturile îndepărtate ale ambarcațiunilor de salvare, conform cerințelor Administrației.
10.12.2.În schimbul costumelor hidrotermice cerute la paragraful 10.12.1, trebuie prevăzut un costum antiexpunere care să fie conform cu cerințele Codului LSA, având dimensiuni corespunzătoare, pentru fiecare persoană care face parte din echipajul bărcii de urgență sau din echipa responsabilă cu instalația de evacuare la apă.
10.12.3.Costumele hidrotermice și costumele antiexpunere nu sunt cerute dacă unitatea este în permanență exploatată în zone cu climă caldă*35) unde, cu acordul Administrației, acestea nu sunt necesare.
10.13.Colaci de salvare
10.13.1.Fiecare unitate trebuie să fie prevăzută cu cel puțin opt colaci de salvare de un tip care să satisfacă cerințele Codului LSA. Numărul și amplasarea colacilor trebuie să fie astfel încât un colac să fie ușor accesibil din locurile expuse. Unitățile de suprafață trebuie să aibă la bord cel puțin numărul de colaci de salvare indicat în tabelul următor:
┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│ Lungimea unității în metri │ Numărul minim de colaci de salvare │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│Sub 100 │ 8 │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│100 până la l50 │ 10 │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│150 până la 200 │ 12 │
├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│200 și mai mult │ 14 │
└──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
10.13.2.Cel puțin jumătate din numărul total de colaci de salvare trebuie să fie dotați cu aparate luminoase cu autoaprindere cu baterie electrică de un tip aprobat, care corespunde cerințelor Codului LSA. Cel puțin doi dintre acești colaci de salvare trebuie, de asemenea, să fie dotați și cu semnale fumigene cu declanșare automată și trebuie să poată fi eliberați rapid de pe puntea de navigație, din postul principal de comandă sau dintr-un loc ușor accesibil pentru personalul de exploatare. Colacii de salvare dotați cu aparate luminoase și colacii de salvare dotați cu aparate luminoase și semnale fumigene trebuie să fie repartizați în mod egal de-a lungul porțiunilor accesibile de pe perimetrul unității și acești colaci nu trebuie să fie dintre cei ce sunt prevăzuți cu saulă de salvare conform cerințelor paragrafului 10.13.3. Colacii de salvare dotați cu aparate luminoase cu autoaprindere sau cu semnale fumigene cu declanșare automată trebuie să fie amplasați în afara zonelor potențial periculoase.
10.13.3.Cel puțin doi colaci de pe unitate, situați în amplasamente aflate la distanță mare unul față de altul, trebuie să fie dotați fiecare cu o saulă de salvare plutitoare, a cărei lungime să fie egală cu cel puțin o dată și jumătate din distanța dintre puntea pe care este arimat și linia de plutire corespunzătoare pescajului cel mai mic sau 30 m, care din aceste lungimi este mai mare. În cazul unităților de foraj autoridicătoare, trebuie să se ia în considerare înălțimea maximă deasupra liniei de plutire și, pentru celelalte unități de foraj, condițiile cele mai ușoare de exploatare. Saula de salvare trebuie să fie depozitată astfel încât să se poată desfășura ușor.
10.13.4.Fiecare colac de salvare trebuie să aibă imprimate numele și portul de înregistrare ale unității la bordul căreia se află colacul, scrise cu caractere majuscule ale alfabetului latin.
10.14.Mijloace radio de salvare
Aparate radiotelefonice de emisie-recepție în VHF
10.14.1.Toate bărcile de salvare trebuie să aibă un aparat radiotelefonic de emisie-recepție în VHF. În plus, cel puțin două asemenea aparate trebuie să fie disponibile pe MODU, depozitate în așa fel încât ele să poată fi plasate rapid în oricare plută de salvare. Toate aparatele radiotelefonice de emisie-recepție în VHF trebuie să fie în conformitate cu standarde de funcționare care să nu fie inferioare celor adoptate de Organizație*36).
Dispozitive de localizare pentru căutare și salvare
10.14.2.Toate bărcile de salvare trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de localizare pentru căutare și salvare. În plus, cel puțin două dispozitive de localizare pentru căutare și salvare trebuie să fie disponibile pe MODU și trebuie să fie depozitate în așa fel încât ele să poată fi plasate rapid în oricare plută de salvare. Toate dispozitivele de localizare pentru căutare și salvare trebuie să fie în conformitate cu standarde de funcționare care să nu fie inferioare celor adoptate de Organizație*37).
10.15.Facle de semnalizare a sinistrului
Se vor prevedea cel puțin 12 rachete luminoase cu parașută care să respecte prevederile Codului LSA și care să fie depozitate pe sau lângă puntea de navigație. Dacă unitatea nu are punte de navigație, faclele trebuie să fie depozitate într-o locație aprobată de Administrație.
10.16.Aparate de lansare a bandulei
Se va prevedea un aruncător de bandulă care să îndeplinească cerințele Codului LSA.
10.17.Instrucțiuni de exploatare
Pe ambarcațiunile de salvare și pe comenzile instalațiilor de lansare la apă sau în imediata lor apropiere trebuie să fie prevăzute ilustrații și instrucțiuni care trebuie:
.1 să ilustreze rolul comenzilor și procedurile de exploatare a mijlocului și să furnizeze instrucțiuni și avertismente pertinente;
.2 să fie ușor vizibile când singurul iluminat este cel de avarie; și
.3 să folosească simboluri în conformitate cu recomandările Organizației*38).
10.18.Pregătire operațională, întreținere și inspecții
Pregătire operațională
10.18.1.Înainte ca unitatea să părăsească portul și în orice moment când este în exploatare și când este în deplasare, toate mijloacele de salvare trebuie să fie în stare de funcționare și gata de a fi folosite imediat.
Întreținere
10.18.2.Se vor prevedea instrucțiuni pentru întreținerea la bord a mijloacelor de salvare, elaborate în conformitate cu cerințele regulii III/36 iar întreținerea trebuie făcută potrivit acestor instrucțiuni.
10.18.3.Administrația poate accepta, în locul instrucțiunilor prevăzute la paragraful 10.18.2, un program de întreținere planificat dacă acesta cuprinde cerințele regulii III/36.
10.18.4.Întreținerea, supunerea la încercări și inspectarea mijloacelor de salvare trebuie să fie efectuate pe baza liniilor directoare elaborate de Organizație39 și într-un mod adecvat pentru a asigura fiabilitatea acestor mijloace.
10.18.5.Curenții de palanc utilizați la lansare trebuie să fie inspectați periodic*39) acordându-se atenție specială părților care trec prin raiuri și trebuie să fie înlocuiți atunci când este necesar ca urmare a deteriorării lor sau la intervale care să nu depășească 5 ani, care din aceste perioade este mai scurtă.
Piese de schimb și materiale de reparații
10.18.6.Se vor prevedea piese de schimb și materiale de reparații pentru mijloacele de salvare și piesele lor care sunt supuse uzurii sau consumului excesiv și care trebuie să fie înlocuite în mod regulat.
Inspecții săptămânale
10.18.7.Următoarele inspecții și probe trebuie să fie efectuate săptămânal:
.1 toate ambarcațiunile de salvare, toate bărcile de urgență și toate instalațiile de lansare la apă trebuie să fie inspectate vizual în vederea asigurării că ele sunt gata de folosire. Inspecția trebuie să includă, dar nu se limitează la acestea, starea tehnică a cârligelor, modul lor de prindere de barca de salvare și verificarea dacă mecanismul de decuplare sub sarcină este în mod corespunzător și complet reanclanșat.
.2 toate motoarele bărcilor de salvare și ale bărcilor de urgență trebuie să fie pornite și să funcționeze la marș înainte și la marș înapoi pentru o perioadă totală de timp de minim 3 minute, cu condiția ca temperatura ambiantă să fie superioară temperaturii minime cerute pentru pornirea și funcționarea motorului. În această perioadă de timp trebuie să se demonstreze că cutia de viteze și transmisia cutiei de viteze se angrenează în mod satisfăcător. În cazul în care caracteristicile speciale ale unui motor suspendat instalat la o barcă de urgență nu permit ca motorul să funcționeze pentru o perioadă de 3 min decât atunci când propulsorul său este imers, trebuie să fie prevăzut un recipient adecvat cu apă;
.3 bărcile de salvare, cu excepția bărcilor de salvare cu lansare la apă prin cădere liberă, trebuie să fie deplasate din poziția lor de arimare, fără a avea persoane la bord, atât cât este necesar pentru a demonstra funcționarea satisfăcătoare a instalațiilor de lansare la apă, dacă condițiile meteorologice și starea mării permit acest lucru; și
.4 instalația de alarmă generală va trebui să fie supusă încercărilor.
Inspecții lunare
10.18.8.În fiecare lună, mijloacele de salvare, inclusiv echipamentul bărcilor de salvare și iluminatul de avarie, trebuie să fie inspectate folosind lista de control prevăzută la regula III/36 din SOLAS pentru a se constata dacă sunt complete și în stare bună. Toate bărcile de salvare, cu excepția bărcilor de salvare cu lansare la apă prin cădere liberă, trebuie să fie scoase în afară din poziția lor de arimare, fără a avea persoane la bord, dacă condițiile meteorologice și starea mării permit acest lucru. În jurnalul de bord se va consemna raportul de inspecție.
Întreținerea plutelor de salvare gonflabile, vestelor de salvare gonflabile, instalațiilor de evacuare la apă și întreținerea și repararea bărcilor de urgență gonflabile
10.18.9.Fiecare plută de salvare gonflabilă, vestă de salvare gonflabilă și instalație de evacuare la apă trebuie să facă obiectul unei întrețineri:
.1 la intervale care nu depășesc 12 luni. Totuși, în cazurile în care acest lucru nu este posibil în practică, Administrația poate extinde această perioadă până la 17 luni;
.2 într-o stație de întreținere aprobată și competentă pentru a le întreține, care dispune de instalații de întreținere adecvate și folosește numai personal corespunzător format*40).
.3 suplimentar sau în același timp cu întreținerile efectuate la intervalele prevăzute la paragraful 10.18.9.1, fiecare instalație de evacuare la apă trebuie să fie desfășurată de pe navă, prin rotație, la intervale de timp stabilite de către Administrație, cu condiția ca fiecare instalație să fie desfășurată cel puțin o dată la șase ani.
