Decizia nr. 618 din 2 octombrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 576D/2018.2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, prin doamna avocat Eugenia Vaida, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 și nr. 765D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași texte de lege, excepție invocată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța în dosarele nr. 3.859/118/2017, nr. 3.079/118/2017 și nr. 7.266/118/2017 ale Tribunalului Constanța - Secția I civilă și în Dosarul nr. 5.059/118/2016 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă.

4.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin doamna avocat Eugenia Vaida, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 576D/2018, nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 și nr. 765D/2018, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Companiei de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 și nr. 765D/2018 la Dosarul nr. 576D/2018, care este primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, în anul 2005, Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. a parcurs etapele legale de evaluare a locurilor de muncă și a obținut un aviz de încadrare în condiții speciale de muncă. În urma reevaluării ulterioare, în anul 2013 s-a emis un aviz de respingere a menținerii condițiilor speciale de muncă. Totuși, salariații au solicitat păstrarea încadrării în condiții speciale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2015, a cărei neconstituționalitate se invocă. Astfel, textele de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât instituie o reglementare neclară, imprecisă și insuficientă, neprecizând ce se întâmplă cu salariații ale căror locuri de muncă nu mai sunt încadrate în condiții speciale și de când angajatorul nu mai datorează contribuția de asigurări sociale majorată pentru aceștia. Interpretările date de organele administrative și instanțele de judecată acestor dispoziții de lege confirmă caracterul lor neclar și imprecis.

7.În susținerea celor arătate invocă jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în ceea ce privește considerentele referitoare la principiul clarității și previzibilității legii, și Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, cu privire la omisiunile legislative.

8.În continuare, arată că dispozițiile de lege criticate aduc atingere și prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât determină o pierdere patrimonială, constând în plata contribuțiilor de asigurări sociale majorate, deși salariații nu mai lucrează în condiții speciale.

9.Totodată, susține că este încălcat și principiul neretroactivității legii civile, întrucât se referă la o situație juridică anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 325/2015, pe care o reglementează.

10.În sfârșit, susține că se creează un tratament inechitabil între salariații care lucrează în condiții speciale și cei care nu mai lucrează în aceste condiții, de vreme ce li se aplică același tratament juridic sub aspectul protecției sociale.

11.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că autoarea excepției este, în realitate, nemulțumită de modul de aplicare a textelor de lege criticate. De asemenea, amintește că dispozițiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, sub aspectul conformității lor cu principiul egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

12.Prin Încheierea din 17 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța.

13.Prin Încheierea din 5 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.859/118/2017, Încheierea din 13 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.079/118/2017, și Încheierea din 4 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.266/118/2017, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța.

14.Prin Încheierea din 11 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.059/118/2016, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța.

15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că, în urma parcurgerii procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, a obținut, în anul 2005, un aviz pentru încadrarea în condiții speciale a activității desfășurate de personalul navigant din unitățile de transport maritim și fluvial care lucrează în sala mașinilor de pe navele maritime și fluviale cu capacitate de peste 600 CP. În urma reevaluării acestor locuri de muncă, în temeiul art. 30 din Legea nr. 263/2010 și al procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost emis, la data de 8 august 2013, un aviz negativ privind menținerea acelor locuri de muncă în condiții speciale. Efectele acestui aviz negativ au fost interpretate diferit de autoritățile administrative și instanțele de judecată, în sensul că încetarea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale se va realiza fie după modificarea anexelor nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, fie după o prevedere legală expresă, fie de la data emiterii avizului negativ.

16.Având în vedere aceste aspecte, autoare excepției consideră că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu întrunesc condițiile de claritate și predictibilitate a normei de lege, angajatorul neputând stabili cu certitudine momentul din care va înceta să plătească contribuțiile de asigurări sociale majorate pentru salariații care nu mai sunt încadrați în locurile de muncă în condiții speciale.