10.18.10.Toate reparațiile și întreținerea bărcilor de urgență gonflabile trebuie să fie făcute în conformitate cu instrucțiunile fabricantului. Reparațiile urgente pot fi făcute la bordul unității; totuși, reparațiile permanente trebuie făcute într-o stație de întreținere aprobată.
Întreținerea periodică a echipamentului de declanșare hidrostatică
10.18.11.Echipamentele de declanșare hidrostatică, altele decât echipamentele de declanșare hidrostatică de unică folosință, trebuie să facă obiectul unei întrețineri:
.1 la intervale care nu depășesc 12 luni. Totuși, în cazurile în care acest lucru nu este posibil în practică, Administrația poate extinde această perioadă până la 17 luni*41);
.2 într-o stație de întreținere competentă pentru a le întreține, care dispune de instalații de întreținere adecvate și folosește numai personal corespunzător format.
Întreținerea periodică a instalațiilor de lansare la apă și a mecanismului de decuplare sub sarcină
10.18.12.Întreținerea periodică a instalațiilor de lansare la apă și a mecanismului de decuplare sub sarcină
.1 Instalațiile de lansare la apă trebuie:
.1.1 să fie întreținute în conformitate cu instrucțiunile pentru întreținerea la bord prevăzute în paragraful 10.18.2;
.1.2 să fie supuse unei examinări amănunțite în cadrul inspecțiilor anuale cerute de secțiunea 1.6; și
.1.3 după terminarea examinării prevăzute la paragraful 10.18.12.1.2, să fie supuse unei sarcini de probă dinamice pentru verificarea frânei vinciului la viteza maximă de coborâre. Sarcina ce urmează să fie aplicată trebuie să fie reprezentată de masa ambarcațiunii de salvare sau a bărcii de urgență fără persoane la bord; totuși, la intervale care nu depășesc 5 ani, încercarea trebuie să fie efectuată cu o sarcină de probă de 1,1 ori masa ambarcațiunii de salvare sau a bărcii de urgență având întreaga încărcătură de oameni și echipamente.
.2 Mecanismele de decuplare sub sarcină a bărcilor de salvare sau a bărcilor de urgență, inclusiv mecanismele de degajare a bărcilor de salvare lansate la apă prin cădere liberă, trebuie:
.2.1 să fie întreținute în conformitate cu instrucțiunile pentru întreținerea la bord prevăzute în paragraful 10.18.2;
.2.2 în cadrul inspecțiilor anuale cerute de secțiunea 1.6, să fie supuse unei examinări amănunțite și unor încercări de funcționare efectuate de către persoane calificate care cunosc bine aceste sisteme; și
.2.3 să fie supuse unei încercări de funcționare, efectuată cu o sarcină de 1,1 ori masa totală a bărcii de salvare sau a bărcii de urgență atunci când conține întreaga încărcătură de oameni și echipamente, ori de câte ori mecanismul de decuplare a fost supus unei revizii generale. Astfel de revizii generale și încercări trebuie să fie efectuate cel puțin o dată la fiecare cinci ani*42).
.3 Cârligele de decuplare automată a plutelor de salvare lansate la apă cu gruie trebuie:
.3.1 să fie întreținute în conformitate cu instrucțiunile pentru întreținerea la bord prevăzute în paragraful 10.18.2;
.3.2 în cadrul inspecțiilor anuale cerute de secțiunea 1.6, să fie supuse unei examinări amănunțite și unor încercări de funcționare efectuate de către persoane calificate care cunosc bine aceste sisteme; și
.3.3 să fie supuse unei încercări de funcționare, efectuată cu o sarcină de 1,1 ori masa totală a plutei de salvare atunci când conține întreaga încărcătură de oameni și echipamente, ori de câte ori cârligul de decuplare a fost supus unei revizii generale. Astfel de revizii generale și încercări trebuie să fie efectuate cel puțin o dată la fiecare cinci ani.
11.1.Generalități
Scopul prezentului capitol este de a prevedea cerințe minime pentru echipamentele de navigație și pentru radiocomunicațiile de sinistru și de siguranță dintre unități mobile de foraj marin și stațiile de coastă, navele și aeronavele de sprijin.
11.2.Pregătirea
Personalului responsabil cu radiocomunicațiile trebuie să i se ofere o pregătire privind utilizarea Frazelor standardizate OMI pentru comunicații maritime*43).
11.3.Unități autopropulsate
Orice unitate trebuie să îndeplinească cerințele aplicabile privind stațiile radio pentru nave de marfă, prevăzute în capitolul IV din SOLAS*44).
11.4.Unități nepropulsate, remorcate
11.4.1.Cerințele pentru unitățile nepropulsate, remorcate, având personal la bord, depind de instalațiile radio existente pe nava remorcher, menționate în paragrafele 11.4.2 și 11.4.3.
11.4.2.În cazul când nava remorcher îndeplinește pe deplin toate cerințele aplicabile privind comunicațiile radio pentru nave, menționate în capitolul IV din SOLAS, unitatea remorcată, având personal la bord, trebuie:
.1 să fie echipată cu instalație în VHF conform cerințelor regulilor IV/7.1.145 și 7.1.2 din SOLAS și cu instalații în MF conform regulilor IV/9.1.1 și 9.1.2;
.2 să fie echipată cu EPIRB (radiobaliză pentru localizarea sinistrelor) prin satelit sau cu EPIRB cerută de regula IV/7.1.6 din SOLAS, după caz, în funcție de zona în care unitatea mobila de foraj marin va fi remorcată; și
.3 să fie dotată cu echipament de recepție automată a avertismentelor de navigație și meteorologice în conformitate cu regulile IV/7.1.4 și IV/7.1.5, după caz, din SOLAS.
11.4.3 În cazurile în care nava remorcher nu îndeplinește în întregime cerințele aplicabile privind radiocomunicațiile pentru nave, prevăzute în capitolul IV din SOLAS, unitățile mobile de foraj marin remorcate și având personal la bord trebuie să îndeplinească toate cerințele aplicabile privind radiocomunicațiile, prevăzute în capitolul IV din SOLAS*45).
11.5.Unități staționare pe locație sau efectuând operațiuni de foraj
11.5.1.Fiecare unitate, în timp ce este staționară pe locație, inclusiv atunci când efectuează operațiuni de foraj, trebuie să fie conformă cu toate cerințele prevăzute în capitolul IV din SOLAS care sunt aplicabile navelor care navighează în aceeași zonă*46). Atunci când sosește pe locație, fiecare unitate trebuie, de asemenea, să raporteze poziția ei către coordonatorul corespunzător zonei NAVAREA a Serviciului mondial de avertizare privind navigația (WWNWS) astfel încât să poată fi difuzat un avertisment de navigație*47). Suplimentar, atunci când părăsește locația, unitatea trebuie să informeze coordonatorul NAVAREA pentru a fi încheiată difuzarea.
11.5.2.La bordul unităților care nu au o punte de navigație, trebuie să fie posibilă inițierea transmiterii alertelor în caz de sinistru prin instalațiile radio specificate în regulile IV/10.1.1, IV/10.1.2, IV/10.1.4, IV/10.2.1 și IV/10.2.3 din SOLAS, după caz, dintr-un loc situat într-o zonă accesibilă și protejată pe care Administrația o consideră ca fiind acceptabilă.
11.5.3.Dacă nivelul de zgomot într-o încăpere în care sunt montate comenzile operative pentru echipamentul radio este atât de ridicat sau poate fi atât de ridicat, în timpul unor condiții speciale de exploatare, încât să deranjeze sau să împiedice folosirea corectă a echipamentului radio, atunci se vor prevedea mijloace adecvate pentru protecția împotriva zgomotului, mecanice sau de alta natură, corelate cu comenzile operative pentru echipamentul radio.
11.6.Comunicații cu elicopterele
Pentru asigurarea comunicațiilor cu elicopterele, unitățile mobile de foraj marin trebuie să aibă la bord o stație radiotelefonică în VHF din serviciul mobil aeronautic care să îndeplinească cerințele corespunzătoare ale OACI*48) și care să fie adecvată pentru comunicarea cu elicopterele în zona sa de exploatare.
11.7.Comunicații interioare
Toate tipurile de MODU trebuie să fie prevăzute cu mijloace eficace de comunicații între postul de comandă, puntea de navigație (dacă există) și orice loc sau locurile unde se află instalațiile pentru operarea echipamentelor radio.
11.8.Standarde de funcționare
Întregul echipament radio trebuie să fie de un tip aprobat de Administrația care emite licența. Acest echipament trebuie să fie conform cu standardele adecvate de funcționare, care să nu fie inferioare celor adoptate de Organizație*49)
11.9.Inspecția stației radio
11.9.1.Stația radio a unei unități trebuie să fie supusă inspecțiilor specificate mai jos:
.1 o inspecție efectuată de către Administrația care a emis licența sau reprezentanții săi autorizați, înainte de punerea în funcțiune a stației radio;
.2 când unitatea este mutată și trece sub controlul administrativ al altui stat costier, poate fi efectuată o inspecție de către acel Stat sau de către reprezentanții săi autorizați;
.3 în termen de trei luni înainte de sau după data aniversară a certificatului prevăzut de Codul MODU, o inspecție periodică efectuată de către un funcționar al Administrației și/sau statului costier sau de către respectivii reprezentanți autorizați ai acestora.
11.9.2.Radiobalizele EPIRB prin satelit trebuie să facă obiectul unei întrețineri la intervale care să nu depășească 5 ani, efectuate într-un centru aprobat de întreținere la țărm:
11.9.3.Administrația poate recunoaște statul costier ca fiind reprezentantul său autorizat.
11.9.4.De fiecare dată când un reprezentant autorizat al statului costier efectuează o inspecție, se va emite un raport care va fi păstrat împreună cu documentele radio și, în cazul în care se solicită acest lucru, o copie a acestui raport trebuie să fie transmisă Administrației.
11.10.Echipamente de navigație
11.10.1.Toate unitățile trebuie să respecte prevederile capitolului V din SOLAS.
11.10.2.Administrațiile pot excepta unitățile de la cerințele privind dotarea cu echipamente de navigație, în conformitate cu regula V/3 din SOLAS.
12.1.Macarale
12.1.1.Orice macara, inclusiv structura sa de sprijin, folosită pentru transferul materialelor, echipamentelor sau personalului între unitate și navele care o deservesc, trebuie să fie proiectată și construită conform cerințelor Administrației și trebuie să fie adecvată pentru serviciul căruia îi este destinată, conform cerințelor stabilite de o societate de clasificare recunoscută sau cu standardele și codurile naționale sau internaționale.
12.1.2.Macaralele trebuie să fie amplasate și protejate în așa fel încât să reducă la minimum orice pericol pentru personal ținând seama în special de elementele mobile și alte pericole. La proiectarea lor trebuie să se țină cont de materialele utilizate la construcția lor, de condițiile de exploatare la care vor fi supuse și de condițiile de mediu. Trebuie să se ia măsuri adecvate pentru a facilita curățarea, inspecția și întreținerea.
12.1.3.Pentru fiecare macara trebuie să fie examinat modul de oprire a funcționării în cazul unei suprasarcini extreme, în așa fel încât macaragiul să fie expus unui pericol minim.
12.1.4.Instalarea fiecărei macarale trebuie supravegheată de către un inspector al Administrației sau de către o persoană ori organizație autorizată oficial, acordând o atenție deosebită structurii sale de sprijin.
12.1.5.După montarea la bord a tuturor macaralelor unității și înaintea punerii lor în funcțiune trebuie procedat la probe de funcționare și de sarcină. Aceste probe trebuie făcute în prezența și sub supravegherea unui reprezentant al Administrației sau a unei persoane ori organizații autorizate oficial. Raportul acestor probe și celelalte informații privind certificatele inițiale trebuie să fie disponibile cu promptitudine.
12.1.6.Fiecare macara trebuie să fie inspectată la intervale care să nu depășească 12 luni. De asemenea, macaraua va fi supusă la probe și recertificată la intervale de maxim 5 ani sau ca urmare a unor modificări sau reparații importante. Aceste probe trebuie efectuate în prezența și sub supravegherea unui inspector al Administrației sau a unei persoane ori organizații autorizate oficial. Raportul acestor inspecții, probe și certificări trebuie să fie disponibile cu promptitudine.
12.1.7.Macaralele folosite pentru încărcarea și descărcarea navelor de aprovizionare în larg trebuie să dispună de tabele sau curbe de sarcină care să țină seama de dinamica asociată cu mișcările unității și navei.
12.1.8.Exceptând cazul în care sarcinile sunt determinate și marcate înainte de a fi ridicate, fiecare macara trebuie să fie echipată, conform cerințelor Administrației, cu un dispozitiv de siguranță care să dea macaragiului o indicație continuă asupra sarcinii din cârlig și a sarcinii nominale corespunzătoare fiecărei raze. Indicatorul trebuie să emită un semnal de avertizare clar și continuu când sarcina este aproape de sarcina nominală a macaralei.
12.1.9.Administrația trebuie să acorde atenție instalării limitatoarelor de cursă în vederea asigurării funcționării macaralei în deplină siguranță.
12.1.10.Pentru fiecare macara trebuie să fie prevăzut un manual de utilizare, ușor accesibil. Acest manual trebuie să conțină informații detaliate referitoare la:
.1 standardele de proiectare, funcționare, de montaj, de demontare și de transport;
.2 toate limitările aplicabile atât în exploatarea normală cât și în caz de avarie referitoare la sarcini de lucru admisibile, momente de lucru admisibile, viteza maximă a vântului, banda și asieta maxime, temperaturi nominale, instalații de frânare;
.3 toate dispozitivele de siguranță;
.4 proba sistemului de coborâre de urgență pentru transferul personalului, dacă există;
.5 schemele echipamentului și instalațiilor electrice, hidraulice și pneumatice;
.6 materialele folosite la construcție, procedeele de sudură și extinderea probelor nedistructive; și
.7 instrucțiunile de întreținere și inspecțiile periodice ale macaralei.
12.2.Ascensoare și echipamente de ridicat
12.2.1.Toate ascensoarele și echipamentele de ridicat, inclusiv structura lor de sprijin, trebuie să fie proiectate și construite conform cerințelor Administrației și trebuie să fie adecvate pentru serviciul căruia le sunt destinate, conform cerințelor stabilite de o societate de clasificare recunoscută sau cu standardele și codurile naționale sau internaționale.
12.2.2.La bordul unității trebuie să fie disponibile informații privind sarcina nominală a tuturor ascensoarelor și echipamentelor de ridicat, stabilite în conformitate cu standardele sau codurile naționale sau internaționale.
12.3.Ascensoare pentru personal
12.3.1.Ascensoarele pentru personal trebuie să aibă un proiect conform cerințelor Administrației și trebuie să fie adecvate pentru serviciul căruia le sunt destinate.
12.3.2.Construcția și instalarea trebuie să fie supravegheată de un inspector al Administrației sau de o persoană ori organizație autorizată oficial. Inspecțiile trebuie să fie făcute în momentul instalării, apoi la intervale care să nu depășească 12 luni, iar certificatele sau rapoartele trebuie să fie disponibile cu promptitudine.
12.3.3.Fiecare cabină de ascensor situată într-o coloană a unei unități stabilizate prin coloane, trebuie să aibă o ieșire de urgență având acces la o scară de evacuare în puțul ascensorului.
12.4.Transferul personalului și pilotului
12.4.1.Toate nacelele/coșurile sau platformele pentru transferul personalului trebuie să fie proiectate și construite conform cerințelor Administrației.
12.4.2.O nacelă/coș sau platformă pentru transferul personalului poate fi utilizată pentru satisface cerințele din regula V/23 din SOLAS privind dispozitivele pentru transferul pilotului.
12.5.Turle de foraj
Fiecare turlă de foraj și structura sa de sprijin trebuie să aibă un proiect conform cerințelor Administrației. Sarcina nominală a fiecărui sistem de manevră trebuie să fie indicată în manualul de exploatare.
13.1.Generalități
Fiecare punte heliport trebuie să aibă dimensiuni suficiente și să fie situată astfel încât zona de apropiere și de decolare să fie degajată, pentru a permite celui mai mare elicopter pe care puntea heliport este destinată să-l primească să opereze în cele mai defavorabile condiții anticipate pentru operațiunile elicopterului.
13.2.Definiții
13.2.1.Zona de apropiere finală și de decolare (FATO) este o zonă determinată, deasupra căreia se intenționează să se încheie faza finală a manevrei de apropiere până la zborul staționar sau aterizarea elicopterului și de unde se intenționează să se înceapă manevrele de decolare.
13.2.2.Sector cu înălțimea obstacolelor reglementată (LOS) este un sector care se întinde spre exterior, format de porțiunea din arcul de 360° neacoperită de sectorul degajat de obstacole, al cărui centru este punctul de referință de la care se determină sectorul degajat de obstacole. Înălțimea obstacolelor din interiorul sectorului cu înălțimea obstacolelor reglementată este limitată la un nivel determinat.
13.2.3.Obstacol este orice obiect, sau parte a acestuia, care este situat într-o zonă destinată mișcării unui elicopter pe o punte heliport sau care se extinde deasupra unei suprafețe definite destinate protejării unui elicopter în zbor.
13.2.4.Sector degajat de obstacol este o suprafață complexă care are originea și se extinde dintr- un punct de referință situat pe marginea FATO a punții heliport și care este compusă din două componente, una deasupra și una sub puntea heliport în scopul siguranței zborului, în interiorul căreia sunt permise numai obstacolele specificate.
13.2.5.Zona prizei de contact și de zbor (TLOF) este o zonă portantă pentru sarcini dinamice pe care un elicopter poate efectua o priză de contact sau decolarea. Pentru puntea heliport se presupune că FATO și TLOF coincid.
13.3.Construcție
13.3.1.Proiectarea și construcția punții heliport trebuie să fie adecvate serviciului prevăzut și condițiilor climatice predominante specifice și să fie conform cerințelor Administrației.
13.3.2.Cu excepția celor prevăzute în paragraful 13.3.3, puntea heliport trebuie să respecte următoarele prevederi, cu referire la Anexa 14, volumul II al Convenției OACI (Heliporturi), ținând seama de tipul elicopterului utilizat, condițiile de vânt, turbulențele, starea mării, temperatura apei și de condițiile de îngheț:
.1 puntea heliport trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a conține o arie în care să se poată trasa un cerc cu diametrul cel puțin egal cu D pentru elicopterele cu un singur rotor principal;
.2 sectorul degajat de obstacole al unei punți heliport trebuie să fie compus din două componente, una deasupra și una sub nivelului punții heliport (vezi figura 13-1):
.2.1 deasupra nivelului punții heliport: suprafața trebuie să fie un plan orizontal la același nivel cu suprafața punții heliport, care subîntinde un arc de cerc de cel puțin 210° cu centrul situat pe perimetrul cercului de referință D, extinzându-se spre exterior la o distanță care va permite o traiectorie de plecare neobstrucționată, corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată puntea heliport; și
.2.2 sub nivelul punții heliport: în cadrul arcului de (minimum) 210°, suprafața trebuie, în plus, să se extindă în jos, cu un gradient al pantei descendente de 5:1 (5 unități pe verticală la o unitate pe orizontală) plecând de la marginea plasei de siguranță situată sub nivelul punții heliport până la nivelul apei, în cadrul unui arc de cerc de cel puțin 180° având originea în centrul FATO și spre exterior astfel încât să permită păstrarea unei distanțe de siguranță față de obstacolele situate sub puntea heliport, în cazul opririi unui motor, corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată puntea heliport (vezi figura 13-1);
.3 pentru elicopterele cu un singur rotor principal, în interiorul sectorului LOS de 150°, până la o distanță de 0,12 D măsurată pornind de la punctul de origine al LOS, obiectele nu trebuie să depășească o înălțime de 0.25 m deasupra punții heliport. Dincolo de acest arc, până la o distanță de încă 0,21 D, înălțimea maximă a obstacolelor este limitată de un plan înclinat cu gradientul de o unitate pe verticală pentru fiecare două unități pe orizontală, pornind de la o înălțime de 0,05 D deasupra nivelului punții heliport (vezi figura 13-2*51);
.4 obiectele pentru a căror funcționare este necesar ca ele să fie situate pe puntea heliport în interiorul FATO trebuie să se limiteze la plase de aterizare (atunci când sunt necesare) și la anumite sisteme de iluminare și nu trebuie să depășească suprafața zonei de aterizare cu mai mult de 0,025 m. Aceste obiecte pot fi prezente doar în cazul în care ele nu prezintă pericol pentru operațiunile elicopterelor; și
.5 operațiunile elicopterelor cu rotoarele principale în tandem trebuie să facă obiectul unei examinări speciale din partea Administrației.
13.3.3.Pentru condițiile climatice blânde, pe care statul costier le-a determinat, ținând seama de tipul elicopterului utilizat, condițiile de vânt, turbulențele, starea mării, temperatura apei și de condițiile de îngheț, puntea heliport trebuie să îndeplinească cerințele următoare:
.1 puntea heliport trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a conține un cerc cu diametrul cel puțin egal cu 0,83 D;
.2 sectorul degajat de obstacole al unei punți heliport trebuie să fie compus din două componente, una deasupra și una sub nivelului punții heliport (vezi figura 13-1):
.2.1 deasupra nivelului punții heliport: suprafața trebuie să fie un plan orizontal la același nivel cu suprafața punții heliport, care subîntinde un arc de cerc de cel puțin 210° cu centrul situat pe perimetrul cercului de referință D, extinzându-se spre exterior la o distanță care va permite o traiectorie de plecare neobstrucționată corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată puntea heliport; și
.2.2 sub nivelul punții heliport: în cadrul arcului de (minimum) 210°, suprafața trebuie, în plus, să se extindă în jos, cu un gradient al pantei descendente de 5:1 (5 unități pe verticală la o unitate pe orizontală) plecând de la marginea plasei de siguranță situată sub nivelul punții heliport până la nivelul apei, în cadrul unui arc de cerc de cel puțin 180° având originea în centrul FATO și spre exterior astfel încât să permită păstrarea unei distanțe de siguranță față de obstacolele situate sub puntea heliport, în cazul opririi unui motor, corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată puntea heliport (vezi figura 13-1);
.3 pentru elicopterele cu un singur rotor principal, în zona cuprinsă între 0,415 D și 0,5 D obiectele nu trebuie să depășească o înălțime de 0,025 m. În interiorul sectorului LOS de 150°, până la o distanță de 0,12 D măsurată pornind de la punctul de origine al LOS, obiectele nu trebuie să depășească o înălțime de 0.05 m deasupra punții heliport. Dincolo de acest arc, până la o distanță de încă 0,21 D, LOS se ridică cu un gradient de o unitate pe verticală pentru fiecare două unități pe orizontală, pornind de la o înălțime de 0,05 D deasupra nivelului punții heliport (vezi figura 13-3*52);
.4 obiectele pentru a căror funcționare este necesar ca ele să fie situate pe puntea heliport în interiorul FATO trebuie să se limiteze la plase de aterizare (atunci când sunt necesare) și la anumite sisteme de iluminare și nu trebuie să depășească suprafața zonei de aterizare cu mai mult de 0,025 m. Aceste obiecte pot fi prezente doar în cazul în care ele nu prezintă pericol pentru operațiunile elicopterelor; și
.5 operațiunile elicopterelor cu rotoarele principale în tandem trebuie să facă obiectul unei examinări speciale din partea Administrației.
13.3.4.Puntea heliport trebuie să aibă o suprafață antiderapantă.
13.3.5.Când puntea heliport este construită sub formă de grătar, structura de sub punte trebuie să fie astfel încât să se mențină efectul de sol.
Figura 13-1 - Zone degajate de obstacole - sub nivelul zonei de aterizare
Figura 13-2 - Sectorul cu înălțimea obstacolelor reglementată de pe puntea heliport: elicoptere cu un singur rotor principal
Figura 13-3 - Sectorul cu înălțimea obstacolelor reglementată de pe puntea heliport: elicoptere cu un singur rotor principal exploatate în condiții climatice blânde așa cum au fost acceptate de către statul costier
13.4.Dotări
13.4.1.Puntea heliport trebuie să aibă puncte de ancoraj încastrate, destinate amarării elicopterului.
13.4.2.Periferia punții heliport trebuie să fie prevăzută cu o plasă de siguranță, cu excepția cazului în care există o protecție structurală. Plasa trebuie înclinată în sus sub un unghi de 10° și spre exterior de la marginea inferioară a punții heliport până la o distanță orizontală de 1,5 m și nu trebuie să se ridice mai sus de marginea platformei.
13.4.3.Puntea heliport trebuie să aibă atât o cale principală cât și una de urgență pentru accesul personalului, situate cât mai departe posibil una față de alta.
13.4.4.Trebuie să se aibă în vedere paragraful 9.16.5 referitor la drenarea punții heliport.
13.5.Mijloace vizuale
Indicatoare de direcție a vântului
13.5.1.Unitatea trebuie să fie prevăzută cu un indicator de direcție a vântului care, în măsura posibilului, să indice condițiile de vânt de deasupra TLOF astfel încât să nu fie influențat de efectele perturbațiilor curenților de aer cauzate de obiectele din vecinătate sau de suflul descendent al rotorului elicopterului. El trebuie să fie vizibil dintr-un elicopter în zbor sau aflat în zbor staționar deasupra punții heliport. Acolo unde TLOF poate fi afectată de un curent de aer turbulent, se vor instala indicatoare de direcție a vântului suplimentare situate în proximitatea acestei zone pentru a indica direcția vântului la suprafața zonei. Amplasarea indicatoarelor de direcție a vântului nu trebuie să obstrucționeze suprafețele degajate de obstacole.
13.5.2.Unitățile la bordul cărora elicopterele sunt exploatate noaptea trebuie să fie prevăzute cu mijloace care să permită iluminarea indicatoarelor de direcție a vântului.
13.5.3.Indicatorul de direcție a vântului trebuie să fie confecționat din pânză fină de forma unui trunchi de con și trebuie să aibă următoarele dimensiuni minime:
Lungime 1,2 m
Diametru (baza mare) 0,3 m
Diametru (baza mică) 0,15 m
13.5.4.Culoarea indicatoarelor de direcție a vântului trebuie să fie astfel aleasă încât acestea să fie clar vizibile și înțelese de la o înălțime de cel puțin 200 m deasupra heliportului, având în vedere culoarea fundalului. Dacă este posibil în practică, se va folosi o singur culoare, de preferință alb sau portocaliu. Acolo unde este necesară o combinație de două culori pentru a se asigura un contrast corespunzător față de culoarea schimbătoare a fundalului, se va folosi de preferință combinația de portocaliu și alb sau combinația de roșu și alb, culorile trebuind să fie dispuse în cinci benzi alternante, prima și ultima bandă având culoarea care este mai închisă.
Marcajul de identificare a heliportului
13.5.5.Marcajul de identificare a heliportului trebuie să fie situat în centrul marcajului prizei de contact/poziționare descris în paragrafele de la 13.5.12 până la 13.5.14. El trebuie să fie de culoare albă, să aibă forma literei "H" având înălțimea de 4 m și lățimea de 3 m, iar lățimea liniilor de 0,75 m.
Marcarea valorii D
13.5.6.Valoarea D reală a punții heliport trebuie să fie pictată pe puntea heliport, în partea interioară a marcajului în formă de V prevăzut în conformitate cu paragraful 13.5.15, cu caractere alfanumerice având înălțimea de 0,1 m.
13.5.7.De asemenea, valoarea D reală a punții heliport trebuie să fie marcată pe perimetrul punții heliport așa cum se arată în figura 13-4 într-o culoare (de preferat alb: se va evita negru sau gri pentru utilizarea pe timpul nopții) care contrastează cu suprafața punții heliport. Valoarea D trebuie să fie rotunjită la cel mai apropiat număr întreg; 0,5 fiind rotunjită la numărul inferior, de exemplu 18,5 va fi indicat ca 18. Marcajele pentru anumite elicoptere ar putea necesita o atenție specială*53).
Marcajul masei maxime admise
13.5.8.În interiorul TLOF trebuie să fie situat un marcaj al masei maxime admise, dispus astfel încât să fie lizibil din direcția de apropiere finală cea mai frecvent utilizată, adică spre originea sectorului degajat de obstacole.
13.5.9.Marcajul masei maxime admise trebuie să fie constituit dintr-un număr format din două sau trei cifre urmat de litera "t" pentru a indica masa permisă a elicopterului, în tone (1000 kg). Numărul trebuie să fie exprimat cu o zecimală, rotunjit la cea mai apropiată 100 kg. Atunci când statele solicită ca masa maximă admisă să fie indicată în livre, marcajul trebuie să fie constituit dintr-un număr de două sau trei cifre pentru a indica masa permisă a elicopterului în mii de livre, rotunjit la cea mai apropiată 1000 livre.
13.5.10.Cifrele trebuie să aibă înălțimea de 0,9 m, lățimea liniei de aproximativ 0,12 m și trebuie să aibă o culoare (de preferat alb) care să contrasteze cu suprafața punții heliport. Acolo unde este posibil, marcajul masei trebuie să fie bine separat de marcajul de identificare a instalației pentru a se evita posibilele confuzii cu privire la recunoaștere.
Marcajul perimetrului TLOF
13.5.11.Marcajul perimetrului TLOF trebuie să fie situat de-a lungul perimetrului TLOF și trebuie să fie constituit dintr-o linie albă continuă având o lățime de cel puțin 0,3 m. Marcajele perimetrului TLOF corespund de obicei unei valori de 1D sau 0,83 D (vezi figurile 13-2 și 13-3).
Marcajul prizei de contact/poziționare
13.5.12.Marcajul prizei de contact/poziționare trebuie să fie situat astfel încât atunci când scaunul pilotului este deasupra marcajului, trenul de aterizare al elicopterului să fie în întregime în interiorul TLOF și toate părțile elicopterului să fie distanțate față de orice obstacol cu o marjă de siguranță.
13.5.13.Centrul marcajului prizei de contact/poziționare trebuie să fie concentric cu centrul TLOF*54).
13.5.14.Marcajul prizei de contact/poziționare trebuie să fie un cerc galben având lățimea liniei de 1 m. Diametrul interior al cercului trebuie să fie jumătate din valoarea D a celui mai mare elicopter pentru care TLOF este proiectată.
Marcajul sectorului degajat de obstacole al punții heliport
13.5.15.Sub rezerva prevederilor din paragraful 13.5.16, marcajul sectorului degajat de obstacole al punții heliport trebuie să fie situat pe marcajul perimetrului TLOF și trebuie să fie indicat prin utilizarea unui semn în formă de "V" de culoare neagră, ale cărui laturi sunt de 0,8 m lungime și 0,1 m lățime fiecare și care formează un unghi așa cum este prezentat în figura 13-4. Marcajul sectorului degajat de obstacole trebuie să indice originea sectorului degajat de obstacole, direcțiile limitelor sectorului și valoarea D verificată ale punții heliport. Dacă nu este suficient spațiu pentru amplasarea semnului "V" în locul indicat, semnul în formă de "V", însă nu punctul de origine, poate fi deplasat către centrul cercului.
Figura 13-4 - Marcarea sectorului degajat de obstacole
13.5.16.În cazul unei punți heliport mai mică de 1 D (adică o punte heliport care satisface prevederile paragrafului 13.3.3), marcajul sectorului degajat de obstacole trebuie să fie situat la o distanță față de centru TLOF egală cu raza celui mai mare cerc care poate fi trasat în interiorul TLOF sau cu 0,5 D, dacă aceasta din urmă este mai mare.
13.5.17.Înălțimea marcajului sectorului degajat de obstacole trebuie să fie egală cu lățimea marcajului perimetrului TLOF, dar nu trebuie să fie mai mică de 0,3 m. Marcajul sectorului degajat de obstacole trebuie să fie de culoare neagră și poate fi pictat deasupra marcajului perimetrului TLOF descris la paragraful 13.5.11.
Mărcile de identificare a unității
13.5.18.Numele unității trebuie să fie indicat în mod clar pe panouri de identificare a unității, situate în astfel de poziții încât unitatea să poată fi identificată facil din aer și de pe mare, din toate unghiurile și direcțiile de apropiere. Înălțimea caracterelor trebuie să fie de cel puțin 0,9 m având grosimea liniei de aproximativ 0,12 m. Panourile de identificare a unității trebuie să fie foarte vizibile în orice condiții de luminozitate și trebuie să fie situate la înălțime pe unitate (de exemplu pe turla de foraj). Trebuie să fie iluminate adecvat atunci când unitatea este utilizată noaptea sau în condiții de vizibilitate redusă.
13.5.19.Numele unității trebuie să fie indicat pe puntea heliport și trebuie să fie amplasat pe partea dinspre obstacole a marcajului prizei de contact/poziționare, având caractere de cel puțin 1,2 m înălțime și o culoare care să contrasteze cu fundalul.
Lumini perimetrale
13.5.20.Perimetrul TLOF trebuie să fie delimitat cu ajutorul luminilor verzi, vizibile omnidirecțional de pe zona de aterizare sau de deasupra acesteia. Aceste lumini trebuie să fie situate deasupra nivelului punții dar nu trebuie să depășească 0,25 m în înălțime în cazul punților heliport dimensionate în conformitate cu paragraful 13.3.2 și 0,05 m în înălțime în cazul punților heliport dimensionate în conformitate cu paragraful 13.3.3. Luminile trebuie să fie egal distanțate la intervale care să nu depășească 3 m, de-a lungul perimetrului TLOF și să coincidă cu linia albă care demarchează perimetrul, menționată în paragraful 13.5.11. În cazul unei punți pătrate sau dreptunghiulare trebuie să existe minim patru lumini pe fiecare latură, inclusiv o lumină în fiecare colț al TLOF. Pe marginea interioară a TLOF (originea sectorului cu înălțimea obstacolelor reglementată de 150°) pot fi utilizate lumini montate încastrat la nivelul punții în cazul în care este necesar să se deplaseze un elicopter sau un echipament de mari dimensiuni în afara TLOF.
13.5.21.Luminile perimetrale trebuie să respecte caracteristicile de cromaticitate date în tabelul 13-1 și caracteristicile de intensitate și deschidere verticală a fasciculului date în tabelul 13-2.
Tabelul 13-1 - Cromaticitatea iluminatului perimetral
┌──────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Limită galben │ x = 0,36 - 0,08y │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ Limită alb │ x = 0,65y │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ Limită albastru │ y = 0,9 - 0,171x │
└──────────────────────────┴───────────────────────┘
Tabelul 13-2 - Intensitatea luminoasă a luminilor perimetrale verzi
┌──────────────────────────┬───────────────────────┐
│ Unghiul de elevație │ Intensitatea (cd) │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ 0° - 90° │ 60 max*) │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ >20° - 90° │ 3 min │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ >10° - 20° │ 15 min │
├──────────────────────────┼───────────────────────┤
│ 0° - 10° │ 30 min │
├──────────────────────────┴───────────────────────┤
│ Azimutul +180° -180° │
└──────────────────────────────────────────────────┘
Proiectoarele punții heliport
13.5.22.Proiectoarele punții heliport trebuie să fie localizate astfel încât să se evite efectul de orbire temporară a piloților datorită luminii puternice și trebuie luate măsuri pentru verificarea periodică a alinierii lor. Proiectoarele trebuie să fie dispuse și orientate astfel încât să lumineze marcajele punții heliport și să reducă la minimum posibil zonele de umbră. Proiectoarele trebuie să respecte aceleași limitări ale înălțimilor prevăzute la paragraful 13.5.20 pentru luminile perimetrale.
Semnalizarea și iluminarea obstacolelor
13.5.23.Obstacolele fixe și echipamentul permanent, cum ar fi brațele macaralelor sau picioarele unităților autoridicătoare, care pot prezenta un pericol pentru elicoptere, trebuie să fie clar vizibile din aer la lumina zilei. Dacă este necesară o schemă de vopsire pentru a îmbunătăți identificarea în timpul zilei, este recomandat să se vopsească în benzi alternante negre și albe, negre și galbene sau roșii și albe, având o lățime de cel puțin 0,5 m și cel mult 6 m.
13.5.24.Luminile omnidirecționale roșii având intensitatea luminoasă de cel puțin 10 cd trebuie să fie instalate în locuri adecvate pentru a furniza pilotului elicopterului indicații vizuale privind obiectele care pot prezenta un pericol pentru elicoptere și privind proximitatea și înălțimea obiectelor care sunt mai înalte decât zona de aterizare și care sunt în vecinătatea ei sau a marginii sectorului cu înălțimea obstacolelor reglementată. Aceste lumini trebuie să respecte următoarele prevederi:
.1 Obiectele care sunt cu mai mult de 15 m mai înalte față de nivelul zonei de aterizare trebuie să fie prevăzute cu lumini roșii intermediare având aceeași intensitate, distanțate la intervale de 10 m în jos până la nivelul zonei de aterizare (exceptând cazul în care astfel de lumini ar putea fi obstrucționate de către alte obiecte).
.2 Structurile, cum ar fi brațele sau turnurile flăcării pot fi iluminate cu ajutorul proiectoarelor ca o alternativă la dotarea cu lumini roșii intermediare, cu condiția ca acestea să fie amplasate astfel încât să ilumineze întreaga structură și să nu afecteze vederea pe timp de noapte a pilotului elicopterului.
.3 La bordul unităților autoridicătoare, picioarele situate în vecinătatea punții heliport pot fi iluminate cu ajutorul proiectoarelor ca o alternativă la dotarea cu lumini roșii intermediare, cu condiția ca acestea să fie amplasate astfel încât să nu afecteze vederea pe timp de noapte a pilotului elicopterului.
.4 Pentru a pune în evidență obstacolele dominante din vecinătatea punții heliport pot fi utilizate tehnologii alternative echivalente, în conformitate cu recomandările OACI.
13.5.25.Trebuie să fie instalată o lumină roșie omnidirecțională având intensitatea cuprinsă între 25 și 200 cd în punctul cel mai înalt al unității și, în cazul unităților de foraj autoridicătoare, cât mai aproape posibil de cel mai înalt punct al fiecărui picior. Acolo unde acest lucru nu este posibil (de exemplu, turnurile flăcării) lumina trebuie să fie montată cât mai aproape posibil de extremitate.
Lumini care indică starea unității
13.5.26.Trebuie să fie instalate lumini de stare care să avertizeze cu privire la existența unor condiții la bordul unității care ar putea fi periculoase pentru elicopter sau pentru ocupanții săi.
Luminile de stare trebuie să fie formate din una sau mai multe lumini roșii intermitente*55), pe care pilotul să le poată vedea din orice direcție de apropiere și la orice cap de aterizare. Sistemul trebuie să se activeze automat atunci când este activată alarma în caz de gaz toxic prevăzută la paragraful 5.7.2 și, de asemenea, trebuie să poată fi activat manual de pe puntea heliport. Luminile trebuie să fie vizibile de la o distanță mai mare decât distanța de la care elicopterul ar putea fi pus în pericol sau ar putea începe o apropiere vizuală. Sistemul de lumini de stare trebuie:
.1 să fie instalat fie pe fie adiacent punții heliport. Lumini suplimentare pot fi instalate în alte locuri pe unitate unde acest lucru este necesar pentru a respecta cerința ca semnalul să fie vizibil din toate direcțiile de apropiere, adică 360° în azimut;
.2 să aibă o intensitate efectivă de cel puțin 700 cd la un unghi având între 2° și 10° deasupra orizontalei și de cel puțin 176 cd la orice alt unghi de elevație;
.3 să fie prevăzut cu un mijloc care să permită atenuarea intensității luminilor (dacă și în timp ce sunt activate) la o intensitate care să nu depășească 60 cd în timp ce elicopterul se află pe puntea heliport.
.4 să fie vizibil din toate direcțiile posibile de apropiere și în timp ce elicopterul aterizează pe puntea heliport, indiferent de cap, având deschiderea verticală a fasciculului așa cum este descrisă mai sus;
.5 să folosească lumini care sunt "roșii" așa cum sunt definite de OACI*56);
.6 să emită cu o frecvență de 120 clipiri pe minut și, dacă sunt necesare două sau mai multe lumini pentru a îndeplini această cerință, ele trebuie să fie sincronizate pentru a asigura același interval de timp (cu o marjă de 10%) între clipiri. Trebuie să fie luate măsuri pentru a reduce frecvența la 60 clipiri pe minut dacă pe puntea heliport se află un elicopter. Ciclul de funcționare maxim nu trebuie să depășească 50%.
.7 să aibă pe puntea heliport mijloace care să permită neutralizarea manuală a activării automate a sistemului;
.8 în orice moment să atingă intensitatea maximă în cel mult trei secunde;
.9 să fie proiectat astfel încât o singură defecțiune să nu împiedice sistemul să funcționeze eficient. În cazul în care se utilizează mai mult de o unitate luminoasă pentru a respecta cerința privind frecvența de clipire, o frecvență redusă de clipire de cel puțin 60 clipiri pe minut este acceptabilă pe o perioadă limitată de timp, în caz de producere a unei defecțiuni; și
.10 atunci când sunt utilizate lumini repetitoare suplimentare pentru a asigura acoperirea de 360° în azimut pe puntea heliport, acestea trebuie să aibă o intensitate minimă de 16 cd și o intensitate maximă de 60 cd pentru toate unghiurile de azimut și de elevație.
13.6.Sistemul de detectare a mișcării
Mișcările navei reprezintă un potențial pericol pentru manevrele elicopterelor. Unitățile de suprafață trebuie să fie echipate cu un sistem electronic de detectare a mișcării care să fie capabil să măsoare sau să calculeze magnitudinea și viteza de ruliu, de tangaj și de oscilație verticală pe puntea heliport pornind de la linia verticală de referință adevărată. În stația radiotelefonică în VHF din serviciul mobil aeronautic, prevăzută în conformitate cu secțiunea 11.6, trebuie să fie instalat un dispozitiv de afișaj al sistemului de detectare a mișcării, astfel încât aceste informații să poată fi transmise pilotului elicopterului. Formatul în care se face transmiterea trebuie convenită cu furnizorul de servicii aeronautice.
13.7.Scutiri
Administrațiile ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a acorda scutiri sau de a autoriza echivalențe la dispozițiile prezentului capitol în ceea ce privește marcajele și mijloacele de facilitare a aterizării atunci când:
.1 Administrația deține dovezi că statul costier în ale cărui ape operează MODU a notificat OACI cu privire la diferențele față de cerințele ei aplicabile mijloacelor vizuale; sau
.2 Administrația deține dovezi că statul costier în ale cărui ape operează MODU a stabilit cerințe pentru mijloacele vizuale, care diferă de prevederile prezentului capitol.
14.1.Manuale de exploatare
14.1.1.La bordul unității trebuie să se găsească și să poată fi consultate imediat de către toate persoanele interesate manuale de exploatare, aprobate de Administrație, conținând instrucțiuni asupra modului de exploatare a unității în siguranță atât în condiții normale, cât și în posibile situații de urgență. Suplimentar față de furnizarea informațiilor generale necesare despre unitate, manualele trebuie să conțină instrucțiuni și proceduri privind operațiile care sunt de importanță vitală pentru siguranța personalului și a unității. Aceste manuale trebuie să fie concise, iar conținutul lor trebuie să poată fi înțeles cu ușurință. Fiecare manual trebuie să aibă o tablă de materii, un index și, în măsura posibilului, trimiteri la informații detaliate complementare care trebuie să poată fi consultate cu ușurință la bord.
14.1.2.Pentru condiții normale de exploatare, manualele de exploatare trebuie să conțină următoarele informații generale descriptive, după caz:
.1 o descriere și caracteristicile unității;
.2 ordinea ierarhică și responsabilitățile generale, în timpul condițiilor normale de exploatare;
.3 limitele impuse în proiectare pentru fiecare mod de exploatare, incluzând pescajele, spațiul liber dintre platformă și suprafața mării, înălțimea valului, perioada valului, vântul, curentul, temperaturile mării și aerului, starea presupusă a fundului mării și orice alt factor de mediu aplicabil, cum ar fi înghețul;
.4 o descriere a limitelor de exploatare inerente pentru fiecare mod de exploatare și pentru fiecare schimbare a modului de exploatare;
.5 amplasamentul structurilor de delimitare etanșe la apă și la intemperii, amplasamentul și tipul închiderilor etanșe la apă și la intemperii și amplasamentul punctelor de inundare prin deschideri superioare;
.6 amplasamentul, tipul și cantitățile de balast permanent de la bordul unității;
.7 o descriere a semnalelor de abandon unitate și a semnalelor utilizate pentru alarmarea în caz de urgență generală, gaz toxic (hidrogen sulfurat), gaz combustibil, incendiu;
.8 pentru unitățile autoridicătoare, informații asupra preparativelor necesare unității pentru a se evita deteriorări de structură în timpul înfigerii sau retragerii picioarelor pe sau de pe fundul mării ori în condiții meteorologice extreme când unitatea este în deplasare, incluzând punerea pe poziție și asigurarea picioarelor, structurilor în consola pe care se află podul sondei și echipamentele sau materialele de foraj care riscă să se deplaseze;
.9 datele privind "nava goală" însoțite de o listă completă a echipamentului nepermanent inclus și exclus;
.10 informații despre stabilitate indicând înălțimea maximă admisibilă a centrului de greutate în funcție de pescaj sau alți parametri pe baza conformității cu criteriile de stabilitate în stare intactă și după avarie;
.11 un plan al capacității care să indice capacitățile tancurilor și spațiilor de depozitarea de materii în vrac, precum și poziția centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal și transversal;
.12 tabele sau curbe de sondaj ale tancurilor indicând capacitatea tancurilor, poziția centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal și transversal la intervale gradate, precum și informații privind suprafețele libere lichide pentru fiecare tanc;
.13 sarcinile admisibile pentru structura punții;
.14 identificarea elicopterelor care se potrivesc cu configurația punții heliport și orice restricții impuse condițiilor de exploatare;
.15 identificarea și clasificarea zonelor potențial periculoase de la bordul unității;
.16 descrierea și limitele oricărui computer de bord folosit în timpul operațiunilor cum ar fi cele de balastare, ancorare, poziționare dinamică și pentru calculele de asietă și stabilitate;
.17 descrierea echipamentelor de remorcare și restricțiile în materie de exploatare;
.18 descrierea instalației principale de alimentare cu energie și restricțiile în materie de exploatare;
.19 o listă a planurilor și schemelor cele mai importante.
14.1.3.Pentru condiții normale, manualul de exploatare trebuie să conțină, de asemenea, după caz:
.1 instrucțiuni pentru menținerea unei stabilități adecvate și pentru modul de folosire a datele de stabilitate;
.2 instrucțiuni pentru înregistrarea de rutină a variațiilor greutății "navei goale";
.3 exemple de condiții de încărcare pentru fiecare mod de exploatare și instrucțiuni pentru stabilirea altor condiții de încărcare acceptabile, inclusiv componentele verticale ale forțelor aplicate lanțurilor de ancoră;
.4 pentru unitățile stabilizate prin coloane, o descriere, o schemă și instrucțiuni privind funcționarea instalației de balast și a altor mijloace alternative de funcționare a instalației de balast, împreună cu o descriere a limitărilor sale, cum ar fi capacitatea de pompare pentru diferite unghiuri de bandă și asietă;
.5 o descriere, o schema și instrucțiuni pentru funcționarea instalației de santină și a altor mijloace alternative de funcționare a instalației de santină, împreună cu o descriere a limitărilor sale, cum ar fi golirea spațiilor care nu dispun de un racord direct la instalația de santină;
.6 proceduri de depozitare și de transfer a combustibilului lichid;
.7 procedurile de urmat pentru schimbarea modului de exploatare;
.8 instrucțiuni pentru exploatarea în condiții meteorologice severe și timpul necesar pentru a face față condițiilor de furtună puternică, inclusiv prevederi referitoare la coborârea și arimarea efectivă a echipamentului și orice limitări inerente în exploatare;
.9 descrierea instalației de ancorare și proceduri de ancorare sau fixare și orice factori care impun restricții;
.10 proceduri pentru transferul personalului;
.11 proceduri pentru sosirea, plecarea și aprovizionarea cu carburant a elicopterelor;
.12 condiții care limitează exploatarea macaralelor;
.13 o descriere a instalațiilor de poziționare dinamică și condițiile care limitează exploatarea lor;
.14 procedurile pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele codurilor internaționale aplicabile privind stivuirea și manipularea materialelor periculoase și radioactive;
.15 instrucțiuni privind amplasamentul și exploatarea în siguranță a echipamentului de probare a sondei. Zonele înconjurătoare surselor posibile de degajare a gazului, pe durata operației de probare a sondei, trebuie să fie clasificate conform paragrafului 6.1;
.16 procedurile de urmat pentru a permite primirea navelor de-a lungul unității; și
.17 instrucțiuni de siguranță aplicabile operațiunilor de remorcaj, cum ar fi modalitățile de reducere la minimum a oricărui pericol la care poate fi expus personalul în timpul operațiunilor de remorcaj.
14.1.4.Manualul de exploatare în cazul situației de urgență trebuie să conțină, după caz:
.1 o descriere a instalațiilor și a echipamentului de stingere a incendiului;
.2 o descriere a mijloacelor de salvare și a mijloacelor de evacuare;
.3 o descriere a instalației de alimentare cu energie de avarie și condițiile care limitează exploatarea sa;
.4 o listă cu planuri și scheme importante care pot fi utile în caz de urgență;
.5 proceduri generale pentru debalastare sau contrainundare și pentru închiderea tuturor deschiderilor care pot favoriza o inundare progresivă în caz de avarie;
.6 instrucțiuni pentru persoanele însărcinate să determine cauza unei schimbări bruște a înclinării transversale și a asietei și să evalueze posibilele efecte ale măsurilor corective asupra capacității de supraviețuire a unității, adică rezistența, stabilitatea, flotabilitatea etc.;
.7 proceduri speciale de urmat în caz de scurgere incontrolabilă de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat, incluzând oprirea de urgență;
.8 instrucțiuni asupra repunerii în funcțiune a instalațiilor mecanice, electrice și de ventilație după defectarea sursei principale de energie sau oprirea de avarie; și
.9 procedurile de alertă în caz de ghețuri.
14.1.5.Informațiile conținute în manualul de exploatare trebuie, acolo unde este necesar, să fie susținute de o documentație suplimentară, cuprinzând planuri, manuale ale fabricantului și alte date necesare pentru exploatarea și întreținerea eficientă a unității. Nu este necesar ca informațiile detaliate conținute în manualele fabricantului să fie menționate din nou în manualul de exploatare. Manualul de exploatare trebuie să conțină trimiteri la această documentație, care să poată fi ușor identificată, să fie situată într-un loc ușor accesibil la bordul unității și să fie disponibilă în orice moment.
14.1.6.Instrucțiunile de exploatare și întreținere și desenele și planurile tehnice ale mașinilor unității și ale echipamentelor esențiale pentru operarea în siguranță a unității trebuie să fie scrise într-o limbă care să fie înțeleasă de către ofițerii și membrii echipajului cărora li se solicită să înțeleagă aceste informații în exercitarea atribuțiilor lor.
14.2.Amenajări pentru elicoptere
14.2.1.Manualul de exploatare pentru condiții normale prevăzut la paragraful 14.1.3 trebuie să conțină o descriere și o listă de control a măsurilor de siguranță, procedurilor și cerințelor privind echipamentele.
14.2.2.Dacă trebuie să fie prevăzute mijloace de realimentare cu combustibil, procedurile și măsurile de precauție ce trebuie să fie luate în timpul operațiunilor de realimentare cu combustibil trebuie să fie în concordanță cu practicile de siguranță recunoscute și trebuie să fie conținute în manualul de exploatare.
14.2.3.Personalul însărcinat cu combaterea incendiului, ce constă din cel puțin două persoane instruite în materie de salvare și de combatere a incendiului, precum și echipamentele de combatere a incendiului trebuie să fie disponibile imediat atunci când un elicopter este pe cale să aterizeze, aterizează, se realimentează cu combustibil sau în timp ce efectuează decolarea.
14.2.4.Personalul însărcinat cu combaterea incendiului trebuie să fie prezent în timpul operațiunilor de realimentare cu combustibil. Totuși, personalul însărcinat cu combaterea incendiului nu trebuie să fie implicat în activitățile de realimentare cu combustibil.
14.3.Formulare de date privind siguranța materialului
Unităților care transportă combustibil lichid, așa cum este definit în regula 1 din Anexa I la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, așa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 privind aceasta, trebuie să li se furnizeze formularele de date privind siguranța materialului, care sunt întocmite ținând cont de recomandările elaborate de Organizație*57), înainte de buncherarea combustibilului lichid.
14.4.Mărfuri periculoase
14.4.1.Mărfurile periculoase trebuie să fie depozitate adecvat și sigur în funcție de proprietățile lor. Mărfurile incompatibile trebuie să fie separate unele față de altele.
14.4.2.Explozibilele prezentând un pericol mare trebuie să fie depozitate într-o magazie adecvată care trebuie să fie ținută închisă în siguranță. Astfel de explozibili trebuie să fie separați de detonatoare. Aparatele electrice și cablurile situate în oricare încăpere unde se intenționează să se depoziteze explozibilii trebuie să fie proiectate și folosite în așa fel încât să se reducă cât mai mult posibil pericolul de incendiu sau explozie.
14.4.3.Lichidele inflamabile care degajă vapori periculoși și gazele inflamabile trebuie să fie depozitate într-un spațiu bine ventilat sau pe punte.
14.4.4.Substanțele care sunt predispuse la încălzire sau inflamare spontană nu trebuie să fie transportate decât dacă s-au luat toate măsurile de precauție necesare pentru evitarea izbucnirii unui incendiu.
14.4.5.Substanțele radioactive trebuie să fie depozitate și manipulate în condiții de siguranță.
14.5.Prevenirea poluării
Trebuie să se ia măsuri astfel încât unitatea să fie în măsură să respecte cerințele convențiilor internaționale în vigoare.
14.6.Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.6.1.Operațiunile de transfer, inclusiv greutatea sarcinilor de manevrat, condițiile care pot limita exploatarea, precum și procedurile de urmat în caz de avarie trebuie să fie examinate și aprobate de către personalul de la bordul unității și de către cel de pe navele ce o deservesc, înainte de începutul unor astfel de operațiuni. Trebuie menținute comunicații directe cu macaragiul pe toată durata acestor operațiuni.
14.6.2.Atunci când este necesar pentru funcționarea sa, unitatea trebuie să fie echipată cu cel puțin două mijloace independente de legare pentru navele care o deservesc. Pozițiile de legare trebuie să fie calculate în așa fel încât capacitatea de ridicare și deschiderea brațului macaralei să fie suficiente pentru asigurarea menținerii sarcinilor în condiții de siguranță.
14.6.3.Dispunerea echipamentului de legare de la bordul unității pentru ușurarea operațiunilor de transfer trebuie să țină seama de pericolul de avarie în cazul când nava de deservire va intra în contact cu unitatea.
14.6.4.Echipamentele și procedurile de legare trebuie să fie de așa natură încât să reducă la minimum orice pericol la care poate fi expus personalul în timpul operațiunilor de legare.
14.6.5.Pe cât este posibil, parâmele de legare dintre unitate și nava de deservire trebuie să fie dispuse în așa fel încât, în cazul ruperii uneia dintre ele, să se reducă la minimum pericolul pentru personalul navei de deservire și al unității.
14.6.6.Deversările provenind, de exemplu, de la instalația de evacuare a apelor uzate sau de la instalațiile de ventilație a tancurilor de depozitare, trebuie să fie efectuate de către unitate, astfel încât să se reducă la minimum pericolul pentru personalul care lucrează pe puntea navelor de deservire.
14.7.Instalații de scufundare
14.7.1.Dacă sunt prevăzute instalații de scufundare, acestea trebuie să fie instalate, protejate și întreținute astfel încât să se minimizeze, în măsura în care este posibil, orice pericol la care ar putea fi expus personalul sau unitatea, ținând cont de pericolele de incendiu, explozie sau altele.
14.7.2.Instalațiile de scufundare trebuie să fie concepute, construite, întreținute și certificate conform unui standard sau cod național sau internațional în acord cu cerințele Administrației*58), care poate fi folosit pentru instalațiile de scufundare fixe, dacă există.
14.8.Siguranța navigației
14.8.1.Cerințele Convenției referitoare la Regulamentul internațional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare trebuie să se aplice fiecărei unități, cu excepția cazului în care acestea staționează și sunt angajate în operațiuni de foraj.
14.8.2.Fiecare unitate, atunci când este staționară și efectuează operațiuni de foraj, trebuie să respecte regulile privind siguranța navigației ale statului costier în ale cărui ape teritoriale sau pe al cărui platou continental este unitatea exploatată.
14.8.3.Fiecare unitate, atunci când este staționară și efectuează operațiuni de foraj, trebuie să transmită Oficiului hidrografic național implicat informații privind poziția sa, exprimată în latitudine și longitudine, precum și durata aproximativă a operațiunilor, pentru a ușura emiterea unui aviz temporar către navigatori. De asemenea, trebuie comunicate Oficiilor hidrografice naționale detalii privind deplasările viitoare ale unităților, astfel încât avizele temporare să poată fi difuzate înainte de plecarea unei unități.
14.9.Proceduri în caz de urgență
Persoane responsabile
14.9.1.La bordul fiecărei unități trebuie clar desemnată o persoană în subordinea căreia se va afla restul personalului în caz de urgență. Această persoană trebuie să fie desemnată, cu indicarea titlului său, de către proprietarul sau operatorul unității sau de către agentul unuia dintre ei.
14.9.2.Persoana responsabilă trebuie să fie familiarizată cu caracteristicile, capacitățile și limitările unității. Această persoană trebuie să fie pe deplin conștientă de responsabilitățile ce îi revin în ceea ce privește organizarea și măsurile de luat în situație de urgență, conducerea exercițiilor și instruirii pentru situație de urgență, precum și ținerea evidenței acestor exerciții.
Personalul pentru ambarcațiuni de salvare și supraveghere
14.9.3.Trebuie să existe la bord un număr suficient de persoane antrenate, pentru a aduna și asista persoanele neantrenate.
14.9.4.Trebuie să existe la bord un număr suficient de persoane brevetate, pentru a asigura lansarea la apă și manevra ambarcațiunilor de salvare cărora le-a fost atribuit respectivul personal.
14.9.5.Persoanele brevetate trebuie să fie desemnate ca șef și adjunct pentru fiecare ambarcațiune de salvare.
14.9.6.Șeful unei bărci de salvare și adjunctul trebuie să aibă lista tuturor persoanelor repartizate bărcii și trebuie să se asigure că toate aceste persoane sunt la curent cu funcțiile lor.
14.9.7.La fiecare barcă de salvare trebuie să fie repartizată o persoană care să știe să opereze echipamentul radio al bărcii.
14.9.8.La fiecare barcă de salvare trebuie repartizată o persoană care să știe să pornească motorul și să opereze reglaje minore.
14.9.9.Persoana responsabilă a unității trebuie să aibă grijă ca persoanele menționate la paragrafele 14.9.3, 14.9.4 și 14.9.5 să fie în mod echitabil repartizate între ambarcațiunile de salvare ale unității.
Rolul de apel
14.9.10.În toată unitatea, inclusiv în posturile de comandă și în încăperile de locuit, trebuie să fie afișate în locuri vizibile rolurile de apel. Rolurile de apel trebuie să fie redactate în limba sau limbile de lucru ale echipajului.
14.9.11.Rolul de apel trebuie să dea precizări detaliate privind semnalele instalației de alarmă generală și, de asemenea, măsurile pe care fiecare persoană trebuie să le ia în oricare mod de exploatare, când aceste alarme sunt declanșate, indicând postul unde fiecare persoană trebuie să se ducă și atribuțiile generale, dacă există, pe care această persoană este de așteptat să le îndeplinească.
14.9.12.Următoarele atribuții trebuie să fie incluse în rolul de apel:
.1 închiderea ușilor etanșe la apă, ușilor antiincendiu, valvulelor, gurilor de intrare și ieșire a aerului de ventilație, de scurgerea apei, hublourilor, spiraiurilor, sabordurilor și a altor deschideri analoage de la bordul unității;
.2 echiparea ambarcațiunilor de salvare și a altor mijloace de salvare;
.3 pregătirea și lansarea la apă a ambarcațiunilor de salvare;
.4 pregătirea generală a altor mijloace de salvare;
.5 apelul vizitatorilor;
.6 folosirea echipamentelor de comunicații;
.7 stabilirea componenței echipelor însărcinate să combată incendiul;
.8 atribuții speciale privind utilizarea echipamentului și instalațiilor de combatere a incendiului;
.9 atribuții în caz de urgență pe puntea heliport; și
.10 îndatoriri speciale atribuite în caz de scurgeri incontrolabile de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat, inclusiv oprirea de avarie.
14.9.13.Rolul de apel trebuie să prevadă înlocuitori pentru persoanele care ocupă posturi cheie și care ar putea deveni inapte, având în vedere că urgențe diferite pot impune măsuri diferite.
14.9.14.Rolul de apel trebuie să indice sarcinile atribuite personalului responsabil în mod regulat, de vizitatori, în caz de urgență.
14.9.15.Fiecare unitate trebuie să aibă un rol de apel la zi, revizuit de fiecare dată când este necesar pentru a ține cont de orice modificări intervenite în proceduri.
14.9.16.Pentru a decide asupra nivelului detaliilor ce trebuie incluse în rolul de apel, trebuie să se ia în considerație informațiile obținute din alte documente, cum ar fi manualul de exploatare.
14.10.Instrucțiuni în caz de urgență
În posturile de apel, în posturile de comanda, în încăperile de serviciu și în încăperile de locuit, se vor afișa în locuri vizibile ilustrații și instrucțiuni pentru a informa toate persoanele de la bord cu privire la metoda care trebuie urmată pentru:
.1 a îmbracă vesta de salvare; și
.2 a îmbracă costumele hidrotermice, după caz.
14.11.Manuale de instruire și mijloace de instruire la bord
Trebuie să fie prevăzute un manual de instruire și mijloace de instruire la bord care să fie conforme cu cerințele relevante din regulile II-2/15 și III/35 din SOLAS 1974, iar informațiile corespunzătoare trebuie să fie disponibile fiecărei persoane de la bord.
14.12.Apeluri și exerciții
14.12.1.În fiecare săptămână trebuie să aibă loc un exercițiu de abandon și unul de incendiu. Exercițiile trebuie să fie organizate în așa fel încât toți membrii personalului să participe la un exercițiu cel puțin o dată pe lună. Un exercițiu trebuie să aibă loc în intervalul de 24 de ore după o schimbare de tură, dacă mai mult de 25% din membrii personalului n-au participat în luna precedentă la un exercițiu de abandon și un exercițiu de incendiu la bord, la unitatea în chestiune. Pentru unitățile la care acest lucru nu este posibil, Administrația poate admite alte măsuri care să fie echivalente.
14.12.2.Exercițiile și antrenamentele trebuie să fie efectuate în conformitate cu recomandările Organizației*59).
14.12.3.În măsura posibilului, diferite bărci de salvare trebuie supuse la exerciții de lansare succesive în conformitate cu prevederile de la paragraful 14.12.2.
14.12.4.Exercițiile trebuie să se desfășoare, în măsura posibilului, așa cum se petrece în mod real un caz de urgență și trebuie să includă cel puțin următoarele:
.1 funcțiile și modul de utilizare a mijloacelor de salvare; și
.2 cu excepția bărcilor de salvare cu lansare la apă prin cădere liberă, pornirea motoarelor și lansarea la apă a cel puțin unei bărci de salvare și, cel puțin o dată la fiecare trei luni atunci când condițiile o permit, lansarea la apă și manevrarea pe apă având la bord echipajul atribuit însărcinat cu exploatarea mijlocului de salvare.
14.12.5.În măsura în care acest lucru este rezonabil și posibil, bărcile de urgență, inclusiv bărcile de salvare care servesc și ca bărci de urgență, trebuie lansate la apă în fiecare lună, având la bord echipajul atribuit și trebuie manevrate pe apă. În toate cazurile aceasta cerință trebuie îndeplinită cel puțin o dată la fiecare trei luni.
14.12.6.Pentru bărcile de salvare, cu excepția bărcilor de salvare care servesc și ca bărci de urgență, se aplică prevederile regulii III/19.3.3.3 din SOLAS.
14.12.7.În cazul bărcilor de salvare cu lansare la apă prin cădere liberă, se aplică prevederile regulii III/19.3.3.4 din SOLAS.
14.13.Instruirea și formarea la bord*60)
14.13.1.Toate persoanele trebuie să primească o instruire de familiarizare în conformitate cu recomandările Organizației.
14.13.2.Toate persoanele trebuie să fie instruite în materie de siguranță individuală și intervenție de urgență corespunzătoare cu sarcinile ce le-au fost atribuite în conformitate cu recomandările Organizației.
14.14.Înregistrări
14.14.1.La bordul unității trebuie să existe un jurnal de bord oficial sau un registru de tură*61) având un format acceptat de către Administrație, care trebuie să includă înregistrări privind:
.1 inspecția echipamentelor de salvare efectuată în temeiul paragrafului 10.18.8; și
.2 exercițiile și antrenamentele prevăzute la paragraful 14.9.2 și secțiunea 14.12.
14.14.2.Dacă nu sunt incluse în jurnalul de bord oficial sau în registrul de tură, următoarele informații sau registre suplimentare trebuie să fie păstrate pentru o perioadă acceptată de către Administrație:
.1 registrul inspecțiilor, în temeiul secțiunii 1.6;
.2 registrele de inspecții și întrețineri privind mijloacele de acces, în temeiul paragrafului 2.2.3.1.8;
.3 jurnalul de date privitoare la "nava goală" în temeiul paragrafului 3.1.4;
.4 registrul de încercări și orice modificări aduse ancorelor sau echipamentelor conexe acestora, în temeiul paragrafului 4.12.2;
.5 înregistrări privind întreținerea, încercarea și inspecțiile legate de echipamentul de combatere a incendiului, în temeiul paragrafului 9.19.4;
.6 înregistrări privind întreținerea echipamentelor de salvare, în temeiul 10.18;
.7 inspecțiile efectuate la macarale, în temeiul paragrafelor 12.1.5 și 12.1.6;
.8 sarcinile nominale ale ascensoarelor și echipamentelor de ridicat, în temeiul paragrafului 12.2.2; și
.9 rolul de apel, în temeiul paragrafului 14.9.10.
14.14.3.La bordul unității trebuie să fie păstrată o copie a documentației, așa cum a fost aprobată de către Administrație, care să indice faptul că orice mod alternativ de proiectare sau de dispunere este în conformitate cu secțiunile 4.2, 5.2, 9.1 și 10.2 din prezentul Cod.
Apendice
Formular model al Certificatului de Siguranță pentru Unitatea mobilă de Foraj Marin (2009)
CERTIFICAT DE SIGURANȚĂ PENTRU UNITATEA MOBILĂ DE FORAJ MARIN (2009)
(Sigla oficială) (Statul)
Emis în baza prevederilor
CODULUI PENTRU CONSTRUCȚIA ȘI ECHIPAMENTUL UNITĂȚILOR MOBILE DE FORAJ MARIN,
2009
Sub autoritatea Guvernului
................................................
(numele complet al statului)
de ........................................................................
(titlul oficial complet al persoanei sau organizației competente
autorizate de către Administrație)
┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Numele sau numărul │ Tipul │Portul de înmatriculare │
│ distinctiv al unității │ (secțiunea 1.3 din Cod) │ │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │
└─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘
Data la care s-a pus chila sau la care unitatea a fost într-un stadiu
echivalent de construcție sau la care s-au început lucrările de
transformare cu caracter major .......................................
SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL CĂ:
1.Unitatea susmenționată a fost inspectată temeinic în conformitate cu
prevederile aplicabile ale Codului pentru construcția și echipamentul
unităților mobile de foraj marin, 2009.
2.În urma acestei inspecții s-a constatat că structura, echipamentele,
dispozitivele, stația radio, amenajările și materialele unității precum
și starea lor sunt în toate privințele satisfăcătoare și că unitatea
îndeplinește cerințele corespunzătoare ale Codului.
3.Mijloacele de salvare sunt prevăzute pentru un număr total nu mai
mare de ......... persoane și anume:
.......................................................................
4.În conformitate cu secțiunea 1.4 din Cod, prevederile Codului cu privire
la unitate au fost modificate în felul următor:
........................................................................
5.Unitatea a primit o aprobare pentru un program de inspecții continue în
temeiul paragrafului 1.6.4 din Cod, în locul inspecțiilor de reînnoire și
intermediare în ceea ce privește:
Corp [] Mașini []
................................ ..........................
(semnătura și sigiliul autorității (data aprobării programului
care dă aprobarea) de inspecții continue)
Prezentul certificat este valabil până la .... ziua ........ 20 .......
Emis la ...............................................................
(locul emiterii certificatului)
................... ................................
(data emiterii) (semnătura oficialului autorizat
care emite certificatul)
........................................................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității care emite certificatul)
Vize pentru inspecțiile anuale și intermediare
Se certifică prin prezentul că în urma unei inspecții cerute în secțiunea
1.6 din Cod, s-a constatat că unitatea a fost găsită în conformitate cu
prevederile relevante ale Codului.
Inspecția anuală: semnat ................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ..................................
data ...................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Inspecția anuală/intermediară: semnat ................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul .................................
data ..................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Inspecția anuală/intermediară: semnat ...............................
(semnătura oficialului autorizat)
locul .................................
data ..................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Inspecția anuală: semnat ................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ..................................
data ...................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Inspecția anuală/intermediară în conformitate cu
paragraful 1.6.11.7.3 din Cod
Inspecția anuală: semnat .................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ..................................
data ...................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Viza pentru inspecția cu andocare
Se certifică prin prezentul că în urma unei inspecții cerute în secțiunea
1.6 din Cod, s-a constatat că unitatea a fost găsită în conformitate cu
cerințele relevante ale Codului.
Prima inspecție: semnat ..................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ...................................
data ....................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
A doua inspecție: semnat ..................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ...................................
data ....................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Viza de prelungire a certificatului, dacă este valabil pentru o durată
mai mică de 5 ani, în cazul aplicării paragrafului 1.6.11.3 din Cod
Această unitate îndeplinește cerințele relevante din Cod și prezentul
certificat trebuie acceptat ca fiind valabil, conform paragrafului 1.6.11.3
din Cod, până la .........................................................
semnat ...................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ....................................
data .....................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Viza după terminarea inspecției de reînnoire, în cazul
aplicării paragrafului 1.6.11.4 din Cod
Aceasta unitate îndeplinește cerințele relevante din Cod și prezentul
certificat trebuie acceptat ca fiind valabil, conform paragrafului
1.6.11.4 din Cod, până la ..............................................
semnat .....................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ......................................
data .......................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Viza de prelungire a valabilității certificatului până când
unitatea sosește în portul de inspecție, în cazul aplicării
paragrafului 1.6.11.5 din Cod
Prezentul certificat trebuie acceptat ca fiind valabil, conform
paragrafului 1.6.11.5 din Cod, până la ................................
semnat .....................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ......................................
data .......................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Viza pentru avansarea datei aniversare,
în cazul aplicării paragrafului 1.6.11.7 din Cod
În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua dată
aniversară este .........................................................
semnat ........................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul .........................................
data ..........................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua dată aniversară este ....
semnat .........................................
(semnătura oficialului autorizat)
locul ..........................................
data ...........................................
(sigiliul sau ștampila, după caz, a autorității)
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.