17.De asemenea, consideră că obligarea angajatorului la plata acestor contribuții majorate după momentul emiterii avizului negativ referitor la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale încalcă dreptul său de proprietate, de vreme ce salariații nu mai desfășoară munca în condiții speciale.

18.Totodată, susține că dispozițiile Legii nr. 325/2015 nu pot fi aplicate retroactiv, întrucât s-ar încălca prevederile art. 15 din Constituție.

19.În sfârșit, autoarea excepției arată că textele de lege criticate sunt discriminatorii și contrare prevederilor constituționale referitoare la protecția muncii, în condițiile în care există salariați care lucrează în condiții speciale și salariați care nu mai lucrează în condiții speciale, nemaiexistând aviz favorabil care să constate acest lucru, dar beneficiază de aceleași drepturi.

20.Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Constanța - Secția I civilă și Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

21.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

22.Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

25.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 30 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum și dispozițiile art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. Curtea observă că salariații la care se referă autorul excepției se încadrează în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, astfel că celelalte subpuncte ale art. 30 alin. (1) nu sunt incidente în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceste din urmă dispoziții de lege nu vor fi supuse analizei de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010:

(1)În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: […]e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3; [...]

(2)Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.

(3)Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

–Art. II din Legea nr. 325/2015: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorează contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții normale de muncă, aceștia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă.“.

26.Autoarea excepției susține că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 44 privind dreptul de proprietate.

27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 enumeră locurile de muncă încadrate în condiții speciale, iar ipoteza prevăzută la lit. e) se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condițiile speciale a avut în vedere nu doar natura activității, ci și condițiile concrete în care se desfășoară aceasta în diversele unități și consecințele asupra securității și sănătății salariaților și a capacității de muncă a acestora. Aceste condiții nu puteau fi constatate decât printr-o evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. În urma acestei evaluări, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a stabilit lista activităților și unităților unde se află locuri de muncă încadrate în condiții speciale. Abrogând Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010 a preluat listele activităților și unităților cu locuri de muncă încadrate în condiții speciale în anexele nr. 2 și 3.

28.Curtea reține, totodată, că, alături de enumerarea expresă a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 3 alin. (1) lit. h) din același act normativ stabilește criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba de „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților“. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiții speciale.

29.Prin urmare, Curtea apreciază că încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în condiții speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din același act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existența unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare. De altfel, lămuritoare sunt și dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011, în care se arată, în mod expres, că „reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale se realizează în baza următoarelor criterii:

a)existența activităților și a unităților pentru care se solicită reevaluarea, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare;

b)existența locurilor de muncă pentru care au fost acordate avizele de încadrare în condiții speciale, la unitățile solicitante;

c)existența, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a acelorași factori de risc identificați inițial pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale;

d)identificarea prezenței efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesiune, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale la locurile de muncă și pentru care se solicită reevaluarea“, iar „menținerea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale se realizează în condițiile îndeplinirii cumulative a criteriilor prevăzute la alin. (1)“.

30.Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu relevă vicii de constituționalitate, ci probleme de interpretare și aplicare a legii, a căror soluționare revine competenței instanței de judecată.

31.Faptul că prin art. II din Legea nr. 325/2015 s-a prevăzut în mod expres că, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorează contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții normale de muncă, aceștia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“, nu este de natură să schimbe concluziile mai sus reținute. Astfel, deși, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, textul de lege amintit se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor, această situație nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorau contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții speciale de muncă. Din contră, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuții de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiții speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“, nu face decât să confirme cele mai sus reținute, în sensul că, prin constatarea inexistenței condițiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispozițiile legale referitoare la locurile de muncă în condiții speciale nu mai sunt incidente.

32.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanța în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 3.859/118/2017, nr. 3.079/118/2017 și nr. 7.266/118/2017 ale Tribunalului Constanța - Secția I civilă și în Dosarul nr. 5.059/118/2016 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Constanța - Secția I civilă și Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea